Sunteți pe pagina 1din 30

EVENIMENT

O varã fierbinte
pe Iza
zei ºi abia în al doilea rînd cãtre oa- satoarea cu gesturi insinuante ºi fã-
meni. Acest lucru mi s-a pãrut evident cînd-o sã zvîcneascã spasmodic.
în Calea cãtre Momfa (pe versurile lui Tema dublului, recurentã la Mãniuþiu,
Ioan Es. Pop ºi Ion Mureºan) ºi izbi- apare ºi aici, Vava ªtefãnescu fiind la un
tor în O varã fierbinte pe Iza. În acest moment dat „duplicatã“ prin apariþia
ultim spectacol, vorbirea a fost total înlo- unui alt trup în miºcare, István Teglaº.
cuitã cu muzica, adicã cu cîntecul popu- Ceea ce face Vava ªtefãnescu depã-
lar al grupului maramureºean „Iza“. Sînt ºeºte coregrafia, fie ea modernã: ritmul
cîntece autentice: rituri de trecere ºi în care se miºcã ºi caracterul autodistruc-
bocete din fondul arhaic românesc, care tiv al miºcãrilor au la un moment dat
îi pun în miºcare pe Vava ªtefãnescu ºi o intensitate greu suportabilã. Ea este
• Vava ªtefãnescu
pe dublul sãu aºa cum sforile unui un dansator ºi-un mim de-o rarã forþã

N U AM vãzut decît o parte din spec-


tacolele lui Mãniuþiu din ultimii 10-
15 ani ºi îmi pare rãu cã nici pe acelea
pãpuºar pun în miºcare membrele ºi tru-
pul pãpuºilor de cîrpã.
Scena, goalã, e mãrginitã pe latera-
expresivã. În combinaþie cu arta arhaicã
a grupului „Iza“ – în care Anuþa Pop,
Voichiþa Tepei ºi Ioan Pop cîntã „despre
pe care le-am vãzut nu le am înregistra- le de douã mici insule de pãmînt, în care dragoste, nebunie ºi moarte“ – ºi cu
te, ca sã-mi ofer o „galã privatã Mãniu- creºte, stingher ca o amintire firavã a sunetul instrumentelor arhaice, rezulta-
þiu“. Ultimul spectacol, O varã fierbin- raiului, cîte un copãcel. Pe scenã e întu- tul este violent ºi cathartic.
te pe Iza, a cãrui premierã a avut loc la neric, iar Vava ªtefãnescu – pe care Mi- În acest spectacol aparte, ce pare o
Naþionalul clujean în 19 mai, mi-a tre- hai Mãniuþiu o foloseºte ca pe un instru- ilustrare a teoriilor teatrale anamnetice
zit dorul de Sãptãmîna luminatã ºi de ment –, distribuitã de data asta într-un ale lui Ieronim Thanase, alias Eliade,
Nunta, de Omor în catedralã ºi de Ba- mit românesc al morþii, umple spaþiul profesionalismul ºi inspiraþia (atît ale re-
cantele… Teatrul experimental, din care de joc cu miºcãri stîngace de marionetã gizorului-scenarist, cît ºi ale interpreþi-
Mãniuþiu ºi-a fãcut un stil, este, în cazul nearticulatã, de fiinþã care nu-ºi gãseºte lor) merg, indiscernabil, mînã în mînã.
sãu, expresia unei cãutãri; a unei descin- locul în lumea de aici/de dincolo sau Matricea stilisticã româneascã, pe care
deri la origini – nu ale teatrului propriu- în propria piele. În costume cenuºii, de Blaga, la sfîrºitul anilor ’30 ai secolului
zis, ci ale spectacolului în general; acele echivoci cãlugãri-diavoli medievali, cei trecut, o visa gata sã se exprime plenar
origini în care cîntul, dansul, jocul mimi- ºase membri ai grupului „Iza“ se miºcã în registru de autor, capãtã, în acest spec-
lor fãceau corp comun cu vorbirea, în- ºi cîntã, cînd tragic, cînd drãceºte, cînd tacol brutal, e expresie înaltã.
tr-o dublã adresare: în primul rînd cãtre solemn, cînd grotesc, înconjurînd dan- 

• Imagini din spectacol

2 • APOSTROF
Don Juan în Soho
A NDREI ªERBAN a montat în Cluj/
Sibiu o piesã contemporanã engle-
zeascã, Don Juan în Soho, de Patrick
se gîndeascã la faptul cã Don Juan, în
orice întrupare, e gata s-o ia, într-o eter-
nã reîntoarcere, de la capãt...
Marber. Comedia lui Marber este o re- Un Andrei ªerban care exploateazã
scriere la zi ºi o localizare – în Londra rîsul, grotescul, ºarja, un Andrei ªerban
zilelor noastre – a unuia din miturile plin de vervã, dar nu lipsit de tuºe neli-
fundamentale ale culturii europene, aºa niºtitoare – asta ne-a dat dubla premierã,
cã tocmai datoritã acestei încãrcãturi uni- de la Sibiu (3 iunie) ºi de la Cluj (5 iu-
versale, textul comediei – sclipitor înþe- nie), a Naþionalului clujean în colabo-
sat de aluzii britanice – trece fãrã difi- rare cu Naþionalul sibian ºi cu compa-
cultãþi pe o scenã româneascã. nia de teatru ArtAct.
Într-un decor simplu ºi uºor de mane- Lucrînd în doi ani trei spectacole cu
vrat, folosind excelenta trupã a Naþio- trupa teatrului clujean, Andrei ªerban a
nalului clujean, Andrei ªerban a realizat creat o atmosferã de dezbatere, mergînd
un spectacol drãcesc. Drãcesc ca ritm pînã la polemici, în jurul spectacolelor sa-
– spectacolul se desfãºoarã cu accelera- le. Eºti sau nu de acord cu aceste spec-
torul, într-o vitezã crescîndã – ºi drã- tacole, un lucru este însã sigur: de sub
cesc în conþinut. Pentru aluziile diabo- mîna lui, iese la ivealã o excelentã trupã
lice, acoperirea se aflã atît în textul lui de actori.
Patrick Marber (replici numeroase subli- 
niazã mereu cã Don Juan e ne-uman ºi
diavolesc), cît ºi în general în mitul euro-
pean al lui Don Juan. Personajul are un
„ceva“ neliniºtitor, ne-omenesc, o legã-
turã directã cu transcendentul, chiar dacã
numai cu partea întunecatã a acestuia.
Comedie ºarjatã, îngroºatã cu inten-
þie, montarea lui ªerban are ºi accente
neliniºtitoare, care echilibreazã balanþa
ºi pun spectatorul pe gînduri. Actorii
sînt într-o vervã nebunã: Cornel Rãilea-
nu (Don Juan), plin de energie ºi ritm,
joacã nuanþat ºi are bizare zîmbete de-
monice. Ionuþ Caras (Colm, Un vaga-
bond) este un actor plin de forþã ºi cu
o gamã largã de expresie. Silvius Iorga
are o expresivitate ºi-o mobilitate ului-
toare, de la inocenþa etanºã la perversi-
tatea deplinã; ca ºi Ionuþ Caras, Silvius
Iorga anunþã un actor extraordinar.
Ramona Dumitrean (Lottie, Dalia) este
splendidã ºi puternicã: duce în cîrcã – la
propriu ºi la figurat! – un act întreg al
piesei. Partenerul ei, perfect în „inge-
nuitatea“ lui, este Adrian Cucu. Buni ºi
foarte buni, Cristian Grosu, Dan Chio-
rean, Anca Hanu. Toatã trupa funcþio-
neazã unitar, creînd o farsã – în sensul
originar al termenului – coloratã, gãlã-
gioasã, veselã, neliniºtitoare, nu lipsitã
de bravurã ºi de bravadã. Subintitulatã
„Dupã Molière“, piesa lui Marber se
întoarce, spectacular vorbind, în viziu-
nea lui ªerban, înainte de Molière, cãtre
farsele donjuaneºti ale Commediei dell’Ar-
te. Absolut justificat: Don Juan însuºi
este, originar, El Burlador, „Farsorul“,
„Marele Farsor“, care pune la cale farse
jucate „gros“ de un „cabotin“. În fine,
un element autohton – sîngele vampi-
ric în care se sfîrºeºte spectacolul – ne
aminteºte cã sîntem în þara lui Dracula...
Andrei ªerban a pus spectacolul într-o
ramã unicã, scena de început ºi de sfîr-
ºit, în stilul Commediei dell’Arte, coinci-
zînd, aºa cã spectatorul nu poate sã nu • Imagini din spectacol. Foto: Nicu Cherciu

Anul XVIII, nr. 6 (205), 2007 • 3


Dreptul
la nefericire
Sanda Cordoº

periodicitãþii aniversãrii unor evenimente deo- curajoase, publicate de redactori la rîndul lor
sebite din istoria patriei ºi a partidului nostru, curajoºi, ºi ne simþeam vinovaþi chiar ºi pen-
în 1976 Ceauºescu iniþiazã Festivalul Naþio- tru curajul nostru, pentru cã nu eram siguri
nal Cîntarea României, adicã „o mare festi- cã acest curaj nu va fi manipulat ºi folosit
ca un argument pentru demonstrarea unei
vitate a întregului nostru popor“. Festivalul
C ONSIDERATÃ ÎN , regimul comunist din libertãþi de expresie care în fond nu exista ºi
antreneazã milioane de oameni (tot mai mulþi care putea fi doar din cînd în cînd realizatã
România, o formã a ideologiei ºi o mo- de la an la an), amatori ºi profesioniºti, pen-
dalitate eficientã a propagandei, literaturii prin riscul unor individualitãþi separate ºi a
tru cã, indicã tot Ceauºescu, „Nu trebuie sã unor solidarizãri tacite, în urma unor înde-
i s-a cerut mereu de cãtre puterea politicã sã existe comunã, ºcoalã, instituþie, întreprin- lungate ºi epuizante lupte.
fie progresistã ºi optimistã. Încã din cele- dere fãrã formaþii artistice-culturale, fãrã cer-
brele rapoarte ale lui A. A. Jdanov (ale cãrui curi de creaþie în diferite domenii de creaþie“. ªi-a asumat însã riscul renunþãrii la tãce-
idei au influenþat decisiv doctrina româneas- Unii scriitori participã la aceastã sãrbã- re pentru a fi „mereu de partea celor can-
cã în materie de artã), despre literaturã se toare continuã, publicînd, în presã sau în didaþi la înfrîngere“.
spune cã: „Entuziasmul ºi pasiunea erois- volume omagiale, texte care rezolvã temele Acest mod de asumare a rolului este de
mului impregneazã literatura noastrã. Ea e mãreþe dictate de partid, fie cã e vorba de gãsit nu doar în paginile publicate în post-
optimistã, dar nu din pricina unui fel de in- trecutul glorios, de prezentul revoluþionar comunism, ci ºi în unele profesiuni de cre-
stinct zoologic funciar. Ea e optimistã în ºi eroic sau de viitorul luminos. Alþii – în- dinþã apãrute în epocã. Într-un interviu din
esenþa sa, pentru cã este literatura clasei as- tr-o duplicitate care e marca specificã a ace- 1976, Dumitru Radu Popescu exprimã, în-
cendente, a proletariatului, singura clasã pro- lei epoci – combinã optimismul oficial prac- tr-o manierã duplicitarã, dusã pînã în pra-
gresistã din lume“. Aceleaºi atribute (tot atî- ticat în presã (mai ales în preajma datelor gul hilarului, opþiunea pentru filonul tragic:
tea cerinþe) le gãsim ºi în discursurile lui aurite din calendar) cu o neliniºte prezentã „Tragedia este necesarã ºi în epoca actualã.
Gh. Gheorghiu-Dej ºi în cele ale lui Nicolae în volumele personale, mai ales în cele de Ea este optimistã, dar nu de un optimism
Ceauºescu. În aºa-numitele Teze din iulie din ficþiune. Indiferent de practica scrisului, mulþi facil“. Constant, Marin Preda considerã cã
1971 (moment de cotiturã, de revenire în scriitori vor resimþi ca împovãrãtoare dis- scriitorul trebuie „sã dea glas neliniºtii mora-
forþã la ideologia stalinistã ºi jdanovistã în tanþa dintre optimismul comenzii oficiale ºi le a maselor“ ºi sã stea alãturi nu de partea
materie de artã), N. Ceauºescu cere elimi- starea lor interioarã. Iatã ce consemneazã în Istoriei (unul dintre marile principii suve-
narea din edituri ºi librãrii a literaturii „care 1958, în jurnalul personal, poetul Victor rane ale ideologiei comuniste), ci de par-
otrãveºte sufletul tineretului nostru“, respec- Felea: tea individului, întrebîndu-se, prin scrierile
tiv a acelor cãrþi (multe dintre ele traduceri) sale, „care e soarta fiecãrui om în parte, ºtiind
„care fac apologia modului de viaþã burghez, Lucrul cel mai dificil e sã scrii poezii „opti- cã omul nu are decît o singurã viaþã de trãit,
chiar apologia crimei“. ªi aceasta pentru cã: miste“ cînd în jurul tãu nu vezi decît teamã în timp ce istoria este înceatã ºi nepãsãtoa-
„Arta trebuie sã serveascã unui singur scop: ºi dezolare, cînd nemulþumirea a devenit tema re“. O idee asemãnãtoare exprimã ºi Con-
educaþiei socialiste, comuniste“. Un an mai fundamentalã a existenþei. Totuºi, cînd „opti- stantin Þoiu: „Scriitorii buni sînt solidari cu
tîrziu (ca, de altfel, în toate textele care vor mismul“ este singura sursã de trai, trebuie
sã-l scoþi ºi din piatrã seacã, trudind mai amar-
bunul-simþ ºi cu acest mers îndãrãtnic, sigur,
urma), într-o cuvîntare rostitã la Conferinþa al oamenilor ziºi de rînd, spre mai bine“. Si-
Naþionalã a Scriitorilor, ºeful statului subli- nic decît robii faraonilor. ªi cu toate aces-
tea, chiar dacã dai în brînci, þi se spune cã nu tuîndu-se alãturi de mersul îndãrãtnic al
niazã (cu volute de orator) rolul mãreþ al oamenilor de rînd, scriitorii vorbesc în cãrþi-
e de ajuns, cã poþi mai mult.
scriitorului: le lor nu despre un trecut glorios, ci despre
Tot Felea consemneazã, aproape 30 de o memorie ultragiatã, nu despre un prezent
Ce þel mai înalt, ce misiune mai nobilã pot
avea slujitorii condeiului decît acelea de a-ºi ani mai tîrziu (în 1987), aceeaºi discrepanþã, eroic, ci despre unul cenuºiu, vinovat, neli-
pune talentul, fantezia ºi inspiraþia în slujba de data aceasta extinsã la scarã naþionalã: niºtitor. Vorbesc, de asemenea, despre eºec,
fãuririi omului nou al epocii socialismului „Un festivism þipãtor ºi neobosit încearcã sã ratare, inadaptare, injustiþie, fricã ºi nefe-
ºi comunismului! Aceastã cauzã mãreaþã pe ascundã imaginea poporului adus la sapã de ricire. Cu toate acestea, Ion D. Sîrbu i se
care sînt chemate sã o slujeascã literatura ºi lemn ºi la o totalã supunere“. Cele douã feþe adreseazã epistolar unui prieten în 1987:
arta nu poate sã nu însufleþeascã pe adevãraþii antitetice ale vieþii îi determinã pe scriitori
creatori de frumos, sensibili la idealurile uma- sã vorbeascã despre lumea în care trãiesc Dar, la noi, existã o inflaþie enormã de sufe-
nitare ale timpului lor. ca despre „monstruoasa mascaradã“ (Mircea rinþã, o suferinþã nespusã ºi nepovestitã, nu
Iorgulescu), Circul totalitar sau „þara car- avem voie sã trecem prin viaþã ca niºte robi
Sînt apostrofaþi, în schimb, acei scriitori navalului fãrã carnaval“ (Norman Manea). nespovediþi. Întreaga mea literaturã scrisã
insensibili la mãreaþa cauzã ºi care îºi cautã în aceºti ani ar intra în formula lui Panait
Exceptînd prima perioadã de dupã insti-
subiectele „în întîmplãri mãrunte, banale, Istrati [...] ºi anume: „Spovedaniile unor
tuirea regimului comunist (în speþã anii ’50), învinºi“!
ale unor existenþe consumate la marginea în care predominantã este literatura cu carac-
societãþii, în cafenele, în atmosfera vieþii de ter propagandistic ºi care poartã marca opti-
bulevard“, ca ºi cei care devin „prizonierii Însã, cum, în termenii lui Nicolae Ceau-
mismului oficial, în perioadele urmãtoare,
propriei lor imaginaþii bolnãvicioase, care ºescu din cuvîntarea deja citatã din 1972,
în care literatura s-a zbãtut sã cîºtige ºi sã
nu poate da naºtere decît unei literaturi ste- „rolul de conducãtor ºi organizator al par-
menþinã o anume autonomie în raport cu
rile, lipsite de vlagã, de forþã emoþionalã, de tidului ºi al statului constã tocmai în a feri
puterea, aceasta a încercat sã se sustragã
audienþã la marele public, care nu serveºte triumfalismului specific omului nou ºi sã organismul sãnãtos al societãþii de aceste
omului, bunãstãrii, fericirii ºi înãlþãrii lui spi- vorbeascã limbajul mult mai bogat al omu- influenþe nocive, în a curãþa pãdurea de uscã-
rituale“. lui dintotdeauna. Într-o tabletã de dupã turi, pentru a-i permite sã creascã nestin-
În anii care au urmat, Nicolae Ceauºescu 1990, Ana Blandiana mãrturiseºte dilema gheritã, viguroasã“, acesta a încercat mereu
a fãcut din optimism ºi sãrbãtoresc constante, pe care a trãit-o în perioada totalitarã: sã stopeze drumul spre expresia publicã a
supravegheate politic, ale vieþii naþionale. nefericirii. Un referat al cenzurii din anii ’50
Dacã în 1973 Comitetul Executiv al Comi- dacã nu cumva este mai cinstit sã nu publici aratã cã volumul Povestiri al lui ªtefan Luca
tetului Central al Partidului Comunist Ro- deloc, chiar ºi cele mai eroice pagini, în con- „prezintã realitatea noastrã în culori sum-
mân emite o Hotãrîre în vederea reglementãrii diþiile în care publicam noi. Scriam cãrþi bre“, motiv pentru care „volumul nu poate

4 • APOSTROF
sã aparã sub aceastã formã“. Note similare
însoþesc, între altele, în anii ’60 (într-o pe- Avangarda rusã
rioadã socotitã de liberalizare) manuscrise-
le cãrþilor de poezie Viaþa deocamdatã de Ion
Alexandru („din întregul volum se degajã Din Crimeea
o atmosferã apãsãtoare, de pesimism ºi
tristeþe“) sau Moartea ceasului de Marin Velimir Hlebnikov
Sorescu:

Din ansamblul volumului se degajã o viziu- (1885-1922)


ne sumbrã, scepticã asupra vieþii, asupra poe-
ziei. Se subliniazã ideea imposibilitãþii cu- (al inimii ritm în liber înscris) Eu caligrafiez „V“ ºi „D“.
noaºterii umane ºi a progresului, lumea fiind Iniþialele cui? Nu sunt ale mele.
pentru poet „un imens cerc negru“, „o lume Turci fãrã turcoaice, Ale mele sunt: „V“ ºi „I“.
de bile ºi cercuri mînuite de un jongleur“, „o Mici trucuri de inºi mereu sclivisiþi – chiºtoace Pe un stei ce rãzbate din apã
casã a misterelor“ în care repetãm „zilnic Împrãºtiate pe þãrm, ªopârla
aceeaºi miºcare de servitoare“, ºtiind „cã cele Pânã departe. Alunecã
mai multe noduri în care ne-am frînt dinþii Eu îmi ocrotesc Precum o umbrã –
ºi mintea au rãmas nedezlegate“. [...] Unele Peºtiºorii Înduioºatã fire
din aceste poezii pot da naºtere la interpretãri În palmele De gingaºã nãpârlire.
greºite din punct de vedere politic. Împreunate. De aici marea se pare
Zâmbetele Învolburatã de palme bãtãtorite clãtite-n
În anii ’80, cenzura se ocupã de aceleaºi Nu ºi le pot reþine blonzii sinealã.
Osmani1. Ziua-ziulica! din nou dinainte-mi apare
probleme. Într-un referat al unui cenzor bi-
Uneori fac ghiduºii – li-i a joc. Ca un copleº bondoc,
nevoitor se scrie despre manuscrisul roma- Dintre degete, las ºi eu un chiºtoc... Frãmântându-se pe loc
nului Plicul negru de Norman Manea: „Ro- În acest golf marea picoteºte de-a binelea. Cu mâinile în buzunare.
manul configureazã o viziune unilateralã, Adorm marinarii Dar vârtejul duce cântul departe
preponderent negativã asupra realitãþilor În a nãvoadelor rãsfirare. ªi clare sunt pâclele montane.
vieþii înconjurãtoare“. Prin urmare, proza- Cerul Liniºte deplinã. Nimeni nu spune nimic.
torului i se recomandã: „De inclus obliga- În stânga... În chipul femeii Bãlãile chipuri ale osmanilor s-au dizolvat
toriu personaje secundare (de ce nu ºi unul Aþi putea depista umbra seninului? În pâlpâirea apusului încenuºat.
central?), ca imagini pozitive ale vieþii“. Pescarii nu sunt în stare: O, acest asfinþit limpede!
Tocmai prin faptul cã s-a strãduit sã se Înclinându-se, ei plaseazã plase. Purpura sa revãrsatã pe versant!
Muncitorul întreabã: „De unde sã ºtiu?“ ªi jertfele sale triste –
sustragã optimismului oficial, literatura a
Ca un ciurlan se rostogoleºte un cãþelan. Eu ºi culorile unei dimineþi decedate.
jucat un rol atît de important în totalitarism. ªi, aplecându-mã sã ridic o pietricea, Peste aceste câmpuri,
A fost, pentru decenii, singurul limbaj cu Simt cã trebuie sã mai întind mâna mai ceva. În care timpurile boabele ºi le-au semãnat,
circulaþie publicã în care s-a scris despre nefe- Sub îndrumarea mamei sale Privesc turnuri înalte,
ricire, neliniºte ºi suferinþã ºi în care citito- Duduiþa deprinde sã arunce piatra în bulboane. Neîngenuncheate!
rul a reuºit sã-ºi identifice propria sa viaþã Prin plutitoare azururi, prin senin Unde-a fost meleagul zeilor ºi
interioarã. O bunã explicaþie oferã, în acest Vântul seamãnã dulcie Sudica patrie a fecioarelor pãmântene,
sens, Matei Cãlinescu, în Amintiri în dialog, Mireasmã de mãslin Acolo se vând brânzeturi în dughene.
cartea autobiograficã scrisã împreunã cu Ion Menitã, cândva, de-un oarecare zeu Pe unde trecuse zeul – necontrafãcut, ci
Vianu: Sã fie floarea lui Odiseu. adevãrat,
ªi, pânã încolþesc, zâmbind, boabele glumelor, Acolo stau stivuite lãzi goale.
Din mânuþe ªi adresându-mã norilor,
A citi într-o lume totalitarã e aproape acelaºi
De cocuþe ªi scoþându-mi pãlãria,
lucru cu a citi în închisoare – atunci cînd paz-
Se prelinge, vãlurat, o ploiþã peste raþele ce se ªi lãsând puþin piciorul în urmã,
nicii o îngãduie. Lectura care rezultã e în ace-
îndepãrteazã. Gânguresc – cu ei înde noi nu ne cunoaºtem –
laºi timp riguroasã, atentã (cãrþile demne de
Marea cu supramãsurã Cu limba pelticã, nesigurã, de copil:
citit, relativ puþine, sînt supuse unei lecturi
Vânturã aurul de amiazã. „Dacã umila mea presupunere are temei
profunde, intensive) ºi proiectivã – în sen-
Ah! în atare rãstimpuri noi cam suntem Cã auriile prãjituri pe care le gustaþi,
sul cã cititorul proiecteazã în text propriile
credincioºi, În timp ce, râzând, bãsneaþi despre dragoste,
aspiraþii secrete, dorinþe, gînduri, teorii. In-
Cu toþii tineri pãrându-ne. Nu sunt decât o fireascã podoabã a familiei
teresul acestui tip de lecturã vine din ten-
ªi prindem a crede cã nu e nimic imposibil ’mneavoastrã,
siunea dintre atenþie ºi proiecþie, între respec-
de imaginat, Nu cred ca domniile voastre sã nu mã fi
tul pentru literã ºi tendinþa de a vedea în text
Cã exact în aceste clipe anunþat
o expresie alegoricã a dramei cititorului. [...]
Marea se plimbã printre noi, Cã vã plac prãjiturile
Dar proiecþia la care mã gîndesc nu e nici sim-
Înveºmântatã în albãstrimi inexpresive. ªi cucuvaia piticã
plã nici arbitrarã, cãci cititorul nu „forþeazã“
Ziua-i ca o tulpinã de arbore retezat, ªi dacã la materia «limba rusã»
textul, nu-i impune fantasmele sale în mod
prelingându-ºi seva Aþi trecut sau ba conjugarea verbului «a iubi».
brutal; dimpotrivã, el se apropie de text cu
Printr-o închipuire de vad. Dar prunele?“
sfialã, îºi creeazã tot timpul complicaþii ºi þine
Plaja e vatrã încinsã. Vântul, semãnându-ºi cântul,
scrupulos seama de constrîngeri pentru a ob-
Drumul ºerpuie prin nisipiº. Se zburãtãci spre zãrile-i natale.
þine o victorie (alegoricã), în ultimã instan-
În cuprinsul vãzului – un cãþelandru, pietriº. Eu doar mã înnemuresc2.
þã, o victorie dificilã ºi purificatoare.
Exclamaþii: „Mãmicã, mãicuþã!“ Numai atât.
Cineva fluturã din mânuþã. „ªi, în afarã de asta, învãþãtorul vã mai pune
În timpul lecturii, masca triumfalistã pu- Vipia mã toropeºte. nota doi?“
tea sã cadã pentru a face vizibile, în lumina Sleieºte ºi marea. Vechea amintire înþeapã.
neliniºtitã a cãrþii, ridurile adînci, sãpate Strãlucesc funduleþele unor micuþe ºipuri ªi dantelele sunt triste.
de o prea îndelungatã condamnare la fericire. de vodcã... ªi tristeþea de cândva
 Pasãrea κi insinueazã visu-n slova „Rusi“3...
Se tot roteºte „V-ar plãcea sã arãtaþi limba?“
În zbor lin. Rotocoale-n senin...
Ah, amice-fârtat! 1908, sfârºit de an
M-am cam sãturat nisipurile sã le strãbat! 
Iar copilaºul Traducere ºi antologie de
Ridicându-ºi spre soare faþa LEO BUTNARU
Strigã: „Þaþa!“
ªi acest scrâºnet de nisip sub picioare!
Tristã umoare. Note
1. Remarca lui V. Hlebnikov: „Nu de puþine ori, se
O, acest nor prins în nãvodul clipitelor! întâlnesc turci blonzi“.
ªi þipãtul vulturilor, nevãzuþilor! 2. În original: bessmertnoveiu, de la bessmetrie – nemu-
De aici, se vede departe-n orizontul apelor. rire, unul din derivatele „verbocreate“ de poet.
Pe unde cu ochi imaterial trecurã norii, 3. Forma arhaicã a substantivului Rusia.

Anul XVIII, nr. 6 (205), 2007 • 5


Galerie de portrete
Gelu Ionescu
arãtam, extrem de variat ca tematicã, dar pentru cã o parte a exegezelor lui Crohmãl-
foarte unitar ca stil. Am spune cã autorul nu niceanu îºi pãstreazã actualitatea ºi valoarea.
se grãbeºte niciodatã, în nicio situaþie. E un Mai existã în volumele amintite ºi cîteva
fel de a „povesti“ sau analiza un text, o ati- comentarii pur literare, care trebuie însã citi-
tudine, o situaþie sau o carierã – un destin te în lumina unei atitudini programatice,
deci –, e un fel de a povesti sau de a comen- aceea pe care o putem chiar citi la pagina
ta care e extrem de personal – poate greºesc, 248 a volumului Aripile lui Icar: „Sunt dator
însã mie mi-e necunoscut în critica noastrã. sã recunosc cã, în funcþie de critic confis-
Spun „criticã“, însã de fapt e altceva, sînt cat de idei [...] n-am stãruit, cum ar fi fost
S. D AMIAN A publicat în
2006 douã cãrþi: Trepte
în sus, trepte în jos ºi Pãr de
texte greu încadrabile. Ceea ce S. Damian
preferã, cu evidenþã, este nu atît analiza unei
firesc, asupra virtuþilor scrisului“. E adevã-
rat, S. Damian acordã ideilor o importanþã
opere literare, cît, mult mai mult, apropie- capitalã, uitînd oarecum – cum se vede – cu
aur ºi pãr de cenuºã; în 2004,
rea de persoana autorului care a produs bunã ºtiinþã totalitatea literarã a operei; exis-
Aripile lui Icar, în 2002, Piv- tã însã multe pagini de serioasã interpreta-
niþe, mansarde, nu puþine trep- aceastã operã. O spune, de altfel, singur,
citez: „Artistul ca om se confundã cu opera re, uneori cu observaþii esenþiale pe care alþii
te. Nu sînt mulþi cei care, le-au omis sau le-au ignorat, în eseurile dedi-
citind aceste titluri – de altfel sa ºi nu poate fi deslipit de ea“(Trepte în sus...,
p. 157). Aºadar, situaþii definitorii pentru un cate operelor lui Breban, Cosaºu, Cuºnaren-
foarte inspirate –, îºi pot ima- cu, Cimpoeºu sau Cãrtãrescu. Nu insist,
gina cã „materia“ lor este criticã literarã, isto- destin de artist, împrejurãri care permit lui
S. Damian sã refacã o traiectorie sau sã des- S. Damian este un comentator aproape
rie literarã, eseuri polemice, eseuri politice, la exclusiv al ideilor unei cãrþi (de beletristicã
care se adaugã ºi pagini, nu puþine, de memo- copere într-o împrejurare a vieþii esenþa unei
opere, evident foarte importantã, operã pe sau nu), uneori al ideologiilor, faþã de care
rialisticã. Încep prin a observa cã despre aces- are o intransigenþã sau, dimpotrivã, o tole-
te cãrþi s-a scris foarte puþin, ele fiind doar care o considerã cunoscutã de cititor. De pil-
dã, vizita lui Kafka la München – de fapt, un ranþã neobiºnuitã, ce unora sau altora le
semnalate la rubrica de... noi apariþii. Cînd displace (ceea ce e de înþeles). În ciuda unei
ºi cînd... Încerc sã-mi explic de ce aceastã igno- moment deloc important pentru destinul
scriitorului, dar în care S. Damian întrezã- consecvenþe care i s-a reproºat, a unui fel de
rare, pe care „conþinutul“ ºi fervoarea ideaticã „dogmatism“ – mai ales în profesarea idei-
a acestor cãrþi nu o meritã, cîtuºi de puþin. reºte o esenþã; sînt multe traiectorii de viaþã
lor politice liberale ºi democratice de azi,
În primul rînd, S. Damian este un scrii- ale unor mari scriitori sau intelectuali care
adicã la opusul începuturilor sale „revolu-
tor uitat: din 1976 ºi pînã dupã 1989, el nu îºi gãsesc în S. Damian un povestitor, un
þionare“ –, el este totuºi un om al dialogu-
a publicat nimic în presã sau în editurile din „biograf“, un analist care cautã ºi gãseºte
lui. În aceste volume existã ºi unele comen-
þarã. O pãrãsise, în cele din urmã ºi într-o specificitatea unei întregi opere sau „mîna
tarii politice, altfel bine argumentate, dar
stare psihicã lamentabilã, cauzatã, dupã pro- destinului“, nu numai în experienþele capi- prea tîrziu adunate, dupã o primã, numai
pria mãrturisire, de marea deziluzie politicã tale, ci ºi în momente, ca sã zic aºa, aproa- aproximativ promptã, publicare – cu alte
a comunismului; intrase deci în rîndul „inter- pe anodine. cuvinte, depãºite (mi se pare cã numai ideea
ziºilor“, ca destui alþii (între care mã numãr). Un alt capitol, poate cel mai important de a polemiza cu Ion Cristoiu sau Ioan
Deºi, dupã ’89, a publicat în editurile din ºi semnificativ pentru aceste cãrþi ale lui Buduca este o curatã pierdere de timp).
România mai mult de zece cãrþi – adicã foar- S. Damian, este punerea în paralel sau chiar S. Damian face, pe scurt, un fel de criticã ce
te multe, cred cã mai multe decît oricare alt confruntarea, nu numai în situaþii, ci mai nu se mai obiºnuieºte – sîntem de mult în
exilat –, cei care îºi aminteau totuºi de el îl ales în destine, a unor personaje, a unor per- epoca primatului textului (care pare ºi el a
ºtiau mai ales ca un critic „ideologic“ ºi un sonalitãþi ce au marcat secolul 20. De pildã, sucomba în curînd). În textele sale, nicio-
comentator al literaturii „realismului socia- Heidegger ºi Paul Celan, coexistenþa în Mün- datã pripite – nu o datã i-am reproºat, prie-
list“, din cei ce se încadraserã în linia trasatã chen a lui Thomas Mann ºi a lui Hitler, Sol- teneºte, cã scrie prea lung; rãspunsul sãu a
de partid. Ceea ce nu era decît în parte adevã- jeniþîn ºi Tvardovski, Schiller ºi Goethe, fost: Nu pot altfel! –, existã un fel de... „ora-
rat. Aºadar, fiind considerat ca unul dintre extraordinara poveste ºi corespondenþã între litate“ sfãtoasã, deºi, nu o datã, intens pole-
„elefanþii“ dogmatismului, trebuia pedepsit Rilke, Þvetaieva ºi Pasternak etc. Sînt apoi micã. De fapt, S. Damian e un polemist
mãcar cu uitarea. Cei tineri erau ocupaþi cu multe observaþii interesante despre Kafka, nedisimulat, tonul scrierilor sale e, dese-
scriitorii încã prezenþi ºi cu intrarea în litera- Thomas Mann ºi Malraux (preferaþii...), ori, foarte tãios, deºi lipsit de agresivitate
turã a celor noi, de la care se sperã totul – despre Eisenstein (ºi Stalin), Canetti ºi Musil. ºi „rostit“ cu un calm de invidiat. Cum spu-
ºi bine se face. Înainte de plecare totuºi, Criticul trebuie citit cu rãbdare, ocoliºul spre neam, el rãmîne mereu dispus sã rãspundã
S. Damian scrisese o carte excelentã despre esenþial e lung – cum ºtiu prietenii, S. este la replici ºi, uneori, sã-ºi revizuiascã argu-
Cãlinescu romancier, între altele; apoi în anii încet, tãcut, deseori timid (nu ºi în scris). mentele – nu o datã el chiar imagineazã
de dupã 1989 a fost unul din puþinii, foar- Una din cele mai interesante atitudini pe rãspunsurile ºi contraargumentele, ca un bun
te puþinii care ºi-au asumat vinovãþia dog- care S. Damian o adoptã, cu multã serio- jucãtor de ºah, ce ºi este. Cred cã acest supra-
matismului comunist ºi care îºi defineau no- zitate ºi judicioasã elocinþã ºi documenta- polemism se datoreazã ºi faptului cã lui
ua lor poziþie, care nu era de conjuncturã, re, este aceea faþã de personalitãþile care au S. Damian îi lipseºte umorul (e totuºi ironic,
ci se manifestase de mult, încã din anii cînd fost, pentru un timp, legate de hitlerism ºi din cînd în cînd). Ceea ce face ca unele, foar-
transformase seminarul de românã de la de varianta lui româneascã sau de comunism te puþine, dintre intransigenþele sale sã parã
Heidelberg într-un fel de gazdã a scriitorilor ºi de realismul socialist. Mã refer, cum se poa- inadecvate ºi sã irite oarecum prin asta chiar
români de valoare, între care ºi disidenþii sau te anticipa, la Heidegger, Mircea Eliade ºi pe spectatori. În orice caz, S. Damian are me-
criticii direcþi ai regimului comunist în care Cioran, pe de o parte, la Ov. S. Crohmãlni- ritul de a semnala o anume atitudine „ºocan-
trãiau, aºa cum ºi-o amintesc, sper, mãcar ceanu, pe de alta; atitudine care a fãcut ca o tã“, chiar dacã o „citeºte“ ºi o judecã prea aspru.
unii din mulþii sãi oaspeþi, ce aveau acolo serie de prieteni ºi foºti comilitoni – ºi nu unii Cum spuneam, scrierile lui S. Damian
ºansa de a vorbi fãrã frica de „turnãtori“. Deci neimportanþi, ci dimpotrivã – sã-i reproºeze sînt deseori bazate ºi pe un „strat“ de memo-
un destin ºi o creaþie, o atitudine care nu tocmai buna cumpãnire a argumentelor, ple- rialisticã – în special schimburi epistolare –,
meritã absolut deloc uitarea – cel puþin aºa doaria pentru refuzul radicalismului, pledoa- care fac ºi ele interesul lecturii. Încheind,
socotesc eu, ºi nu numai pentru cã am par- ria contra unei respingeri necondiþionate. aº spune cã textele lui S. Damian – indife-
curs cîþiva ani împreunã la Heidelberg sau Dacã pentru unii – primii – Damian se întîl- rent cum le-am numi – sînt produse tipice
pentru cã am fost în contact permanent pe neºte ºi cu alþi comentatori, portretul carie- ale spiritului secolului trecut, cu marile lui
cînd mã ocupam de „starea“ culturii ºi lite- rei ºi persoanei lui Crohmãlniceanu mi se probleme niciodatã epuizate. Cel puþin de
raturii din þarã la „Europa Liberã“. pare esenþial ºi de neignorat de cãtre cei ca- noi, care îi suntem... contemporani.
Sã revin la volumele publicate de S. Da- re, cu mai multã sau mai puþinã simpatie, vor 
mian în ultimii ani. Ele au un conþinut, cum mai scrie despre el; ar fi pãcat totuºi sã fie uitat,

6 • APOSTROF
Poeme de

dupã multã vreme


e ultima viaþã
îmi dã telefon
el a fost rând pe rând ºi atunci de unde
îndelung aºteptatul printre scrumiere ºi ceºti de cafea
cel în tainã râvnit certitudinea
nemaivãzutul cã undeva
singurul da
îmi dã telefon undeva
cu timpul a devenit un fel de frate mai mic nu foarte departe
cãruia trebuie sã-i iert prostioarele totul poate fi luat de la capãt
(cum ar fi aceea de a-mi da telefon) abia acum

din difuzoare totul poate fi luat de la capãt


o melodie dragã
îndelung aºteptatul vorbeºte fãrã riduri fãrã reumatism
nu aud fãrã ca morþii sã fie încã
îngân rimele franþuzeºti foarte morþi

vorbeºte vorbim
vorbeºte chiar frumos ne rãtãcim în mari planuri
ani din viaþã aº fi dat odinioarã sãptãmânale anuale matrimoniale
pentru asemenea cuvinte la mãsuþe scunde
mi-aº fi lãsat pãrul lung ne rãzboim în linguriþe de cafea
aº fi pus murãturi ºi zacuscã
eu tac îndãrãtnic cu spor totul poate fi luat de la capãt
fredonez în gând
melodia franþuzeascã râdem la o întrebare cretinã
el nu se lasã „existã viaþã înainte de moarte?“
îi place sã se audã gândesc ample cercuri de fum
puþin conteazã ce ºi cui spune complicate planuri proiecte
vorbeºte chiar frumos pe care cine sã le ducã la capãt
ºi atunci de unde hãul pisica a murit deja de ºase ori
ce se adânceºte pe zi ce trece
ºi atunci cine aici stãm
a sãdit buruieni în inima mea toatã cafeaua a fost bãutã
toate þigãrile au fost fumate
îndelung aºteptatul vorbeºte scaunele aºezate deasupra mãsuþelor
cuvintele îmi cad pe piele încotro acum
ca niºte monede calpe ºtim cã în spatele uºilor
nu aud nimic împodobite cu coroniþe
fredonez în minte nu e nimeni
aº fi putut fi da aº fi putut fi…
gândul pufos mã leagãnã totuºi continuãm sã ne batem
trebuie sã produc ºi eu ceva frumos în linguriþe de cafea
înãlþãtor
din armurile noastre de fum
în ultimele acorduri ale melodiei franþuzeºti putem vedea chiar rãsãritul
spun tandru: cãci ne-am antrenat corespunzãtor
„închide. te sun eu. am minute gratuite.“ cei morþi aproape cã nu sunt morþi
cei vii aproape cã nu sunt vii
ºi el chiar închide în þara nimãnui de cafea ºi tutun
la mãsuþe rotunde

aceasta e ultima viaþã


la mãsuþe rotunde dincolo de care existã
lui Gheorghe Crãciun i.m. da
existã ceva altceva
aici stãm neasemuit nebãnuit
rãzboindu-ne în linguriþe de cafea cu sclipiri nemaivãzute
scuturi de fum ne înconjoarã
nici nu ne aducem aminte „totul poate fi luat de la capãt“
de când suntem prieteni spun cu voce tare
de când suntem duºmani sting apãsat þigara în scrumierã
mãtur cu dosul mâinii ceºtile
aici stãm ºi rãmân sã tac
la fel ca acum doi ani pentru multã vreme
la fel ca acum cinci ani 
ca în vieþile celelalte
aceasta e ultima
pisica a murit deja de ºase ori

Anul XVIII, nr. 6 (205), 2007 • 7


nã la nuanþã, reproduse de o ureche aten-
tã la cel mai mãrunt sunet particular, cu ti-
curi ºi obsesii. Jocul vorbelor în rãspãr di-
simulând derutant conferã frazelor, când
ample, când icnite, o anume frenezie, con-
tagioasã. Abordat cinematografic ºi însoþit
de o coloanã sonorã dublã, multiplã, ambi-
guã, bâlciul uman îºi exacerbeazã toate va-
lenþele, autorul amestecându-le cu o dexteri-
tate care atrage, în cele din urmã, atenþia
asupra nesfârºitelor contaminãri dintre bine
ºi rãu. Notabilitãþile locale, caricaturi umane,
simple funcþii golite de atribute omeneºti,
Suflete la preþ redus „Carte a râsului“, romanul relativizeazã
tonurile patetice ale portretelor fãcute unei în derutã, sunt prinse într-o întâmplare gro-
epoci abia revolute ºi ia distanþa necesarã tescã. Diavolul însuºi trage sforile, dar sub-
pentru a-i identifica general omenescul. Ase- stanþa sa demonicã e pe cât de capricioasã ºi
menea lui Petru Dumitriu, sã spunem, auto- implacabilã, pe atât de fragilã, cãci, la fel de

N ÃSCUT ÎN mai 1964 în rul ºtie cã „putem lua asupra noastrã o parte uºor, poate reprezenta binele suprem, iu-
Fãgãraº, Eugen Ovidiu din Rãu“, cã nu doar Instanþele suprauma- birea.
Chirovici a absolvit Acade- ne – fie ele Istoria, Statul, Regimul politic, Cu totul remarcabilã ºtiinþa de a surprin-
mia de ªtiinþe Economice chiar Dumnezeu – sunt vinovate de ce i se de manifestarea spectacularã a fiziologicului
din Bucureºti, studiind ºi la întâmplã omului sub vremi. Rãul e mereu (precum în nuvelele ºi povestirile lui Cara-
University of Glasgow (Sco- mai enigmatic ºi mai vast. Eugen Ovidiu giale), de a identifica doza de imagine sem-
þia) ºi EDI (Grupul Bãncii Chirovici alege primul „obsedant deceniu“ nificantã ºi semnificativã pe care gestul diurn
Mondiale, SUA). A fost ºeful ºi îl convoacã nu la un proces dramatic ºi o poate încãpea. Gesturile cele mai banale
Secþiei economice, respectiv patetic, nu în faþa unei instanþe rigide ºi prã- ºi mai joase (un scãrpinat, o încreþire a frun-
redactor-ºef adjunct al cotidianului Curierul pãstioase, ci în faþa marelui exorcist din- þii, o tuse, un suspin, un cãscat ori altã emi-
naþional, apoi director executiv al B1 TV. totdeauna, râsul. sie sonorã vulgarã) însufleþesc personajele,
Mare-maestru al Marii Loji Naþionale din Excesul de interpretare, enunþul prea ex- le dau viaþã, le insinueazã prezenþa, pipãi-
România. A obþinut Marele premiu pentru plicit ºi insistent al oricãrei idei, epuizarea bilã aproape, în vecinãtatea cititorului. Aces-
jurnalism (Clubul Român de Presã, 1999) ºi fiecãrei semnificaþii alcãtuiau, în deceniul ta ajunge curând sã le vadã, sã le audã, sã
Premiul „Pamfil ªeicaru“ pentru ziaristicã ºapte, un model de cãutare în interior a cau- le adulmece. ªi sã le recunoascã, aº zice.
(2000). A debutat cu prozã scurtã în 1989. zelor Istoriei. Înfruntãri, orgolii, tabieturi, Cât despre înrudiri, primele legãturi posi-
Au urmat romanul Masacrul (1991), Co- derute, compromisuri coloreazã ºi forfota bile sunt mult mai vechi: cu basmele popu-
mando pentru general (1991), România, zece umanã din epoca luatã sub reflector în Suflete lare („În basmele noastre, Împieliþatul – cel
ani dupã..., eseuri (1999), Naþiunea virtualã: la preþ redus, însã marile anchete, sofistica- care a furat trupul altuia, deci un demon
Eseu despre globalizare (2001), Misterele isto- tele labirinturi ale unei conºtiinþe abstracte, întrupat – fuge nu de tãmâie sau de ritua-
riei: religie, politicã, bani (2005), A doua moar- crizele, marea vinã, ispãºirea, rãzbunarea, luri, ci atunci când este, la rândul sãu, pãcã-
te (2005), ultimele douã la editura RAO, unde deruta, orgoliile, ierarhiile ºi-au epuizat efi- lit ºi deci luat în râs“, spune Eugen Ovidiu
apare ºi romanul Suflete cu preþ redus (220 cacitatea. Prozatorul, inteligent ºi lucid, sim- Chirovici în Argument), dar ºi, pe cale de
de pagini, 2007). te cã e vorba, astãzi, despre un trecut care consecinþã, cu nuvelele cu draci ale lui Ion
Cãrþile sale încadrabile teritoriului lite- poate fi asimilat, asumat prin râs, înscris Creangã, sã spunem. Ca ºi Dãnilã Prepeleac,
rar exploateazã, în doze atent controlate, în memoria colectivitãþii la dimensiuni care personajele romanului sunt niºte foºti „oa-
informaþiile furnizate de documente, arhi- sã-l facã suportabil. Doar astfel se poate face meni gospodari“ cãrora o proastã alcãtuire
ve, biblioteci mai mult ori mai puþin „secre- pasul mai departe. Trecutul e parþial rema- a sorþii/a societãþii le-a încurcat drumurile.
te“ (adesea în sensul uitãrii lor ori al situã- niabil prin proiectarea sa într-un derizoriu Ei sunt „pe dos“. Reprezentant al altei lumi,
rii într-un con de umbrã) ºi le dau o nouã teribil, pe muchie de cuþit. Oricât de tra- una „pe dos“ în întregime, Împieliþatul le va
interpretare cu instrumentele ficþiunii. Teme- gic în multe din feþele sale, el, trecutul, are procura termenul convenabil de comparaþie,
le sale sunt mereu „grele“ ºi controversate, un cãlcâi vulnerabil: e omenesc. Aºadar, contrastul favorabil. Tratamentul este psiha-
subiecte despre care discuþiile nu se poartã mereu relativ ºi interpretabil, alunecos ºi, în nalitic ºi oarecum homeopatic – minus cu
niciodatã la rece, ci de pe poziþii inflamate, cele din urmã, hilar. Ca o ranã adâncã – a minus ar putea da plus. Un personaj a-nor-
partizane, orbite parþial de interese mai puþin prins crustã ºi poate uneori furnica, pro- mal, i-real, „fantastic“ în raport cu lumea
subordonate „adevãrului“ pur ºi simplu. vocând neaºteptate accese de veselie. oamenilor, dracul e hârtia de turnesol. Nimic
Inchiziþia, fascismul, comunismul, chiar ºi Romanul radiografiazã în subtext ºi „pro- nu mai e ce pãrea a fi pânã mai ieri. O bo-
globalizarea sunt recitite fãrã prejudecãþi sau, vincializarea“, înþeleasã ca focalizare a inte- gatã tradiþie acceptã necondiþionat inferio-
poate, cu o prejudecatã ineditã, aºa încât resului asupra celor mai infime detalii, în ritatea ºi prostia dracilor, dar ea e însoþitã ºi
incitã, obligã la reconsiderãri, fie ºi nemãr- scopul extragerii, la acest nivel, a esenþelor de aceea a pactului cu diavolul ca ºansã ine-
turisite, ale opiniilor cititorului. Nu-i de mi- pure ale umanitãþii, rezistând sub coman- ditã. Ambele sunt exploatate în acest roman
rare atunci succesul de care s-au bucurat rând damente mai presus de om. Ca efort de re- lucrat în canon, în care toate atributele uma-
pe rând cãrþile sale. ªi, poate, nu e cu totul punere în drepturi a existenþei, proces totuºi ne ºi satanice evolueazã în perechi contra-
nevinovatã de aceastã popularitate aparte- intim, totuºi particular, totuºi înfiorat („Înfi- dictorii. Se deduce, fireºte, importanþa îm-
nenþa autorului la o societate ea însãºi situatã orarea e tot ce are omul mai minunat“, cre- prejurãrilor, a contextului. „Poveºtile cu
anume sub semnul misterului ºi al discreþiei. dea Goethe, iar povestea de dragoste abia draci“ sunt, în fond, poveºti cu oameni în
Suflete la preþ redus e legatã automat de schiþatã în fundalul romanului ºi adusã, în care dracii nu sunt altceva decât o unealtã,
cititorul cât de cât avizat de Maestrul ºi Mar- final, la suprafaþã într-o secvenþã anume po- un instrument, o recuzitã ajutãtoare. Ei aduc
gareta a lui Bulgakov, de proza umoristicã a ematicã despre înfiorare vorbeºte). E vorba, o altã privire, o altã lecturã. Relativizeazã ºi
lui Ilf ºi Petrov, de perspectiva ludic-satiricã, apoi, ºi de asumarea ne-regulei pentru a acce- umanizeazã Istoria însãºi, aruncându-i în
absurd-grotescã asupra unei lumi pe dos gen de la o ordine superioarã („Incoerenþa îmi derizoriu majuscula.
Romanþa samovarului. Fãrã îndoialã, asemenea pare preferabilã ordinii care deformeazã“ – Sigur, romanul e „o frescã barocã a co-
apropieri sunt legitime. În Argument, autorul Roland Barthes). Un univers cazon supus munismului redus la esenþa sa cea mai
mãrturiseºte cã niciuna dintre cãrþile deja apã- unor legi obtuze e nimicnicit paginã de pa- absurdã: Împieliþatul, societatea anonimã
rute despre anii comunismului nu i s-a pãrut ginã prin infuzia de fantastic (ºi el nesigur ce-ºi propune sã cumpere suflete la preþ
satisfãcãtoare. Prea încrâncenate ori prea super- de apartenenþa sa la ne-omenesc), de para- redus“, cum se spune în textul-escortã. Dar,
ficiale, ele lãsau undeva pe drum esenþa unei bolic (înþelesurile sunt mereu mai multe). E mai mult decât atât, e aici ºi o carte care,
societãþi absurde ºi ridicole, miezul ei uman: convocatã în paginile romanului o galerie apelând la umorul de bunã calitate ºi la radi-
„Continui sã cred cã acest sistem a fost în pri- ameþitoare de personaje. Groparul Kalman, ografii incomode, pune pe gânduri ºi invitã
mul rând absurd ºi ridicol ºi abia apoi crimi- Maria mireasa, poetul Deceneu Movilã, prim- la reconsiderãri ale dimensiunii umane, indi-
nal. ªi-n acele vremuri, excesiv de politice, secretarul, prostituata, malagambistul ºi aºa ferent de condiþionãrile care o modeleazã.
oamenii s-au îndrãgostit, au urât, s-au distrat, mai departe intrã în scenã cu costumaþii des- 
au fost eroi sau lichele, ca-n toate timpurile“. crise în detaliu, cu limbaje personalizate pâ-

8 • APOSTROF
Territoria zitãþile încercându-l doar pe alocuri, pasa-
ger ºi nesemnificativ.
vaþiilor eseistice cu fulguranþe de viaþã ºi de
experienþã imaginarã directã, ºi, în fine, o
ultimã secþiune dedicatã Tatuajelor tatãlui
Încã din ’88, prin parcurile Chiºinãului tom- meu, socotitã a fi, sub aspectul prozei, cea
natic se instaura moda „deºteptãrii conºtiinþei mai bine realizatã de cãtre inteligentul post-

B ASARABEAN DE origine,
trãitor la Cluj, pe lângã
Academia de Muzicã, unde
de neam ºi þarã“, o modã pe care moldove-
nii basarabeni o încercau ºi o probau în toate
felurile, întorcându-ºi pe toate feþele entu-
faþator al volumului, tânãrul comparatist
clujean Ovidiu Mircean – identitate „sim-
bioticã“, de altfel, cu autorul.
face un doctorat în antro- ziasmele, idealismele ºi gustând cu o indes-
Cele patru secþiuni ale cãrþii demonstrea-
pologie muzicalã, scoþând, tructibilã savoare sentimentul, cam amorþit,
ce-i drept, al visãrii.
zã faptul cã memoria lui Oleg Garaz se con-
acum mai bine de trei ani stituie, pe model postmodern, prin pulve-
(2003), ºi un substanþial vo- rizarea în direcþia verosimilului a unor
Istoric, urmeazã faza, efemerã ºi roman-
lum de interviuri intitulat fragmente ºi intuiþii identitare trãite: ele nu
ticã, a „podurilor de flori“, care „au þinut
Poeticã muzicalã, cãruia i se se strâng într-un punct anume, nu pot fi
cam tot atât timp cât ºi «florile» din care
adaugã Contraideologiile muzicale, tot din reduse la o substanþã comunã, guvernatã de
erau fãcute“, dupã care vine pentru cei mulþi
2003, ºi Muziconauticele, din 2006, Oleg un trecut sau de un prezent unitar, ci con-
indiferenþa ºi lehamitea, iar pentru cei pu-
Garaz are „o faþã blândã, de rus adevãrat“ – tinuã sã pluteascã independent unele de al-
þini trezirea din visare pe motivul repudie-
cum i se spune când este zãrit de cãtre o tele într-un soi de arhipelag flotant compus
rii subtile de cãtre o populaþie care nu îi vrea
armeancã foarte frumoasã pe Aeroportul din insule care se atrag, fãrã a fi vreodatã
pe „venetici“, fiindu-i suficiente grijile „de
„Charles de Gaulle“ din Paris –, dar ºi o capabile sã se apropie. Plecând din Soroca
tranziþie“ pe care le are cu duiumul acasã:
experienþã de viaþã ieºitã din comun, agre- ºi traversând Prutul, ca-ntr-un nou Exod, pe
mentatã de o vocaþie a insurgenþei care-l Destul de greu reuºeam sã înþelegem cã pen- care volumul îl aminteºte întruna, din do-
împiedicã sã fie mult timp egal cu sine însuºi, tru românii autohtoni ajunseserãm ceva simi- rinþa de a stipula ºi o memorie identitarã de
conformist cu ceilalþi ºi închis în activitãþi lar unei „coloane a cincea“, a unor trãdãtori împrumut, evreiascã, Garaz se desanteazã
banale, rutiniere. inconºtienþi de propriul statut. Nu deþineam direct în postmodernism: e singurul spaþiu
Printr-o ºansã nesperatã, ce soseºte în virtutea de a fi împãrtãºit mizeria perioadei identitar pe care îl mai poate gãsi, eterogen
viaþa sa, ca mai toate întâmplãrile fericite, ceauºiste, intram sub suspiciunea de a repre- ca tot ce întreprinsese el pânã atunci.
pe partitura inefabilã a muzicii, el scapã de zenta un genofond oarecum „impurificat“ de Apelând, ca punct de pornire, la Claude
înrolarea într-o unitate militarã pregãtitã sânge rusesc, tãtãresc, ucrainean etc., nu eram
Lévi-Strauss (Crud ºi gãtit: opþiune expli-
motivaþi, la modul pur românesc, de a
pentru Afganistan, fiind pãstrat într-un con- cabilã ºi prin antropologia muzicalã pe care
împãrtãºi pe deplin valorile unui autohto-
tingent destinat apãrãrii unui câmp cu mu- nism local, mai pe scurt – nu împãrtãºeam autorul o practicã), el opereazã, într-o primã
niþii. Demobilizat la termen, dupã ce suferã un imaginar care atesta cu de la sine putere instanþã, distincþia identitarã dintre sufle-
atrocitãþi ºi pedepse corporale greu de ima- identitatea de român. Deveniserãm „strã- tul sãu „crud“, românesc, ºi cel „gãtit“, for-
ginat, din partea unor ofiþeri care rãmân ini“ perfecþi, musafiri ºi trãdãtori deopotrivã. matat social de fascinaþia pentru evreii din
„sovietici“ în ciuda faptului cã URSS-ul se Soroca, pentru a continua apoi cu alte com-
destramã repejor, el trece lucid ºi patetic N-aº merge pânã într-acolo încât sã acre- plexe, dobândite prin elecþiune sau în mod
„podul de flori“ înspre România identitãþii ditez ideea cã „invazia“ de basarabeni cãtre aleatoriu: cel românesc recuperat, într-o „þa-
sale râvnite, mitice, pentru a se descoperi România ar fi reprezentat un plan subver- rã-mamã“ în care se simte stingher ºi ne-
subit într-un spaþiu de nedeterminare, sen- siv bine gândit, anexat celorlalte planuri de dorit, cel pierdut, dintr-o Basarabie care-ºi
timent pe care-l mai încercase ºi înainte, subminare ºi destabilizare a noului regim ºi repudiazã fiii plecaþi, pe considerentul anxios
când, român fiind într-o regiune a Sorocãi a þãrii (Târgu-Mureºul, mineriadele, guver- cã ei ar putea contribui la subminarea identi-
ce respira aerul purpuriu de la Moscova, nele slabe etc.), aºa cum procedeazã Oleg tãþii moldoveneºti autentice, cel de muzico-
se trezeºte mereu în spaþii de liminalitate, Garaz la pagina 81, dar soluþia identitarã log într-o lume a literaþilor ºi cel de proza-
împãrþit între o identitate consideratã pe bazatã pe solidaritate tanaticã preconizatã tor într-una a muzicologilor, cel de cetãþean
acolo ca fiind ilicitã ºi presiunea politicã mai de cãtre el pune pe gânduri, mãcar pentru postimperial într-o Românie prudentã ºi
laxã a tranziþiei de la Cernenko la Gorbaciov. faptul cã ea reitereazã, într-un context isto- democraticã º.a.m.d.
Din tot acest conglomerat fluid de expe- ric ºi politic cu totul inedit, posttotalitar, o Altfel spus, aparte de ceea ce îndeobºte
rienþe umane tranzitorii, Oleg Garaz a de- mai veche ecuaþie de tip spiritualist care s-a suntem învãþaþi sã credem, Territoria lui Oleg
cantat un foarte bun volum de prozã me- încercat la noi în perioada interbelicã: Garaz demonstreazã cu subtilitate cã memo-
morialisticã ºi identitarã, Territoria (Cluj-Na- ria identitarã nu reprezintã un factor de coe-
poca: Ed. Limes, 2007), construit atât pe ªi atunci am avut revelaþia. Mã gândisem la ziune, de predeterminare a fiinþei, ci un proiect
intenþia recuperãrii unor amintiri definito- Cicikov, vânzãtorul de suflete moarte al lui continuu, sincretic ºi versatil, în care aceas-
rii, cât ºi pe aceea a punerii în oglindã a com- Gogol. Suflete moarte, suflete moarte, sufle- ta poate intra prin intermediul situaþiilor în
plexelor identitare româneºti de dincolo ºi te moarte. Aveam soluþia. Aveam ºi artefac- care o propulseazã viaþa:
de dincoace de Prut, într-o manierã ce amin- tele, ºi martorii. În cazul meu soluþia erau
teºte cu respect de Enciclopedia sufletului rus morþii noºtri români, ardeleni, regãþeni sau
Într-o altã posibilã realitate, una alternativã,
basarabeni, deoarece erau ai noºtri ºi ai „dân-
a lui Victor Erofeev, tradusã ºi la noi la sau într-o altã existenþã paralelã, cred cã sunt
ºilor“ deopotrivã. Erau veriga, liantul, „spe-
Paralela 45 în anul 2003. Raportarea basa- un tuareg care îºi conºtientizeazã identita-
cia“ de români întregi, „rasa“ dispãrutã de
rabenilor la „þara-mamã“ se împarte, la noi, tea evreiascã în timpul vizionãrii unui film
români care au trãit în Þara reunificatã.
între reverenþa romanticã, sentimental-pase- propagandistic rulat într-o moschee deza-
istã ºi eventual naþionalistã a generaþiilor fectatã din teritoriile palestiniene proaspãt
Nu sunã convingãtor, cu atât mai mult reocupate.
mai în vârstã ºi frustrarea criticã lucidã, prag- cu cât aceastã tanatologie reverenþioasã nu 
maticã a celor mai tinere: tranºant ºi foar- poate fi transformatã în instrument politic
te precis în reacþiile pe care ºi le analizeazã, de apropiere între cele douã þãri.
Oleg Garaz se aflã de partea celor ce distri- Eseul autobiografic Trilogia scarabeului,
buie buchete de spini în loc de flori în aceas- din care am tot citat, reprezintã doar o infi-
tã coregrafie transfrontalierã duplicitarã, ºi mã parte din volum: a patra parte, dacã e sã
e de sperat cã dupã apariþia cãrþii sale el nu fim preciºi, celelalte trei fiind ocupate de
va fi þintuit la zidul oprobriului public pen- texte autoscopice foarte bine construite: me-
tru curajul de a fi spus pe ºleau tot ceea ce moria experienþei violente, discreþionare din
simte. Territoria – înzestratã ºi cu o superbã armatã, unde contingentul lui Garaz apãrã
copertã, realizatã de cãtre Cristian Cheºuþ ºi o unitate de muniþie în centrul geomilitar
supervizatã nemilos de cãtre autor – este ºi al cãreia se aflã Territoria, enclava împrej-
cartea unei sinceritãþi patetice directe, lipsite muitã unde numai câþiva au acces (analog
de metaforele care sã îi netezeascã duritatea. „partidului interior“ din antiutopia lui
Înainte de a da citate, e de remarcat fap- Orwell, 1984), jurnalul unei introspecþii
tul cã Oleg Garaz scrie foarte bine, preþio- personale realizate prin combinarea obser-

Anul XVIII, nr. 6 (205), 2007 • 9


ºi cei din urmã
vor fi cei din urmã

dacã n-aº fi fost silit sã vorbesc, viziunile sale.


n-aº fi vorbit niciodatã. n-a fost în stare.
pînã la ºase ani nu mi-au cerut-o nu-ºi aducea aminte de nimic.
ºi a fost bine, pentru cã stãteam sub vorbire
ca sub un clopot de fontã perfect ermetic. dar în timp ce gîfîia de neputinþã,
m-a cuprins o fericire arzãtoare,
ascundeam acolo o ºtiinþã o beþie pe care alcoolurile
pe care, la ºase ani, m-au silit sã o pierd. nu mi-au dãruit-o niciodatã.
îl vedeam pe înger nu în somn, ci aievea,
ziua-n amiaza mare, n-am îngenuncheat, ca sã nu mã dau în vileag.
cînd realitatea e de netãgãduit. am ieºit ca dupã o întîlnire oarecare,
dar acasã am hohotit ca un copil,
nu i-am iertat nici pentru faptul iar în acea noapte, carnea mea a luminat ca o lampã.
cã m-au dat la ºcoalã, n-am vrut sã mã trezesc cînd m-am trezit.
unde a trebuit sã vorbesc,
iar mai tîrziu sã mã strãduiesc sã le semãn
celorlalþi, care vorbeau de zor
ºi dãdeau din mîini ºi din picioare,
nãucindu-mã cu viaþa lor. îngrozit cã fiul va muri,
tatãl îl ucise-n prima zi.
chiar ºi astãzi vorbesc doar cu spaimã,
pentru cã locuiesc tot acolo, sub clopot,
iar vorbirea îmi face rãu.
n-am nimic de spus în vorbire umanã,
faptul cã nu poate dormi ca tot omul, pe spate,
unde totul este întîmplare ºi zarvã.
m-a înduioºat pînã la lacrimi.
pentru cã de-a lungul acestor ani
mã prefac însã cu o anume dibãcie
a îndurat toate bolile omeneºti
cã vorbesc, iar afarã se aud
ºi a greºit ºi s-a lãsat dus în ispitã
sunete aproape omeneºti,
dar în gîtlej e un muget analfabet ºi inform, ºi a fost uneori atît de sãrac
care n-are de a face cu vorbitul. cã nu mai avea ce pune în gurã.

mai rãu e însã cã ºtiinþa tãcerii mele s-a dus, de asta zic cã în plus, în tot acest rãstimp,
s-a dus ºi îngerul care mi-a stat n-a putut dormi ca tot omul pe spate
la cãpãtîi pînã la ºase ani, ºi a fost silit sã-ºi ascundã
s-a dus ºi omul care putea fi alt om, cu multã grijã aripile ºi de asta
a umblat mai tot timpul înfofolit
tãcînd în aºa fel încît, la capãtul
multor ani de muþenie, sã poatã dezvãlui ºi cu femeile doar aºa, pe jumãtate îmbrãcat
ºtiinþa cea mai neiertãtoare a ºtiinþelor, ºi de era numai atît ar fi putut spera la un
singura care ar fi putut face moartea mai suportabilã dram de mîntuire dar i-au gãsit de curînd
ºi maºinile mai îngãduitoare. un cancer în gît care-l va da gata,
deci nu ºtiu pînã la urmã unde e norocul
de a locui în douã lumi deodatã.

din pricina prea deselor revelaþii, timpanele


i s-au bulbucat, ochii i-au ieºit din orbite, gura s-a
schimonosit. acestea sînt simþurile mici:
sub vedere, sub auz, sub miros.
însã la vremea cînd l-am cunoscut, un singur organ le sloboade pe toate –
carnea încã-i clocotea de febre. un cîrcel primitiv pe care încã medicii
nu l-au putut localiza,
l-am rugat sã-mi vorbeascã
mãcar despre una dintre

10 • APOSTROF
pentru cã nu stã locului ca alte organe deºi, spune el, acesta este chiar sfîrºitul,
ºi în plus dispare la vedere ca un fir de sare nu acesta va fi sfîrºitul ºi pentru muzicieni,
într-o cãldare cu apã. ºi pentru mãcelari.

din cauza acestor subsimþuri e limpede cã mãcelarii le vor supravieþui


care cel mai adesea dorm, minunaþilor ciupitori de coarde,
unii subvãd ce nu se cuvine, pentru cã, pînã la urmã,
alþii subaud ce nu trebuie auzit. nu de muzicanþi e-ntîi ºi-ntîi nevoie,

nu-s niciun fel de cîºtig pentru ci de mãcelari, care sã ucidã-n locul lor
cei care le moºtenesc. pentru ca ei sã se poatã îndestula fãrã remuºcãri,
ºi nici nu sînt niºte simþuri ale viitorului. de mãcelari, cãci cine alþii le-au vîndut muzicanþilor
ca niºte grãunþe de sare ce-n apã maþe de vitã ca sã-ºi punã corzi la instrumente?
se micºoreazã pînã-ntr-atîta încît
nici mãcar matematicienii nu le pot prinde ºi poate cã în timpul scund de dupã,
în ecuaþiile lor. unul dintre cei ce despicau pe vremuri vite
se va trezi ciupind un maþ întins pe un burduf

ºi va reporni lungul drum al evoluþiei


ºi grohãitul acelei corzi va da iarãºi drumul muzicii
un fir de nisip înfãºurat într-o sutã de piei de vitã, graþie cãreia civilizaþia urmaºului de mãcelar
transportat în miez de noapte din siberia va supravieþui pînã va fi în stare
pînã la marea moartã ºi lepãdat pe plaja sã-ºi zãmisleascã propriul mozart.
plinã de nisip, atîta ne-a fost dat sã fim.

amicul meu e mãcelar din tatã-n fiu.


am închis ºi-am zãvorît cum nu se putea mai bine. dar de atîtea generaþii de cînd ucide,
totuºi, pe sub uºã mi s-a pãrut cã se prelinge înãuntru a dobîndit un aer de aristocrat:
un fir subþire din lumina veºtedã de pe hol. privirea lui leneºã, purã ºi blîndã
sã pun acolo un cearceaf ud, s-o opreascã de tot? spune cã el îºi face doar datoria,
sã dau drumul la gaz s-o usuce?
sã mã îngrop în pat cu ºapte perne deasupra? pentru ca noi, cei care înghiþim
pentru cã-i crãciunul ºi ar trebui sã dorm creierii ºi carnea animalului rãpus,
ºi eu în sfîrºit dupã poftã. sã putem compãtimi în voie.
mult? foarte mult. cît de mult? toate aceste zile amicul meu nu omoarã din plãcere.
în care, dacã n-am sã dorm îndeajuns, cînd îºi strecoarã cuþitul în inima vitei,
mã voi trezi. el ºtie cã amînã un rãzboi
ºi cã ne scapã de crima pe care,
mai devreme ori mai tîrziu,
am fi sãvîrºit-o pentru a mînca.
într-o noapte ca asta, nici prea vîrtoasã, nici prea zbuciumatã,
cu o lunã mai degrabã veºtedã ºi ºovãitoare, marea lui pasiune sînt nietzsche
stînd în pat ºi holbîndu-mã la nimicurile de la televizor, ºi înþelepþii hinduºi.
voi fi lovit brusc de o spaimã neaºteptatã. detestã ospeþele, bãutura prea multã
ºi dezmãþul. e un învins cu surîsul pe buze
voi începe sã tremur din toate încheieturile.
o slãbiciune asprã îmi va împinge plãmînii în gîtlej. iar vinovãþia care-l macinã adesea
voi vrea sã trag aer în piept ºi nu va mai fi cu putinþã. þine de ideile lui bãtrîne, nu de trup:
mã voi precipita sã respir cu pielea de pe piept, e singurul care-a vãzut cum trupul se zbate
cãci prin glotã nu va mai fi chip. pînã la ultima suflare
fãrã sã þîºneascã din carnea lui idei.
mã voi grãbi sã-mi fac o altã gurã.
voi despica una-ntre coaste, cît mai aproape de plãmîni. ºi-apoi el ºtie cã, într-un final,
nu va fi bine, pentru cã plãmînii toate se vor plini cum s-a scris
vor fi plecat de la locurile lor. ºi cei din urmã vor fi cei din urmã.

cu maþele fierbînd ºi cu mintea rãtãcitã,


voi zori sã dau o gaurã în burtã,
sã trag aer pe-acolo ºi sã pun plãmînii norocoase sînt þãrile care nu existã
sã îºi facã treaba de plãmîni. ºi popoarele care nu se vor naºte.

fireºte, totul va fi în zadar Majoritatea poemelor din acest grupaj
ºi deºi am sã fac o tãieturã ºi în gît,
au fost publicate în volumul bibliofil
niciun fuior de aer nu va mai intra pe-acolo.
omonim, apãrut la Editura Eis Art din Iaºi,
mã voi prãbuºi ca vita sub satîr,
în 24 de exemplare, cu cîte un desen
atît de nedumerit ºi-atît de singur, de AUREL VLAD.
încît pînã ºi luna va începe sã dîrdîie. Îngrijitorul ediþiei: EMIL STRATAN.

Anul XVIII, nr. 6 (205), 2007 • 11


Sunt mândru
cã sunt decreþel!
Scurtã odã decreþeilor generaþie, cãreia i s-a spus „generaþia decre-
þeilor“, are între 30 ºi 40 de ani ºi constituie
cea mai numeroasã generaþie din istoria

H ÂRTIA VA fi albastrã (2006), Cum mi-am


petrecut sfârºitul lumii (2006), A fost sau
M ILIOANE DE români au trãit ororile coti-
dianului totalitar, au trecut printr-un
experiment social ale cãrui efecte sunt impo-
României. La ultima evaluare statisticã – din
iulie 2005 –, cei nãscuþi între 1967 ºi 1969
n-a fost (2006) ºi 4 luni, 3 sãptãmâni ºi 2 zile sibil de evaluat printr-o singurã discuþie, numãrã 1,27 de milioane de oameni. Se esti-
(2007), patru filme care au fãcut istoria cine- printr-un studiu academic sau printr-un meazã cã, în total, în perioada 1966-1989,
matografiei autohtone, într-un singur an. colocviu oarecare, dar douã milioane de s-au nãscut peste douã milioane de copii,
Fiecare a adus premii naþionale ºi interna- români existã pentru cã a existat un celebru deºi dublarea iniþialã a numãrului de naºteri
þionale, a generat recunoaºtere ºi vizibilita- Decret 770/1966. Conform datelor Institu- a scãzut ulterior.
te pentru România, a stimulat un interes tului Naþional de Statisticã, în trei ani (1967, Apariþia decreþeilor este comparabilã cu
fãrã precedent pentru filmul naþional. Ce au 1968 ºi 1969), s-au nãscut aproximativ 1,5 generaþia „baby-boom“ din Statele Unite,
în comun Cãtãlin Mitulescu, Radu Muntean, milioane de copii, iar, dupã acest moment unde, dupã al Doilea Rãzboi Mondial, nata-
Corneliu Porumboiu, Cristi Puiu sau Cris- de vârf, natalitatea a continuat sã rãmânã litatea a crescut dramatic (studiile indicã
tian Mungiu (ºi sã nu uitãm de regretatul peste nivelul anterior decretului. Aceastã naºterea a 79 de milioane de copii în perioa-
Cristian Nemescu), în afarã de faptul cã sunt, da 1946-1964); pe seama acestei generaþii
probabil, cei mai importanþi realizatori de este pusã revoluþia flower power a anilor
film ai României ºi ai cinematografului con- ’60. Pe de altã parte, dacã baby-boomerii au
temporan? schimbat mentalitatea în Statele Unite, tot
Mungiu este nãscut în 1968, Radu Mun- ei au fost carnea de tun pentru Rãzboiul din
tean este nãscut în 1971, Mitulescu în 1972, Vietnam ºi pentru crizele din anii ’70.
iar Corneliu Porumboiu în 1975 ºi toþi sunt Ca ºi în cazul baby-boomerilor, proble-
decreþei. Dar tot un fel de „decreþel“ este ºi ma generaþiei „decreþeilor“ este una dintre
omul care a debitat cea mai mare tâmpe- cele mai importante din trecutul recent. Su-
nie publicã pe care am auzit-o dupã pre- biectul a fost extensiv analizat de Gail Kling-
mierea la Cannes a filmului lui Mungiu – man, care a publicat o cercetare aplicatã pe
neghiobie de facturã tipic balcanicã ºi care aceastã temã în The Politics of Duplicity: Con-
ar merita o discuþie separatã în sine. Scrii- trolling Reproduction in Ceausescu’s Romania
torul Dan Mihu a susþinut în tabloidele de (University of California Press, 1998), iar
la noi cã 4, 3, 2 nu este altceva decât un pla- documentarul lui Florin Iepan (Nãscuþi la
giat al unui scenariu scris de el. Dincolo comandã: Decreþeii) a fost primul care a pro-
de faptul cã Dan Mihu (nãscut în 1972) re- blematizat, cu un extraordinar simþ al dra-
vendica un film de Palme d’Or pe care nici mei cotidiene, aceeaºi temã: ce s-a întâmplat
mãcar nu îl vãzuse (!), grotescul situaþiei în România ca urmare a emiterii Decretului
(care este ca ºi cum cineva ar încerca sã pro- nr. 770 din 1966. Creºterea demograficã pe
tejeze prin drepturi de proprietate statul la care o visa Ceauºescu ºi în care copiii repre-
coadã, turnãtoria de bloc, instituþionaliza- zentau „carnea de tun“ pentru transforma-
rea mitei sau alimentarele pline de stavrizi rea României într-o „putere“ regionalã s-a
ale regimului comunist) circumscrie un feno- produs, dar, odatã cu ea, a avut loc ºi o mu-
men, o tensiune socialã care nu mai poate taþie socialã incontrolabilã.
• Cristian Mungiu
fi ignoratã.

Cine sunt decreþeii?

S UNTEM COPIII care au crescut cu cheia de


gât, care am trãit „în faþa blocului“ ºi care
ne jucam printre garajele de tablã ale Daciilor
rãblãgite, care ne uitam „pe ascuns“ la filme
„pe video“ ºi care negociam câte un Rahan
sau un Pif pentru un matchbox adus „de din-
colo“. Dar tot decreþeii aveau între 19 ºi 23
de ani la Revoluþie ºi putem spune cã Re-
voluþia este „creaþia“ lor. Noi, decreþeii, am
fãcut liceul în comunism ºi facultatea în capi-
talism, iar astãzi decreþeii sunt principalul
factor de mobilitate socialã al României.
Susþinem sistemul de pensii al pãrinþilor care
au slujit comunismul, mergem cu Loganuri-
le la supermarketuri în weekend ºi cãutãm
sã þinem în spate capitalismul autohton.
Dar, în acelaºi timp, din cauze biologi-
ce, decreþeii au trãit în „celãlalt comunism“,
comunismul mãrunt ºi meschin, al vieþii coti-
• Secvenþã din filmul 4 luni, 3 sãptãmani
ˆ ºi 2 zile
diene ºi al existenþei mizere, iar pentru de-

12 • APOSTROF
generalã proavort sau antiavort, Mungiu a
reuºit sã se poziþioneze, cu o remarcabilã
abilitate esteticã, dincolo de un rãspuns sau
altul, oferind (ca ºi Cristi Puiu, cu Moartea
domnului Lãzãrescu) un rãspuns local pen-
tru o problemã universalã. Filmul sãu este
românesc doar în mãsura în care el este vor-
bit în româneºte ºi are loc în România anu-
• Jane Fonda ºi Cristian Mungiu lui 1987; altfel, 4 luni, 3 sãptãmâni ºi 2 zile
vorbeºte despre o dramã ce trece de limi-
creþei demonizarea comunismului nu înseam- „tuºelor groase“ caracteristice cinematogra- tele relevanþei naþionale sau locale.
nã pur ºi simplu demonizarea unei ideologii fului predecembrist. Nu este doar un film despre ipocrizia
(cum se întâmplã în cazul celor care au Aºa cum reiese din genericul de la 4 luni, comunismului, care vorbea despre dreptu-
„prins“ gulagul), nici nostalgia dupã o vâr- 3 sãptãmâni ºi 2 zile, Mungiu se gândeºte
stã pierdutã (cum este cu generaþia pãrinþi- rile femeii sau care promitea prosperitatea
la o trilogie intitulatã Amintiri din Epoca pe pãmânt ºi oferea iadul individual, ci este
lor), ci existenþa „între lumi“. de Aur (aceeaºi „promisiune“ o face ºi Po-
Pentru decreþel, a trãi „in between“ a în- o poveste despre ipocrizia relaþiilor interu-
rumboiu). Dar de ce este nevoie de filme mane. Agresivitatea regimului era dublatã,
semnat dezgustul faþã de controlul vieþii inti- despre „epoca de aur“, de ce sã mai vorbim
me, dar ºi experimentarea aversiunii statului pe de o parte, de o agresivitate la nivel indi-
despre anii comunismului, pe cine mai inte- vidual ºi, pe de altã parte, de un escapism
comunist pentru tot ce însemna „personal“, reseazã o ideologie revolutã? 4, 3, 2 al lui
„confidenþial“, „particular“. De aceea, decre- indus de nevoia de socializare – ambele mi-
Mungiu rãspunde cel mai bine la aceastã nuþios realizate de Mungiu; aºa este într-una
þeii sunt pentru „privat“ ºi împotriva „auto- întrebare, pentru cã autorul sãu a reuºit sã
ritãþii“. dintre cel mai bine realizate scene din punct
facã un film ideologic fãrã ideologie, sã pro- de vedere filmic din 4, 3, 2, discuþia de la
punã un subiect major printr-o poveste mi- masa familiei Radu, unde tragicomicul vieþii
norã ºi sã vorbeascã despre umanitate, fãrã cotidiene, în toatã absurditatea lui, se întâl-
Adio, comunism! sã facã mare caz de umanismul sãu. Mungiu neºte cu tragedia socialã a unei generaþii.
a reuºit sã arate cã „instrumentalizarea“ cor- Filmul lui Mungiu doreºte ºi reuºeºte sã
pului femeii este o expresie a controlului
D ACÃ PÂNÃ la filmul lui Mungiu nu exis-
ta un Good bye Lenin românesc, ceea ce
adãuga la faptul cã, din lipsã de coerenþã
generalizat asupra tuturor „corpurilor“ din
societate, indiferent de tipul de societate
fie o istorie subiectivã a comunismului (în
genul deschis de Explorãrile în comunism ale
lui Ion Manolescu, Paul Cernat, Angelo
instituþionalã, nu aveam despre comunismul în care ne aflãm. Aici este forþa principalã a Mitchievici ºi Ioan Stanomir), o remarca-
autohton altceva decât cãrþi ºi materiale „so- lui 4, 3, 2. bilã incursiune în cãutarea comunismului
bre“, unele cu iz propagandistic, altele pro- Avortul nu este doar o problemã a comu- pierdut.
ducþii pur academice, fãrã impact de masã, nismului, mai ales cã „libertatea femeii de a 
acum, 4 luni, 3 sãptãmâni ºi 2 zile a venit alege“ reprezintã una dintre cele mai impor-
sã umple acest gol din imaginarul colectiv. tante teme de dezbatere politicã în lumea
El reprezintã în acest moment una dintre occidentalã ºi nu numai. Þãrile catolice au
cele mai importante voci din ceea ce se chea- aceeaºi problemã (Irlanda, de exemplu, a
mã cinematografia româneascã, se vorbeºte trecut printr-un proces public al acestei
deja de o „ºcoalã româneascã“ de film, ale chestiuni), China comunistã a impus limi-
cãrei trãsãturi bine conturate sunt naraþiu- tarea numãrului de naºteri, iar în Statele
nea simplã ºi forþa personajelor, ancorarea Unite grupurile ultrareligioase recurg de
în cotidian ºi în „natural“, umorul negru multe ori la forme violente de împiedicare
ºi ironia, tensiunea interioarã ºi respingerea a femeilor sã recurgã la avort. Iar în discuþia

Anul XVIII, nr. 6 (205), 2007 • 13


Poeme de
Ditirambi. Pe Pietrele Nordului în care reaprinzi literã cu literã
numele cu care ne chemi

I
Mormîntul ºi creierul
Acolo unde oglinzile înceteazã sã ne nu-l împarþi cu nimeni
mai multiplice chipul ºi iau foc
acolo unde nu apare decît strigãtul meu 1.
cu degete îngheþate pipãindu-þi faþa Noaptea creierul tãu e un lut negru
(de partea „iraþionalului“ nu „de partea blestematã“) un plug negru trece prin el
e strigãtul un om negru apasã pe coarnele lui
el trece din literã în literã din cer cad seminþe negre
legînd morþii de vii
poemul e un cuib dimineaþa ochii tãi sunt însãmînþaþi
unde trupul meu cu amintiri ºi cu febre cu literele primului vers
e un ou cald de care se apropie copita
2.
Nimic decît creierul – scenã
II pe care n-o împarþi cu nimeni.
Cetele de actori s-au mãcelãrit
Cu mîl mi-e umplutã gura. Cu mîl- cu sãbii de frig
ul scrîºnetelor, rugãciunilor.
O bulboanã mi-e gura prin care Nimic decît creierul
îmi curge mîlul creierului pînã rãmîne cu crengile lui de neant
o albie goalã din care vei cãdea ca un mãr
pe fundul ei ochii ca niºte peºti scoºi putrezit
din apã se îneacã privindu-Te
mormîntul ºi creierul nu-l împarþi
cu nimeni
III 3.
Cînd vreau sã mã uit la cer desenez
Nici nu vii spre mine, Doamne, nici nu Te pe pereþii creierului, pe mîlul striaþiilor
îndepãrtezi. Te scufunzi în tine cu fiecare strigãt trasez linii cu o piatrã, cu un cuþit,
al meu ca ºi cum aº sãpa cu strigãtul în cu degetul, cu unghiile
trupul Tãu ºi nu dau nici de un fir de apã
în care sã-mi înec memoria în memoria Ta Ca un pãianjen secretez linii
sau încerc sã ies din grundul lor negru

IV 4.
Unii dintre noi ºtim cã scîndura scenei
ªi pe unde trec mã depun în oglinzi ca un mîl e un loc îngheþat pe care-l poþi traversa
pe maluri de albii dacã întîlneºti privirea celuilalt
oglinzile ochilor Tãi care ne deosebesc de lucruri
ºi în cãrþi se depune doar mîlul literelor pe scîndura scenei care e craniul meu
pentru cã gura Ta nu le cheamã-n Cuvînt þip,
e o baltã bîhlitã creierul din care tocmai ai ieºit mã chircesc,
din care nu poþi ieºi þîºnesc în salturi de dans,
pe luciul ei nu vin lebede ºi nici pescãruºi rostesc cuvinte pe care nu le înþeleg
numai gheaþa privirii Tale
numai pe gheaþa febrei mele aluneci Tu dincolo de scîndura scenei care e craniul
ca un copil pe rîu meu e o altã scîndurã a scenei
înecat sub sloiurile spaimei mele care e craniul altcuiva care þipã,
se chirceºte, þîºneºte în salturi de dans
ºi rosteºte cuvinte pe care nu le înþelege

V el are o privire aproape tangibilã

Nici în biblii nu mai e nicio literã 5.


precum un cîmp înnãmolit în care au putrezit (Azi-noapte un fir de iarbã îmi sfredelea ochiul
toþi bulbii seminþelor dar creierul e pîrjolit
sub litere nu mai e decît cenuºã ºi firul de iarbã intrã mai adînc
cu pielea arsã trecem dislocînd minereul craniului pînã
cu limba arsã gãseºte lutul literelor)
cu care nu Te puteam striga
6.
Asta am sã-Þi spun Litere, litere ridicîndu-se acum din creier
asta suntem: sub literele din biblii sunt precum pãsãrile de pe oglinda unui lac
muºuroaie de lut penajul lor sfîºie ceaþa ochiului meu turmentat
un clopot de lut ne sunt literele precum ar ridica o pînzã de pe obrazul unui mort
de cenuºã 
vîntul o împrãºtie, o duce spre
ochiul Tãu gol

14 • APOSTROF
D O S A R
Un jurnal necunoscut
al CORNELIEI BREDICEANU
A M ÎN jurul meu o mulþime de documente
vechi, de aproape nouãzeci de ani, pe
care, încet, încet, le-am strâns dintre docu-
mentele ºi manuscrisele arhivei Blaga. Între
ele se aflã ºi documente oficiale ale vremii,
cãrþulii de ale Mamei din adolescenþa ei; un
interviu apãrut în 2006, al veriºoarei mele
Olga Fruma-Brediceanu, în revista Magazin
istoric, în care, dupã cincizeci de ani de tãce-
re, se vorbeºte în sfârºit despre politicianul
ºi diplomatul de carierã Caius Brediceanu
(cel de al doilea fiu al lui Coriolan Bredicea-
nu), frate mai mare al Mamei mele. În afarã
de aceasta, pe posturile naþionale de TV am
vãzut douã emisiuni dedicate, una familiei
Brediceanu, alta urmaºilor familiei Pillat-
Brãtianu, cu care Bredicenii erau prieteni.
Toate acestea mã incitã sã construiesc un fel
de mozaic-portret al Mamei, din tinereþe.
Mai ales cã unele persoane, fie din familia
Tatei, fie istorici literari, necunoscând ºi ne-
înþelegând atmosfera din familiile unei bur-
ghezii înstãrite ºi cultivate, în sec. 19, din
Banat ºi Transilvania, au descris-o în mod
superficial, uneori chiar tendenþios.
Voi transcrie dintr-un jurnal al Mamei
mele din 1919, scris de ea în timp ce se afla
la Conferinþa de Pace de la Paris, ca mem-
brã a delegaþiei Transilvaniei, condusã de
ministrul Alexandru Vaida-Voevod. Tatãl
meu povesteºte în Hronicul ºi cântecul vâr-
stelor despre acest sejur al Corneliei la Paris,
dar din punctul de vedere al unui tânãr în-
drãgostit care se temea, pe nedrept, cã va
fi pãrãsit.
Cornelia Brediceanu s-a nãscut în 2 sep-
tembrie 1897, fiind cea mai micã dintre cei
patru copii ai familiei Brediceanu. Tiberiu
s-a nãscut în 1877, Caius în 1879, iar sora
ei, Sempronia, în 1887. Ambii fraþi au fost
doctori în drept. Se pare cã Bredicenii, mici
boieri din Oltenia, au fost aduºi de împãrã-
teasa Maria Terezia în Banat, primind ceva
titluri nobiliare. Nu prea ºtiu multe despre
asta; Caius, în perioada în care a fost minis-
tru plenipotenþiar al României la Viena, a
gãsit documentele în arhivele din Austria.
Numai cã pe Mama mea n-o prea interesau
„titlurile“.
Tatãl Corneliei, Coriolan Brediceanu,
avocat ºi om politic de seamã al Banatului,
a fost deputat în Parlamentul de la Budapes-
ta ºi unul dintre cei mai apreciaþi politicieni
din Banat. Se spunea despre el:
 • Cornelia Brediceanu, la gimnaziul-pension de la Sibiu, 1911

D O S A R Anul XVIII, nr. 6 (205), 2007 • 15


 boli contagioase grave, a rãmas uºor sufe- înainte subsidiile, cu greu va succede. Noi
Nu-i român ca bãnãþean, rindã toatã viaþa. Mama a fost o copilã foar- avem nevoie de un jurnal la care sã lucre toþi
Bãnãþean ca lugojan, te frumoasã, inteligentã ºi foarte iubitã de ºi sã-l susþinã toþi, pentru a organiza pe toþi
Lugojan ca Bredicean. familia ei. Bunicul meu Coriolan îi punea, cari sunt adicþi ºi devotaþi în fond. Azi însã
e un chaos provocat ºi nutrit din Sibiu. Acest
primãvara ºi vara, în fiecare dimineaþã, un
Mama Corneliei, nãscutã Cornelia Rã- chaos trebue spulberat ºi luminat. Aceasta
bucheþel de flori pe noptierã, mai ales zam- numai printr-o conferinþã a delegaþilor se
dulescu, provine dintr-o familie cu intere- bile. Mama, de câte ori vedea aceste flori, poate – iar pânã atunci mai bine ar fi sã ve-
santã ascendenþã politicã. Strã-strãbunicul îºi amintea de tatãl ei. Mai rar asemenea getãm cu Ln. cum putem, cu sau fãrã Dl…,
se trãgea din familia Damaschin Nedelcu- gingãºie din partea unui pãrinte foarte ocu- – dacã precum zice, cã oricum voeºte a se
Seimanu, a fãcut închisoare politicã ca mem- pat: avocaturã, procese, politicã, deplasãri retrage în interesul de „a contribui la strân-
bru al societãþii secrete Constituþia în 1830. la Parlamentul de la Budapesta, redactare de gerea…“. La Arad aºi putea veni de aceea,
Generaþia respectivã de cetãþeni ai Lugojului discursuri. Menþionez cã ciornele acestor întru cât aflaþi de bine. Vã rog a mã aviza.
erau meseriaºi înstãriþi, bãnuiesc cã orga- luãri de cuvânt în Parlamentul de la Buda- Acuza în cauzã de la Ciacova merge la Hie-
nizaþi în asociaþii ºi bresle. Societatea secretã pesta erau redactate în limba maghiarã, obli- ronimy acum ºi în contra lui Desan.
menþionatã avea în vedere ºi apãrarea inte- Lugoj, 6/12 892. Devotat
gatorie în Parlament. Soþul meu, Tudor Bug-
reselor economice ale românilor din oraºul Brediceanu
nariu, le-a studiat ºi mi-a spus cã luãrile lui
Lugoj, trãind în bunã vecinãtate cu multe de cuvânt erau foarte bune, în apãrarea inte-
etnii. În cartea despre Tatãl meu am citat Sub textul scrisorii Mama mai noteazã
reselor minoritãþii, atunci, a românilor din
câteva fragmente dintr-o cãrþulie dedicatã cu creionul cã la Institutul de Istorie din Cluj
Banat. Le-am donat Muzeului de Istorie din
acestei „societãþi“, aºa încât nu mã mai repet. s-ar mai gãsi scrisori de ale lui Coriolan cãtre
Timiºoara, dar nu ºtiu sã se fi valorificat prin
Unul din urmaºii importanþi ai acestui Ne- Vicenþiu Babeº (tatãl lui Victor Babeº).
ceva studii. Pãcat. Mai menþionez cã pe plan
delcu-Seimanu a fost Constantin Rãdulescu, Iubitã, dar nu rãsfãþatã, de pãrinþii ºi fraþii
local se utilizau oficial ambele limbi, maghia-
inginer-ºef al oraºului Timiºoara la mijlocul ei, Cornelia Brediceanu îºi petrece primii ani
ra ºi româna (sau ale altor minoritãþi din
sec. 19, cu studii de politehnicã ºi drept. Pe ai copilãriei în casa pãrinteascã din centrul
imperiu), actele oficiale fiind bilingve, lucrã-
vremea aceea, „bunãstarea“ unei familii se Lugojului, str. Fãgetului, nr. 4. Casa mai
rile în tribunalele locale tot aºa. Acest lucru existã ºi acum. Nu mai este a familiei, dar
construia organic în decurs de douã-trei ge- se poate constata ºi pe actele de ºcolarizare
neraþii, prin muncã cinstitã, de la meserii la pe poarta mare, potrivitã sã intri ºi cu trã-
ale pãrinþilor mei, aflate la Biblioteca Cen- sura, mai existã o tablã de metal care indi-
profesiuni liberale (avocaþi, medici, profe- tralã Universitarã „Lucian Blaga“ din Cluj,
sori). Nu într-un an-doi, abuzându-se de ca biroul de avocaturã al lui Coriolan. Casa
„Arhiva Lucian Blaga“. se compune din douã corpuri legate de acest
avuþia publicã, fãrã ruºine, sub patronajul Coriolan Brediceanu întreþinea relaþii de
„clasei politice“. Constantin Rãdulescu, cã- portal. În dreapta se aflã un corp cu vreo
prietenie ºi colaborare cu oameni politici de douã încãperi mari (fostele birouri) ºi, bã-
sãtorit cu Paulina (un fel de Uhrmutter a fa- vazã din Vechiul Regat (Brãtianu) ºi din Tran-
miliei), a avut un rol important în moder- nuiesc, niºte dependinþe. În partea stângã
silvania ºi Banat. Gãsesc între hârtiuþele este casa mare ce a servit drept locuinþã. Se
nizarea oraºului Timiºoara. Astfel, lui i se Mamei (ce bine cã am reuºit sã nu se piardã
datoreazã regularizarea râului Timiº, înce- intrã prin curte, pe un ºir de trepte de pia-
aproape nimic!) un pliculeþ din hârtie albas- trã cu balustrade frumos arcuite, apoi în-
pând cu barajul de la Costei ºi pânã la cana- trã, proastã (ca în anii ’50), pe care Mama tr-un fel de antreu cu geamuri mari spre
lul Bega care traverseazã Timiºoara; ilumi- a scris cu creionul: scrisoarea lui Coriolan curte, care apoi se prelungeºte cu o lungã
natul public º.a. Brediceanu cãtre Vicenþiu Babeº, 06.XII verandã de sticlã spre spatele curþii. Spre
Paulina Rãdulescu a avut cinci copii (nu 1892. Transcriu ºi textul scrisorii, copiat de stradã erau cele douã saloane mari. Cel mare,
le cunosc data naºterii): Constantin Rãdu- Mama la maºinã, ca un exemplu cum îºi scri- zis „salonul roºu“ (în care se putea intra ºi
lescu, medic, cãsãtorit în Bucureºti cu Zoe au pe atunci politicienii: prin sufrageria ce dãdea spre curte), era
Boerescu (fiica ministrului de externe sub
mobilat în stil Secession, cu multe fotolii
Carol I, Vasile Boerescu), Gheorghe Rãdu- Coriolan Brediceanu
ºi canapele (una acoperitã cu o scoarþã unde
lescu, prof. univ. de farmacologie la Buda- Advocat
Lugoj am dormit eu în copilãrie). Tot în acest salon
pesta (stabilit definitiv acolo, având ºi far-
se aflã ºi un pian mare de concert ºi, evident,
macie în „Cetate“), Elena, mãritatã cu
Magnifice Domnule! biblioteca. Erau mai multe în casã, organi-
Gh. Dobrin (avocat), Sofia, mãritatã Vlad,
Ieri am avut o congregaþiune foarte interesantã zate corect, pe domenii ºi ediþii. Sufrageria
Cornelia, cãsãtoritã cu Coriolan Brediceanu
ºi importantã. Ungurii ziceau cã e parlament dãdea spre curte, prin verandã, deci era
(bunicii mei). român. Succesul moral extraordinar. În gale- destul de întunecoasã. Mobila era neagrã,
Mama mea s-a nãscut târziu, la zece ani rie am avut 300 de þãrani. Am denegat nou- impozantã ºi sumbrã. Douã „bufete“ mari,
dupã sora ei Sempronia, care, în urma unei lui ministeriu sprijinul ºi încrederea, apoi 9 din nou o bibliotecã mare (cu geamuri de
vorbitori români au susþinut propunerea mea sticlã) cu cãrþile lui Coriolan, foarte frumos
în cauza colonizãrilor. Veþi ceti ºi sper cã vã
legate. Literatura universalã în „Universal-
veþi bucura cum se bucurã toþi pe aici ºi pre-
cum sunt mândri toþi câþi au fost de faþã. bibliothek“, în traducere germanã, legate în
La cele scrise vin a Vã împãrtãºi cã Aur. albastru-închis. Când ne-am instalat la Cluj,
P. [Aurel C. Popovici] e vãrul meu, dar nu în 1939, Mama a luat, cu consimþãmântul
am asupra lui nicio influinþã. L-am ajutat, ba bunicii, o parte mare a acestei biblioteci la
eu l-am silit de a învãþat în contra dispoziþiu- noi. Acum se aflã la Muzeul Literaturii din
nei pãrinþilor lui; – de mic însã a arãtat idei Bucureºti, ca „donaþie“, în cadrul bibliote-
„hochfahrend“ [grandomane], înalte, ºi pe cii lui Lucian Blaga. Toate aceste cãrþi sunt
toþi îi privea de laºi ºi neconºtii de datoria lor scrise cu litere gotice, pe care numai eu le
naþionalã. Voeºte ºi va fi om mare. Azi nu mai citesc cu uºurinþã, dar generaþiile mai
mai poþi vorbi cu el. Aud cã a luat parte la tinere nu. În sufrageria din Lugoj, pe un
ultimul cortegiu triumfal a lui Dr. L. în Bu-
cureºti. Are simþ curat, e materialmente aran-
perete, în ºir, portretele strãmoºilor, de la
jat prin cãsãtorie ºi croeºte politica românã începutul sec. 19. Nu pot sã spun cã mã
la Gratz – fãrã nicio considerare la program, încântau în copilãrie, erau sumbre ºi ele. În
puteri – ºi dispune efectuirea. Om în gene- continuarea „salonului roºu“ era „salonul
ral modern. Din acestea poþi vedea, cã pre- albastru“, mobilã original Biedermeier. O
cum n-am putut simpatiza de la început cu parte, canapeaua, fotolii, scaune ºi o masã,
el, azi divergenþele între noi au devenit tot se aflã în casa mea, dupã ce Mama le-a
mai mari, ºi aºa nu pot spera ca el sã primeas- restaurat de vreo douã ori, la Sibiu (dupã
cã la noi o redacþie. refugiu) ºi apoi din nou la Cluj. La geamu-
Lugoºienii nu au pe nimeni. De Dr. G. rile spre stradã erau fotolii mai mici. Acolo
Popa a fost vorba – dar nu ºtiu de ce nu se
ºedea sora Mamei, Sempronia, privea pe
prind cei din Timiºoara de aceastã idee. S-a
vorbit a se procura un gazetar de profesiu-
geam ºi executa broderii minunate. „Salonul
ne din afarã, ba chiar s-a însãrcinat un om cu albastru“ se continua spre interiorul casei cu
conecþiuni literare a face întrebare în acest douã superbe dulapuri Biedermeier ºi cu un
respect, rezultat nici nu avem ºi nici nu spe- scrin în acelaºi stil. Cred cã au fãcut parte
• Cornelia Brediceanu, la gimnaziul de la Sibiu
(1911-1912) rez. Proectul mai nou al Dlui U. de a aduna din „zestrea“ datã de Maica Paulina fiicei

16 • APOSTROF D O S A R
ei Cornelia (bunica mea). Ele decoreazã
acum foarte frumos principala încãpere din
locuinþa fiului meu.
Casa se prelungea mult spre interiorul
curþii. Dupã salonul albastru urma „biroul“
bunicei mele. Spre verandã avea într-adevãr
un mare birou negru cu tot felul de sertare
(probabil fostul birou al bunicului), de unde
bunica scria copiilor ei, Tiberiu, Caius, Ma-
ma. O corespondenþã bogatã, nu ºtiu ce
s-a pãstrat la fraþii Mamei. În casa bunicei
mele, atunci când bãieþii erau mici se fãcea
seara muzicã de camerã. Ei, copiii, ador-
meau pe aceastã muzicã. Aºa a început cul-
tura lor muzicalã. Când eu eram de vreo
zece ani, la Sibiu, unchiul meu Caius, la rân-
dul lui, m-a iniþiat ºi mi-a trezit gustul pen-
tru muzica clasicã. Scrisorile bunicei mele
sunt pline de „vorbe“, în germanã, francezã
ºi maghiarã, ceea ce denotã o serioasã cul-
turã generalã ºi stãpânirea acestor limbi. Era
frumos sã practici „genul epistolar“, erau
reguli. Care de fapt existã ºi acum în lumea
modernã, chiar dacã scrii pe e-mail.
Dupã birou urmau în continuare dor-
mitoarele cu paturi de alamã (foarte preþui-
te azi) ºi o baie, da, cu apã curgãtoare ºi toate
cele necesare. Apa era adusã prin pompã
ºi þevi de la o fântânã din curte. Urmau bu- • Eleve ºi profesori ai ªcolii Vinet, Lausanne, 1915. Ultima de jos, cu codiþe, Cornelia
cãtãria ºi restul de dependinþe. Veranda se
Caius s-a caracterizat întotdeauna prin Dacã analizãm grafologic scrisul Mamei
prelungea pânã acolo. Avea ºi ea un rol. Ma-
generozitate faþã de familie, dar nu numai. din acea perioadã, putem constata cã era
ma îmi spunea cã bunicul, Coriolan, era une-
Având o situaþie materialã bunã, a contri- maturã pentru vârsta ei, cã a scris mult (un
ori nervos ºi coleric, mai ales când clienþii
buit la menþinerea standardului de viaþã al scris gata format) ºi era o persoanã sigurã
ale cãror drepturi dorea sã le apere fãceau
bunicii mele ºi al sorei lui, Sempronia, la de ea ºi curajoasã. Am lângã mine câteva
vreo prostie. Ca sã nu-i certe sau supere, tre-
studiile Mamei mele. Chiar ºi mai târziu a cãrticele din prima tinereþe: Philosophisches
cea din birou pe verandã, în lungul cãreia se
ajutat-o pe Mama de multe ori, starea ei Wörterbuch, Leipzig: Alfred Korner Verlag,
plimba vociferând, pânã-i trecea enervarea.
materialã în primii ani de cãsãtorie fiind mai 1912. Semneazã pe copertã Cornelia Bre-
Atunci se întorcea în birourile lui avocaþia-
modestã. diceanu, 1913 (avea 16 ani); niºte cãrtice-
le, fãrã a fi jignit pe cineva.
Mama mea, dupã absolvirea gimnaziu- le mici, legate în antilopã, de ex.: Vigny, La
În curte erau tufe de liliac, oleandri, bãnci,
lui-internat de la Sibiu, a fost înscrisã la Bra- Rochefoucauld (au fost mai multe, dar s-au
scaune ºi masa. ªi, evident, fântâna, cu un
ºov la ªcoala Comercialã, locuind la frate- mai rãtãcit). Acestea sunt din perioada ºcola-
vag miros de apã mineralã. Aceasta e am-
le ei Tiberiu, director la Banca Albina. Spre rizãrii ei la Lausanne. În fine, La Princesse
bianþa în care a crescut Mama. Bunica nu
deosebire de Vechiul Regat, pânã la Primul de Clèves de Madame De La Fayette, Lon-
era numai muzicianã ºi foarte cultivatã, dar
Rãzboi Mondial în Transilvania nu existau don: J. M. Dent & Sons; Paris: Georges
ºtia perfect bucãtãrie ºi croitorie. De exem-
licee pentru fete, a cãror absolvire le-ar fi Crès et Cie. În ortografia originalã, veche.
plu, ºi-a confecþiont singurã rochia de mirea-
permis studiile universitare. Fetele care do- Are multe însemnãri fãcute de Mama ºi pe
sã, iar pe cei doi fii i-a îmbrãcat pânã la vâr-
reau sã urmeze studii universitare se înscriau pagina de titlu semnãtura ei: Cornelia Bre-
sta ºcolarizãrii. În ce priveºte bucãtãria, am
„particular“ la unul din liceele româneºti diceanu, 10 Dec. 1915. Din aceastã carte
un caiet de reþete ale ei. Astfel, ea putea sã
pentru bãieþi, care existau în Transilvania. mi-a citit ºi mie în copilãrie, la Sibiu, când
supravegheze mersul bun al casei.
Cred cã cel mai bun era Liceul „Andrei am început lecþiile de francezã (1941), ex-
Nu vreau sã construiesc o imagine idi-
ªaguna“ din Braºov. Din analele liceului am plicându-mi multe particularitãþi ale limbii
licã a mediului în care a copilãrit Mama.
vãzut cã multe personalitãþi ale vieþii publi- franceze.
ªcoala primarã a fãcut-o la Lugoj, patru cla-
ce din Transilvania ºi Banat „subvenþionau“ În plin rãzboi mondial, a cãlãtorit sin-
se. Era ocrotitã ºi de fraþii ei mai mari, oa-
acest liceu. De exemplu, bunicul meu, Co- gurã pânã în Elveþia ºi înapoi. În afarã de
meni formaþi, practicând profesii liberale.
riolan Brediceanu. Pe de altã parte, copiilor ºcoalã, ea a practicat acolo intens canotajul,
În 1908 s-a produs tragedia în familie:
tatãl, Coriolan, a murit subit în timpul unei buni la învãþãturã, dar foarte sãraci, cum a pe lacul Leman. Cu colegele a fãcut excur-
deplasãri la Budapesta. Mama frecventa deja fost Tatãl meu, liceul le asigura masa gra- sii în munþi, pe gheþari. Aveau ºi o viaþã so-
gimnaziul-pension de la Sibiu, unde învãþau tuitã la o cantinã ºi burse. cialã, atât cât permiteau regulamentul ºcolii
fete din familiile înstãrite din Transilvania. Fac o parantezã. Nu pot sã nu-mi pun ºi „bunele maniere“. De exemplu, apãruse
Acolo s-a împrietenit cu Ani Moldovan (fa- întrebarea care din îmbogãþiþii în timp de o tangoul, ca dans de societate. Ele se duceau
milie de memorandiºti), viitoarea soþie a lui jumãtate de generaþie subvenþioneazã azi dupã-masã la anumite cofetãrii unde se ser-
Petru Groza. Prietenia s-a menþinut toa- vreo ºcoalã sau care ºcoalã asigurã mese pen- vea ceai, ca sã priveascã cum se danseazã tan-
tã viaþa, pânã la moartea lui Ani Groza, la tru copii sãraci ºi merituoºi, mese gratuite, goul. Coincidenþã ciudatã, în acea perioadã
aproape 98 de ani. tot pe bazã de subvenþii? era elev de liceu, la Geneva, J. L. Borges,
Viaþa familiei s-a schimbat. Via lui Co- Mama a urmat doi ani de ºcoalã comer- adolescent ºi el. Aceºti copii ar fi putut
riolan s-a vândut pentru a se rezolva anu- cialã. Apoi fraþii ei au considerat cã este cazul sã-ºi facã semne cu mâna peste lacul Leman.
mite probleme economice. Mai târziu, Caius sã se perfecþioneze ºi în limba francezã (ger- Sau sã se afle, din întâmplare, în aceeaºi co-
Brediceanu a cumpãrat o altã vie, care însã mana ºi maghiara le stãpânea deja perfect) fetãrie, sã priveascã tangoul, fãrã sã se cu-
stãtea la dispoziþia întregii familii. ºi au înscris-o, în Elveþia, la Lausanne, la noascã.
În Lugoj, familiile înstãrite aveau vii; Ecole Vinet, ºcoalã cu internat, unde erau Spre sfârºitul anului 1915, Mama se în-
terenurile nu erau prea mari, pe dealul vii- pregãtite fete din toatã lumea în limba fran- toarce în Banat, pentru a se înscrie, „parti-
lor (la puþini kilometri de oraº), alãturate. cezã, chiar cu certificate pentru a putea preda cular“, la Liceul „Andrei ªaguna“ din Bra-
Cu case de vacanþã, grãdinã de flori, vie, aceastã limbã. În afarã de francezã, se învãþa ºov, în vederea bacalaureatului. Fratele ei
pomi fructiferi, gospodãrie. Dispuneau de ºi englezã sau alte limbi de circulaþie. Clã- mai mare, Caius, ar fi dorit sã facã el însuºi
terenuri de tenis ºi cai de cãlãrie, sporturi direa internatului nu mai existã (mai exista medicina, dar pânã la urmã ºi-a luat doc-
care se practicau deja atunci. Ca ºi înotul în 1937), dar ºcoala mai existã, chiar copiii toratul în drept ºi ºtiinþe politice (studii la
la ºtrandul amenajat în oraº, pe Timiº, cu prietenului nostru, dr. Ion Vianu, au mers Paris, Montpellier ºi Viena). Dar a rãmas cu
bazin ºi cabine din lemn. la aceastã ºcoalã. 

D O S A R Anul XVIII, nr. 6 (205), 2007 • 17



o nostalgie a medicinei pe care a transfe-
rat-o asupra Corneliei. Când era copilã micã,
îi scria în „albumul“ de amintiri: „Doctoriþã
sã te faci cã atunci tu mie-mi placi“. Înce-
puse rãzboiul, Mama a vizitat ceva spitale ºi
ºi-a dat seama cã nu este fãcutã pentru medi-
cinã. Totuºi s-a supus dorinþei fraþilor ei. În
1916 s-a prezentat la examenul de bacalau-
reat. Fotografia ei este pe „tabloul“ de baca-
laureat al seriei de elevi din 1916. Era colegã
deci cu viitorul bun prieten al Tatãlui meu,
inginerul Marin Ciortea. Aerul Elveþiei îi
priise Mamei, a venit de acolo mai strãlu-
citoare. Fotografiile din Elveþia ne-o înfãþi-
ºeazã, elegantã, în taioare bine croite ºi în
avans cu moda timpului. Dupã gustul pro-
vincial de atunci, femeile trebuiau sã fie albe,
grase, dacã se poate ºi cu pãrul roºu ºi lung.
Cam ca femeile pictate de Klimt, care au
ceva puþin pervers în felul cum se preling pe
tablou. Ea contrasta cu acest „model“. Era
foarte subþire, puþin creolã, pãr ºaten bogat,
cu o þinutã vioaie (practicase sporturi încã
din copilãrie), picioare extrem de frumoa-
se, pe care nu se sfia sã ºi le arate. ªi-a tuns
scurt pãrul ºi ºi-a scurtat rochiile fãrã sfialã, • Tabloul de bacalaureat, 1916. A treia din rîndul de sus, Cornelia
imediat ce a venit aceastã modã. Tot aºa aproape cu desãvârºire. Am întrebat-o sã-mi Sub semnãturã, ºtampila rotundã a Con-
cum a adoptat ºi pantalonii lungi, la mij- spunã, de exemplu, ce mânca în timp ce în- ferinþei de Pace: Roumanie, Conférence de
locul anilor ’30. Marin îmi povestea mult vãþa la anatomie; „pâine cu ceapã“, mi-a rãs- la Paix 1919, Cabinet du Ministre Secrétaire
mai târziu cã era atât de frumoasã, atunci la puns simplu. Ce înseamnã sã suferi de frig d’Etat Dr. Alexandre Vaida-Voevod.
bacalaureat, încât ei, bãieþii, nu îndrãzneau în casã ºi sã nu gãseºti alimente noi am înþe- Iatã-ne deci la Paris. Am în jurul meu
sã vorbeascã cu ea. les cu adevãrat abia în „epoca de aur“. Dar fotografii. Una din ele, mare, ne prezintã
În toamna anului 1916, Mama s-a înscris ea era curajoasã, tânãrã ºi nu mi s-a plâns o parte din delegaþia condusã de Vaida-Voe-
la universitate la Viena, în anul întâi la medi- niciodatã în mod special de aceste neajun- vod. Mama a scris pe dosul fotografiei o
cinã. Chiar dacã nu îºi dorise aceastã pro- suri. Cred cã atunci mentalitatea era alta legendã: Al. Vaida-Voevod ºi Doamna V. V.,
fesie, ea învãþa foarte conºtiincios ºi lua exa- decât acum. Era rãzboi ºi aceste neajunsuri prof. Iosif Blaga ºi Doamna E. B., precum
menele cu note mari. Era în plin rãzboi ºi, nu se comentau, lumea fãcea faþã cu mai ºi Marioara (mãritatã ªerban), Traian Vuia,
spre deosebire de Tata, care mai putea ab- multã demnitate. Caius Brediceanu ºi Cornelia Brediceanu,
senta de la cursurile de filosofie, pendulând Despre întâlnirea cu Tata ºi dragostea lor Ion Pillat, Mihai ªerban.
între Viena ºi Sebeº, ea era obligatã la frec- nu voi scrie aici. A scris Tata în Hronic, scri- Interesant este micul album cu fotogra-
venþã: disecþie, laboratoare, diverse lucrãri sorile Tatei cãtre ea s-au publicat în revista fii de amator, dedicat conferinþei. Sunt foto-
practice la chimie ºi fizicã etc. Cu toate cã Manuscriptum. În ediþia mea „de autor“ a grafii mici, estompate de vreme, dar docu-
familia ei era înstãritã, condiþiile de existenþã operei lui Lucian Blaga (12 volume, Ed. ment al acelor zile. Nu cred cã fotografiile
în acea perioadã de rãzboi, la Viena, erau Minerva, 1974-1995), în notele de la sfâr- sunt aºezate cronologic, pentru cã pe prima
foarte precare. Astfel, locuinþele (stãtea în ºitul Hronicului am dat explicaþii biografice filã este ºi o fotografie din Italia. Pe alte fo-
gazdã în camerã mobilatã, la câte o familie ºi extrase din scrisori. tografii sunt românii noºtri în diverse locuri
care închiria unor fete de familie bunã) erau Ajung deci direct în anul 1919, primã- prin Parisul destul de devastat de rãzboi,
destul de neîncãlzite (se încãlzea mai ales cu vara, când Mama încheia anul trei la medi- grupuri de militari, case parþial dãrâmate.
cãrbuni, care nu existau), alimentele lipseau cinã. Studiile ºi le-a continuat apoi la Cluj, Alte fotografii sunt de interior. Apare frec-
la Universitatea „Regele Ferdinand I“. Pri- vent familia Pillat, Ion ºi Marie, prietenã a
mul Rãzboi Mondial se terminase, începeau Mamei. Interesante sunt fotografiile din sãli-
tratativele de pace. În acelaºi timp, Tata pu- le de conferinþã, cu delegaþiile þãrilor par-
blicase Poemele luminii ºi Pietre pentru tem- ticipante. Se vãd personalitãþi celebre. În-
plul meu, care s-au bucurat de un real tr-o fotografie se vede într-un colþ chipul lui
succes. Titulescu, ºi el tânãr diplomat.
Fratele Mamei, Caius Brediceanu, fãcea În lojile pentru observatori apar ºi mem-
parte din delegaþia României la Conferinþa bri ai delegaþiei noastre, între alþii ºi Mama,
de Pace de la Paris, condusã de I. I. C. Brã- frumoasã, cu o bogãþie de pãr castaniu ºi
tianu. Secþiunea pentru Transilvania a fost bluze albe foarte proaspete. În alte fotogra-
condusã de Alexandru Vaida-Voevod, secre- fii, în exterior, Mama apare întotdeauna
tar de stat. La începutul lui aprilie 1919, cu pãlãrii (ca de altfel ºi celelalte doamne).
Mama primeºte urmãtoarea adresã oficialã: Dar ea avea ceea ce francezii numesc „une
tête à chapeau“, adicã ºtia sã ºi-o punã, sã o
Roumanie, Conférence de la Paix, Cabinet poarte.
du Ministre Secrétaire d’Etat, Dr. Alexandre Dupã zeci de ani de „baticuri“, bãºti sau
Vaida-Voevod, Nr. 49. Paris le 3 Avril 191… cãciuliþe, femeile noastre încã nu au învãþat
52, Rue François I-er sã-ºi aºeze pãlãria pe cap.
Între multele acþiuni ºi întâlniri ale dele-
A Mademoiselle Cornelia Brediceano Etu- gaþiei, a fost organizatã ºi o excursie a unui
diante en médecine, Vienne
grup de tineri români în Italia, de cãtre omo-
Mademoiselle,
J’ai le plaisir de vous annoncer votre no-
logii lor italieni. Desigur, o asemenea ex-
mination comme Secrétaire de la Délégation cursie nu era un lucru uºor ºi comod. Dru-
roumaine à la Conférence de la Paix (Section murile sau cãile ferate, pe anumite porþiuni,
de Transylvanie) et vous prier de rejoindre erau încã distruse. Trenurile circulau prost,
votre poste dans le plus bref délai possible. pe un terasament încã nerevizuit. ªoselele
Veuillez agréer, Mademoiselle, l’expres- pe care se circula cu maºina sau cu auto-
sion de mes sentiments distingués buze erau pline de gropi. În unele locuri
• Fotografia de pe tabloul de bacalaureat, 1916 Alex. Vaida-Voevod mai erau mine din timpul luptelor.

18 • APOSTROF D O S A R
Într-un „notes“ de 15/10 cm, îmbrãcat
în piele roºie, Mama ºi-a notat impresii din
aceastã excursie oficialã. În mersul trenului
sau al maºinilor, cum apuca. Deci scrisul este
estompat de vreme, zgâlþâit, miºcat, nu cel
foarte clar al ei. Voi încerca sã îl copiez cât
mai exact, iar ceea ce este indescifrabil voi
pune între paranteze drepte.

1919
În 1 Mai, când niciun autotaxi, niciun
metro ºi nici alte mijloace de comunicaþie nu
funcþionau în Paris, am plecat la Gara de Lyon
unde ne-am adunat 13 jurnaliºti ca sã luãm
parte la o excursie de propagandã în Italia.
Toþi au venit plouaþi, eu eram de asemenea
condamnatã sã fac drumul pe jos pânã la garã
dacã în ultimul moment nu cãpãtam auto-
mobilul Dlui Brãtianu, – auto-militar, în care
de altfel nu-s admise damele; cu o pãlãrie de
a lui Caius, cu mantaua militarã a lui Pillat ºi
cu un bacºiº bun, totuºi am reuºit. Ultima
con [se vede clar o paginã ruptã de Mama,
poate mulþi ani mai târziu, de teama unei per-
chiziþii] popoarelor tinere ºi viguroase. La
2’h am plecat din Paris. Satele din Franþa
pe cari le-am mai vãzut înainte de a se întu-
neca m-au impresionat cu „chicul“ care-l au,
chiar ºi multe din cele mai mici case. Noaptea
am trecut graniþa dar n-a trebuit sã ne sculãm,
ca la graniþa elveþianã, acum o sãptãmânã pt.
paºaport. Cu toate acestea noaptea asta petre-
cutã în wagonlit n-a fost bunã – am dormit
rãu ºi puþin. Dimineaþa (2 mai) am sosit la
Turin ºi acum sub un cer albastru vãd Italia.
La stânga noastrã cu ºirul alb al Alpilor grã-
bim spre Milano. În trecere am vãzut tur-
nurile splendide ale unei biserici din Novara.
În douã ceasuri nu poþi vedea mult […],
Arena, cetatea lui Sforza, Arcul de pace, Scala,
statuile lui Leonardo; Garibaldi etc. Mi-a plã-
cut mult. Voi cãuta ocazia sã vãd cu rãgaz
în douã-trei zile oraºul. De eram singurã ve-
deam mai mult dar aºa am pierdut al treilea
ceas cu fleacuri. În schimb însã am gustat un
vin roºu de Chianti minunat. În drum spre
Padua am trecut pe la Brescia cu o citadelã
frumoasã care se înãlþa în mijlocul oraºului,
apoi pe la Verona lui Romeo ºi Julietta, apoi • Cornelia, Viena, 1916. Aºa a cunoscut-o Lucian Blaga.
Vicenza ºi lacul Garda.
Seara la gara din Padua ne-au aºteptat doi ici-colo muniþie. Mai triste sunt bisericile cu a fost da Silva Grassa când i-am spus cã în
colonei italieni, ne-au dus de la hotelul unde altarele sparte, cu campanila numai de jumã- bisericã trebuie sã-ºi depunã monoclul, –
am fãcut întâi puþinã toilette, la un restau- tate lângã ele – numai cipreºii aceiaºi. Trecem m-a crezut.
rant unde ne-au oferit o cinã foarte bunã. pe la castelul în ruine al contelui C..., de pe La cinã iar în Popota misiunii strãine.
Dupã ce am scris [...] am venit într-o preum- terasa cãruia austriecii au putut urmãri toatã Coltor a vorbit într-o italianã foarte bunã,
blare foarte frumoasã pânã la hotel prin ora- acþiunea dimprejurul Piavei. Trecem podul apoi Cittadini foarte înfocat, în fine Colo-
ºul acesta vechi, italian, cu strãzile lui îngus- Piavei, aici o panã care ne opreste ½ de orã nelul nostru A. „Maria mea“ (în numele pre-
te ºi cu zidurile ici-colea sparte de gloanþele autourile. Altfel facem câte 80-90 km pe ceas. sei) ºi Aznavorian pentru camarazii francezi
avioanelor boºe. Mâine mergem în auto pe ... o alee minunatã de castani unde desigur cãzuþi în luptã (?). La despãrþire Colonelul
frontul de la Piave. n-au mai fost necesare ascunziºuri artificiale ne-a dat florile cari împodobea dimpreunã
3 Mai 919. Impresiile de azi sunt aºa de ca în alte pãrþi ca sã nu se vadã ºoselele. Tre- cu steagurile tuturor aliaþilor mesele ºi ne-am
multe încât ar trebui sã scriu un volum fãrã cem peste podul unde a servit Caius. Apoi întors în autoul lui acasã. Ca sã scriu toate
a le isprãvi complet. Drumul pe care l-am par- Mestre, Sf. Goiliano, de unde vedem marea frumseþile, îndeosebi cele din munþi ºi vãi e
curs l-am însemnat pe hartã. Cu 4 auto „Lan- ºi Veneþia pentru prima datã. Între Mestre ºi prea lung.
cia“, 35HP am plecat la 1/2/ 9 de la hotel. Padova un ºir de vile, sate întregi, între vile Importantã pentru mine a fost ºi senzaþia
Colonelul ne-a condus în primul auto în care e cea regalã numitã Pisani ºi multe altele în primului discurs, puþin emoþionatã dar fãrã
a mai fost Richter [?], Axente, Dna Ureche stil seizième veneþian [vedem cã avea serioa- ca vocea sã-mi tremure sau sã-mi pierd firul,
ºi eu. se cunoºtinþe de istoria artei, spre deosebire – am mulþumit ofiþerilor pentru buna pri-
Abea în Corunda [?] au apãrut adevãra- de tinerii de azi] de o splendoare rarã. mire ºi conducere ºi am încheiat zicând cã
tele stricãciuni ale caselor, A. ºi D. însã sfãrâ- Seara la cinã, la Popota Colonelului [se vom încerca sã adãugãm încã ceva la gloria
me [scris ºters ºi neclar, probabil în mersul pare cã erau conduºi în aceastã cãlãtorie de lor în presa româneascã. Axente ºi Culina
maºinii, cu creionul; au trecut 90 de ani]. La militari italieni, terenul era încã destul de nesi- nu-mi mai zic decât „deputatul“, – le-a plã-
Valdobia... o piaþã frumoasã ruinatã. În Vidol gur], mulþi generali americani ºi alþi ofiþeri cut la toþi. Axente a venit sã-mi sãrute mâna
lângã ruinele villei contelui Guisti am luat înalþi francezi, italieni ºi americani ne-au pri- cã am „reprezentat“ aºa ca sã fie mulþumiþi.
dejunul pe marginea râului Piave. Gropi de mit excelent. Mâine la Triest. Colonelul A. zicea cã dacã se
obuze îmbrãcate acum în miozotisse, pe mar- Dumineca 4 Mai 1919. Grappa. [în fran- poate ne va conduce ºi mai departe, are însã
ginea râului arbori de lãmâi. În faþã munte- cezã indescifrabil] Impresiile din 4 Mai sunt deocamdatã ordin sã ne lase la Triest.
le Grappa ºi Tomba, care l-am avut în faþã multe ºi minunate, valea Brentei e splendidã,
deja la ieºirea din Padova. Ici-colo izbucneº- toatã valea dintre Piave ºi Brenta ni s-a desvã- Încheiem aici transcrierea din jurnalul
te un obuz – dar nu-i rãzboi, numai explozii- luit naintea ochilor. În drum am mai trecut Mamei mele. Caietul mai cuprinde puþine
le voite [provocate], ale minelor îngropate. prin Vicenza – o Veneþie fãrã apã. Lumea file, scrise nedesluºit, ºi se referã în mare
Case de lemn de jumãtate construite se fiind Dumineca s-a adunat în jurul nostru parte la o excursie fãcutã de o parte din dele-
transportã în auto ºi se clãdesc alãturea de „ca la panoramã“. La reîntoarcere am cer-
gaþie în Normandia, în timpul verii. În loc
satele de odinioarã. Soldaþii arã cu cai de arti- cetat Padova, biserica Sfântului Antoniu. Co-
lonelul A. voia sã fac „un vœu“, dar mândria de paºaport, Mama utiliza în deplasãrile ei,
lerie, prizonierii sapã... Pe marginea drumu-
lui zigzagurile tranºeelor, câmpuri de sârmã, nu m-a lãsat sã-l implor pe Antoniu. Comic 

D O S A R Anul XVIII, nr. 6 (205), 2007 • 19



pe acelaºi tip de hârtie cu „en tête“, un cer-
tificat semnat de Vaida-Voevod: „Certificat.
N. 2040, Paris, le 12 Juillet 1919. Mlle Cor-
nelia Brediceano fait partie de la Délégati-
on roumaine à la Conférence de la Paix. Mi-
nistre Secrétaire d’Etat: Alex. Vaida-Voevod“.
Caietul este însoþit de un valoros album cu
fotografii din timpul ºederii Mamei mele la
Paris, din care am reprodus câteva.
Alãturi de aceste documente, existã ºi
douã scrisori ale colonelului dintr-o fami-
lie aristocratã italianã. Bãnuiesc cã este co-
lonelul menþionat de ea în caiet A. Scrisorile
sunt scrise în francezã, extrem de respec-
tuoase (ºi ordonate grafologic), dar se simte
ce impresie i-a fãcut farmecul Mamei. Citez
doar câteva rânduri, la întâmplare, în care o
descrie pe Mama mea, aºa cum a vãzut-o cu
ochii lui:

Mademoiselle – Trois jours sont déjà passés


du moment où, à la gare de Venise je vous ai
serré la main pour la dernière fois, j’ai pu
encore vous regarder dans les yeux et je puis
suivre votre bras qui me saluait – jusqu’il a
disparu [...] Je vois encore vos beaux yeux, • Cornelia cu un grup de români, Viena, 1918
vos prunelles noires, votre regard limpide
et en meme temps énergique et résolu, votre Mama a încercat sã corespondeze cu Tata la vinciali ca mentalitate, ºi-au permis inter-
joue gauche avec cette petite plie – votre sou- post restant, dar serviciile poºtale încã nu pretãri deplasate, în lipsã de documente.
rie franc et amical. erau restabilite dupã rãzboi, aºa încât o parte Caius, fratele cel darnic, s-a îngrijit la
din aceste mesaje s-au pierdut. Din pãcate, Paris ca Mama sã-ºi completeze garderoba.
E frumos cã Mama a pãstrat aceste douã nu s-a pãstrat nicio scrisoare a ei cãtre Tata. În regiunile fostului Imperiu Austro-Ungar,
scrisori. Le-a distrus chiar ea dupã cãsãtorie (1920), sãrãcia, lipsurile erau mari ºi generalizate.
Cornelia a mai rãmas pânã în toamnã din discreþie faþã de viitorii biografi. Este Mi-a povestit cândva cã, întoarsã la Viena,
la Paris. În tot timpul ºederii ei în Franþa, pãcat, pentru cã aºa unii biografi, mai pro- în octombrie 1919, se simþea extrem de je-
natã în tramvai, de hainele ºi încãlþãrile ei
noi, în mijlocul sãrãciei existente. De altfel
s-a îngrijit ºi de Tata, care ºi-a fãcut toa-
tã studenþia cu un singur costum de haine,
aducându-i multe lucruri de la Paris.
De la Paris, Mama a cãlãtorit cu un fel
de paºaport, semnat tot de Vaida, pe care
îl reproduc, fãrã a mai copia „en tête“-ul,
care este acelaºi:

Paris, le 22 septembre 1919. Ordre de servi-


ce. Le Secrétaire d’Etat Roumain, Ministre
de Transylvanie, Délégué de la Roumanie à
la Conférence de la Paix, certifie par les pré-
sentes avoir chargé Mlle Cornelia Bredicean,
Secrétaire de la Délégation et munie du passe-
port délivré par le Ministère des Affaires Etran-
gères de Roumanie sous le No. 141.808,
d’une mission spéciale auprès de la Commis-
sion Interalliée de Liquidation de Vienne et
prie toutes les autorités alliées et associées
militaires et civiles de lui faciliter le voyage
de Paris à Vienne et de Vienne en Roumanie.
Le Ministre: Alex. Vaida-Voevod.

Închei acest „documentar“ cu câteva rân-


duri de la sfârºitul Hronicului:

Grãbim paºii, ºi eu, ºi ea. Arborez anevoie un


surâs. Dar ea e veselã. Mã sãrutã: „Ce-i cu
tine? Arãþi foarte rãu... Haide, liniºteºte-te!
ªtii cã în curând ne vom cãsãtori?“
– Cine – cum? întreb eu.
– Noi doi.


Notã
Parantezele drepte îmi aparþin.
Am sãrit unele fragmente indescifrabile.
Mama a mai scris câteva jurnale: 1936/’37; 1938;
1940; 1959. Acestea s-au publicat în revista Manuscrip-
tum, la începutul anilor ’80, cu multe note explicati-
ve ale mele. Atâtea câte puteam da atunci.

• Cornelia Brediceanu-Blaga, Paris, 1919

20 • APOSTROF
Decalogul
trupului
persoanei, ºi în afarã de cazurile în care derat trupul ca expresia legitimã a aparte-
câºtigul este mai important decât ceea ce se nenþei la umanitate, în triada pe care o for-
pierde – dar cine ar putea spune care sunt meazã cu mintea ºi cu sufletul.
aceste cazuri? –, sunt de evitat sau de redus

1. T RUPUL ESTE partenerul privilegiat al


sufletului ºi minþii, cel puþin la fel de
important ca alþi parteneri ai acestora,
la maximum. Integritatea corporalã rãmâne
în toate cazurile idealul de prezervat. 10. P ENTRU CÃ sufletul ca atare nu se
vede, îi revine trupului sã îl expri-
me ºi pe el; ceea ce înseamnã cã trupul este
dinãuntru (visul, transa, raþiunea) ori din
afarã (celãlalt, societatea, mediul). De aceea,
el trebuie tratat în consecinþã; atent, nuanþat,
9. C ,
LONAREA CHIRURGIA esteticã radi-
calã, transmutarea conþinuturilor creie-
rului într-un alt suport decât trupul – omul
mereu el însuºi, dar nu se rezumã la a fi doar
atât. Trupul este un „eu“ integral.

printr-un permanent dialog. bionic – sunt ameninþãri de diverse feluri ºi
grade la adresa existenþei corporale natu- 1 decembrie 2006

2. UMILIREA, NEGLIJAREA, mortificarea


trupului – practicate din diverse moti-
ve în trecut ºi în prezent – conduc la degra-
rale a omului. Pânã la mãrturii concluden-
te cu privire la consecinþele multiplane ale
acestor inovaþii radicale, rãmâne de consi-
28 ianuarie 2007

dare, boalã ºi dezechilibru existenþial. A se


evita asemenea atitudini, supunându-se exa-
minãrii critice ideologiile care le propun ºi
susþin. ªi exaltarea trupului în detrimentul
sufletului ºi al minþii este pãguboasã ºi
demnã de evitat.

3. E XPRIMÂND ªI oglindind în exterior


dinamica sufletului ºi a minþii, trupul
rãmâne totuºi, mereu, ºi el însuºi. Atenþia
permanentã la „vocea“ trupului ºi la ce
anume exprimã ea, nu pentru a-i da întot-
deauna curs, ci pentru a o pune în echilibru
cu cele ce vin de dincolo ºi de dincoace de
trup, rãmâne o cale recomandabilã.

4. E XISTÃ O geografie, o geometrie, o ar-


monie, o arhitecturã, o fiziologie, o dra-
maturgie, o dinamicã, o esteticã, o eticã, o hi-
gienã a trupului care trebuie cercetate,
cunoscute, avute în vedere. La fel ºi istoria lui.

5. L IMITELE TRUPULUI sunt, în bunã


mãsurã, limitele lumii noastre. A le ºti,
a þine cont de ele ºi a le trata cu rãbdarea,
prudenþa, curajul, perseverenþa ºi inteligenþa
cea mai chibzuitã nu poate însemna decât
sã extragi maximul beneficiu de pe urma
avantajului corporalitãþii, þinând, în acelaºi
timp, boala la respect.

6. ª , ca ºi sufletul ºi mintea, este


I TRUPUL
ancorat între sãnãtate ºi boalã. El navi-
gheazã imprevizibil între un liman ºi celã-
lalt. Sã ai mereu în vedere harta cât mai
exactã a acestei navigãri este dezirabil în cel
mai înalt grad.

7. Î
NTRE NAªTERE ºi moarte, trupul este
una dintre punþi. Zestre unicã în bogã-
þia ei, ºansã fãrã egal, aurorã, zenit ºi amurg
individual, realitate materialã, energeticã din
sfera întruchipãrilor vizibile, mai apropiatã
ºi mai prezentã decât însãºi umbra...

8. A ,
LTERAREA FIE ea ºi voitã, moderatã
sau radicalã, a trupului este de consi-
derat ca agresiune. Existã agresiuni împo-
triva trupului motivate medical ºi altele moti-
vate estetic. Primele au drept scop prezervarea
trupului în stare cât mai bunã, fiind, prin
urmare, justificate. Ultimele au la bazã vani-
tatea, voinþa de a corecta aspectul fizic al • Cornelia Brediceanu pe genunchii fratelui ei Caius (1905)

Anul XVIII, nr. 6 (205), 2007 • 21


Magia istoriilor extraordinare
(Gabriel García Márquez la 80 de ani)

C ÎND DINnecunoscut coboarã „Un domn


foarte bãtrîn cu niºte aripi enorme“,
lumea înceteazã sã mai fie tristã în ziua de
cosmos; de la José Arcadio Buendía ºi de la
Ursula Iguarán, o nouã fabuloasã genezã se
scrie ca într-o Carte a cãrþilor. Fabulosul
Iuniei Martin ºi publicat în Cultura –, „un
fenomen de emergenþã, pentru cã fiecare
text produce ceva ce nu a existat înainte.“
marþi... Oamenii de pe þãrmurile Caraibilor se învecineazã cu enormul ºi cu dispune- Desigur, avem sã acceptãm aserþiunea vala-
descoperã miracolele, întîmpinînd circurile rea în spaþii ºi în raporturi de-a dreptul deli- bilã pentru cartea de valoare ºi unde ter-
vestite ale Americii Latine, ºi trãiesc reve- rante, halucinante. Membrii acestei familii menul determinant îl reprezintã ficþiunea,
laþia parfumurilor – ºi ele miraculoase – ema- biblice amintind însã de eposul vechilor in- categorie esenþialã pentru teoreticianul ger-
nate de mãrile privite totdeauna ca un miraj dieni ºi de poveºtile negrilor aduºi spre vîn- man; omul este, în viziunea lui Iser, specia
(Marea timpului pierdut). Pentru García Már- zare în caravelele Noii Grenade încã din se- însetatã de ficþiune, fiindcã „Ficþiunile sunt,
quez, viaþa înceteazã sã mai fie un terito- colul al XVIII-lea. aºadar, un fel de autodepãºiri umane“. De
riu neutru atunci cînd privirea, privirea uimi- Fanteziºti ai unei utopii povestite în alte aici ºi concluzia esteticianului cã disciplina
tã, avidã de priveliºti noi, se fixeazã ca act numeroase ºi impresionante romane ºi po- aptã unui studiu pertinent este antropolo-
inaugural. „Care e, în cazul tãu, punctul de vestiri, eroii ºi legendele rostite, aventurile gia literarã, ºi nu cea culturalã! L-am invo-
plecare al unei cãrþi?“, îl provoacã pe auto- ºi istoria sîngeroasã a Americii Latine retrã- cat pe Wolfgang Iser pentru cã analiza sa,
rul eposului latino-american prietenul sãu iesc prin Cuvînt ºi prin suprema instanþã a regãsitã într-un amplu studiu (The Fictive
statornic Plinio Apuleyo Mendoza. Rãspun- privirii înnobilate de memorie. Procesul re- and the Imaginary, The Johns Hopkins Uni-
sul – reluat ulterior în diverse ocazii – e pre- creãrii nu diferã de al plasticianului, numai versity Press, 1993), e perfect valabilã pen-
zenþa unei imagini vizuale. „La alþi scriitori“ cã naraþiunile construiesc lumi privite, meta- tru exerciþiile de inepuizabilã imaginaþie ale
– continuã Márquez – „poate fi o carte morfozate în lumi fictive; de cele mai multe lui García Márquez, ficþiunea avînd sã cree-
nãscutã dintr-o idee, dintr-un concept. Eu ori, ele se conformeazã legilor eposului, un- ze; altfel spus: sã devinã o lume absolut ori-
plec totdeauna de la o imagine“ (El olor de de suprarealitatea, enormul ºi supradimen- ginalã ºi nouã.
la guayaba. Conversaciones con Plinio Apulego sionarea cosmosului devin în totul justifi- În volumul provocat ºi scris pentru dialog
Mendoza, Edición Colombiana, 1982). cate ºi credibile, artistic vorbind. de Plinio Apuleyo Mendoza, El olor de la
Principiul esenþial reafirmat e acela al fasci- Critica europeanã, tot mai interesatã de guayaba, dar ºi în volumul întîi al memorii-
naþiei reprezentãrilor realului (un real care fenomenul literar sud-american dupã apa- lor (A trãi pentru a-þi povesti viaþa), confesiu-
transcende adesea verosimilul, convertit fiind riþia unor opere de mare rãsunet semnate de nile prozatorului pun în luminã „modele-
în ipostaze ale imaginarului) ºi mãrturiile Jorge Luis Borges, Llosa, Julio Cortázar, le“, anii formaþiei sale ºi cãrþile ce i-au însoþit
din cartea sa de memorii A trãi pentru a-þi Pablo Neruda, Roa Bastos, Asturias, Alejo experienþa de prozator. Cred cã cel mai apro-
povesti viaþa (2002/2004) sunt ratificate în Carpentier etc., a glosat, avertizat, despre piat de tînãrul, pe atunci, gazetar ºi autor
diverse prilejuri. În 1982 – ne spune Miruna García Márquez. Cred însã cã apariþia ºi tra- de povestiri e William Faulkner, de unde
Ionescu, traducãtoarea unui text márque- ducerea în diverse limbi ale lumii a roma- ºi recunoaºterea repetatã a afinitãþilor ºi des-
zian –, se filma în Mexic coproducþia Erén- nului O sutã de ani de singurãtate l-a impus coperirilor produse de lectura prozatoru-
dira, dupã nuvela Fantastica ºi trista poveste decisiv (1968), deºi prozatorul publicase, lui american; afirmaþia e categoricã ºi înre-
a Candidei Eréndira ºi a nesãbuitei sale buni- profesînd ani la rînd gazetãria, romane pre- gistratã de autorul interviului: „unul dintre
ci (Ed. Univers, 1978), iar scriitorul enunþã cum La Hojarasca, La Mala Hora ºi mai cu cei mai mari romancieri ai tuturor timpuri-
proiectul narativ iscat dintr-o imagine: „ima- seamã uimitoare povestiri (Cronica unei morþi lor“. Nu sunt, în consecinþã, forþate analo-
ginea de origine“ e bordelul ambulant vãzut anunþate, Blacamán, bunul vînzãtor de mira- giile, dacã ne gîndim la istoria unei Familii
la vîrsta de 14-15 ani; astfel, „din primul cole, Marea timpului pierdut sau miraculoa- cu o istorie de o sutã de ani în spaþiul mitic
moment am realizat-o ca pe o întîmplare sele povestiri reunite, în ediþie româneascã, al Macondoului ºi la universul cosmic unic
vizualã“ (România literarã, nr. 40-41, 6 ºi în volumul Douãsprezece povestiri cãlãtoare; ºi tragic din Sartoris, Zgomotul ºi furia, Ab-
13 oct. 1983). ultimul titlu pomenit reuneºte istorii scrise salom, Absalom, recreînd istoria þinutului
Nu altfel se vor petrece lucrurile cu alte într-un rãstimp de ºaptesprezece ani ºi dupã
povestiri ºi cu romanele dominate copleºitor legendar al începuturilor, Yoknapatawpha;
cîte îmi dau seama ar realiza una dintre cele în acelaºi timp, trilogia Cãtunul (în special),
de O sutã de ani de singurãtate. Reîntoarcerea mai convingãtoare reprezentãri ale artei poves-
la Aracataca dezvãluie premisele pentru gene- Oraºul ºi Casa cu coloane sugereazã alte ima-
tirii, în accepþiunea unui „cãlãtor“ prin „cer- gini cu posibile înrudiri în teritoriile agita-
za cãrþii ºi pentru complementaritatea unor curile“ cele mai insolite ºi mai imprevizibile
proze dezvoltate din memoria teritoriului te ºi ameninþate de singurãtate ºi moarte ale
ale unor fiinþe pentru care realul se preface creaþiei lui García Márquez. Am sã amin-
devenit univers fabulos ºi miraculos; con-
– nu ºtim prin ce miºcare magicã – în cele tesc articolul unui cercetãtor francez, Jacques
vertirea se petrece direct precum realitatea
mai fascinante ºi mai cuceritoare „istorii“). Gilard, „García Márquez, le groupe de Bar-
acestui topos latino-american. Miturile ºi po-
Premiul Nobel (1982) ratificã una din- ranquilla et Faulkner“ (Cahiers du Monde
veºtile Familiei ºi, mai cu seamã, ale mamei
tre cele mai impresionante personalitãþi ale Hispanique et luso-brésiliennes, nr. 27, 1976),
sale; realitãþi verificabile decodificate prin
intervenþia imaginaþiei reconstituie miºcarea unei literaturi strãlucite ºi de o inepuizabilã pentru cã situeazã în timp însemnãtatea me-
originarã, pregãtind arhetipurile; de altmin- vocaþie a descoperirii fiinþei ce tinde spre diului intelectual întîlnit de tînãrul gazetar
teri, cãlãtoria, rememoratã în primul volum universalitate ºi spre trãire existenþialã. Toam- aflat la începuturile carierei de scriitor. He-
din memoriile pomenite, împreunã cu mama na patriarhului (1975), Dragostea în vremea mingway, Franz Kafka (comentariul la Me-
sa, justificã reinventarea cosmosului ma- holerei, Despre dragoste ºi alþi demoni trans- tamorfoza e semnificativ pentru afinitãþile
condian. formã emblematic ºi tragic un model isto- sale literare), James Joyce, Virginia Woolf,
Contrastul e violent: satul e aproape aban- ric specific pînã la un punct continentului Joseph Conrad, Antoine de Saint-Exupéry
donat; clãdirile par devastate de timp, vio- sud-american (dictatorul, temã obsedantã la îi pregãtesc sensibilitatea ºi au sã legitime-
lenþa imaginilor stimuleazã recrearea genezei scriitori precum Mario Vargas Llosa, Alejo ze, pînã la un punct, un motiv dominant
ºi a modelelor, arhetipuri memorabile relua- Carpentier, Roa Bastos, Asturias etc.) ºi pro- ºi statornic al operei: singurãtatea.
te ulterior ºi multiplicate prin farmecul na- duce emergenþa uluitoare ºi copleºitoare a Singurãtatea nu e doar o temã regãsitã
raþiunii totdeauna insolite, imprevizibile, unui spaþiu, iar celebrarea erosului devine în titlul romanului sãu bine-cunoscut, O sutã
fenomenale; criteriile sunt mult mai neaºtep- un dat existenþial invadat de poezie ºi de de ani de singurãtate, ci laitmotivul existenþial
tate pentru fiecare nouã istorie epicã. Genea- explozia unor pasiuni unice. fundamental, prilej de reflecþii pentru isto-
logia familiei Buendía este ea însãºi parali- „Literatura este pentru mine, oricum“ ria atît de îndepãrtatã în ani ºi în veacuri a
zantã ºi devastatoare pentru edificarea acestui – afirmã Wolfgang Iser într-un interviu al Americii Latine.

22 • APOSTROF
E motivul aparte al unui alt roman, scris
cu o anume ostentaþie documentarã (expli-
catã ºi parafatã de informaþiile istorice din
corpul cãrþii), Generalul în labirintul sãu
(1989), restituind, epic, ultimul drum al lui
Simón Bolívar, eliberatorul Americii Latine.
Este evocarea romanescã a destinului tragic
al celui predestinat sã conducã miºcarea de
eliberare a popoarelor latino-americane ºi sã
fie mai apoi uitat, pãrãsit ºi trãdat, aidoma
eroilor tragici nãscuþi sub semnul Istoriei ºi
al altor destine exemplare. García Márquez
subliniazã circumstanþele generatoare ale
unor naraþiuni; impresia e, de cele mai multe
ori, cã urmãrim o formulã convenþionalã
menitã sã accentueze veridicitatea motivu-
lui sau a unor împrejurãri; textul liminar
Despre dragoste ºi alþi demoni, semnat ºi datat
(Cartagena de Indias, 1994), conjugã un
fapt reportericesc (golirea criptelor vechii
mãnãstiri Santa Clara) cu legenda, conexatã
priveliºtii neobiºnuite: „Mie, în schimb, nu
mi s-a pãrut ceva obiºnuit, fiindcã bunica
îmi povestea în copilãrie legenda unei micuþe
marchize de doisprezece ani, cu pletele tîrîn-
du-se pe pãmînt ca o trenã de mireasã, care
murise de turbare dintr-o muºcãturã de cîine
ºi care era veneratã în satele din Caraibi...“
Altminteri, povestirile „extraordinare“, nu
neapãrat prin situaþiile narative, ci prin aura
lor de insolit din Douãsprezece povestiri cãlã-
toare (1992), sunt explicate prin revelarea
sursei ºi genezei lor; unele au fost schiþe pen-
tru „note de presã ºi scenarii de film, iar una
a fost un serial de televiziune“ („Prolog“).
Textul e semnificativ ºi pentru ceea ce, par-
• Cornelia Brediceanu, Lausanne, 1915. Pe balconul ªcolii Vinet
þial, ar reprezenta un fragment din poetica
márquezianã, în special pentru condiþia nuve- marilor scriitori hispano-americani din gene- la a doua lecturã“, în Antologia criticii lite-
lei, întrucît majoritatea covîrºitoare a „poves- raþia sa. Preeminenþa povestirii nu e neapã- rare hispano-americane, 1986; am sã amin-
tirilor“ sunt, în accepþiunea noastrã, nuvele; rat supremaþia acesteia, ci un instrument de tesc reflecþiile pertinente ale Rodicãi Grigore
prezenþa personajelor, alternanþele compo- reîntîlnire cu topos-ul ºi cu arhitextul comun din volumul Despre cãrþi ºi alþi demoni, Sibiu,
ziþionale, situaþiile-limitã, investigarea psiho- tuturor înrobiþilor Cuvîntului: „Toate cîte 2002.)
logiei protagoniºtilor îndepãrteazã textele îmi apãreau în faþã“ – îºi aminteºte García Dacã îl ascultãm pe García Márquez po-
de condiþia povestirii propriu-zise (cuento). Márquez în A trãi pentru a-þi povesti viaþa – vestindu-ºi viaþa, avem sã regãsim oameni,
În „Prolog“, García Márquez explicã relaþia „îmi stîrneau doar privindu-le dorinþa ire- situaþii ºi momente preluate în substanþa
povestire (cuento) – roman (novela): „efor- zistibilã de a scrie pentru a nu muri“. Plã- narativã a cãrþilor sale: toponimicul Macon-
tul de a scrie o povestire este la fel de intens cerea ºi vocaþia povestirii þin de tradiþie ºi do ºi semantica lui; mama sa la 97 de ani,
ca începerea unui roman“; romanul presu- de acele arhetipuri ale spaþiului istoric unde cu 11 copii, 65 de nepoþi ºi 88 de strãne-
pune, de la bun început, ritm, tonalitate, realul se confundã cu imaginarul, iar fabu- poþi ºi strã-strãnepoþi, îndrãgostitã în tine-
voce, definitiv fixate pentru evoluþia ulte- losul se poate converti într-o realitate halu- reþe de telegrafistul din Aracataca; delta ºi
rioarã a discursului romanesc. cinantã. Povestitorul pare a avea ºi el darul fluviul Magdalena etc. rezoneazã în O sutã
levitaþiei atunci cînd, povestind, retrãieºte, de ani de singurãtate sau în Dragostea în vre-
*
în stare de graþie, tot ceea ce memoria îi dic- mea holerei, fãrã ca detaliile biografice sã facã

Îmãsurã
N CLIMATUL inimitabil al literaturii hispa-
no-americane, cred – tot mai convins pe
ce descopãr noi experienþe narati-
teazã ca într-un destin implacabil.
Recursul la memorie e un act firesc, ire-
presibil: imaginea unei femei în doliu, tre-
discutabilã creaþia epicã de proporþii.
Dacã modelul kafkian ºi, în special, Me-
tamorfoza („una dintre marile izbînzi ale lite-
ve – cã modelul generator ºi declaºantor al cînd pe strada pustie împreunã cu o fetiþã raturii universale“) îi stîrnesc admiraþia, iar
unei epopei, care celebreazã marile mituri de vreo doisprezece ani, ducînd un buchet Ulise i se reveleazã, la a doua lecturã, ca un
ale strãmoºilor indieni, albi ºi negri, este de flori ofilite, devine obsesie ºi e exorcizatã univers infinit ca sensuri ºi structuri, în cadrul
povestirea; numai ea favorizeazã revelarea ca scenariu vizual într-o povestire. A trãi... familiei de intelectuali de la Barranquilla lec-
legendelor fabuloase, a ritualurilor magice e cartea celor mai numeroase ºi mai eloc- turile sale devin ºi mai numeroase ºi mai sti-
ºi a miturilor unei lumi însetate de miraco- vente mãrturii despre fiinþe din Aracataca mulative (John Dos Passos, D. H. Lawrence,
le ºi de istorii mai vii decît cele trãite. García prin „harul biblic al povestitorului“. E vocaþia Julio Cortázar, Jorge Luis Borges, William
Márquez a gãsit o formulare inspiratã: reeditatã de povestitorul plecat din satul revã- Saroyan, Graham Greene ºi, mai apropiat
„... scriu din simpla plãcere de a povesti, care zut dupã mulþi ani; e Familia ºi „Casa miti- de timpul prezent, Milan Kundera). Miturile
este poate starea omeneascã cea mai asemãnã- cã“, puncte cu valoare originarã de pe o hartã Casei ºi ale Familiei îl înrudesc pe García
toare levitaþiei“. Circurile Caraibilor, itine- a Caraibilor: „De multe ori am presimþit, în Márquez cu numeroºi confraþi hispano-ame-
rarele lor, conforme unui calendar inextri- insomniile mele de pe tot mapamondul, cã ricani; existã un motiv unde înrudirea e pro-
cabil, ºi spectacolul unor fiinþe în starea de ºi eu port osînda acelei case mitice într-o vocatã de mãrturiile istoriei, mult mai dra-
graþie a levitaþiei; cãrþile aduse de Melchiade; lume fericitã unde muream în fiecare noap- matice decît în tragica singurãtate a lui
laboratorul secret al alchimistului Buendía; te“. În restituirea poeticii márqueziene un Simón Bolívar din Generalul în labirintul
recluziunea ºi misterul fac parte din acest fenomen e, cred, esenþial pentru alchimia sãu, trãdat ºi izolat, bolnav ºi învins de gran-
univers unde numai povestirea are acces, nu recreãrii ºi imaginãrii cosmosului: interfe- diosul sãu proiect politic. În 1975 apare
doar ca martor, ci ca tainic interpret. renþa dintre realitate ºi literatura sa ia aspec- Toamna Patriarhului, unde motivul e atît de
Laitmotivul comun al povestirii, ca mod te de-a dreptul miraculoase, pentru cã, deºi familiar latino-americanilor: dictatorul, „bã-
de supravieþuire, ca experienþã existenþialã mefient cînd e vorba de imaginaþie, vocaþia trînul cel mai bãtrîn de pe faþa pãmîntului,
definitivã, e obiectul reflecþiilor prozatoru- invenþiei ºi a fabulãrii este impresionantã. cel mai temut, cel mai urît ºi cel mai vred-
lui format la ºcoala legendelor ºi fabulosu- (Carlos Fuentes a oferit comentarii exem- nic de plîns în toatã þara“. E vorba, de fapt,
lui columbian (Aracataca) ºi la modelele plare într-un eseu, „Gabriel García Márquez 

Anul XVIII, nr. 6 (205), 2007 • 23


 Rebeca, scriu ºi ele o istorie adesea tragicã, vremea holerei recompune în decorul unui
despre mecanismul terorii ºi despre delirul alteori plinã de exaltare ºi de un inefabil par- oraº tot mai devastat de amintirea unei isto-
puterii într-o lume de tristeþi tropicale, de fum al iniþierii în tainele trupului. rii crepusculare (oraºul colonial înfloritor în
descompunere a lucrurilor ºi a naturii, în- Un Eroticon mirabil ºi inimaginabil în veacul al XVIII-lea, adãpostind un vicerege
tr-o demenþialã alunecare spre singurãtatea afara acestui topos animat de supradimen- al Noii Grenade) o poveste de iubire. Doc-
maleficã ºi infernalã a puterii. Dictatorul lui sionarea proprie eposului se scrie inaugurînd torul Juvenal Urbino ºi Fermina Daza, cuplul
García Márquez, Nicanor Alvarado, auto- un nou tãrîm al lumii, o lume unde legile strãlucit al oraºului, cu semnele trecutului,
declarat preºedinte pe viaþã, face parte din timpului sunt dereglate ºi decise de alþi fac- ascunde iubirea imposibilã a lui Florentino
familia fantomaticã a dictatorului paragua- tori decît cei cunoscuþi. Peste aceastã Familie Ariza pentru Fermina. ªi aici experienþa ero-
yan din romanul lui Augusto Roa Bastos, enormã, precum sunt ºi odraslele ei, bãrbaþi ticã ºi performanþele senzualitãþii dau o anu-
Eu, supremul, sau din istoria epicã distinctã de o putere inegalabilã ºi femei cu puteri tai- me atmosferã cãrþii; o carte despre iubirea
ca discurs ºi ca dublã reprezentare a tira- nice, stãpîneºte Ursula Iguarán, Mama, pri- eternã ºi devoratoare încheiatã într-un tul-
nului din Caraibi din romanul lui Alejo Car- ma femeie din stirpea Buendía; ea e mar- burãtor poem al acestei nepieritoare dragos-
pentier, Recursul la metodã, desacralizarea ºi tora tuturor evenimentelor, înregistreazã te. „Cãlãtoria lunaticã pe fluviu“ nu se va
demitizarea puterii, punerea în discurs iro- fiecare nou-nãscut, stãpîneºte autoritar în încheia decît odatã cu moartea eroilor; Flo-
nic contrastînd cu celelalte douã cãrþi de o Casa unde fiinþe cu un destin neaºteptat se rentino Ariza ºi Fermina Daza vor arbora
tensiune halucinantã. supun, în cele din urmã, acestei „Mame“ drapelul anunþãtor al ciumei, iar vasul „Noua
Privirea ironicã recompune portretul unui supreme. Aventurieri, bãrbaþi plecaþi în rãz- Fidelitate“ va continua sã pluteascã pe flu-
fost dictator, preºedinte al vreunei republici boaiele nesfîrºite ale Caraibilor, alþii atraºi viul Magdalena pentru a pãstra aroma ºi gus-
bananiere, apoape decrepit ºi înfrînt, din de tainele unor cãrþi ºi ale unor secrete com- tul guayabelor pînã la dispariþia celor doi...
nuvela Drum bun, domnule preºedinte. Istoria binaþii de alchimiºti ai Utopiei, toþi se întorc Nu altfel decît sub pecetea tragicului se
nu poate fi eludatã în proza sud-americanã pentru a muri sub privirile Ursulei Iguarán, va consuma iubirea disperatã a preotului
ºi ecourile rãzboiului de O Mie de Zile de pe centenarã, umbrã a unui trecut necruþãtor, Cayetano Delaura pentru Sierva María Todos
coasta columbianã a Caraibilor revin în epo- dar în acelaºi timp delirant. los Angeles din oraºul „cufundat în maras-
sul sãu fundamental, O sutã de ani de sin- Motivul romanului este însã, dincolo de mul sãu de veacuri“. O iubire demenþialã,
gurãtate. Mai întîi cã aceste rãzboaie civile, dimensiunea epopeicã a cãrþii, de istoria fa- interzisã e relatatã în ambianþa unui Ev Me-
devastatoare ºi sîngeroase, aruncã lumea sã- buloasã a Familiei, de legendele, de „supra- diu întîrziat, cu personaje fantomatice, cu o
racã ºi terorizatã a unor zone geografice în- naturalul“ ºi enormul rabelaisian al acestei demonicã apãsare a unei credinþe groteºti ºi
tr-o inimaginabilã baie de sînge ºi de cru- compoziþii extraordinare, singurãtatea. Una monstruoase. Despre dragoste ºi alþi demoni
zimi apocaliptice. Tonalitatea dominantã a dintre ramurile familiei Buendía va urma mi se pare una dintre cele mai tragice cãrþi
canonul inextricabil al tãcerii ºi al recluziu- ale lui García Márquez, atrãgînd atenþia asu-
acestor pagini, cu amintirea rãzboaielor, a
nii, al experienþelor provocate, mai întîi, de pra monºtrilor trecutului adesea treziþi în
actelor de rãzbunare ºi de intoleranþã, de
Melchiade, þiganul stãpîn al Circului reve- timpul nostru.
ferocitate ºi de bestialitate, este aceea a morþii,
nit periodic în Macondo, unde va lãsa, testa- Numeroase nuvele ºi povestiri márque-
asociatã mai apoi cu singurãtatea. Romanul, mentar, cãrþile ºi patima pentru frenetice
cartea fundamentalã ca dimensiune epopeicã ziene au desfãºurãri ample: tragicul ºi gro-
explorãri de alchimist. Graþie lui Melchiade, tescul, miraculosul ºi generosul spirit ome-
ºi, implicit, miticã, se deschide cu un incipit José Arcadio ºi ulterior descendenþii sãi pe
în care recunoaºtem registrul ºi ritmul gene- nesc se întîlnesc pentru a ne aduce aminte
linia lui Aureliano Buendía vor descoperi despre o umanitate plinã de vitalitate, dar ºi
ral al operei: miracolele secolului al XIX-lea ºi cãrþile scri- rãnitã nu de puþine ori prin monºtrii ima-
Mulþi ani dupã aceea, în faþa plutonului de se într-o limbã necunoscutã. Mistici ai desco- ginaþiei ºi ai raþiunii chiar. Sunt istorii cu oa-
execuþie, colonelul Aureliano Buendía avea peririlor, dar ºi mistici ai celebrãrii erosului, meni simpli ºi cu iubiri neînþelese, cu fiinþe
sã-ºi aminteascã de dupã-amiaza îndepãrtatã, eroii lui García Márquez fac parte din lumea distruse de singurãtate sau istorii unde zîm-
cînd tatãl sãu l-a dus sã facã cunoºtinþã cu vechilor epopei, cu uriaºi de o vitalitate ºi betul unor fapte neobiºnuite încãlzeºte dis-
gheaþa; Macondo era pe atunci un cãtun cu virilitate inimaginabile, trãind aventuri teri- cursul narativ. Cred însã cã, dincolo de ma-
vreo douãzeci de case din lut ºi trestie, clãdit bile; totul stã sub semnul enormului ºi al gicul ºi miticul istoriilor, de orizonturile
la marginea unui rîu, ale cãrui ape diafane fabulosului pînã ºi în dragoste (Petra Costes
alunecau prin albia cu pietre lucioase, albe,
inedite ºi adesea insolite ale imaginarului,
ºi magia fecunditãþii). Toate evenimentele prin García Márquez avem sã redescoperim
enorme, ca niºte ouã preistorice. Lumea era biblice ºi toate stãrile generate de vechi ritua-
atît de recentã, încît multe lucruri nici nu aveau un continent încãrcat de înþelepciune ºi de
luri ale triburilor de indieni, dezlãnþuirea
încã un nume, iar pentru a le deosebi trebuia sã mari talente.
naturii, potopul („A plouat patru ani, un-
le arãþi cu degetul [s.n.]. 
sprezece luni ºi patru zile“), anii Ursulei
Aºa încep legenda ºi istoria cosmicã; Iguarán, care decide parcã, zeitate supremã,
enormul ºi fabulosul, fantasticul ºi suprana- moartea celorlalþi, situeazã O sutã de ani de
turalul sunt elemente organice, precum im- singurãtate în familia marilor cosmogonii.
presionanta familie Buendía... Atunci cînd scriitorul fãcea elogiul ciclu-
E însemnul emblematic al genezei, al în- lui romanesc al lui William Faulkner, avea,
temeierii, unde miºcarea timpului e mãsu- cred, în vedere istoria þinutului Yoknapataw-
ratã de istoriile sîngeroase ale generaþiile de pha, cu primii indieni ºi negri, cu întemeierea
bãrbaþi din Marea Familie Buendía: José oraºului, cu þãranii de la fermele sãrace ale
Arcadio, tatãl, fiii lui, José Arcadio ºi Aure- þinutului, cu marile familii – dinastii ale de-
liano, iar desenul unei ramificate genealogii crepitudinii ºi ale înfrîngerilor –, cu inºi
înregistreazã alþi José Arcadio („Arcadio“), îndrãzneþi ºi nemiloºi. Cîteva pagini din Cã-
Aureliano José, apoi gemenii recunoscuþi în tunul sunt consacrate feminitãþii, simbolu-
nebunia biografiei lor ca „Segundo“, în înru- lui feminitãþii biblice, absolute: „toatã în-
diri cu copiii lor ºi prin Femeile acestui con- fãþiºarea ei sugera un simbol din vechile
tinent Buendía. În mod cert, femeile scriu cea timpuri dionisiace – miere-n lumina soa-
mai tulburãtoare ºi mai copleºitoare istorie relui ºi struguri cu boabe plesnind, sînge
prin puterea lor de seducþie ºi prin intensi- stors, curgînd din viþa fermecatã, zdrobitã
tatea trãirilor erotice. E de subliniat pen- sub cãlcãtura durã, rapace, a copitei de þap.
tru opera lui García Márquez acest imens ºi Pãrea sã fie nu un exemplar viu al contem-
devastator „tratat“ închinat Erosului, zeitãþi- poraneitãþii, cît mai curînd vieþuind într-un
lor care celebreazã trupul ºi dezlãnþuirea to- vid prolific“. E Eula, adolescenta atît de înru-
talã a simþurilor; o senzualitate extremã inun- ditã cu femeile din O sutã de ani..., vieþuind
dã prin aromele trupurilor, prin febra ºi pentru confruntarea cu virilitatea ºi forþa bãr-
puterea uriaºã, magneticã a trupurilor înlãn- baþilor din clanul Buendía ºi nãscîndu-le
þuite. Zeitãþi ale erosului, femeile, soþii sau copii primiþi mai apoi de Ursula Iguarán sub
amante, tîrfe sau vrãjitoare ale dragostei mor- ocrotirea Casei ei.
tale, precum Remedios, Pilar Ternera, Ur- Bãrbaþii ºi femeile lui García Márquez
sula, Santa Sofia de la Piedád, Renata Re- participã la un ceremonial complicat ºi înde-
medios, Amaranta Ursula, Petra Costes, lung al iubirilor mãrturisite. Dragostea în

24 • APOSTROF
Reziduuri ºi reverii
tate. Jucãm împreunã ruleta ruseascã./ Pânã datã la câteva luni/ sunt o frecþie/ se poate
când capul meu seamãnã cu o maºinã/ deca- ca minþile mele sã fie þãndãri/ dar nimic nu
potabilã/ de ultimã generaþie./ Pânã când mã poate împiedica/ sã alerg mai departe/
capul meu nerecunoscãtor iese din ring/ ºi prin dezastrul psihic al unei vieþi rãvãºite/ de
muºcã mâna pãsãrii de pradã/ care atâta vre- la optiºpe ani// poate cã gura asta hâdã care
me l-a hrãnit, fãrã a cere vreun lucru/ în mã înghite este salvarea mea/ ce cauþi tu aici
schimb.// Roiul de albine furioase pune pe soldat trecut prin grodek/ apropie-te/ fii ceea
fugã bizonii/ din jurul corpului meu copleºit/ ce înþeleg cel mai bine ºi fãrã cuvinte/ stri-

Î(2003),
N VOLUMUL sãu de debut, de neaºteptate plãceri ale cãrnii.// Capul meu veºte-mi buzele/ scrie“. De altfel, sugestia
Pãpuºarul ºi alte insomnii trepanat exultã./ Aºteaptã puþin. Face pla- neantului e figuratã ºi în poeme ce nu ar pre-
Claudiu Komartin nuri./ Apoi începe mâniat sã strige la mine,/ supune o astfel de reprezentare sumbrã; în
se înfãþiºa ca un poet cu o fi- ºi o ia la goanã prin camerã, cu o expresie Irina, de pildã, în care versurile deseneazã
zionomie proprie pregnant ameninþãtoare/ întipãritã pe chip“. Poemele un spaþiu al amintirii ºi al temporalitãþii
reliefatã, singular în dicþie, lui Claudiu Komartin par sã se plaseze cu („Sunt un om politicos ºi singur/ imagi-
în gesticulaþie liricã ºi ar- oarecare obstinaþie între scriitura tandrã ºi nându-ºi tot mai des/ o casã de cãrãmidã/ ºi
hitecturã a imaginarului. stenograma acutã, animatã de o tonalitate o alee lungã/ coborând cãtre un loc întu-
Al. Cistelecan sublinia, în- neutralã, din care orice stridenþã afectivã necos ºi rece,/ fãrã întoarcere“). Descriptiv
tr-un comentariu, tocmai adesea, poet al banalitãþii ºi al terorii ano-
s-a retras cu desãvârºire. Într-un Poem de dra-
aceastã trãsãturã distinctivã: nime a cotidianitãþii, al unei expresivitãþi a
goste, de pildã, afectul e mereu subminat de
imediatului ºi al crizei morale incipiente,
trasarea contururilor insesizabile ale unei
Chiar ºi atunci cînd mai seamãnã cu alþii, Claudiu Komartin e departe de „cabotinis-
lumi alcãtuite pe jumãtate din obiecte veri-
Claudiu Komartin introduce o frenezie spas- mul spovedaniei lirice“ (Bogdan Creþu).
maticã a imaginaþiei care-l scoate de sub dice, pe jumãtate scufundatã în mister, fan- Ceea ce pare cabotinism e, mai degrabã,
bãnuialã. El reface pathos-ul ca pe o dimen- tasmatic, iluzie. Scenografia poemului se inserþie a luciditãþii, recurs la metodã, in-
siune personalã ºi-ºi trãieºte vocaþia ca pe o împarte, aºadar, între resursele cathartice ale truziune a rigorii carteziene în reverbera-
traumã. Conceptul de profunzime al poe- angoasei premeditate ºi registrul uºor paro- þiile imponderabile ale sentimentelor.
mului sãu e, fãrã îndoialã, cel sacrificial, al dic al unei beatitudini trucate. Între reverii
textului vampiric ºi destructiv, al vocaþiei atro-
Dacã într-un poem ca Lucrurile despre
suave abia camuflate ºi reziduurile unei sen- care nu se poate vorbi se mai pãstreazã un echi-
ce, trãitã ca blestem. Dar acest scenariu de
sibilitãþi dezafectate. De altfel, erosul capãtã, libru – instabil ºi acesta – între instanþa poe-
stigmatizat e pus, fãrã scrupule ºi timiditãþi,
într-o ecuaþie destinalã autentic asumatã. în acest poem, ºi accente tanatice, figuraþia ticã ºi cea metapoeticã, trãirea ºi expresia
Martirii textului ºi vocaþiile ca supliciu de macabrã detaºându-se cu oarecare pregnanþã asumându-ºi condiþia unor vase comuni-
dinaintea lui fac doar de gardã unei condiþii din ansamblul imaginilor lirice, marcate de cante ale lirismului („Lucrurile despre care
poetice traumatice, fãrã sã-ºi reverse presti- notaþii sobre, de detalii precise, de un desen nu se poate vorbi –/ când, înspre ziuã, lumi-
giile în inhibiþii livreºti. Claudiu Komartin limpede al emoþiilor: „Spre ora zece, o siluetã na difuzã/ începe sã ne separe de ziduri,/
intrã într-o tipologie ca ºi cum ar fi primul albã se apropié de fereastrã./ o priveam în- ridicând în slow motion cortina/ de pe toate
ei membru. Reia, adicã, literalmente pe cont figându-se în perdele, fluture monstruos/ aceste obiecte ºi vorbe vlãguite/ ce aºteptau
propriu, toatã angoasa unei vocaþii criminal parcã îngropate-n nisip.// iar eu, picotind în
poleit de lumina învechitã ºi rece a înserã-
de acute.
rii./ dupã o clipã, un mort a urcat în patul uitare, trebuie cã le par/ celorlalþi un biet
meu./ s-a întins, cu un oftat prelung, apu- neputincios/ înfãºurat în piei de viþel…“),
În Circul domestic (Editura Cartea Ro- în Locuri strãine ºi reci tonul declarativ ºi o
mâneascã, 2005), atenþia poetului se în- când paharul/ de lângã pat ca sã bea. Cu
miere de tei umpluse paharul acesta/ iubi- anume retoricã a argumentãrii împing liris-
dreaptã obsesiv spre legãturile insesizabile mul înspre irelevanþã ºi prozaism. Intere-
dintre corp ºi suflet sau dintre intelect ºi sen- ta mea, înainte sã plece. Eu singur tãgãdu-
iam./ mierea îi curgea musafirului meu/ de sante sunt însã poemele cu caracter auto-
zorialitate; cuvintele sale scrijelesc nemilos reflexiv, în oglinda cãrora chipul poetului se
pe retina cititorului fantasmele copleºitor de pe bãrbie/ pe cearºaful imaculat al patului
nupþial. Ne încleiasem./ am înþeles atunci cã strãvede lipsit de orice umbrã de iluziona-
reale ale unui imaginar debordant, terifiant, re ori de suficienþã descriptivã („Sunt un
în care obiecte, lucruri ºi fiinþe disparate lupta se sfârºise,/ înainte de a se fi decis un
învingãtor.// în curte, lumina întrupatã zãcea superb cal de curse cu picioarele dinapoi
se dilatã sau se contractã, se amestecã deli- amputate. Cineva mã þesalã, ºi sute de ghea-
rant, se contopesc pânã la indistincþie sau ca un hamlet fricos.// eu mã adãposteam în
re metalice îmi intrã adânc în carne, mân-
îºi scindeazã propria conformaþie. E fi- tranºeele nopþii.// e dragostea mea un osuar
gâindu-mi sufletul. Sufletul? Un ghem de
guratã sugestiv o metaforã, cu relief supra- pentru combatanþii lucizi“.
resentimente ºi nedumeriri, ºovãielnic, vag
Multe dintre poemele lui Claudiu Ko-
realist, a imaginaþiei lirice, ca în poemul Tre- conectat la lumea asta care se dizolvã în fie-
martin trateazã lumea în peniþa terifiantã a
panaþie: „Nici un colþ luminos în încãperea care secundã“). Poet al percepþiilor nude,
extincþiei, înscenând apocalipse halucinan- dar ºi al reflexelor livrescului, interiorizat,
de la mansardã./ Nici un limbaj care sã mã
te percepute cu o extraordinarã acuitate dar dezinhibat, Claudiu Komartin e între cei
satisfacã./ Tu, creier al meu, cãtre ce te în-
senzorialã; teroarea dispariþiei reprezintã o mai înzestraþi reprezentanþi ai generaþiei sale.
drepþi?// Mã fac mic de tot ºi îmi intru în stare-limitã a unei conºtiinþe bântuite de
cap./ Încep sã lucrez la salvarea mea./ Eu, Sângele din cãlimara poemelor sale e alcã-
zvonurile neantului, rãvãºitã de presimþiri- tuit deopotrivã din diafanitãþi livreºti ºi din
cel crescut într-o lãdiþã cu nisip roºiatec./ le irepresibile ale unei iminente distrugeri.
Eu, care mi-am ascultat trupul/ mai mult brutale update-uri ale sensibilitãþii, din ste-
Poemul Tratat despre fricã e cel mai bun nograme ale nimicului ºi din revelaþii ale
decât mi-am ascultat duhul,/ mã apuc sã exemplu pentru o astfel de ipostazã a fiinþei
inventez o formã revoluþionarã/ de trepa- unei apocalipse cotidiene, mereu amânatã,
ameninþate de agresiunea neantului, de teroa- mereu imprevizibilã.
naþie.// Capul meu adãposteºte acum o tur- rea dispariþiei: „Din douã în douã nopþi visez
mã de bizoni negri./ Cu un fel de copite din 
un mare cutremur/ am zile oribile mã doare
porþelan chinezesc.// Chem trei pãsãri de fiecare bucãþicã de carne/ îmi vine sã le spun
pradã albe, care încearcã/ sã mã scoatã de tuturor cã o sã dispãrem brusc/ în mintea
acolo viu. Din ciocuri le ºiroieºte/ un croncã- mea se repetã acelaºi scenariu/ totul în jur e
nit lung ºi înþepãtor ca un roi de albine./ κi transformat în moloz/ ºi/ mã isterizez de
lovesc pântecele de tãblia patului./ Ameninþã. fricã/ mãnânc cu noduri de fricã/ soneria îmi
Muºcã. Zgârie. Smulg.//Bizonii aleargã în- sparge timpanele de fricã/ beau prea mult,
spãimântaþi în jurul gurii mele/ înspãimân- de fricã// tratamentele chimice prescrise o

Anul XVIII, nr. 6 (205), 2007 • 25


Epistolar
TEODOR NEª
O FER UN eºantion al corespondenþei unui
intelectual originar din Bihor cu unul
din discipolii sãi. Emitentul este Teodor
suedezã; poseda la perfecþie maghiara ºi
sîrba), T. Neº a fost o personalitate com-
plexã, luminoasã, el însuºi un Aufklärer.
iniþiator al unor întîlniri cu personalitãþi cul-
turale de primã mãrime: ª. Cioculescu, Z.
Dumitrescu-Buºulenga, Ovidiu Papadima,
Neº (1891-1975), personalitate reprezen- S-a bucurat, de altfel, de un prestigiu imens, I. Zamfirescu, Augustin Z. N. Pop, N.
tativã a interbelicului bihorean, alãturi de fiind admirat ºi iubit de o mulþime de elevi, Carandino, Paul Everac, Ana Blandiana,
Eugeniu Sperantia, Roman Ciorogariu, discipoli, printre care academicienii Caius Augustin Buzura, Marin Sorescu, George
G. Bacaloglu, M. G. Samarineanu etc. ªi-a Iacob ºi Mircea Maliþa. Cartea sa de refe- Sbârcea etc. Scrisorile lui Neº, dintr-un lot
fãcut studiile universitare la Budapesta rinþã rãmîne desigur Oameni din Bihor, veri- mai bogat, acoperã perioada 1958-1975
(1910-1914), ca bursier al Fundaþiei Gojdu, tabil panteon al spiritualitãþii bihorene din- ºi configureazã, fie ºi fragmentar, ceva din
reþinut pentru o carierã universitarã de repu- tre anul revoluþionar 1848 ºi 1918. Situatã climatul anilor comunismului, privaþiuni-
tatul fizician experimentalist Eötvös Lóránt, la interferenþa dintre istorie culturalã, isto- le la care a fost supus un intelectual onest,
dar dedicîndu-se unei cariere didactice la rie politicã ºi istorie literarã, ea reconstituie, preocupat de destinul culturii române, al
Oradea, Satu Mare, Braºov (la celebrul cu talent narativ ºi virtuþi portretistice, o celei bihorene în particular. Toate demer-
Liceu „Andrei ªaguna“, al cãrui elev a fost „galerie provincialã“, formatã din „figuri ºi surile lui proveneau din ceea ce a numit
L. Blaga, iar profesor, fie ºi pasager, filoso- figurine“ prinse în vãlmãºagul luptelor naþio- undeva „dragostea mea pentru acest Bihor,
ful Emil Cioran), apoi din nou la Oradea, nale (luptãtori, scriitori, fondatori), pre- unde m-am nãscut ºi mi-am lustruit zestrea
ca profesor de fizicã-chimie (1923-1925) ponderent mireni, deºi nu ignorã nici unele intelectualã“. Într-una din scrisorile repro-
ºi director al prestigiosului Liceu „Emanuil portrete de arhierei (mitropoliþi, episcopi). duse acum, invocînd geografia afectivã, cu
Gojdu“ (1925-1938). T. Neº a îndeplinit Pe uriaºa pînzã epicã a frãmîntãrilor social- rol de axis mundi, T. Neº recunoaºte cã, „sub
varii responsabilitãþi: preºedinte al filialei politice, autorul creioneazã o impresionantã orice coordonate geografice s-ar gãsi, îºi
„Astra“ Bihor, inspector general al învãþã- galerie de personalitãþi, care au suportat trage seva din solul Bihariei…“. Setul de
mîntului din þinutul Someº etc. Stabilit la teroarea unei istorii nu arareori hainã. Din scrisori relevã buna formaþie intelectualã a
Bucureºti, urmare a refugiului din 1940, lunga listã, amintesc medalioanele dedica- lui Neº, ºtiinþificã, literarã ºi psiho-peda-
devine inspector general al capitalei pe pro- te lui E. Gojdu, Alexandru Roman, Partenie gogicã, cãrturar, didact de excepþie, scriitor.
blemele învãþãmîntului, repartizat din 1948 Cosma, Nicolae Jiga, Miron Pompiliu, Iosif În publicarea corespondenþei am respec-
în centrala ministerului. A colaborat la: Vulcan, Lucreþia Suciu, Nicolae Zigre, Ioan tat ortografia emitentului; am corectat tacit
Familia, Cele Trei Criºuri, Transilvania, Ciordaº, Nicolae Bolcaº, Aurel Lazãr. doar câteva nesemnificative erori. Unde exis-
Gazeta de Vest, Societatea de mîine etc. Cãrþile Scrisorile reproduse de noi sînt adresate tã cîte un cuvînt indescifrabil, am apelat
sale reprezentative sînt: Anuarul Liceului de T. Neº unuia din foºtii sãi elevi, Traian la procedeul obiºnuit, semnalîndu-l prin
„Emanuil Gojdu“ din Oradea pe anii 1926/ Blajovici (1919-1988), absolvent al Fa- croºete. Mulþumesc ºi pe aceastã cale pro-
27-1927/28; Tâlcul notelor în liceu, 1933; cultãþii de Litere-Filozofie din Cluj-Sibiu fesoarei Aurora Florea, fiica lui Traian Bla-
Oameni din Bihor, 1848-1918, 1937; Folo- (1939-1944), profesor, fost director al Li- jovici, care mi-a pus la îndemînã un întreg
sirea ºi pãstrarea materialului didactic (in- ceului „Emanuil Gojdu“ Oradea, lector uni- corpus din corespondenþa primitã de pãrin-
strucþiuni), 1958. Coautor la: volumul oma- versitar ºi prorector al Institutului Pedagogic tele ei de la varii personalitãþi: Ion Zam-
gial dedicat episcopului Roman Ciorogariu; din Oradea, tînãra instituþie care reînnoda firescu, Ovidiu Papadima, Amita Bhose, Alf
Bihorul, strajã la hotare (alãturi de ªtefan în 1963 tradiþia întreruptã în 1934 a Lombard, Marius Sala, Francisc Pãcurariu,
Mãrcuº); Monografia-Almanah Criºana a învãþãmântului superior, pînã cînd funcþio- Adrian Marino, George Sbârcea etc.
lui Al. Tripon; Monografia Liceului „Emanuil nase o Facultate de Drept, respectiv un
Gojdu“ la 50 de ani, 1971 (în colaborare Seminar Teologic (printre studenþi, Lucian
cu Emil I. Roºescu ºi Iosif Sãlãgean). Erudit, Blaga). În ultimii sãi ani de muncã, Blajovici
poliglot (citea în francezã, germanã, rusã, a fost directorul Bibliotecii Judeþene Bihor,
italianã, englezã, se descurca onorabil în preºedinte al clubului literar „M. Eminescu“,

26 • APOSTROF
[1] îndelungate se infibreazã pînã ºi în muºchi.
Înainte vãzînd un obiect, îl apucai cu certi-
3 / IX 958 tudine; astãzi, mîna deprinsã cu miºcãrile
Dragã Blajovici, vechi, prinde obiectul: bara de tramvai,
maºinã etc., [...] producîndu-þi traumatisme
încetînd de a mai lucra în minister, m-am psihice, complex de inferioritate faþã de tine
apucat sã-mi aranjez biblioteca. Între cãrþi- însuþi. Mã gîndeam la Sãrmanul Dionis al
le mele, mutate începînd din 1940, dintr- lui Eminescu ºi la dispute [...] asupra stã-
un oraº în altul, dintr-o casã în alta, am gãsit rilor afective ºi cognitive produse de mo-
ºi cele 8 volume „Cartea de aur“ de T. V. Pã- dificarea structurii spaþiului. Preocupãri
cãþianu, ed. 1910, Sibiu, care aparþin fostu- persistente, mai ales de la H. Poincaré,
lui liceu „Emanuil Gojdu“. Pe vremuri le-am Riemann, Einstein încoace.
folosit la conturarea portretelor unor biho- Dar sã pãrãsim aceastã îndeletnicire fadã,
reni; în 1940 le-am salvat din biblioteca abstractã ºi sã ne mutãm în lumea realitãþi-
liceului, fiind conºtient de soarta acestei lor. Viziunea plimbãrii voastre, a d-tale ºi
biblioteci, de o parte, de altã parte apreciind a lui Emil Roºescu1 pe cîmpul presãrat cu
valoarea lucrãrii salvate. brînduºe, de corolele cãrora se sfãrîmau raze-
Acum, cã am suficient timp disponibil, le soarelui m-a dus cu gîndul la efectul tonic
mi-ar folosi la reconsiderarea unor figuri pe care te rog sã-l exerciþi asupra acelui
bihorene, între care cel dintîi este Emanuil om invadat de rãutãþile oamenilor. Prof.
Gojdu. Dacã ºcoala – adicã profesorii – are E. Roºescu este de o sensibilitate seismicã;
nevoie urgentã de aceastã lucrare, o puteþi recepþioneazã cele mai fine vibraþii ale
ridica de la mine oricînd, printr-un curier mediului uman. Simte, fãrã s-o spunã, cãl-
ocazional. Dacã n-aveþi nevoie urgentã, vã dura unei priviri ºi are rezonanþe puternic • Traian Blajovici
rog sã mi-o lãsaþi pînã cînd credeþi de amplificate la inechitãþile inspirate de ve-
cuviinþã, þinînd-o în evidenþã cã este la mine. leitãþile de grad inferior ale unor oameni. trad. O. Goga). A. Camus a convertit munca
Aº dori sã am încuviinþarea scrisã în acest Simt cã elanul de creaþie al lui a coborît, din lui Sysiph în plãcere deºi era convins acela
sens. sferele înalte, la nivelul preocupãrilor pro- de inutilitatea ei. Fãrã îndoialã ºi influenþa
Mã bucur cã la liceul pe care îl conduci fesionale; deºi se concentreazã asupra înde- funcþiunilor fiziologice asupra psihicului este
activeazã un mãnunchi de foºti elevi ai liceu- plinirii acestor îndatoriri, prezentîndu-se ca notorie. Asteniile provocate de surmenaj sau
lui E. Gojdu, ºi cã vã strãduiþi sã menþineþi model nu i se recunosc împlinirile, ceea ce de rãutatea corozivã a unor oameni din
prestigiul ºcolii la un nivel superior. Împãr- îl afecteazã. Cine nu s-a izbit de rãutãþi în preajmã trebuie atenuatã ºi apoi înãlþatã la
tãºeºte foºtilor mei elevi cele mai bune urãri drumeþia sa pe aceastã planetã? Psihologia idee. Forþa, încrederea în puterile vocaþio-
de succese în viaþã, asigurîndu-i cã pãstrez autosugestiei insistã accentuat ºi iterativ asu- nismului ºi a reuºitei. Buna dispoziþie, sta-
fiecãruia o bunã amintire, întovãrãºitã cu pra gnomului: „Omul este aºa cum îi sunt tornicã a d-tale constituie o bazã temeinicã
cîteva nãzdrãvãnii fãcute pe vremuri. gîndurile“. Cum te crezi sau crezi cã vei fi, pentru elan, reuºitã, muncã creatoare. Emil
Al vostru vechi dascãl aºa vei ºi deveni (O. Marden ºi ªcoala de trebuie sã se lepede de anumite aºteptãri ºi
Bucureºti, 3 sept. 958 Nancy). Coriolan Petranu, profesor de isto- sã-ºi aprecieze singur valoarea, cum i-o apre-
T. Neº ria artelor din Cluj, – coleg de liceu cu prof. ciem ºi noi. Va reuºi, cum a ºi reuºit de [...]
str. Anton Pan 52a V. Felea, încã din liceu a afirmat cu obsesie, împlinirile lui de pînã acum. Mã bucur de
Raion: T. Vladimirescu cã el va fi profesor universitar etc. Eu încã plimbãrile voastre la braþ pe cîmpul semã-
accept ideea cã dacã toate celulele corpului nat cu brînduºe ºi mã încîntã cã în acel pei-
sînt îmbibate de un gînd obsedant, de o idee saj vã amintiþi ºi de vechiul vostru dascãl.
fixã, aceasta se va ºi realiza în cadrul legilor Sãnãtate, încredere ºi spor la muncã!
[2] fizice. Schimbarea ideilor este schimbarea Teodor Neº
omului. Schimbarea ideilor încã depinde de P.S. – Cele 6 volume din „Cartea de aur“,
Bucureºti, 29 sept. 1972 opiniile ºi de ideologia contemporanilor ºi rãmase la mine le trimit Institutului Peda-
Iubite Traiane, de formarea spiritualã a individului; asupra gogic, la cerere sau aveþi altã propunere?
funcþiilor fiziologice ale individului, a bunei 
ca sã nu-þi produc conflict de conºtiinþã am dispoziþii a individului acþioneazã direct idei-
omis cuvîntul „domnule“. Spuneai cã obli- le persoanei respective. Sugereazã-þi cã faci
gaþia de profesor de limba românã îþi impu- cu plãcere, ceea ce trebuie sã faci din silã. Notã
ne sã scrii domn cu minusculã, iar relaþiile „Mondottam ember, küzdj és bizva bizzál“ 1. Emil I. Roºescu, profesor, azi nonagenar, fost elev
ºi aprecierile reciproce dintre elev ºi profe- al lui T. Neº, coautor împreunã cu magistrul ºi cu
(Madách: „Omule, zis-am, luptã ºi crede“, Iosif Sãlãgean la Monografia Liceului „Emanuil Goj-
sor te îndeamnã sã scrii calificativul de poli-
du“ la 50 de ani, 1971. Contribuþia decisivã în ela-
teþe ºi respect cu majusculã. În scrisorile vii- borarea ei aparþine lui Emil Roºescu. În descendenþa
toare – a cãror frecvenþã este în funcþie de acesteia, el a conceput Cartea de aur ilustratã a pres-
factori atmosferici ºi fiziologici – am supri- tigiosului colegiu, ale cãrei coordonate sunt trasate
mat unilateral acest intrus convenþional, pînã la bicentenar (2119), în total 22 de titluri de
rãmînînd sã-l ratifici ºi dumneata. În text carte, serialul unor decenale monografii (1969-1979;
nu se mai pune problema ortografierei cu- 1979-1989; 1989-1999...), complinite de memo-
riile proprii, Din drumul unei vieþi, alãturi de alte
vîntului. pagini beletristice ale unui poet care se ignorã. Arhivã
Scrisoarea d-tale – un carusel încãrcat cu sentimentalã vie, concomitent documentarã, ea con-
mesaje lirice, de apreciere, a constituit un stituie un corpus spiritual unicat, „… cel mai frumos
tonifiant pentru mine cuprins de o toropealã muzeu din þarã sub raportul concepþiei, varietãþii,
ºi lîncezealã de cînd bisturiul mi-a ultra- bogãþiei exponatelor…“, cum se exprimã un fost goj-
giat ochiul stîng, extirpînd din el cristalinul dist, Ovidiu Drimba. Aceastã monografie integralã
dã seama de marca „De la Gojdu“, întreþinînd spiri-
în care particulele de calcar executau dansul tul marelui mecena. E. Roºescu a contribuit, de alt-
macabru, voalînd frumuseþile naturii. Un fel, decisiv la reconsiderarea locului pe care-l ocupã
organ subminat nu se poate înlocui cu suro- Gojdu în istoria românilor; i-a apãrat moºtenirea
gate sintetice; de aceea lentilele ºlefuite cu circumscrisã de întemeierea fundaþiei care a atribuit
toatã precizia mã transpun în alt spaþiu, mai burse atîtor învãþãcei, deveniþi parte a unei elite a
comprimat, în care obiectele sînt mãrite ºi culturii, ºtiinþei ºi politicii româneºti.
apropiate; este greu sã-þi adaptezi orien-
tarea în acest spaþiu nou. Vechiul spaþiu,
normal, în care mã adaptasem cu toate sim-
þurile, schimbîndu-ºi structura, pãstrînd inva-
riabile relaþiile dintre obiecte: sus, jos, stîn-
ga, dreapta etc., în cursul unei experienþe

Anul XVIII, nr. 6 (205), 2007 • 27


C
A
F • Aurel Rãu, Premiul Opera Omnia

É
A P O S T R O F
Premiile Uniunii Scriitorilor,
Filiala Cluj, pe anul 2006
M IERCURI, 30 mai, Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor ºi-a
sãrbãtorit scriitorii nãscuþi în prima jumãtate a anului ºi
a decernat premiile pe 2006. Festivitatea ºi petrecerea s-au
þinut la restaurantul Napoca, închiriat anume pentru aceastã
ocazie. Din partea Primãriei Cluj-Napoca ºi a Consiliului Local
au participat, voioºi ºi eleganþi, primarul Emil Boc, cîþiva
distinºi consilieri, printre care dna Maria Dulcã ºi Pálfi Károly.
• Radu Mareº, Premiul pentru prozã
Premiile, care au fost finanþate de cãtre Primãria ºi Consiliul
Local Cluj-Napoca, au fost înmînate de preºedintele juriu-
• Premiul special „Ion D. Sîrbu“: DORA PAVEL, Captivul, Editura
lui, prof. Ion Vartic. Colegii noºtri din presa scrisã ºi audio- Polirom; VASILE IGNA, Andante, Editura Limes;
vizualã au fost ºi ei de faþã. • Premiul special „Mircea Zaciu“: IOAN PINTEA, Primejdia mãr-
turisirii: Convorbirile de la Rohia urmate de Jurnal (ediþie defi-
nitivã), Editura Humanitas;
Jbri;te,Király
URIUL F
ILIALEI Cluj a Uniunii Scriitorilor (Ion Vartic, preºedin-
Ioana Both, Sanda Cordoº, Mircea Popa, Horea Poenar, mem-
László, Mózes Attila, Fekete Vince – pentru literatura
• Premiul special „Marian Papahagi“: IRINA PETRAª (coord.),
Cuvinte: Almanah literar 2006, Editura Casa Cãrþii de ªtiinþã;
maghiarã) s-a întrunit în data de 20 mai 2007 ºi a stabilit acor- • Premiul special „ªtefan Braborescu“: FLORINA ILIS, Lecþia de
darea premiilor pe anul 2006 dupã cum urmeazã: aritmeticã, Editura Echinox;
• Premiul special „Liviu Petrescu“: CRINA BUD, A. E. Baconsky,
Premiul Opera Omnia: AUREL RÃU. Editura Paralela 45 (debut);
Premiul Cartea anului: • Premiul special „Bálint Tibor“ pentru prozã: DEMÉNY PÉTER,
• Prozã: RADU MAREª, Ecluza, Editura Aula; Visszaforgatás (Derularea);
• Poezie: MARTA PETREU, Scara lui Iacob, Editura Cartea • Premiul special „Szilágyi Domokos“ pentru poezie: EGYED
Româneascã; PÉTER, 23 buborék (23 de bule);
• Criticã ºi istorie literarã, eseu: • Premiul special „Kacsó Sándor“ pentru eseu: BALÁZS IMRE
LIVIU MALIÞA (coord.), Viaþa teatralã în ºi dupã comunism JÓZSEF, Avangárd az erdélyi magyar irodalomban (Avangarda
(I) ºi Cenzura în teatru: Documente, 1948-1989 (II), Editura în literatura maghiarã transilvanã).
Fundaþiei pentru Studii Europene;
CORIN BRAGA, De la arhetip la anarhetip, Editura Polirom;
• Literatura minoritãþilor: SIGMOND ISTVÁN, Varjúszerenád (Sere-
nada ciorilor), roman, ºi Csókavész (Pericolul ciorilor), nuvele;
Alte premii
• Premiul pentru debut: ANCA URSA, Metamorfozele oglinzii, • Premiul „Henri Jacquier“ al Centrului Cultural Francez: ION
Editura Limes. CRISTOFOR, Românitate ºi exil, Editura Napoca Star;
• Premiul „Negoiþã Irimie“ (acordat de omul de afaceri Remus
Pop): MARCEL MUREªANU, Patima recunoºtinþei, Editura Ca-
Premii speciale „Clujul literar“ sa Cãrþii de ªtiinþã;
• Premiul „Cartimpex“: RADU ÞUCULESCU, Povestirile mamei
• Premiul special „Nicolae Drãganu“ (Premiul primarului): bãtrîne, Editura Cartea Româneascã;
PETRU POANTÃ, Clujul meu: Oameni ºi locuri, Editura Casa • Premiul „Mongolul“ (acordat de omul de afaceri Remus Pop)
Cãrþii de ªtiinþã; pentru debut: CASANDRA IOAN, Ucenicul vînãtor, Editura
• Premiul special „Adrian Marino“: CORNEL ROBU, Paradoxurile Limes;
timpului în science-fiction, Ed. Casa Cãrþii de ªtiinþã; • Premiul „Mikó Ervin“: ELENA VOJ, Contribuþia Ioanei Em.
• Premiul „Radu Stanca“: DINU FLÃMÂND, Frigul intermediar, Petrescu la studiul postmodernismului în teoria literarã, Casa
Editura Paralela 45; Cãrþii de ªtiinþã (debut).
• Premiul special „Eta Boeriu“: IOANA SASU-BOLBA, Florilegiu 
de poezie religioasã englezã din secolul al XVII-lea, Editura Limes;

28 • APOSTROF
Baba comunistã
c’est moi!
romanul lui Dan Lungu (scriitor care are la prospectiv dupã modelul sãu ideal (retro-
activ ºi un „roman de zvonuri ºi mistere“) spectiv!), compus el însuºi din decupaje
se intersecteazã parodic, caricaturizant, cu confortabile, aureolate de auriul tinereþii.
romanul de tipologii. Deºi individualizate, Evident, ca în textul picaresc, dincolo de
S ÎNT Obabã comunistã! afir-
mã recurent Emilia Apos-
toae, personajul romanului
personajele poartã amprenta unui întreg
tip naþional/uman, a unui tipar precis de for-
masca ingenuã a naratorului iese la ivealã
o antilume: lumea „boierilor“ din atelierul
cu acelaºi titlu, recent publi- matare a cliºeelor ºi a prejudecãþilor istori- de confecþii metalice. În efigie, aceasta este
cat de Dan Lungu (Iaºi: Edi- ce. Postmoderne, aici, nu sunt nici subiectul, lumea regretatã a personajului, cu toate date-
tura Polirom, 2007, colecþia nici imaginarul, ci scurtcircuitele culturale, le ei arhicunoscute: munca pânã la pauza de
„Ego. Prozã“). Sub pretex- operate cu conºtiinþã ludicã. prânz, ca sã se poatã lenevi dupã aceea (v.
tul confesiv se ascunde un Un bovarism nonlivresc animã perso- campionatele de ºeptic derulate la adãpostul
roman foarte bun, de un u- najul principal ºi încercarea sa de a gãsi o frezelor ºi al bormaºinilor turate în gol),
mor copios, scris la persoana I, pe una din- soluþie (v. utopia finalã, eºuatã, a unui nou soluþiile „creative“ pentru sporirea produc-
tre temele de cea mai mare actualitate: (im)- atelier de altãdatã, alt Falanster rãsturnat), tivitãþii, furtul generalizat („era de unde“),
posibilitatea de a împãca amintirile fericitei precum ºi o explicaþie a vitezei cu care i se vopsirea brazilor în verde la apropierea vizi-
copilãrii ºi tinereþi cu recunoaºterea abjec- lipeºte eticheta de „babã comunistã“. Poate tei lui Ceauºescu, prezenþa bonomului col-
þiei comuniste. Pus în paginã ca o mãrturisire cel mai grav discurs al romanului este cel portor de bancuri politice (turnãtorul de ser-
declanºatã de mersul „lumii noi“, textul ex- care tematizeazã clivajul semantic al ter- viciu, cum se va dovedi).
ploateazã douã filoane extrem de produc- menului de „comunist“. Fãrã sã priceapã, Finalul ne expune revelaþiei cã despãrþi-
tive în literatura modernã: literatura despre jucând masca prostului (în sens bahtinian), rea de comunism e imposibilã ºi ne obligã
copilãrie (întreþinutã de fiorul paseist) ºi Mica diferenþiazã sensul de astãzi al terme- la un exerciþiu de identificare. Cu Dan Lun-
literatura „inocentului“ (de extracþie picare- nului (al cãrui conþinut include: nostalgic, gu, ºi nu numai cu el, literatura noastrã pare,
scã). Primul, mai puþin ilustrat în carte, apare frustrat economic, legalist etc.) de sensul de din fericire, sã se despartã de complexul ge-
în flashback (v. familia la „fãcut tezic“, frã- atunci (în care încãpeau aparatcic, subcali- nialitãþii ºi al capodoperei, reapropiindu-se
mântând balega pentru a o transforma în ficat, nomenclaturist, turnãtor, securist). de cititor.
combustibil), ca reper de delimitare (Mica Romanul creºte, practic, din expunerea aces- 
jurând sã devinã orãºeancã ºi sã nu mai tei nedumeriri ºi din amintitul bovarism
revinã la þarã „decât în vizitã“). În schimb, funciar al romanului: Mica se imagineazã
din al doilea filon rãsare aproape toatã con-
strucþia cãrþii.
Fostã muncitoare în industria „confec-
þiilor metalice“, Emilia (alintatã Mica) e obli-
gatã sã-ºi analizeze raporturile cu trecutul în
momentul când fiica ei, Alice (cu „nume de
prinþesã“), cãsãtoritã cu un canadian, îi cere
sã-ºi declare opþiunea politicã pentru un son-
daj de opinie, în vederea apropiatului scru-
tin electoral.

Doamne, ce bine-am dus-o pe timpul comu-


nismului! Dacã acum aº duce-o pe jumãtate
ca pe atunci, aº fi mulþumitã. Ce jumãtate,
pe-un sfert ºi tot aº zice sãru-mâna. Am avut
tot ce mi-am dorit. E drept, pe atunci nu-þi
doreai prea multe. Nu ºtiu de ce, dar nu-þi
doreai prea multe. Cred cã nu ºtiai cã se pot
face aºa multe cu banii, ca acum. Dar, pen-
tru lumea aia, am avut tot ce-mi poftea inima

– iatã fraza care rezumã filosofia personaju-


lui, adunând exponenþial, în acelaºi timp,
filosofia unei întregi clase româneºti. Sunt
conºtientã de pericolul reducþiei când fac
aceastã afirmaþie, dar o fac cu bunã ºtiinþã: • Sala de conferinþe, Conferinþa de Pace, Paris, 1919

Cãrþi primite la redacþie


• Florin Faifer, • Aurel Dumitraºcu,
Semnele lui Divina Parado-
• Crina Bud, Hermes: xalia, antologie
Rolurile ºi Memorialistica de poezie, ediþie
rolul lui A. E. de cãlãtorie (pinã
ˆ • Annie Bentoiu, îngrijitã de
Baconsky ˆin la 1900) ˆintre Timpul ce ni Adrian Alui
ˆ
cultura romanã, real ºi imaginar, s-a dat, vol. 2, Gheorghe,
Piteºti: Paralela Iaºi: Timpul, Bucureºti: Piteºti: Paralela
45, 2006. 2006. Vitruviu, 2006. 45, 2006.

Anul XVIII, nr. 6 (205), 2007 • 29


ªedinþe de Comitet Director ºi Consiliu la USR Noi membri de Cluj
M ARÞI, 5 iunie 2007, au avut loc suc-
cesiv ºedinþa Comitetului Director al
Uniunii Scriitorilor din România ºi cea
Bucureºti, ºi a aprobat cererile de ajutor
social cu urgenþã deosebitã, ca ºi alte soli-
citãri curente ale membrilor. Comitetul
ai USR
a Consiliului USR, ambele ºedinþe fiind Director a decis ca la filialele la care Co- Gavril Alexa Bâle, Sanda Berce, Francisc Bréda,
conduse de preºedintele Uniunii. Comi- misia de validare a analizat dosarele de pri- Sorin Criºan, Csata András, Iulian Dãmãcuº, Lucia
tetul Director a rezolvat problemele curen- mire, votul Consiliului sã se facã imediat, Dãrãmuº, Darie Ducan, Claudiu Groza, Huber András
te ale activitãþii USR apãrute de la pre- în ºedinþa din 5 iunie, urmînd a se decide Gyøzø, Maria Jorj, Lipcsei Márta, Király Zoltán,
cedenta întîlnire. Comitetul Director a ulterior doar primirile din filialele Iaºi, Mihai Mãniuþiu, Ioan Milea, Sânziana Mureºeanu,
analizat cererile de finanþare pentru proiec- Piteºti ºi Tîrgu-Mureº, încã nediscutate de Alina Pamfil, Ion Dragomir Pitoiu, Cornel Robu,
te culturale depuse în vederea derulãrii pe comisie. Adrian Þion, V. Király István.
semestrul II al anului 2007 ºi a stabilit Consiliul USR a ascultat informãri ale 
sumele pentru fiecare proiect. A rãmas conducerii USR privind: Colocviul tinerilor
în vigoare plafonul maxim de 10.000 RON scriitori, acþiunile privind vizibilitatea
pentru fiecare proiect. Comitetul a dezbã- scriitorilor, situaþia patrimoniului imo- Premii de creaþie ale TNC
tut modul de organizare al Colocviului biliar, organizarea Festivalului Interna-
tinerilor scriitori, ediþia a II-a, desfãºurat
la Cluj, ecourile ºi concluziile acestuia ºi a
decis organizarea ediþiei a III-a la Iaºi, în
þional „Zile ºi nopþi de literaturã“ ediþia
a VI-a, 2007, ºi au avut loc discuþii pe
aceste teme. Preºedintele Comisiei de vali-
T EATRUL NAÞIONAL din Cluj a instituit, din acest
an, premiile de creaþie „ªtefan Braborescu“ ºi
„Euphorion“. Juriul, alcãtuit din personalitãþi ale cul-
anul 2008. dare, dl Nicolae Prelipceanu, a prezentat turii clujene ºi conducerea artisticã a Teatrului
S-au discutat în Comitetul Director rezultatele la 12 dintre cele 15 filiale, Naþional, a decernat Premiul „ªtefan Braborescu“ pe
acþiunile întreprinse în programul USR Sã Consiliul ratificînd deciziile comisiei. Din 2007 actorului CORNEL RÃILEANU, pentru creaþiile
ne cunoaºtem scriitorii, în special proiec- 205 dosare prezentate comisiei de cãtre din stagiunile 2005-2006 ºi 2006-2007, ºi Premiul
tul amplasãrii plãcilor memoriale pe clã- aceste filiale, au fost acceptate 102, soli- „Euphorion“ tinerilor actori RAMONA DUMITREAN
diri din Bucureºti ºi ofertele privind rea- citanþii devenind astfel membri ai USR. ºi IONUÞ CARAS, pentru creaþiile din stagiunile 2005-
lizarea acestora. Comitetul Director a  2006 ºi 2006-2007.
analizat situaþia caselor de creaþie ºi acþi- Premiile s-au acordat în cadrul Simultanului tea-
uni legate de patrimoniul imobiliar. tral de marþi, 5 iunie, cu spectacolele O varã fier-
Membrii Comitetului au informat asupra binte pe Iza, scenariul ºi regia Mihai Mãniuþiu, ºi Don
stadiului aplicãrii Legii 8/2006 privind Juan în Soho de Patrick Marber, în regia lui Andrei
indemnizaþiile pentru pensionari, con- ªerban.
statînd cã s-au fãcut demersuri pentru 
rezolvarea întîrzierilor din trei sectoare din

Cãtre cititorii din þarã Cãtre cititorii din strãinãtate


Circulara Uniunii ai revistei Apostrof ai revistei Apostrof
Scriitorilor din România Pentru anul 2007, vã rugãm sã vã abonaþi direct la Pentru anul 2007, vã rugãm sã vã abonaþi direct la
redacþie. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contrava- redacþie, trimiþînd contravaloarea abonamentului prin-
Conform prevederilor Statutu- loarea abonamentului, prin mandat poºtal, pe adresa: tr-un cec (money order) în contul:
lui, Uniunea Scriitorilor din Româ- Lukács Iosif Fundaþia Culturalã Apostrof
nia nu este responsabilã pentru po- Fundaþia Culturalã Apostrof Cont euro: RO73BRDE130SV06534401300
litica editorialã a publicaþiei ºi nici Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22 Cont USD: RO58BRDE130SV06674381300
pentru conþinutul materialelor pu- Preþul abonamentului este: Banca Românã pentru Dezvoltare – Groupe Société
blicate. pentru 3 luni: 9 lei Générale – Sucursala Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr.
pentru 6 luni: 18 lei 81-83, SWIFT BRDEROBU
pentru 1 an: 36 lei Preþul abonamentului este:
Comitetul Director
Taxele de expediere sînt incluse în aceastã sumã. pentru 3 luni: 13 US$
al Uniunii Scriitorilor
Pentru cei care se aboneazã prin aceastã modalitate, pentru 6 luni: 26 US$
5 iunie 2003 asigurãm expedierea promptã a revistei. Cei care se abo- pentru 1 an: 52 US$
neazã pe 1 an primesc revista fãrã majorãrile de preþ pro- În costul abonamentului sînt incluse ºi taxele de ex-
vocate de inflaþie. pediere par avion.

Cuprins
• EVENIMENT Ditirambi. Pe Pietrele Nordului; Mormîntul
ºi creierul nu-l împarþi cu nimeni George Vulturescu 14
O varã fierbinte pe Iza 2
Don Juan în Soho Marta Petreu 3 • CRONICA LITERARÃ

• PUNCTE DE REPER Suflete la preþ redus Irina Petraº 8


Territoria ªtefan Borbély 9
Dreptul la nefericire Sanda Cordoº 4

• AVANGARDA RUSÃ
• DOSAR: CORNELIA BREDICEANU
Un jurnal necunoscut
Din Crimeea Velimir Hlebnikov 5
al Corneliei Brediceanu Dorli Blaga 15
(traducere ºi antologie de Leo Butnaru)

• CU OCHIUL LIBER
• ESEU
Decalogul trupului Ovidiu Pecican 21
Galerie de portrete Gelu Ionescu 6
Magia istoriilor extraordinare Ion Vlad 22
Sunt mândru cã sunt decreþel! Doru Pop 12
Reziduuri ºi reverii Iulian Boldea 25 • ARHIVA „A“
Baba comunistã c’est moi! Mihaela Ursa 29 Epistolar Teodor Neº Valentin Chifor 26
• POEME • CAFÉ APOSTROF
dupã multã vreme, la mãsuþe rotunde Letiþia Ilea 7 28
ºi cei din urmã vor fi cei din urmã Ioan Es. Pop 10

30 • APOSTROF
Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:
• MIRCEA ZACIU, Jucãtorul de rezervã • LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llici
poezie, 2000, 88 p. 5 lei traducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,
2003, 96 p. 7,50 lei
Colecþia „Filosofie contemporanã“ • LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã”: REDACÞIA:
Scurtã istorie a Clujului
• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea ºi a monumentelor sale, volum ilustrat
traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei MARTA PETREU
(redactor-ºef)
• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,
Colecþia „Filosofie modernã“ 2006, 231 p. 20 lei
• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul LUKÁCS JÓZSEF
• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datã VIRGIL LEON
traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei îndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitã
de MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei
IRINA PETRAª
Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“ ALINA MARIA FÎNAR
• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mann Tehnoredactare:
• VLADIMIR JANKÉLÉVITCH, Sã iertãm? ºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei
FOGARASI EDITH
traducere de JANINA IANOªI, postfaþã de ION IANOªI, • MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II,
1998, 82 p. 3 lei 2006, 132 p. 20 lei Vignetele revistei reprezintã
• JÜRGEN HABERMAS, JOSEPH RATZINGER, • RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU, variaþiuni grafice de Mihai Barbu
Dialectica secularizãrii: Despre raþiune CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU, dupã desene de Franz Kafka.
ºi religie, traducere de DELIA MARGA, OVIDIU PECICAN, ION VARTIC,
prefaþã de ANDREI MARGA, 2005, 120 p. 20 lei Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei ANA POP
• EUGEN PAVEL, Între filologie (contabilitate)
Colecþia „Filosofie medievalã“ ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei
• SF. ANSELM DIN CANTERBURY, MIHAI MAGA
Monologion despre esenþa divinitãþii (întreþinerea calculatoarelor)
Colecþia „Scrinul negru“
traducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei
• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii EDITORI:
asupra miºcãrii legionare
Colecþia „Filosofia religiei“ prefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã de  Uniunea Scriitorilor
MARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei din România
• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului  Fundaþia Culturalã Apostrof
traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei
Cont la BRD Cluj:
• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei
în lei: SV7853701300
Colecþia „Filosofie româneascã“ • Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã în euro: SV6534401300
de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei
• ION IANOªI, O istorie a filosofiei româneºti,
1996, 392 p. 10 lei • I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeu Revista apare cu sprijinul:
• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei  Fondului Cultural Naþional
2003, 146 p. 10 lei • LUDOVICA REBREANU,  Consiliului Local ºi al Primãriei
• N. STEINHARDT, Adio pînã la a doua Venire: Cluj-Napoca
Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã de Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note
ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei ADRESA REDACÞIEI:
• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalul Cluj-Napoca
• D. D. ROªCA,
Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utilului unui psihiatru): Aforisme, prefeþe de Str. I. C. Brãtianu, nr. 22
traducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie cod 400079
de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei Tel., fax: 0264/432.444
e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro
• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþiei • RADU STANCA, Aquarium
ediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, selecþia textelor ºi cuvînt-înainte de ION VARTIC,
2000, 132 p. 5 lei ediþie de MARTA PETREU, 2000, 202 p. 5 lei Pentru corespondenþã:
Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,
• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.
ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), Cluj-Napoca, 400750
Colecþia „Ianus“
2001, 144 p. 6,30 lei
• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale • Revista APOSTROF figureazã
Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei • ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar în Lista-catalog a publicaþiilor
de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, interne, editatã de RODIPET SA,
• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: 2003, 112 p. 7,50 lei la poziþia 4251.
Reflexii ale imaginarului eminescian,
2006, 202 p. 15 lei
Colecþia „Mica bibliotecã criticã“ Manuscrisele primite la redacþie
• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox” sau • IRINA PETRAª, Camil Petrescu: Schiþe nu se înapoiazã.
despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei pentru un portret, 2003, 150 p. 8 lei
ISSN1220-3122
• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,
2004, 380 p. 20 lei Revista este înregistratã la OSIM
Colecþia „Istoria filosofiei“ cu nr. 45630/22.05.1996.
• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei • CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,
F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa Revista APOSTROF este membrã a
• NORMAN MANEA, Despre clovni 2003, 128 p. 10 lei Asociaþiei Revistelor, Imprimerii-
eseuri, 1997, 230 p. 4 lei lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),
asociaþie cu statut juridic, recu-
• NORMAN MANEA, Octombrie, ora opt Colecþia „Poeme“ noscutã de Ministerul Culturii
prozã, 1997, 186 p. 4 lei ºi Cultelor.
• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,
• NORMAN MANEA, Fericirea obligatorie 2006, 84 p. 15 lei
prozã, 1999, 192 p. 5 lei Tiparul:
• JACQUES JOUET, Poeme de metrou Centrul de Presã Reformat
• FLORIN SICOIE, Sîmbãta englezã ºi alte traducere de LETIÞIA ILEA, 2006, 164 p. 5 lei
povestiri, 1998, 130 p. 2 lei

• RAMIRO DE MAEZTU, Don Quijote, Don Juan Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom Unica responsabilitate a revis-
ºi Celestina, traducere de MARIANA VARTIC, (le puteþi comanda la www.polirom.ro): tei Apostrof este de a gãzdui
prefaþã de ION VARTIC, 1999, 264 p. 6 lei
• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui opiniile, oricît de diverse, ale
• LIVIU BLEOCA, Biblioteca de buzunar Koroviev: Interpretare figuralã la colaboratorilor noºtri. Respon-
roman, 2001, 128 p. 5 lei Maestrul ºi Margareta, sabilitatea pentru conþinutul fi-
• PHILIP ROTH, Animal pe moarte ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei
ecãrui text aparþine, în exclu-
roman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei • ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare sivitate, autorului.
• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþie 2007, 182 p. 19,95 lei
Apostrof
ºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei
Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XVIII, nr. 6 (205), 2007 • 31

S-ar putea să vă placă și