Baltagul

Bucur Doru Narcis

Agoston Sergiu Daniel
Simon Alexandru
 Mihail Sadoveanu (1880-1961)
• Unul dintre marii prozatori ai secolului al XX-lea, a creat o
impresionanta opera literara care cuprinde povestiri, nuvele, romane,
avand ca teme esentiale: istoria, conditia umana, natura, viata satului.

• Aparitia romanului Baltagul in 1930 a continuat seria capodoperelor

sadoveniene, inceputa in 1928 cu volumul de povestiri Hanu'Ancutei,
care a culminat in 1934 cu trilogia Fratii Jderi.
Tema romanului:
• Tema centrală a romanului este căutarea şi cunoaşterea adevărului, iar
acţiunea se petrece spre sfârşitul secolului XIX-lea şi începutul secolului
al XX-lea, înfăţişând lumea patriarhală a satului moldovenesc de la
munte şi schimbările ce încep să se producă prin pătrunderea unei alte
noi civilizaţii.
• Temei menţionate i se subordonează motive ca:
• transhumanţa,
• femeia justiţiară,
• câinele credincios,
• legătura omului cu natura.
Titlul romanului:
• Titlul romanului este simbolic, pentru că baltagul semnifică, deopotrivă, atât
unealta cu care Nechifor Lipan este omorât, cât şi instrumentul cu care se face
dreptatea; este, cu alte cuvinte, unealta crimei şi a pedepsei, satisfăcând în
aceeaşi măsură setea de înavuţire, cât şi dorinţa de justiţie. Baltagul sfinţit al lui
Gheorghiţă rămâne nepătat de sânge, pedepsirea făcându-se cu acelaşi baltag cu
care a fost înfăptuită crima - baltagul lui Calistrat Bogza.
Firul epic al romanului:
• Firul epic al romanului este simplu şi se poate rezuma uşor: Nechifor Lipan,
oier înstărit din Măgura Tarcăului şi soţul Vitoriei, pleacă la Dorna să cumpere
oi pe care să le ducă apoi la iernat.
• Îngrijorată că soţul ei nu s-a mai întors, Vitoria pleacă pe urmele lui pentru a afla
ce s-a întâmplat.
• Ea reuşeşte să-i descopere pe ucigaşii lui Nechifor Lipan şi să-i pedepsească.
Expoziţiunea şi intriga romanului:
• Partea întâi este constituită din capitolele I-VI şi cuprinde expoziţiunea şi
intriga romanului, de unde aflăm că, stând singura pe prispă în lumina toamnei
şi torcând, Vitoria îşi aminteşte de povestea auzită de Nechifor Lipan de la un
baci bătrân şi spusă şi de el la cumetrii şi nunţi, despre viaţa şi psihologia
oamenilor de la munte. Femeia se gândea la soţul ei care plecase de mult timp la
Dorna după oi şi nu se mai întorsese. Ei îi trec prin minte anii trăiţi împreună,
unele fapte şi obiceiurile bărbatului, precum şi realizările lor de până atunci,
printre care şi cei doi copii: Minodora, care rămăsese acasă cu maică-sa, şi
Gheorghiţă, care se afla la Cristeşti, în valea Jijiei, cu oile la iernat, de unde o
înştiinţează pe Vitoria că Nechifor Lipan nu ajunsese nici acolo.
• Vremea începe să se schimbe, se apropie anotimpul rece, argatul Mitrea se
întoarce cu oile şi cu vacile din poiană, iar munteanca îşi pregăteşte gospodăria
pentru iarnă, dar este din ce în ce mai îngrijorată de tăcerea soţului ei. De aceea,
merge la preotul Dănilă (Daniil Milieş) căruia îi destăinuie necazul ei şi îi cere
sfatul. Acesta îi promite că va face o slujbă şi va citi în biserică pentru
întoarcerea lui Nechifor Lipan şi îi scrie lui Gheorghiţă din partea Vitoriei.
• Femeia trece apoi la baba Maranda, vrăjitoarea satului, însă nu găseşte nici aici
confirmarea visului ei şi alinarea de care avea nevoie.
• Către sărbătorile de iarnă, Gheorghiţă se întoarce acasă, Vitoria hotărăşte, iniţial,
să-l trimită în căutarea celui dispărut. Consideră apoi ca băiatul are nevoie de
experienţa ei şi decide că vor pleca împreună; însă înainte de aceasta, după
Bobotează face un drum la Mănăstirea Bistriţa unde se roagă la icoana Sfintei
Ana şi unde stareţul Visarion o sfătuieşte să meargă la Piatra Neamţ la
„stăpânirea pământească” pentru a-i cere să cerceteze dispariţia soţului ei.
• La Piatra, ia legătura cu prefectul care o îndeamnă să scrie o plângere în baza
căreia să facă cercetările, dar neavând prea mare încredere în autorităţi, deşi îl
roagă pe părintele Dănilă să-i întocmească jalba, hotărăşte definitiv să plece
împreună cu Gheorghiţă în căutarea lui Nechifor Lipan.
• Această hotărâre constituie intriga acţiunii romanului, deoarece, acum,
munteanca avea „într-însa ştiinţa morţii lui Nechifor Lipan şi crâncenă durere”.
Însă înainte de plecare face lui Gheorghiţă un baltag pe care preotul Dănilă
sfinţeşte, iar pe Minodora o duce la Mănăstirea Văratec, pentru a fi în siguranţă.
Desfășurarea acțiunii:
• Partea a doua a romanului este alcătuită din capitolele VII-XIII şi constituie
desfăşurarea acţiunii, determinată hotărârea Vitoriei, căci aşa cum ea însăşi
mărturiseşte: „Astăzi e o sfântă luni şi începem împlinirea hotărârii.”
• Mai întâi merge la biserică, se împărtăşeşte, duce daruri, apoi vinde o parte din
produse hangiului David din Călugăreni ca să facă rost de bani pentru drum, pe
care îi lasă în grija preotului Dănilă până a doua zi, pentru a nu fi prădată.
• Pleacă la drum spre Dorna , însoţindu-l pe hangiul David şi, după ce trec
Bistriţa, fac popasul de seară la Bicaz, la hanul lui Donea, unde află de
trecerea lui Nechifor Lipan, ca a doua zi să ajungă la Călugăreni, la hanul
însoţitorului lor, unde şi înnoptează.
• La Fărcaşa, următorul punct al acestui itinerar al căutării, al adevărului, drumeţii îl întâlnesc pe
subprefectul Anastasie Bolmez, care cercetează diferite pricini, dar şi pe moş Pricop, fierarul, care
îşi aminteşte de trecerea lui Lipan prin acele locuri.
• În drumul lor, la Borca, asistă la o cumetrie, unde munteanca respectă obiceiurile care au loc într-
o astfel de ocazie, iar la Cruci trebuie să facă faţă veseliei unor nuntaşi.
• În ţara Dornelor - Şarul Dornei, Dorna Cândrenilor —Vitoria admiră peisajul şi oamenii, află că
târg de oi n-a fost, astă-toamnă, decât la Vatra Dornei.
• În drumul lor spre acest punct al călătoriei sunt acostaţi de un străin de care scapă prin ameninţare
şi ajung până la urmă, cu bine, poposind la un han.
• În curând, aici află că, într-adevăr, Nechifor Lipan a cumpărat în luna noiembrie, prima duminică,
trei sute de oi, din care a vândut apoi o sută altor doi gospodari şi au coborât împreună, apucând
drumul pe Neagra.
• Acum, Vitoria şi Gheorghiţă refac drumul celor trei ciobani, de existenţa cărora află la marginea
celei din urmă Dorne de la hangiul Macovei. Prezenţa acestora este semnalată la Broşteni şi
Borca, de unde ciobanii părăsesc apa Bistriţei, apucând-o spre stânga. Următorul popas este la
Sabasa, la domnul Toma şi, de aici, peste muntele Stânişoara, ajung în satul Suha.
• Aici, la Suha, Vitoria şi Gheorghiţă află de la hangiul Iorgu Vasiliu că, în
preajma zilei Sfinţilor Mihail şi Gavril, a făcut popas o turmă însoţită doar de
doi ciobani - Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui.
• Acum, munteanca îşi dă seama că în acest perimetru Nechifor Lipan a fost ucis
de cei doi însoţitori şi începe să cerceteze pe cont propriu, dar apelând apoi şi la
ajutorul autorităţilor.
• Între timp, ea găseşte pe câinele Lupu pripăşit în curtea unui gospodar din
Sabasa şi, cu ajutorul lui, va descoperi osemintele soţului său într-o prăpastie.
Punctul culminant și deznodământul actiunii:
• Partea a treia a romanului este constituită din capitolele XIV-XVI şi cuprinde
punctul culminant şi deznodământul. Vitoria îndeplineşte cerinţele datinei
creştine şi ale cinstirii mortului şi lasă autorităţile să facă cercetările necesare
văzând cadavrul şi interogându-i apoi pe cei doi ciobani.
• Prin inteligenţă, intuiţie, abilitate şi diplomaţie femeia reuşeşte să reconstituie
cele petrecute, dându-şi seama de adevăr. De aceea, ultimul capitol, care se
încheie cu praznicul de după înmormântarea lui Nechifor Lipan, ne-o înfăţişează
pe Vitoria demascându-i pe vinovaţi şi îndeplinind actul justiţiar.
Demascarea vinovaţilor şi actul justiţiar:
• La praznic, Vitoria îi invită şi pe cei doi presupuşi ucigaşi, dar şi pe preoţi şi pe
subprefect. Ea reface punct cu punct momentele crimei, ceea ce-l uimeşte şi-l
înfurie pe Calistrat Bogza, care, ieşindu-şi din fire, se repede asupra lui
Gheorghiţă. Lovit de băiat cu baltagul şi atacat de câinele lui Nechifor Lipan,
Bogza îşi recunoaşte faptele şi vina înainte de a muri.
• Ilie Cuţui, complicele lui, îşi recunoaşte şi el fapta şi este arestat.
• Astfel, atingându-şi scopul, femeia îi transmite lui Gheorghiţă noi ordine şi se
pregăteşte de plecare pentru a duce la bun sfârşit şi alte treburi presante, căci
viaţa merge înainte şi toate trebuie rânduite după rostul lor