Codul lui Hammurabi

Codul lui Hammurabi

Codul lui Hammurabi (sau Hammurapi sau Codex Hammurapi) este cea mai

veche culegere de legi, din timpul regelui babilonian Hammurabi. Codul, scris probabil
în jurul anului 1760 î.Hr., cuprindea un Prolog, 282 de articole de lege și un Epilog.
Textul a fost săpat pe o stelă din diorit lungă de 2,25 metri. Stela a fost descoperită
în 1902 de M. J. de Morgan în timpul săpăturilor arheologice efectuate la Susa.
Se presupune că a fost pradă de război luată de un cuceritor dintr-un oraș babilonian.
Stela se află în muzeul Louvre din Paris, iar o copie a ei se află la muzeul
Pergamon din Berlin.

Codul lui Hammurabi este apreciat mai mult din punct de vedere literar decât din cel
juridic.

Codul diferențiază trei tipuri de oameni: omul liber, subalternul (omul care se
prosternează) și sclavul (juridic fiind asimilat unui bun mobiliar). Drepturile femeii sunt
protejate juridic. Femeia dispune de bunurile sale pe care le administrează liber,
practică numeroase meserii și uneori poate avea răspunderi importante în societate.
După căsătorie, femeia se supune autorității soțului. Ca văduvă, poate administra și
apăra interesele moștenitorilor. La moartea tatălui (capul familiei), puterea revenea fiilor
și, în cazul lipsei de moștenitori de parte bărbătească, fiicelor. Pentru supuși, codul lui
Hammurabi prevedea obligativitatea monogamiei. Suveranii puteau fi însă poligami.

Codul de legi
  Dacă cineva acuză pe altcineva, fără să poată aduce vreo dovadă,
acuzatorul va fi omorât.
 Dacă cineva acuză pe altcineva, și poate dovedi vina acestuia, el va fi răsplătit cu
bani.
 Dacă un judecător ia o decizie într-un caz, iar apoi se dovedește că a
greșit, va fi pus să plătească de douăsprezece ori cât a impus el
acuzatului, și nu i se va permite să mai judece.
 Dacă cineva fură pe fiul altcuiva, va fi omorât.
 Dacă cineva găsește un sclav evadat și îl returnează proprietarului, acesta va
trebui să plătească doi șekeli.
 Dacă un hoț este descoperit în timp ce fură, va fi omorât.
 Dacă cineva nu are suficientă grijă de un baraj, și barajul cedează, el va fi
vândut, iar banii obținuți vor înlocui recolta pierdută în timpul inundării culturilor.
 Dacă cineva inundă culturile unui vecin, îi va plăti pierderea.
 Dacă cineva își lasă grădina în seama unui grădinar, iar acesta își face treaba
bine timp de patru ani, în al cincilea an proprietarul e obligat să ia parte la
grădinărit.
 Dacă grădinarul nu și-a făcut treaba bine, iar plantele suferă, el va plăti
pierderea în funcție de producția vecinului.
 Dacă cineva are o datorie, și nu poate plăti, el se poate vinde pe sine, pe soția
sa, pe fiul său și pe fiica sa să muncească; după trei ani ei vor fi eliberați.
 Dacă un om dator își plătește datoria cu un sclav, iar sclavul este suficient de
bun, nu pot exista obiecții.
 Dacă cineva se căsătorește cu o femeie, dar nu are niciun fel de relații cu
aceasta, nu se consideră căsătorie.

Babilon, 1792 - 1750 î.Hr.

 Dacă o soție are relații cu un alt bărăbat, amândoi vor fi legați și aruncați în apă,
dar soția poate fi iertată de soțul ei și dăruită regelui ca sclavă.
 Dacă un bărbat folosește violența asupra soției altui bărbat pentru a se culca cu
ea, el va fi omorât, iar femeia considerată fără vină.
 Dacă un bărbat este capturat în război, iar femeia părăsește casa, deși este
mâncare suficientă, ea va fi aruncată în apă.
 Dacă un bărbat este capturat în război, și nu există mâncare, femeia este fără
vină dacă părăsește casa.
 Dacă un soț părăsește casa, soția pleacă în altă casă, iar soțul se reîntoarce,
soția nu este obligată să se reîntoarcă.
 Dacă un bărbat vrea să se despartă de o femeie care a dat naștere copiilor săi, o
parte din pământ și din bani trebuie cedată ei de soț. Când copiii cresc, ea se
poate recăsători.
 Dacă un bărbat vrea să se despartă de o femeie cu care nu a avut copii, îi va da
înapoi zestrea și banii pe care i-a adus din casa tatălui ei.
  Dacă un bărbat adoptă un fiu, iar acesta crește în casa părinților
adoptivi, părinții naturali nu pot cere întoarcerea acestuia.
 Dacă cineva lovește pe altcineva de rang mai înalt, va fi biciuit în public de
șaizeci de ori.
 Dacă cineva lovește pe altcineva de același rang, va plăti o mina de aur.
 Dacă un sclav lovește un om liber, îi vor fi tăiate urechile.
 Dacă un bărbat lovește o femeie însărcinată, iar aceasta pierde sarcina, el îi va
plăti zece șekeli.
 Dacă un constructor construiește o casă, și o construiește bine, proprietarul va
plăti doi șekeli pentru fiecare suprafață a casei.
 Dacă, însă, nu reușește, și casa se prăbușește, ucigându-l pe proprietar,
constructorul va fi omorât.
 Dacă fiul proprietarului va fi omorât, fiul constructorului va fi ucis.

Hammurabi (1810-1750 î. de Hr.) a fost un rege babilonian, care a

ajuns pe tron la vârsta de 18 ani, în anul 1792 î. de Hr. Acesta a
făcut parte din ultima dinastie amorită (termen care se referă la un
popor antic vorbitor al unei limbi semitice de vest) care a condus
Babilonul. De numele său se leagă un cod de legi, care a rămas în
istorie sub numele de „Codul lui Hammurabi”.

Codul lui Hammurabi, primele legi din istorie

Codul lui Hammurabi este cel mai vechi cod de legi cunoscut din istoria
omenirii. Acesta datează din anul 1760 înainte de Hristos și a fost scris în
piatră, fiind descoperit de arheologi în Iran, în anul 1901, într-o expediţie
condusă de francezul Jean-Jacques de Morgan . Textul inscripționat în piatră
se află, în prezent, la muzeul Louvre din Paris, iar o copie poate fi admirată și
la muzeul Pergamon din Berlin.

Codul lui Hammurabi este format din 282 de articole cu norme de drept civil
și penal, de drept administrativ, comercial și drept al familiei. Textul a fost
inscripționat pe o bucată de piatră lungă de 2,25 metri, având drept scop de a
reglementa viața în societatea babiloniană, de la acea vreme.

Codul lui Hammurabi este faimos și deoarece consemnează pentru prima oară
principiul „ochi pentru ochi”, reluat ulterior în Biblie. Totuși, acest set de legi dă
dovadă de complexitate și sofisticare.