CE SE MAI ÎNTÂMPLĂ ÎN TEATRE?
În căutarea sensului, la Turda
Alternând efectul de popularitate cu
cel de intimitate - ai spune cenaclieră -
a faptului scenic, Teatrul Dramatic din
Turda a depăşit problema crizei de
audienţă. Problema, spun, nu şi criza
propriu-zisă, care, însă, departe de a
perpetua amărăciunea, a luat chipul
orgolios al unei provocări . Dacă
spectacolele "de public" se proiectează
a fi În căutarea sensului pierdut de
Ion Băieşu în regia lui Marius Oltean, iar
spectru l ofertei se extinde până la
spectacole de poezie, create în
ambientul "de cameră " , atunci
înseamnă că artişti i t u rdeni n-au
consimţit să supravieţuiască, zgribuliţi,
în umbra Feleacului.
Am întâlnit, pentru prima dată, trupa
teatru l u i d i n Turda în 1 99 0 , la un
spectacol de Aureliu Manea, Electra,
reclădit de actori. Atunci i-am văzut
prima dată în scenă pe Nina Antonov,
Radu Botar, Doina Şofroni, Cornel
Miron... Pe câte unii i-am revăzut an de
an şi m-a uimit mereu neastâmpărul
insurgent al proiectelor lor, un mod
obsedat, dar în afara oricăror exhibiţii
de orgoliu personal, de a-şi organiza
opţiunea pentru această artă căreia i s­
au dedicat.
N i c i sub bonomia d i rectoru l u i
Mircea Ioan Casimcea n u se ascunde
spaima de oprobriul i g norant al
cohortelor de elevi veniţi la cea de a
cincea reprezentaţie...
La începutul acestui an am avut
prilejul să descopăr trei performanţe
noi, desc inse d i n acelaşi nescris
program. · joc aproape c r i m i n a l sub masca dramatică, ea cade în tezism. In chip
Mariuş Oltean montează l n
căutarea sensului pierdut de Ion
Băieşu. Se confirmă încă o dată gustul
acestui tânăr director de scenă pentru
un teatru clădit pe structura temei cu
variaţiuni, prin excelenţă non-epic. Un
corelativ muzical al teatrului de care s-a
ataşat Oltean ar putea fi suita, iar unul
dramaturgie, teatrul modular. La fel de-o veşnicie în aşteptarea unui semn ...
cit�şte Oltean şi text�! lui Ion Băieşu. Regizorul , - la rându-i, nu-şi refuză să
In anticameră la "Aidesus", figurile contemple text u l l u i Ion Băieşu
dramatice compun şi descompun un schimbându-şi pe neaşteptate masca
angrenaj de relaţii mereu schimbat ca politică şi masca mistică.
geometri e, dar înd eplinind mereu Interesant că motivul Godot-esc al
aceleaşi funcţii. Furia, revolta, apoi aşteptări i în van s-a i postaziat în
resemnarea, reflexivitatea şi impulsurile dramaturgia· românească sub simbolul
instinctuale, compasiunea şi cinismul, încruntat al uşii închise {vezi Băieşu,
solidaritatea şi rapacitatea personajelor Everac, Vişniec etc.). Uşa - fecundă
strânse în jurul sfidătoarei u ş i mască a tuturor sensurilor posibile şi a
capitonate s u n t fluxuri şi refluxuri fără-de-sensurilor.
repetate ale fatalităţii care surprinde Să notăm , cu cele mai bune
uman itatea într-o agitaţie perpetuă, sentimente, şi îndrăzneala unui
golită de sens. Tocmai acest spectacol experiment eşuat al teatrului din Turda.
d iscret s-a străd uit Oltean să-I Experiment de receptare şi de
recupereze în scenă: oricât de divers aud ienţă, n u şi artistic, aşa cum
poţi zugrăvi umorile şi energiile unui probabil se pretinde: Hăul de Christian
destin, ele nu sunt decât chipuri ale Palustran, în regia lui Radu Tempea.
nefericirii câtă vreme nu devin părţi ale Afectate, contorsionate psihanalizări ale
unui sens mistic, ale unei deven iri. e u l u i m atern , coregrafii vi scerale
Personajele sunt însumări de măşti desfăşurate sub ochiul lui Palustran,
sparte, naufragii repetate într-un ocean care-şi imagi nează, în decen i u l a l
fără l i m a n . Pentru m i ne, imaginea nouălea, că mai interesează pe cineva
Fecioarei {Doina Şofroni) rămâne cea detectivismul intra, infra-uterin printre
mai preg nantă d i n spectac o l ; ruinele prăbuşitului cortex - iată cu ce
scenografic, ea este o suprapunere de s-au muncit Nina Antonov {atât de
măşti. Fustiţa de balerină înc inge o preţuită) şi Diana Cazma în scenă.
salopetă muncitorească, iar pe cap Pentru un public - să nu-l hulim! - prea
actriţa poartă o scufiţă roşie. Chipul, puţin convins.
ţipător fardat, este când al unei păpuşi, Tot la începutul acestui an am fost
când al unui drac. Graţioasă, dacă nu invitat la Turda şi la un spectacol de
cumva i m becilă, ingenuă, dacă nu poezie Baconski, intitulat Corabia lui
cumva cu creierii spălaţi, fetiţa aceasta Sebastian. Protagoniştii sunt Nina
care s-a obişnuit să ia expresiile în Antonov ' · M aria Voronca şi Gabriel
sensul lor propriu nu şt i i dacă se Ch irea. I ncercarea de antologie
cufundă, din revoltă, către temeiurile Baconski a regizorului este merituoasă,
curate ale cuvintelor sau pregăteşte un deşi, covârşită de raţiuni de org�mizare
infantilismului. Boxerul {Radu Botar) fatal, sunt ocolite producţiuni de o mai
este, desigur, şi un liric, Spionul {Cornel înaltă atingere lirică, şi asta pentru a
Miron) întoarce oricând zeflemeaua în cântări mai bine în scenă verb u l
bonomie, în vreme ce lnfirmul {Marian militant-pacifist din finalul spectacolului,
Miron) este un virtuo_? al acrobaţiilor. aşa cum a fost el conceput de Ovidiu
Cerberii de la uşa lui "Aidesus", Şefa de Cosac.
cabinet {Maria Voronca) şi Omul de
serviciu {Radu Ţicudean), sunt ei înşişi --- SEBASTIAN-VLAD POPA
37