Comunicare, intelesuri si semne

Comunicarea
Este transferul mesajului de la A la B.
Pentru ca o comunicare sa aiba loc, emitatorul trebuie sa

creeze un mesaj compus din semne.

Acest mesaj il stimuleaza pe receptor sa-si creeze pentru
sine un inteles care sa aiba legatura in vreun fel cu
intelesul pe care emitatorul l-a generat initial in mesajul
sau.
Cu cat codurile celor doi sunt mai asemanatoare, cu atat
vor fi mai apropiate cele doua intelesuri.

Semiotica/Semiologia
Se ocupa cu studiul semnelor si al felului in care acestea

functioneaza.
Semiotica are 3 mari domenii de studiu:
1. Semnul in sine
2. Codurile/ sistemele in care sunt organizate aceste semne
3. Cultura in cadrul careia opereaza aceste coduri si semne.
Semiotica se concentreaza in principal asupra textului si

acorda receptorului/cititorului un rol mai activ dect n

majoritatea modelelor comunicrii de tip proces.
Cititorul ajuta la crearea intelesului textului, importand in
acesta propria sa experienta, propriile atitudini si emotii.

Semne si intelesuri
Toate modelele referitoare la inteles au aproximativ aceeasi forma,

acestea urmaresc sa evidentieze semnificaia i cuprind cele trei

elemente care ar trebui s fie implicate:
1. Semnul
2. La ce se refera el
3. Utilizatorii semnului
.Semnul este ceva fizic, perceptibil de catre simturile noastre, el se
refera la altceva decat la sine insusi si este dependent de
recunoasterea, de catre cei care il utilizeaza, a faptului ca este un
semn.
.Dou dintre cele mai importante modele referitoare la
neles aparin: filosofului i logicianului C.S. Peirce i
lingvistului Ferdinand de Saussure.

Modelul lui C.S. Peirce

Peirce vede semnul, obiectul la care se refera si pe cei care il

utilizeaza ca fiind 3 varfuri ale unui triunghi. Fiecare se leaga

de celelalte doua si poate fi inteles doar in relatie cu ele.
Un semnse refera la altceva decat la el insusi (obiectul) si este
inteles de cineva: acesta este efectul pe care il produce in
mintea receptorului (interpretantul).
Interpretantul nu este cel care foloseste semnul, ci efectul de
semnificare corecta, adica un concept mental produs atat de
catre semn, cat si de experienta referitoare la respectivul obiect
pe care o are cel ce utilizeaza acest semn.

Ogden si Richards (1923)

Au derivat un model triunghiular al intelesului, foarte
Ogden
si cuRichards
Au
asemanator
cel al lui
Peirce.(1923)
derivat un
model
triunghiular
al intelesului, foarte
asemanator
cu cel de
al lui
Peirce.
Referentul propus
ei corespundea
destul de mult obiectului
lui Peirce sipropus
simbolul
semnul.
Referentul
de cu
ei corespundea
destul de mult obiectului
lui
Peirce silor,
simbolul
cu semnul.
In modelul
referentul
si referinta sunt legate in mod direct;

la fel,
simbolul
legat de
In
modelul
lor, este
referentul
si referinta.
referinta sunt legate in mod
direct;
Dar legatura
simbol
referent
este indirecta sau atribuita.
la fel, dintre
simbolul
estesilegat
de referinta.
Dar

Cei doi
pun simbolul
in pozitie-cheie:
cusau
care
legatura
dintre simbol
si referent simbolurile
este indirecta
operam ne directioneaza si organizeaza gandurile sau referintele,
atribuita.
iar acestea
urma neinorganizeaza
perceptia
noastra
Cei
doi pundin
simbolul
pozitie-cheie:
simbolurile
cudespre
care
realitate.ne directioneaza si organizeaza gandurile sau
operam

referintele, iar acestea din urma ne organizeaza perceptia

noastra despre realitate.

Figura 13. Elementele intelesului in modelul lui Ogden si Richards

Saussure
Ca lingvist, Ferdinand de Saussure a fost interesat de la inceput de

limbaj. El s-a preocupat mai mult de felul in care semnele (sau, in

acest caz cuvintele) se leaga de alte semne.
El isi concentreaza atentia mult mai direct asupra semnului in sine.
Pentru Saussure, semnul este un obiect fizic cu inteles sau, ca sa
folosim termenii sai, un semn este alcatuit din semnificant si
semnificat.
Semnificantul este imaginea semnului asa cum o percepem noi
semnul pe hartie sau sunetul.
Semnificatul este conceptul mental la care se refera acesta ,
concept care este mai mult sau mai putin comun tuturor membrilor
aceleiasi culturi, care impartasesc aceeasi limba.

Figura 14. Elementele intelesului in modelul lui Saussure

Semn si sistem
Saussure a avut in vedere relatia dintre semn si celelalte semne din

acelasi sistem, adica o relatie care poate fi conceputa, dar care nu

exista.
Deci intelesul semnului barbat este determinat de felul in care este el
diferentiat de alte semne. Astfel, barbat poate insemna non-animal,
non-uman, non-baiat sau non-stapan.
In conformitate cu acest model al intelesului, semnificatii sunt
concepte mentale pe care le utilizam pentru a imparti/ diviza realitatea
si a o subsuma unor categorii astfel incat sa o putem intelege.
Nu exista nici o linie de demarcatie intre barbatsi baiat, cel putin pana
nu trasam noi una.
Deci semnificatii sunt construiti de catre oameni si determinati de
cultura sau subcultura careia ii apartin acestia.

Ei sunt parte a sistemului lingvistic sau semiotic pe care il

folosesc membrii acelei culturi pentru a comunica intre ei.

Intelesul este deci mai bine definit de relatia unui semn cu
altul decat de relatia acelui semn cu realitatea exterioara.
Aceasta relatie a semnului cu altele din acelasi sistem este ceea
ce Saussure numeste valoare.
Iar pentru acesta, valoarea este acel lucru care determina mai
intai de toate intelesul.

Semiotica si inteles
Semiotica vede comunicarea ca generare de inteles in mesaje fie

de catre cel care le codifica, fie de catre cei care le decodeaza.

Intelesul nu este o entitate absoluta si statica.
Intelesul este un proces activ : semioticienii folosesc verbe cum ar
fi acrea, agenerasau anegociacand se refera la acest proces.
Negocierea este probabil cel mai util dintre acesti termeni prin
aceea ca implica un du-te-vino, un schimb bazat pe concesii
reciproce intre persoana si mesaj.
Intelesul este rezultatul unei interactiuni dinamice intre semn,
interpretant si obiect: el este localizat diacronic si se poate
schimba destul de mult in timp.

Categorii de semne
Peirce a produs 3 categorii de semne:
1. semniconic: un semn bazat pe o anumit asemnare cu

obiectul real sau fictiv. (ex. o fotografie, o harta,

onomatopee)
2. indice: exista o legatura directa intre semn si obiectul sau
cele doua sunt de fapt conectate. (ex. fumul un indice
pentru foc, postura fizica indice al atitudinii
emotionale)
3. simbolul:un semn determinat numai n cadrul unei
interpretri, dar nu are legtur fizic sau de asemnare
cu obiectul. (ex. cuvantul, numerele)

Motivatia semnului
Principalii termeni folositi in studiul relatiei dintre

semnificant si semnificat sunt : arbitrar, iconic, motivatie si

constrangere acestia fiind toti foarte strans legati.
Naturaarbitrara nu exista cu necesitate o relatie intre
semnificant si semnificat: relatia este determinata de o
conventie, regula sau acord intre utilizatori. (semnele pe care
Saussure le numea arbitrare corespund exact celor pe care
Peirce le numea simboluri)
Termenul iconic este deja familiar. Saussure il utilizeaza in
sens peircian un semn iconic este unul in care forma
semnificantului este determinata intr-o mare masura de
semnificant.

Termenii motivatie si constrangere sunt folositi pentru a

descrie masura in care semnificatul determina

semnificantul: acestia sunt aproape intersanjabili.
Un semn puternicmotivateste unul foarte iconic : o
fotografie este mult mai puternic motivata decat un semn
rutier.
Un semn arbitrar este nemotivat.
Constrangere putem folosi acest termen pentru a ne
referi la influenta pe care semnificatul o exercita asupra
semnificantului.
Cu cat un semn este mai motivat, cu atat semnificantul va
fi mai constransde catre semnificat.

Conventie
Conventia sau obisnuinta, joaca o mare varietate de roluri

in comunicare si semnificare.
Aceasta poate descrie regulile dupa care opereaza sistemele
arbitrare. (exista o conventie formala dupa care cuvantul
PISICAse refera la un animal, o felina patrupeda si nu la un
articol de imbracaminte)
Exista si conventii mai putin formale, exprimate mai putin
explicit. (am invatat din experienta ca, la televizor, o imagine
reprodusa cu o viteza mica inseamna fie o analiza a unui
succes sau a unei erori, fie aprecierea frumusetii.
Fara conventii, semnele ar ramane fara inteles sau ar fi
expuse unei salbatice decodariaberante.

Conventia este necesara pentru intelegerea oricarui semn,

indiferent cat de iconic sau indicial ar fi acesta.

Conventia este dimensiunea sociala a semnului este
acordul stabilit intre utilizatori referitor la folosirea adecvata
a semnului si la reactiile la semn.
Semnele care nu au nici o dimensiune conventionala sunt
exclusiv de folosinta privata si deci nu comunica.
Astfel, ar fi mai util sa consideram distinctia dintre semnele
arbitrare si cele iconice (sau dintre simboluri si indici) ca o
scala si nu ca pe niste categorii separate.
La un capat al scalei s-ar afla semnul arbitrar pur, simbolul.
La celalalt capat ar fi iconul teoretic pur, care nu poate,
evident, sa existe in realitate.

gradul in care este conventie

arbitrar

iconic
de motivare
Figura 17. gradul
Scala motivatiei
sau constrangere

La capatul din stanga al scalei se alfa semnele care sunt 100%

arbitrare, conventionale, nemotivate, neconstranse.
La mijloc se afla semnele compuse, plasate in conformitate cu
gradul lor de motivare.

Organizarea semnelor
Saussure a definit doua moduri de organizare a semnelor in coduri :
1. Pragmatic o paradigma este un set de semne din care este ales
acela care va fi folosit. (setul de forme pentru semnele rutiere :
patrat, cerc sau triunghi formeaza o paradigma; la fel se
intampla si cu setul de simboluri care umplu aceste forme)
2. Sintagmatic o sintagma este mesajul ce este compus din
semnele alese. (un semn rutier este o sintagma, o combinatie
dintre forma selectata si simbolul selectat)
.In ceea ce priveste limbajul, putem spune ca vocabularul este
paradigma, iar propozitia /cuvantulsunt sintagme.
.Astfel, toate mesajele implica selectia (dintr-o paradigma) si
combinatia (intr-o sintagma).

Caracteristici fundamentale ale unei paradigme:

1. Toate unitatile dintr-o paradigma trebuie sa aiba ceva in

comun.
2. Fiecare unitate trebuie sa se distinga net de celelalte unitati
din paradigma.
Uneltele prin care distingem un semnificant de altul se numesc
trasaturidistinctiveale unui semn.

Sintagma
3. Aspectul important legat de sintagme este reprezentat de

regulile/conventiile prin care se face combinatia de unitati.

4. Intr-o sintagma, semnul ales poate fi afectat de relatia cu
celelalte semne, intelesul sau este determinat partial de
relatia sa cu celelalte semne din sintagma.