LICEUL TEORETIC “NIKOLAUS LENAU”, TIMISOARA Cuprins • Introducere • Noţiunea de psalm • Evoluţia psalmilor în literatura română până la T. Arghezi • Psalmii lui T. Arghezi Introducere Spre deosebire de G. Bacovia, lirica lui Arghezi cunoaşte câteva mari teme care diferă sau se conturează diferit de la un volum la altul. Aceste teme sunt: • poezia marilor întrebări ale fiinţei umane (poezia filozofică / lirica meditativ - existenţială) • poezia florilor de mucegai (poezia socială) • poezia boabei şi a fărâmei (poezia jocului ) • poezia de dragoste (tema iubirii) Lirica meditativ-existenţială • Una dintre laturile dominante ale poeziei argheziene stă sub semnul căutărilor filozofice. Ca toţi marii poeţi ai lumii, Arghezi a fost răscolit de-a lungul întregii sale vieţi de o serie de probleme fundamentale privind cunoaşterea rostului omului pe pământ, a începuturilor existenţei acestuia în univers, a perspectivelor care i se deschid, a morţii care pune capăt zbaterilor lui continui. Tema filozofică apare la T. Arghezi mai mult sub forma unor întrebări (întrebări despre D- zeu, despre fiinţa umană, despre moarte) cărora poetul încearcă să le găsească răspunsuri, dar acestea nu au forma unor adevăruri definitive, proclamate/susţinute de eul liric.
• Întrebările despre Dumnezeu apar în poeziile intitulate „psalm”.
– la origine cuvântul psalm desemna un imn biblic cântat cu acompaniament de harpă. Noţiunea de psalm • Cuvântul psalm provine din limba greacă (psalmoi), iar Psaltire din Psalterion. • În limba ebraică titlul cărţii care conţinea psalmii era“tehillîm” şi desemna “cântări de laudă”. Psalmii biblici • În Biblie psalmii alcătuiesc cele 151 de cântări sacre. • 73 de psalmi sunt atribuiţi regelui David. • Alţi autori: Asaf, fiii lui Core, Solomon, Heman, Etan şi Moise. Psalmii biblici - caracteristici Psalmii oglindesc idealul: – pietăţii religioase şi al comuniunii cu Dumnezeu – părerii de rău pentru păcatul comis şi al căutării după perfecţiune – umblării neînfricate în întuneric cu ajutorul credinţei pe care o da credinţa – ascultării de legea lui Dumnezeu şi al desfătării de a te închina lui Dumnezeu Psalmii oglindesc idealul: – părtăşiei cu prietenii lui Dumnezeu – reverenţei faţă de cuvântul lui Dumnezeu – umilinţei sub nuiaua care pedepseşte – încrederii când răul triumfă şi răutatea prosperă – liniştii în mijlocul furtunii Exemplu • Psalmul 1
1.Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea
păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut; 2.Ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea. 3.Şi va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea şi toate câte va face vor spori. 4.Nu sunt aşa necredincioşii, nu sunt aşa! Ci ca praful ce-l spulberă vântul de pe faţa pământului. 5.De aceea nu se vor ridica necredincioşii la judecată, nici păcătoşii în sfatul drepţilor. 6.Că ştie Domnul calea drepţilor, iar calea necredincioşilor va pieri. Definiţie Psalmul este, prin urmare, o specie a liricii religioase în care se preamăreşte divinitatea, este un imn de slavă, de mulţumire adresat divinităţii. În literatura laică, psalmul este o specie a liricii filozofice în care se exprimă dilemele existenţiale. Exemplu I Oh! Doamne • “Oh! Doamne, rău m-ai urgisit, În soarta mea m-am împietrit; Rămân ca marmura de rece... Să plâng, să sufăr, am uitat. Am fost un cântec care trece, Şi sunt un cântec încetat; Rămân ca marmura de rece... Uscat e tot ce-a înflorit, Entuziasmul a murit, Şi a mea inimă a-ngheţat... Am fost un cântec care trece Şi sunt un cântec încetat.” (Al. Macedonski ) APLICAŢIE • Lecturaţi si comparaţi doi psalmi, unul biblic, PSALMUL 23(Vechiul Testament) şi altul scris de Tudor Arghezi: PSALM (Nu-ţi cer un lucru prea cu neputinţă). • Observaţi asemănările şi deosebirile! 1 Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de Nu-ţi cer un lucru prea cu neputinţă nimic. În recea mea-ncruntată suferinţă. 2 El mă paşte în păşuni verzi Daca-ncepui de-aproape să-ţi dau ghes, şi mă duce la ape de odihnă; Vreau să vorbeşti cu robul tău mai des. 3 îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte De când s-a întocmit Sfânta Scriptură din pricina Numelui Său. Tu n-ai mai pus picioru-n batatură 4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea Şi anii mor şi veacurile pier umbrei morţii, Aci sub tine, dedesubt, sub cer. nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie. 5 Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei, Când magii au purces după o stea, îmi ungi capul cu untdelemn Tu le vorbeai – şi se putea. şi paharul meu este plin de dă peste el. Când fu să plece si Iosif, 6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi Scris l-ai găsit în catastif în toate zilele vieţii mele Şi i-ai trimis un înger de povaţă – şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul Şi îngerul stătu cu el de faţă. zilelor mele. Îngerii tăi grijeau pe vremea ceea (Psalmul 23) Şi pruncul şi barbatul şi femeia.
Doar mie, Domnul, veşnicul şi bunul,
Nu mi-a trimis, de când mă rog, nici-unul… (Tudor Arghezi, Psalm) Psalmii în literatura română • În anul 1673 mitropolitul Dosoftei a pus piatra de temelie a poeziei româneşti traducând în versuri Psaltirea. • Primele versuri originale intitulate „psalm” au apărut în literatura română modernă o dată cu Alexandru Macedonski, în al cărui cerc literar a debutat şi Tudor Arghezi. • În perioada interbelică, Psalmi sau versuri în tonalitate psalmică au publicat mai mulţi poeţi români, majoritatea grupaţi în jurul revistei Gândirea. • Tudor Arghezi este poetul care a publicat însă cele mai multe poezii intitulate “psalm” ( majoritatea create între 1923- 1927 ), numai volumul Cuvinte potrivite cuprinzând nouă asemenea poezii şi un poem intitulat Psalmul de taină. • Ulterior poetul mai publică opt poezii intitulate Psalm şi un amplu poem Psalmistul. În total sunt nouăsprezece psalmi. • În volumul ”Ce-ai cu mine vântule?” (1937) Arghezi include ciclul de douăzeci şi patru de poeme în proză numit „ Printre psalmi”. Psalmii din “CUVINTE POTRIVITE” • În psalmii arghezieni surprindem mai degrabă ecouri ale Vechiului decât ale Noului Testament. Poetul este un emul al acelor mitic-arhaici homines religioşi care s-au luat la harţă cu Domnul lor, l-au înfruntat, au violentat cerul, s-au luptat cu îngerul. Tonul său, în genere, este acela al biblicului Iov, bărbatul care nu cedează, nu acceptă nici compromisul, nici resemnarea. • Arghezi s-a inspirat nu doar din creaţia religioasă cultă, ci şi din cea folclorică. • Motivul căutării Divinitătii, prezent în poezia argheziană de la debut, devine în Psalmi o obsesie tiranică. • Psalmii pornesc din experienţa nemijlocit religioasă a poetului, dar nu dovedesc religiozitatea / nereligiozitatea sa. • Psalmii exprimă o dramă existenţială. Mănăstirea Cernica Alte caracteristici (1) • Din dorinţa de a obţine certitudini, poetul doreşte mereu un dialog cu divinitatea, cerându-i disperat acesteia să i se reveleze. “Dacă-ncepui de-aproape să-ţi dau ghes, Vreau să vorbeşti cu robul tău mai des.” (Nu-ţi cer un lucru prea cu neputinţă)
• Divinitatea refuză a-i răspunde, iar poeziile sunt doar nişte
monologuri lirice. • Divinitatea este absentă, poetul vorbindu-şi parcă sieşi. Formula ce se poate aplica poetului este aceeaşi care i s-a aplicat profetului ales şi trimis de divinitate, dar neascultat de semeni: vox clamantis in deserto. Vocea poetului este a celui care glăsuieşte în pustiu. Alte caracteristici (2) • Psalmii săi reflectă o permanenta oscilare între dragostea de Dumnezeu şi ironia rece la adresa Lui, între umilinţă şi revoltă, între credinţă şi tăgadă. “M-aş umili acum şi m-aş ruga: …” (Ca să te-ating, târâş pe rădăcină…) “Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere Şi te pândesc în timp, ca pe vânat, Să văd: eşti şoimul meu cel căutat? Să te ucid? Sau să- ngenunchi a cere.” (Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere) “Cercasem eu cu arcul meu Să te răstorn pe tine, Dumnezeu.” (Sunt vinovat că am râvnit) • În jurul lui Dumnezeu este un cerc de tăcere, iar a- L găsi înseamnă a- L căuta neîncetat. “ Ard către tine-ncet, ca un tăciune, Te caut mut, te-nchipui, te gândesc.” (Ruga mea e fără cuvinte) Alte caracteristici (3) • Dumnezeu este un deus absconditus, imposibil de cunoscut, pentru că refuză a se revela. Uneori atitudinea poetului devine ironică. “ De când s-a întocmit Sfânta Scriptură Tu n-ai mai pus picioru - n bătătură…” (Nu-ţi cer un lucru prea cu neputinţă) • Poetul, rob al statutului existenţial specific uman, are nevoie de semne, de certitudinea existenţei Sale. “Sufletul meu, deschis ca şapte cupe, Aşteaptă o ivire din cristal, Pe un ştergar cu brâie de lumină.” (Ruga mea e fără cuvinte) “Vreau să te pipăi şi să urlu:<< Este!>>” (Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere) Alte caracteristici (4) • Cum acestea nu apar, Arghezi oscilează de la credinţă la tăgadă, de la o atitudine umilă, pioasă la una răzvrătită, acuzatoare, plină de reproş. “Pentru credinţă sau pentru tăgadă, Te caut dârz şi fără de folos. Eşti visul meu, din toate, cel frumos Şi nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă.” (Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere)
• Stările contradictorii (umilinţa, credinţa în Dumnezeu şi în existenţa Sa,
îndoiala, revolta, tăgada ) ale psalmistului exprimă situaţia dramatică a condiţiei umane, continua luptă interioară şi căutarea dialogului cu Dumnezeu într-o lume tot mai desacralizată, ca pe o cale de ieşire din impas. “Ca-n oglindirea unui drum de apă, Pari când a fi, pari când că nu mai eşti;” (Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere) Alte caracteristici (5) • Pentru că Dumnezeu stă mai mult sub semnul absenţei, imaginea Lui apare adesea cu sens negativ, confundat cu imaginea nopţii, a ceţii, a golului, este “nenumitul” sau “cine ştie cine”.
• Nici absenţa lui Dumnezeu nu apare ca o certitudine. Poetul
continuă să-L caute în toată creaţia sa ulterioară “Cuvintelor potrivite”.
• În „Aş putea vecia cu tovărăşia” se dezvoltă ideea unei analogii
între scriitor şi divinitate. Poetul este şi el un creator care prin forţa imaginaţiei sale creează o lume ficţională, un univers posibil. Divinitatea devine o nesecată sursă de cunoaştere. Nivelurile textului poetic (lexico- semantic, morfo -sintactic, stilistic, fonetic) • Limbajul poetic este solemn, fie patetic,fie contestatar, adesea aforistic, concentrând în propoziţii antitetice speranţa ori deznădejdea. • Valorifică diferite straturi lexicale. • Divinitatea este denumită prin termeni ca: Doamne, tu, Părinte, Domnul. • Sunt frecvente interogaţiile retorice si vocativele cu rolul de a sublinia raportul eu liric - divinitate. • Topica şi sintaxa poetică nu sunt cele obişnuite. • Apar multe forme pronominale la persoanele I şi a II-a. • Versificaţia se situează între tradiţie şi modernitate. Comentaţi versurile: “Vreau să pier în beznă şi în putregai, Neîncercat de slavă, crâncen şi scârbit Şi să nu se ştie că mă dezmierdai Şi că-n mine însuţi tu vei fi trăit.”
Psalm (Aş putea vecia cu
tovărăşia) Temă pentru acasă • Redactaţi un eseu nestructurat cu tema “Relaţia om - divinitate în lirica argheziană”, cu referire la cel puţin trei psalmi sau cu referire la psalmul din manual (Tare sunt singur,Doamne, şi pieziş! ). Vă mulţumim pentru atenţie!