Dimensiunea religioasa a literaturii romane

Relatia omului cu Dumnezeu

Din cele mai vechi timpuri,omul a cutat sa defineasc legtura lui cu Divinitatea.Omul religios a
recurs la poezie pentru a-i arta credina fat de Dumnezeu.El percepea prezena lui Dumnezeu n
viaa lui ca pe cea mai puternic for care n lupta dintre bine si ru putea inclina balana spre cei
care l slveau si i recunoteau puterea. Lirica existentiala este ilustrata in psalmi .
Psalmul este o specie a genului liric prin care poetul inalta un imn de factura religioasa divinitatii .
Poezie religioasa cu caracter imnic , psalmul exprima pietatea , increderea , umilinta , proslavirea lui
Dumnezeu . Cei mai vechi psalmi au fost atribuiti regelui evreu David si apar in Vechiul Testament.
Numele evreiesc al psalmilor este Tehillim , insemnand cantece de lauda . Numele din limba romana
provine de la grecescul psalmoi care inseamna cantari acompaniate cu harpa .
Ca niste caracteristici ale psalmilor , putem aminti tematica diversa , adresarea sub forma de
monolog , folosirea termenilor metaforici , monologul si dialogul mistic si alcatuirea din mai multe
paragrafe . Psalmii sunt cantece de regret , de adoratie si sunt clasificate in versete notate cu cifre
arabe . Totodata , caracteristici ale psalmilor sunt paralelismele lor numeroase , adica expresia unor
ganduri paralele sau in contrast , sau sentimente in structuri gramaticale sau similiare . Aceasta a
contribuit la a face mult mai puternic ritmul .
Ca exemple de autori de psalmi ii putem da pe Tudor Arghezi , Lucian Blaga si Alexandru Macedonski
.
Tudor Arghezi a scris 18 Psalmi dintre care 9 apar in volumul de debut (Cuvinte potrivite-1927).
Poezii religioase, dar si filozofice , avand ca tema cautarea Divinitatii , Psalmii arghezieni releva
trairile sufletesti ale omului modern : nelinistea , singuratea , instrainarea , chinul , setea de
absolut , incertitudinea , sentimentul limitelor .
Pot fi identificate trei surse de inspiratie pentru Psalmii arghezieni : experienta personala a
autorului (in perioada 1899-1905 , Arghezi este monah la Cernica ) , cei 151 de Psalmi biblici ,
apartinand Noului Testament , atribuiti lui David si lucrarea lui Dosoftei , Psaltirea pre versuri
tocmita (1673) , care ofera traducerea si versificarea inedita a imnurilor biblice .
Psalmii arghezieni isi au originea in experienta religioasa a lui Arghezi dintr-o anumita etapa a
existentei sale, cand a trecut printr-o criza existentiala, ezitand intre viata laica si cea ascetica,
intre credinta in Dumnezeu si tagada acesteia, solicitand din partea Divinitatii niste semne palpabile
ale existentei acesteia.
Din trasaturile psalmului , Arghezi nu pastreaza decat invocatia si procedeul adresarii catre
persoana a II-a singular ( catre divinitate ) . In rest , nici umilinta , nici veneratia nu le gasim la

poetul care a trecut in existenta sa printr-o scurta perioada mistica (novice la Manastirea Cernica) ,
care i-a lasat in suflet doar cenusa indoielii .
Ciclul Arghezian al poeziilor intitulate Psalm pune in lumina deschiderea filozofica a gandirii
poetului , apartinand liricii gnoseologice (de cunoastere) . Ideea central a ciclului este cautarea
asidua a divinitatii; aventura cunoasterii are doua coordinate : una interioara , de coborare in sine ,
si una exterioara , de cautare a lui Dumnezeu in elementele lumii materiale inconjuratoare .
Dupa modelul psalmilor biblici dar si al poeziei populare de factura religioasa psalmii arghezieni sunt
dialoguri imaginare intre poet si mantuitor, scrise intr-un limbaj fie solemn, fie patetic, uneori
contestator sau aforistic, exprimandin felul acesta neincrederea, deznadejdea, speranta omului care
invoca prezenta Divinitatii.
Relatia lui Arghezi cu Divinitatea exprimata in "Psalmi", dar si in alte cateva poezii filozofice este
asemanatoare celorlalti poeti ai perioadei interbelice, poetul creand un fel de teologie negativa
specifica expresionismului, prin care simtind ca Divinitatea nu-i raspunde, poetul si-a confectionat o
aura demonica preferand chiar blestemul asupra tacerii si indepartarea Divinitatii.
De la prima vedere , impresia cititorului dupa lectura psalmilor , este accea a unei lupte interioare ,
intre dorina apriga de a crede si necredinta pustiitoare. Structura poetului nu este a unui fost
telolog , inarmat cu argument pro si contra , nici a unui metafizician , in cautarea patetica a
transcendentei divine ; ci pare a fi a unui primitive , care orbecaie pe intuneric , cautand a se
convinge prin dovada pipaita a mainilor .
Psalmii lui Arghezi sunt , asadar, marturia unei stari agonice: a luptei interioare , in cautarea lui
Dumnezeu , pe calea certitudinii materiale sau a revelatiei . Chiar cand domina sentimentul indoielii ,
nevoia credintei se afirma impetuoasa , ca o recunoastere indirect a lui Dumnezeu , dupa
consolatorul cuvant pascalicanTu ne me chercherais pas sit u ne me possedais .
Psalmii moderni ai lui Macedonski nu au versetele si modelul clasic al psalmilor ci sunt alcatuiti in
general din trei catrene cu versuri scurte de cateva silabe dar au sentimentul de evlavie, au
credinta, au o traire crestina.
Aparitia in poezia lui Macedonski a unor idei si imagini religioase , curente si ele sferei romantice ,
nu poate fi bine inteleseasa decat prin aceeasi raportare la coeziunea si coordonatele intregii opere.
Era intru totul firesc ca oscilarile spiritului macedonskian sa-si apropie si unele simboluri
corespunzatoare , de tip traditional pentru comunicarea oscilatiilor sale structural , cu atat mai mult
cu cat mitologia crestina este prin esenta antinomica . Imanenta si transcendenta , pacatul si
mantuirea , raiul si iadul , ingerul si demonul , Dumnezeu si Satan , acestea sunt marile idei
populare ale crestinismului , tradus intr-un limbaj foart sugestiv constiintei poetului .
In timp ce in trecut atitudinea omului religios este de acceptare neconditionata a Divinului ,
literatura moderna va evidential un nou asect in ceea ce priveste legatura cu divinitatea . Astfel , la

Tudor Arghezi , acceptarea Divinitatii se face pe baza unor semne palpabile ale existentei , iar la
Alexandru Macedonski

Ceea ce il diferentiaza pe Tudor Arghezi de predecesorii sai in ceea ce priveste raportul omdivinitate este revolta fata de un Dumnezeu care refuza sa i se arate .
Prin urmare , de-a lungul timpului , relatia omului cu Divinitatea a fost diversa de la acceptarea
neconditionata si pana la revolta in societatea moderna , si a parcurs diverse etape , osciland intre
credinta si tagada .