Greuceanu

de Petre Ispirescu
- Recenzie –
Se spune că trăim într-o lume a miracolului. Basmul, nu este altceva decît o
poartă către un tărîm fantastic în care poţi pătrunde cu imaginaţia, simţind că trăieşti
în lumea personajelor adorate. Acest aspect este extrem de important în dezvoltarea
copilului. Totodată evadarea mentală pe tărîmul basmului ne ajută să exersăm
imaginaţia şi să cunoaştem realitatea vieţii, prin aventura mentală trăită alături de
eroii noştri preferaţi.
Basmul ne oferă posibilitatea unui exerciţiu de imaginaţie mult superior, chiar şi
în cazul în care este vorba de o ecranizare a unei poveşti clasice pentru copii.
Astfel, basmul nu este o tradiţie învechită, ci o necesitate educativă.
Basmul numit şi poveste, alături de povestire, snoavă şi legendă,
este una dintre cele mai vechi specii ale literaturii orale, semnalată încă din
antichitate, răspîndită într-un număr enorm de variante la toate popoarele.
Indiferent de tip, basmul diferă de restul scrierilor fantastice, prin aceea că
prezintă evenimente şi personaje ce posedă caracteristici supranaturale. Miraculosul
din basme poartă, astfel, numele de fabulos şi reprezintă, de fapt, un fantastic
convenţional, previzibil ce vine în contrast cu fantasticul autentic modern, unde
desfăşurarea epică şi fenomenele prezentate sunt imprevizibile şi se manifestă în
realitatea cotidiană, drept o continuare a ei.
Clasificarea basmului
a) După caracteristicile personajelor, specificul şi tematica acţiunii, predominanţa
elementelor miraculoase sau a aspectelor concrete de viaţă, basmele de
clasifică:
 Fantastice
 Animaliere
 Nuvelistice
b) După autor basmele pot fi:
Populare (creaţie a colectivităţii anonime)

Culte (creaţie a unui autor, inspirat din basmele populare)

Moderne (creaţie a unui autor)

Populare – creaţie a colectivităţii anonime. Basmele populare româneşti au toate
caracteristicile folclorului, fiind creaţii anonime, orale, colective.
De exemplu, „Tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte”, basme româneşti
selectate de Petre Ispirescu”.
Date despre operă:

1. Basmul a apărut ca o necesitate a impunerii unor norme şi idei morale şi ca

o evadare din cotidian, fiind ,,o oglindire a vieţii în moduri fabuloase“.
2. Naraţiunea ,,Greuceanu“ a fost culeasă de Petre Ispirescu în anul 1876 şi este
unul din basmele noastre representative.
1
3. Basmul ocupă un loc aparte în creaţia populară.
4. Este o operă epică de mare întindere în care întîmplările reale se împletesc
cu cele fan-tastice, fiind săvîrşite mai ales de personaje cu puteri supranaturale
care reprezintă forţele binelui şi ale răului.

Conţinutul operei

Expoziţiunea

1. Zmeii fură luna şi soarele de pe cer, ţinutul împăratului Roşu rămînînd în

întuneric;
2. Împăratul Roşu promite mîna fiicei sale şi jumătate din împărăţie celui
care va elibera aştrii, dar încercările unor voinici s-au dovedit zădarnice.

Intriga

* Greuceanu cere permisiunea Împăratului Roşu de-aşi încerca şi el norocul,

primind încuviinţarea
acestuia.

Desfăşurarea acţiunii

1. Cei doi fraţi trec pe la Faurul - Pămîntului, cu care Greuceanu se sfătuieşte

trei zile şi trei nopţi;
2. Greuceanu şi fratele său se despart după ce stabilesc locul de întîlnire;
3. Umblînd mai mult “în sec", fratele voinicului se întoarce la locul stabilit şi
se bucură văzînd soarele şi luna pe cer;
4. Între timp, Greuceanu ajunge la casele zmeilor şi află despre şiretlicurile
lor;
5. El reuşeşte să-i învingă pe primii doi zmei, dar lupta cu "tartorul“, este
mai grea. Voinicul îl ucide şi află unde sunt închişi aştrii;
6. Voinicul eliberează soarele şi luna, spre bucuria întregii omeniri;
7. Se întoarce la locul de întîlnire şi împreună cu fratele său merge la
Faurul-Pămîntului;
8. El scapă de cele două zmeoaice metamorfozate, care încearcă să-
şirăzbune soţii ucişi, dar sunt apoi urmăriţi de mama zmeilor transformată
într-un nor.

Punctul culminant

1. Îşi găsesc salvarea în "cuşniţa" Faurului-Pămîntului care o ucide pe

zmeoaică dîndu-i să înghită chipul lui Greuceanu făcut din fier şi înroşit în
foc.
2
2. Cei doi pleacă spre ţinuturile Împăratului Roşu, iar fratele lui Greuceanu
se grăbeşte să anunţe la curte "izbînda cea mare".
3. Rămas singur, Greuceanu este înşelat de "diavolul cel şchiop“ care-i fură
paloşul în care stătea toată puterea lui şi î-l da unui sfetnic al Împăratului.
4. Fratele lui Greuceanu este întemniţat deoarece sfetnicul îi spuse Împăratului
că acesta este "un amăgitor".
5. Ajungînd şi el la Împărat, Greuceanu îşi da seama de cele întîmplate
şi-l roagă să mai aştepte puţin pînă îi va dovedi adevărul.
6. Voinicul îşi recuperează paloşul şi se întoarce din nou la împăraţie.

Deznodămîntul

* Sfetnicul cel mincinos este alungat şi are loc nunta fetei de împărat cu
Greuceanu.
Concluzii

1. Basmul "Greuceanu“ are toate elementele definitorii ale speciei din care face
parte.
2. Frumuseţea lui constă în gradarea şi tensionarea acţiunii, precum şi în
atmosfera optimistă, de încredere în forţele omului, pe care o comunică
Greuceanu este personajul principal al operei care poartă ca titlu numele
său, fiind totodată un personaj imaginar, cu puteri fabuloase.
Participă la toate momentele acţiunii, fiind pus în numeroase situaţii
dificile.
Are trăsături morale obişnuite;
* dovedeşte generozitate şi omenie, dorind să facă bine întregii colectivităţi;
* are curaj, o forţă impresionantă şi este viteaz;
* este aspru şi neîndurător cu duşmanii;
* este înţelept şi prevăzător, cu un puternic simţ de anticipaţie şi de
observaţie;
* este caracterizat prin dîrzenie, energie şi tenacitate în împlinirea misiunii;
* cultivă prietenia şi este devotat ca prieten şi frate;
* este cinstit, corect, drept, demn şi modest;
* este un bun şi înţelept sfătuitor.
Greuceanu este înzestrat şi cu însuşiri supranaturale;
* are capacitatea de a se metamorfoza;
* pricepe graiul făpturilor de pe alt tărîm şi se înţelege cu fiinţele
necuvîntătoare.
* recunoaşte duşmanii metamorfozaţi.
* este posesorul unei unelte năzdrăvane
* apare în postura unui Prometeu autohton.

1. Este un personaj complex, o împletire de însuşiri omeneşti şi fabuloase prin

3
care e definit un anumit ideal etic.
2. Insuşirile sale sunt prezentate atît direct, cît şi indirect, eroul întruchipînd
trăsăturile alese ale popurului.

O trăsătură a basmului este prezenţa personajelor reale şi fantastice

* există personaje reale:
- fratele lui Greuceanu;
- Împăratul- Roşu;
- Sfetnicul împăratului.
* există personaje cu puteri supranaturale:
- Greuceanu;
- zmeii, zmeoaicele;
- "diavolul cel şchiop”
- "Faurul-Pămîntului“.
* personajele fabuloase au o forţă impresionantă şi capacitatea de a se
metamorfoza;
* ele reprezintă forţele binelui şi forţele răului;
* forţele binelui ies învingătoare deoarece sunt ajutate de alte forţe şi
reprezintă năzuinţa omenească spre împlinire, cinste şi adevăr;
* personajele devin simboluri ale realităţii prin ceea ce reprezintă fiecare sub
aspect uman.
În afara personajelor sunt prezente şi alte elemente fantastice:
- basmalele;
- cuţitul, paloşul;
- căruţa cu cei trei cai de fier
Basmul respectă structura tradiţională a acestei specii literare:
* se încadrează "schemei":
asumarea misiunii;
trecerea "probelor“;
victoria finală prin îndeplinirea misiunii asumate;
răsplata.
* se împletesc motive specifice basmului:
comuniunea om-vieţuitoare;
frăţia de cruce;
* se folosesc formule specifice basmului:
întroductive;
de continuare a acţiunii;
finale.
* timpul şi locul nu sunt precizate.
O altă trăsătură a basmului este oralitatea stilului marcată prin:
* adresarea directă unui auditoriu imaginar;
* îmbinarea vorbirii directe cu vorbirea indirectă;
* prezenţa dativului etic, a vocativelor, a expresiilor exclamative;
a interjecţiilor şi a comparaţiilor de natură populară.
4
 Autorul anonim foloseşte ca mod de expunere dominant naraţiunea
exprimîndu-şi indirect gîndurile, ideile şi sentimentele.
Ca în orice basm, întîmplările reale se împletesc cu cele fantastice.
* În "Greuceanu" există întîmplări reale cum sunt:
- existenţa împăratului, a sfetnicului;
- legătura dintre cei doi fraţi de sînge, care se comportă firesc ca în viaţa
de zi cu zi;
fac popas, se ospătează, stabilesc să se întîlnească, au momente de răgaz
sau de încordare etc.
* Întîmplările fantastice domină:
- luptele cu zmeii şi uciderea zmeoaicelor;
- întîlnirile cu Satana;
- faptele Faurului-Pămîntului.

Concluzie
La orice vîrstă, omul este o fiinţă care se hrăneşte cu poveşti.
De aceea, avuţia poveştilor, pe care au strîns-o oamenii pe tot globul,
din casă în casă, din secol în secol, fie în vorbă, fie în scrisa depăşit celelalte avuţii
omeneşti.
Rabindranath Tagore

Basmul popular ,,Greunceanu” de Petre Ispirescu, copleşește de

complexitate şi de partea educativă a basmului. Această operă a avut o influenţă
educativă asupra mea. M-a frapat devotamentul şi dîrzenia eroului principal,
onestitatea şi dăruirea de sine. Urmînd exemplul lui Grăunceanu, cred că am devenit
mai răbdătoare, mai bună, mai devotată prietenilor mei.
Am învăţat să nu mă opresc în faţa obstacolelor (chiar şi celor mai dificile), să
aleg ceea ce-i just în faţa unei dileme. Am înţeles că omul nu poate trăi fără prieteni,
că binele nu trebuie făcut pentru a fi răsplătit, că numai binele poate învinge răul şi că
respectul părinţilor, maturilor, ţării e un lucru sfânt.
Opera Greuceanu te face să meditezi asupra valorilor şi calităţilor precum:
• dragostea de popor, de neam, de plai;
• dăruirea de sine pentru atingerea unui scop;
• înţelepciunea şi bunătatea;
• prietenia şi devotamentul.
Există oare o mai frumoasă lecţie de umanitate şi de înţelepciune decît aceea
dată de basm unde vocea umană se adresează inimii şi te ajută să priveşti mai departe
la ce e mai bun în tine însuţi?!

5
6