PERSPECTIVA NARATIVĂ

Perspectiva narativă este punctul de vedere al naratorului, poziția din care sunt prezentate evenimentele/ situațiile narate.
Perspectiva narativă este în relație de interdependență cu tipul naratorului și presupune folosirea unuia dintre cele trei tipuri de raportare a naratorului la personaj.
Ea denumește raportul dintre vocea narativă și evenimentele relatate.
Tipuri:
a. perspectiva auctorială, adică prezentarea evenimentelor din perspectiva naratorului obiectiv, omniscient şi omniprezent; relatarea se face la persoana a III-a)
b. perspectiva actorială, evenimentele sunt relatate din perspectiva personajului-narator, subiectiv; relatarea se face la persoana I.
Perspectiva narativă obiectivă presupune un narator care știe mai multe decât personajele, redă întâmplările fără să se implice în acestea, este omniscient și neutru. Perspectiva
este specifică prozei realiste.
Exemple: romanul „Ion”, de Liviu Rebreanu, „Enigma Otiliei”, de G. Călinescu, nuvela „Moara cu noroc”, de Ioan Slavici.
Perspectiva narativă subiectivă este cea în care naratorul se implică în desfășurarea evenimentelor. Naratorul se adresează la persoana I și este totodată personaj, focalizarea
fiind internă.
Exemplu: „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, de Camil Petrescu.
Cerințe:

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.

a. Costi îşi trase scaunul lângă geamuri. Auzi subt el glasuri, însă nu vedea pe nimeni. „Trebuie să fie tante Mathilde…”, se gândi el vesel. „Cu cine vorbeşte?”. Glasul ei grav
e întovărăşit de ciripiri subţirele. Fără îndoială sunt domnişoarele lui Nacovici, care s-au întors de la Iaşi, în vacanţa de Paşti. Spun întâmplări nostime de la şcoală. Câteodată
îşi coboară glasurile, ca să nu-i supere somnul lui.
Dar el nu doarme. Feri într-o parte ceaşca şi se plecă pe fereastră, zâmbind. Acuma le vedea. Stăteau pe scaune de trestie, în faţa duduii Matilda. Aveau pe masă, între ele,
cafeaua cu lapte. Laurenţia privea într-o parte, c-un aer de mâhnire. Tristă i se păru şi Răţuşca, totuşi muşca cu dinţii ei albi dintr-o felie de cozonac.
– Spune, draga mea, ce s-a întâmplat?, întreba duduia Matilda.
Costi se retrase binişor la locul lui şi întinse urechea.
– Nu vrea să spuie; i-i ruşine, zise Răţuşca.
– Ba am să spun, tresări Laurenţia.
(Mihail Sadoveanu, Venea o moară pe Siret)

b. Cristina Madolschi întinse scrisoarea despăturită, fluturând-o de un colț între degetele uscate. Tudor Stoenescu-Stoian părăsi jilțul s-o ia în primire și se apropie de fereastră
s-o descifreze în lumina vânătă a crepusculului.
Supraviețuitoarea Movileștilor îi urmări privirea plimbată pe rânduri, cu ochii ei ficși și adânc scufundați în orbitele osoase. Toată viața Cristinei Madolschi se concentrase
în această așteptare. Suflarea îi expirase pe buzele albe și subțiri. Cu mâinile cuminte așezate pe genunchi, Iordăchel Păun o privea cu milă.
Se auzi, un răstimp, numai foșnetul ploii și vântul în ferestre.
Pentru Tudor Stoenescu-Stoian, scrisul din foaia învechită, cu cerneală palidă, nu avea nicio însemnătate. Cel mult, îi putea satisface o curiozitate de grafolog, dacă ar fi voit
să reconstituie, din slova dezordonată, firea răposatului Pintea Căliman. Dar jucă până la sfârșit comedia caritabilă pe care i-o ceruse Iordăchel Păun.
(Cezar Petrescu, Oraș patriarhal)
 RELAȚIA DINTRE IDEEA POETICĂ ȘI MIJLOACELE ARTISTICE

Schemă de rezolvare:

Poezia ... scrisă de ... este un text liric în care se exprimă, în mod direct, idei/sentimente de ... în legătură cu/generate de ... .
Tema poeziei este ... (natura/iubirea împlinită/neîmplinită, timpul, trecutul, istoria, creația etc.) așa cum reiese din prezența motivelor.../elementelor din câmpul lexical
al...
Discursul liric este unul confesiv (dacă identificăm verbe/pronume de persoana I-exemple)/adresat (dacă identificăm verbe/pronume de persoana a II-a-exemple),
obiectiv (dacă nu apar mărcile anterioare, persoana I/a II-a), eul liric transmițând ... Sentimentele care se degajă din text sunt de...(nostalgie, regret, melancolie, veselie,
exuberanță, euforie, admirație, revoltă, neliniște, detașare etc.), eul liric aflându-se în ipostaza ...(meditativului, nostalgicului, romanticului, îndrăgostitului, observatorului,
martorului) așa cum reiese din versurile... .
Textul poetic este dominat de expresivitate, aceasta realizându-se prin intermediul figurilor de stil și a imaginilor artistice. Astfel, prin intermediul
epitetului/personificării/metaforei ... (exemple) se sugerează/se face trimitere la/este conturată...(fiecare figură de stil trebuie comentată!). De asemenea, imaginile artistice:
auditive.../vizuale...indică/semnifică/exprimă...
Întregul mesaj poetic, cu ajutorul mijloacelor artistice, are capacitatea de a exprima încărcătură afectivă/... .
Cerințe:
Comentează, în minimum 50 de cuvinte, fragmentul de mai jos, evidenţiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.
a. Zilele albe, iată, au început să plece,
Ca nişte bărci tăcute, pornind fără lopeţi.
În ţărm se face seară, şi steaua-n cerul rece
Păzeşte cripta nopţii cu candeli şi peceţi.
În şirul vieţii noastre întreg, se face seară,
O seară fără sunet, nici vânt, nici amintiri.
Ieri a plecat o barcă, azi alte bărci plecară,
Convoi de goluri strâmpte* pe undele subţiri.
(Tudor Arghezi, Toamnă de suflet)
*strâmpt – arhaism fonetic, licenţă poetică argheziană

b. Cenuşa visărilor noastre Şi aerul rece ca fierul.

Se cerne grămezi peste noi, Pământul e-o moară deşartă
Precum se coboară pe glastre, Cu larve cerşind adăpost,
Atinse, petalele-albastre, Mişcându-se-n pulberea moartă,
De-o gâză căzută de sus printre foi. Ce-n haos mereu se deşartă:

Se scutură vântul şi geme. Ţărâna visării ce-a fost.

Pământul e una cu cerul, (Tudor Arghezi, Cenuşa visărilor)
Oraşele-s bulgări şi gheme,
Ghitare adânci de blesteme