PSALMII LUI

TUDOR ARGHEZI
• Introducere
• Noţiunea de psalm
• Evoluţia psalmilor în literatura română
până la T. Arghezi
• Psalmii lui T. Arghezi
 Introducere
Spre deosebire de G. Bacovia, lirica lui Arghezi
cunoaşte câteva mari teme care diferă sau se
conturează diferit de la un volum la altul. Aceste teme
sunt:
• poezia marilor întrebări ale fiinţei umane (poezia
filozofică / lirica meditativ - existenţială)
• poezia florilor de mucegai (poezia socială)
• poezia boabei şi a fărâmei (poezia jocului )
• poezia de dragoste (tema iubirii)
 Lirica meditativ-existenţială
• Una dintre laturile dominante ale poeziei argheziene stă sub
semnul căutărilor filozofice. Ca toţi marii poeţi ai lumii, Arghezi
a fost răscolit de-a lungul întregii sale vieţi de o serie de
probleme fundamentale privind cunoaşterea rostului omului pe
pământ, a începuturilor existenţei acestuia în univers, a
perspectivelor care i se deschid, a morţii care pune capăt
zbaterilor lui continui. Tema filozofică apare la T. Arghezi mai
mult sub forma unor întrebări (întrebări despre D- zeu, despre
fiinţa umană, despre moarte) cărora poetul încearcă să le găsească
răspunsuri, dar acestea nu au forma unor adevăruri definitive,
proclamate/susţinute de eul liric.

• Întrebările despre Dumnezeu apar în poeziile intitulate „psalm”.

– la origine cuvântul psalm desemna un imn biblic cântat cu
acompaniament de harpă.
 Noţiunea de psalm
• Cuvântul psalm provine din limba greacă
(psalmoi), iar Psaltire din Psalterion.
• În limba ebraică titlul cărţii care conţinea
psalmii era“tehillîm” şi desemna “cântări
de laudă”.
 Psalmii biblici
• În Biblie psalmii
alcătuiesc cele 151 de
cântări sacre.
• 73 de psalmi sunt
atribuiţi regelui David.
• Alţi autori: Asaf, fiii lui
Core, Solomon, Heman,
Etan şi Moise.
 Psalmii biblici - caracteristici
Psalmii oglindesc idealul:
– pietăţii religioase şi al comuniunii cu Dumnezeu
– părerii de rău pentru păcatul comis şi al căutării după perfecţiune
– umblării neînfricate în întuneric cu ajutorul credinţei pe care o da
credinţa
– ascultării de legea lui Dumnezeu şi al desfătării de a te închina lui
Dumnezeu
Psalmii oglindesc idealul:
– părtăşiei cu prietenii lui Dumnezeu
– reverenţei faţă de cuvântul lui Dumnezeu
– umilinţei sub nuiaua care pedepseşte
– încrederii când răul triumfă şi răutatea prosperă
– liniştii în mijlocul furtunii
 Definiţie
Psalmul este, prin urmare, o specie a liricii
religioase în care se preamăreşte divinitatea,
este un imn de slavă, de mulţumire adresat
divinităţii.
În literatura laică, psalmul este o specie a
liricii filozofice în care se exprimă dilemele
existenţiale.
 Exemplu
I Oh! Doamne
• “Oh! Doamne, rău m-ai urgisit,
În soarta mea m-am împietrit;
Rămân ca marmura de rece...
Să plâng, să sufăr, am uitat.
Am fost un cântec care trece,
Şi sunt un cântec încetat;
Rămân ca marmura de rece...
Uscat e tot ce-a înflorit,
Entuziasmul a murit,
Şi a mea inimă a-ngheţat...
Am fost un cântec care trece
Şi sunt un cântec încetat.”
(Al. Macedonski )
 APLICAŢIE
• Lecturaţi si comparaţi doi psalmi, unul biblic,
PSALMUL 23(Vechiul Testament) şi altul scris de
Tudor Arghezi: PSALM (Nu-ţi cer un lucru prea cu
neputinţă).
• Observaţi asemănările şi deosebirile!
1 Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de
nimic.
2 El mă paşte în păşuni verzi
şi mă duce la ape de odihnă;
3 îmi înviorează sufletul
şi mă povăţuieşte pe cărări drepte
din pricina Numelui Său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea
umbrei morţii,
nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine.
Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.
5 Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu este plin de dă peste el.
6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul
zilelor mele.
(Psalmul 23)
Nu-ţi cer un lucru prea cu neputinţă
În recea mea-ncruntată suferinţă.
Daca-ncepui de-aproape să-ţi dau ghes,
Vreau să vorbeşti cu robul tău mai des.
De când s-a întocmit Sfânta Scriptură
Tu n-ai mai pus picioru-n batatură
Şi anii mor şi veacurile pier
Aci sub tine, dedesubt, sub cer.
Când magii au purces după o stea,
Tu le vorbeai – şi se putea.
Când fu să plece si Iosif,
Scris l-ai găsit în catastif
Şi i-ai trimis un înger de povaţă –
Şi îngerul stătu cu el de faţă.
Îngerii tăi grijeau pe vremea ceea
Şi pruncul şi barbatul şi femeia.
Doar mie, Domnul, veşnicul şi bunul,
Nu mi-a trimis, de când mă rog, nici-unul…
(Tudor Arghezi, Psalm)
 Psalmii în literatura română
• În anul 1673 mitropolitul Dosoftei a pus piatra de temelie a poeziei
româneşti traducând în versuri Psaltirea.
• Primele versuri originale intitulate „psalm” au apărut în literatura română
modernă o dată cu Alexandru Macedonski, în al cărui cerc literar a debutat
şi Tudor Arghezi.
• În perioada interbelică, Psalmi sau versuri în tonalitate psalmică au
publicat mai mulţi poeţi români, majoritatea grupaţi în jurul revistei
Gândirea.
• Tudor Arghezi este poetul care a publicat însă cele mai multe poezii
intitulate „psalm” ( majoritatea create între 1923- 1927 ), numai volumul
Cuvinte potrivite cuprinzând nouă asemenea poezii şi un poem intitulat
Psalmul de taină.
• Ulterior poetul mai publică opt poezii intitulate Psalm şi un amplu poem
Psalmistul. În total sunt nouăsprezece psalmi.
• În volumul „Ce-ai cu mine, vântule?” (1937) Arghezi include ciclul de
douăzeci şi patru de poeme în proză numit „Printre psalmi”.
Psalmii din „CUVINTE POTRIVITE”
• În psalmii arghezieni surprindem mai degrabă ecouri ale Vechiului decât
ale Noului Testament. Tonul poetului, în genere, este acela al biblicului
Iov, bărbatul care nu cedează, nu acceptă nici compromisul, nici
resemnarea.
• Arghezi s-a inspirat nu doar din creaţia religioasă cultă, ci şi din cea
folclorică.
• Motivul căutării Divinitătii, prezent în poezia argheziană de la debut,
devine în Psalmi o obsesie tiranică.
• Psalmii pornesc din experienţa nemijlocit religioasă a poetului, dar nu
dovedesc religiozitatea/nereligiozitatea sa.
• Psalmii exprimă o dramă existenţială.
 Alte caracteristici (1)
• Din dorinţa de a obţine certitudini, poetul doreşte mereu un
dialog cu divinitatea, cerându-i disperat acesteia să i se reveleze.
“Dacă-ncepui de-aproape să-ţi dau ghes,
Vreau să vorbeşti cu robul tău mai des.”
(Nu-ţi cer un lucru prea cu neputinţă)

• Divinitatea refuză a-i răspunde, iar poeziile sunt doar nişte

monologuri lirice.
• Divinitatea este absentă, poetul vorbindu-şi parcă sieşi. Formula
ce se poate aplica poetului este aceeaşi care i s-a aplicat
profetului ales şi trimis de divinitate, dar neascultat de semeni:
vox clamantis in deserto. Vocea poetului este a celui care
glăsuieşte în pustiu.
 Alte caracteristici (2)
• Psalmii săi reflectă o permanenta oscilare între dragostea
de Dumnezeu şi ironia rece la adresa Lui, între umilinţă şi
revoltă, între credinţă şi tăgadă.
“M-aş umili acum şi m-aş ruga: …” (Ca să te-ating, târâş pe rădăcină…)
“Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere
Şi te pândesc în timp, ca pe vânat,
Să văd: eşti şoimul meu cel căutat?
Să te ucid? Sau să- ngenunchi a cere.” (Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere)
“Cercasem eu cu arcul meu
Să te răstorn pe tine, Dumnezeu.” (Sunt vinovat că am râvnit)
• În jurul lui Dumnezeu este un cerc de tăcere, iar a- L găsi înseamnă a- L
căuta neîncetat.
“ Ard către tine-ncet, ca un tăciune,
Te caut mut, te-nchipui, te gândesc.” (Ruga mea e fără cuvinte)
 Alte caracteristici (3)
• Dumnezeu este un deus absconditus, imposibil de cunoscut, pentru că refuză a
se revela. Uneori atitudinea poetului devine ironică.
“ De când s-a întocmit Sfânta Scriptură
Tu n-ai mai pus picioru - n bătătură…”
(Nu-ţi cer un lucru prea cu neputinţă)
• Poetul, rob al statutului existenţial specific uman, are nevoie de semne, de
certitudinea existenţei Sale.
“Sufletul meu, deschis ca şapte cupe,
Aşteaptă o ivire din cristal,
Pe un ştergar cu brâie de lumină.”
(Ruga mea e fără cuvinte)
“Vreau să te pipăi şi să urlu:<< Este!>>”
(Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere)
 Alte caracteristici (4)
• Cum acestea nu apar, Arghezi oscilează de la credinţă la tăgadă, de la o
atitudine umilă, pioasă la una răzvrătită, acuzatoare, plină de reproş.
“Pentru credinţă sau pentru tăgadă,
Te caut dârz şi fără de folos.
Eşti visul meu, din toate, cel frumos
Şi nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă.”
(Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere)

• Stările contradictorii (umilinţa, credinţa în Dumnezeu şi în existenţa Sa,

îndoiala, revolta, tăgada ) ale psalmistului exprimă situaţia dramatică a
condiţiei umane, continua luptă interioară şi căutarea dialogului cu
Dumnezeu într-o lume tot mai desacralizată, ca pe o cale de ieşire din impas.
“Ca-n oglindirea unui drum de apă,
Pari când a fi, pari când că nu mai eşti;”
(Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere)
 Alte caracteristici (5)
• Pentru că Dumnezeu stă mai mult sub semnul absenţei,
imaginea Lui apare adesea cu sens negativ, confundat cu
imaginea nopţii, a ceţii, a golului, este “nenumitul” sau “cine
ştie cine”.

• Nici absenţa lui Dumnezeu nu apare ca o certitudine. Poetul

continuă să-L caute în toată creaţia sa ulterioară “Cuvintelor
potrivite”.

• În „Aş putea vecia cu tovărăşia” se dezvoltă ideea unei analogii

între scriitor şi divinitate. Poetul este şi el un creator care prin
forţa imaginaţiei sale creează o lume ficţională, un univers
posibil. Divinitatea devine o nesecată sursă de cunoaştere.
 Nivelurile textului poetic (lexico-
semantic, morfo -sintactic, stilistic, fonetic)
• Limbajul poetic este solemn, fie patetic, fie contestatar,
adesea aforistic, concentrând în propoziţii antitetice
speranţa ori deznădejdea.
• Valorifică diferite straturi lexicale.
• Divinitatea este denumită prin termeni ca: Doamne, tu,
Părinte, Domnul.
• Sunt frecvente interogaţiile retorice si vocativele cu rolul
de a sublinia raportul eu liric - divinitate.
• Topica şi sintaxa poetică nu sunt cele obişnuite.
• Apar multe forme pronominale la persoanele I şi a II-a.
• Versificaţia se situează între tradiţie şi modernitate.
 Temă pentru acasă
• Redactaţi un eseu nestructurat cu
tema „Relaţia om - divinitate în
lirica argheziană”, cu referire la
cel puţin trei psalmi sau cu referire
la psalmul din manual (Tare sunt
singur,Doamne, şi pieziş! ).