Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Referat la mitologie
Cuprins:
Introducerea...................................................... 2
Epopeea lui Ghilgameș...................................... 3-5
Bibliografie........................................................ 6
Epopeea lui Ghilgameș este un poem epic din Mesopotamia antică, aparținând
culturii sumero-babiloniene. Este cea mai veche scriere literară păstrată a
umanității, datând de la începutul mileniului al III-lea î.Hr. S-a păstrat, lacunar, pe
12 tăblițe de lut, în biblioteca regelui asirian Assurbanipal de la Ninive și
povestește faptele eroice ale lui Ghilgameș, legendarul rege al cetății Uruk.
Ghilgameș reprezintă un erou mitic și semizeu (mai exact două treimi zeu și o
treime om), comun principalelor mitologii din Mesopotamia. Ghilgameș este
personajul central al unei capodopere de poezie mitografică, apărute în Sumer,
reluate în Akkad, în Babilon, în Asiria ș.a., sub numele convențional modern
de Epopeea lui Ghilgameș.
După mitul originar, Ghilgameș a fost al cincilea rege din prima dinastie
postdiluviană și a domnit în orașul Uruk pentru o perioadă de 127 de ani. (Cifra
fabuloasă nu e un element singular de longevitate mitică: în Biblie, patriarhii de
până la Noe trăiesc multisecular, dinastiilor arhaice chineze li se atribuie împărați
cu domnii de peste un veac, iar în tradiția babiloniană, Emmenduranki, al șaptelea
din cei zece regi de dinainte depotop, a domnit, după o versiune, 2.100 ani, după
alta, 72.000 ani, istoricul Berosos corectând la 64.000 ani).
După unii istorici (René Labat), s-ar deduce din anume inscripții (de fapt incerte)
că Ghilgameș ar fi fost un personaj real, domnind în Uruk prin sec. al XXVIII-lea
î.e.n.; dar după varianta akkadiană, Ghilgameș e o creație a zeiței Aruru.
Ceea ce este fundamental în mitul lui Ghilgameș se poate numi drama existențială
a omului, lupta lui cu forțele oculte și perspectiva înfrângerii lor, raportul cu
femeia și raportul de prietenie între oameni, teama de moarte și setea de nemurire;
paralel, mitul rezumă alegoric istoria devenirii și destinul oamenilor ca
societate: vânătoarea, păstoritul, civilizația urbană, constituirea statului arhaic,
catastrofele cosmice, marile întrebări ale gândirii.
Inca din primele versuri sesizam dorinta poetului sau poetilor anonimi de a-l slavi
pe Ghilgames „cel care a vazut totul pana la marginea lumii/Cel care a stiut totul si
a cunoscut totul”. Ghilgames este fiul zeitei Ninsun si al unui muritor „doua treimi
din el sunt divine si o treime omeneasca”, dar poemul este dominat in primul rand
de componenta umana a eroului. Divinitatea sa este dezvaluita de frumusetea,
curajul, mandria sa. El este regele Urukului, păstorul cetatii si al oamenilor.
Ghilgames, cel care a inconjurat Urukul cu ziduri puternice este un despot crud,
femeile îi servesc poftelor sale sexuale, barbatii sunt trimisi in razboaie. Supusii
impovarati de opresiunile la care sunt obligati cer ajutor „superiorilor” regilor:
Zeii, pentru a-i elibera de stapanul lor. Anu, tatăl zeilor, zeul cerului si protectorul
cetatii Uruk, ordona lui Aruru, zeita zamislirii de a da viata unui alt Ghilgames
pentru ca cei doi sa se impotriveasca unul altuia, iar Urukul „sa-si gaseasca
linistea”.
Cel creat este Enkidu, semi sălbatic, mai mult animal decat om. Enkidu traieste in
grote si terenuri necultivate, printre gazele si fiare salbatice, nu cunoaste civilizatia
si este dotat cu o forta colosala.
Ghilgames îl vede mai intai în vis, apoi afla de existenta lui printr-un vanator trimis
la rege la povata tatalui sau. De la Ghilgames va primi o curtezană cu misiunea de
a-l seduce. Cum forta lui Enkidu era foarte mare era necesara domesticirea sa prin
poftele sexuale specifice atat omului, cat si animalelor. Curtezana reuseste sa-l
seduca pe Enkidu; se unesc timp de sapte zile si sapte nopti si ajunge sa-l faca om.
Dupa ce animalele se sperie de omul din el, Enkidu o urmeaza pe curtezana in oras,
la Uruk. Intre oameni, Enkidu invata ce inseamna civilizatia. Aici il va intalni pe
regele Ghilgames. Infruntarea dintre cei doi fiind inevitabila, fiecare dintre ei
incearca sa se impuna asupra celuilalt. Natura divina a lui Ghilgames isi va spune
cuvantul, regele invinge, dar leaga prietenie pe viata cu Enkidu.
Cei doi prieteni sunt in cautare de faima, astfel ca pleaca sa-l invinga pe Huwawa
(in alte texte Humbaba), paznicul padurii cedrilor, pus in aceasta demnitate chiar
de catre zei. Pregatirea celor doi prieteni in vederea infrangerii lui Huwawa este
laborioasa, primesc sfaturi de la batranii cetatii, le sunt facute special pentru
aceasta lupta arme, demne de asemenea eroi. Huwawa este temut de muritori,
strigatele lui „sunt ca vuetul potopului,/ Gura lui e insasi Focul, rasuflarea-i
moarte”. Eroii Urukului il gasesc pe Huwawa intr-o padure cu cedri fabulosi si
reusesc dupa mai multe peripetii sa-l invinga. Ca semn al victoriei aduc la Uruk
capul lui Huwawa pe care il trag in teapa dinaintea marii porti a Cetatii.
Enkidu si Ghilgames unindu-si inca o data fortele vor reusi sa ucida „Taurul
Ceresc”. Imbatat de victorie, Enkidu sfideaza zeita si o insulta. Aceasta se razbuna
si ii da o boala, iar dupa 12 zile de agonie moare. Ghilgames sufera la moartea
prietenului sau si este incosolabil.
Enkidu traieste dar pleaca in Infern sa-i caute stapanului si prietenului sau doua
instrumente muzicale, ale caror muzica fermecasera pe toti. Duhul lui Enkidu se
intoarce in Infern si ii descrie lui Ghilgames viata de apoi.
Bibliografie
Historia.ro
Wikipedia.org
Culture-pass.ro
Lovendal.ro