Sunteți pe pagina 1din 3

Basmul este o operă epică în proză sau în versuri în care realul

se îmbină cu fantasticul. Personajele se împart în două categorii:


pozitive şi negative. Din lupta lori triumfă binele. Eroul principal este
ajutat în confruntările lui de fiinţe supranaturale sau obiecte magice.
Textul orcărui basm începe cu formule iniţiale: ,,a fost odată …” şi se
sfârşeşte cu formule finale: ,, şi am încălecat pe-o şa şi v-am spus
povestea aşa.” Întâljnim cifre simbolice precum trei (trei feciori, trei
fete, trei încercări etc.), nouă (nouă mări şi nouă ţări) doisprezece şi
altele. Basmele pot fi populare şi culte. Basmele populare s-au
transmis pe cale orală şi nu au un autor cunoscut, cum ar fi: ,,Tinereţe
fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”. Basmele culte sunt creaţii
originale ale unor autori cunoscuţi: Eminescu - ,,Făt-Frumos din
lacrimă”, Creangă: „Harap-Alb”, Slavici: ,,Zâna Zorilor.”
În primul rând, „Prâslea cel voinic şi merele de aur” este un basm
deoarece este o operă epică. Ca în toate operele epice, întâlnim şi aici
un autor anonim care relatează la persoana a III-a. La acţiune participă
o serie de personaje, cum ar fi : Prâslea, fraţii lui, fetele de împărat,
împăratul, zmeii.
În relatarea acţiunii se pot observa momentele subiectului.
În expoziţie este prezetat timpul şi
locul. Ele sunt vag conturate aşa cum se
întâmplă în toate basmele. Personajele
pincipale sunt împăratul, în a cărui
grădină exista un pom care făcea mere de
aur, şi fiii lui.
Intriga ne spune că în fiecare an
merele de aur erau furate şi împăratul nu
a putut niciodată să mânănce din acel
pom.
Desfăşurarea acţiunii povesteşte că
nimeni nu a reuşit să prindă hoţul şi să
salveze merele. Chiar şi fiii cei mari ai
împăratului eşuează în prinderea hoţului,
dar Prâslea, fiul cel mic al împăratului,
reuşeşte să prindă hoţul şi să salveze
merele. Fraţii pornesc în căutarea hoţului
dar numai Prâslea îndrăz- neşte să
coboare pe celălalt tărâm. El îi învinge pe
cei trei zmei şi le elibe- rează pe cele trei
fete de împărat aflate în captivitate.
Fraţii le scot din prăpastie pe cele trei
fete dar pe Prâslea îl abandonează acolo.
Cu ajutorul unei zgripsoroaice, căreia îi
salvase puii, Prâslea revine pe tărâmul
nostru. El devine ucenicul unui argintar şi
reuşeşte să îndeplinească cerinţa
prinţesei celei mici, scoţând din mărul său
furca de aur şi cloşca cu puii de aur,
motiv pentru care este invitat la palat.
În punctul culminant, fata cea mică îl
recunoaşte pe Prâslea iar fraţii lui sunt
pedepsiţi de Dumnezeu pentru fapta lor,
iar deznodământul, ca în toate basmele,
precizează că Prâslea se căsătoreşte cu
fata şi moşteneşte tronul împărăţiei.
În al doilea rând, „Prâslea cel voinic şi merele de aur” este
considerat basm deoarece îmbină elementele reale cu elementele
fantastice. Din categoria fantasticului fac parte: merele de aur,
existenţa zmeilor, călătoria lui Prâslea pe tărâmul celălalt,
zgripsoroaica, balaurul care atacase puii zgripsoroaicei, transformarea
palatelor în mere sau furca de aur care torcea singură.
De asemenea „Prâslea cel voinic şi merele de aur” este un basm
pentru că personajele se împart în două categorii distincte: personaje
pozitive care reprezintă binele şi personaje negative care reprezintă
răul. Dintre personajele pozitive fac parte: Prâslea cel voinic, fetele de
împărat care-l ajută pe Prâslea în lupta cu zmeii, împăratul care îi face
dreptate lui Prâslea şi zgipsoroaica cu ajutorul căreia Prâslea revine pe
tărâmul nostru. Personajele negative în acest basm sunt: zmeii şi fraţii
lui Prâslea care, din invidie, l-au abandonat pe Prâslea în prăpastie.
Personajul cel mai bine conturat este Prâslea. Este un tânăr deosebit
de viteaz deoarece îndrăzneşte să coboare singur pe tărâmul celălalt
unde îi învinge pe cei trei zmei înfricoşători. De asemenea, Prâslea se
dovedeşte a fi un tânăr înţelept pregătindu-şi cu grijă noaptea în care
urmeazî sî păzească merele şi punându-i la încercare pe fraţii lui
deoarece bănuia intenţiile lor.
În al patrulea rând, „Prâslea cel voinic şi merele de aur” se
dovedeşte a fi un basm deoarece textul utilizează formule specifice: „A
fost odată ca niciodată” ca formulă iniţială şi în final expresia
binecunoscută „Şi încălicai pe-o şa şi v-o spusei dumneavoastră aşa”.
În concluzie putem afirma că „Prâslea cel voinic şi merele de aur”
este un basm deoarece îndeplineşte caracteristicile acestei specii
literare alături de creaţii precum: „Tinereţe fără bătrânţe şi viaţă fără
de moarte”, „Aleodor împărat” sau ,,Greuceanu”, şi face parte din
categoria celor mai îndrăgite basme populare româneşti.
Powered by http://www.referat.ro/
cel mai complet site cu referate