Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
“Ei cred, că insuși doar Zeul, creatorul fulgerului, este stăpânul tuturor și lui I se aduc ca jertfe
boi...”.
Putem stabili o conexiune între aceste vânturi cardinale slave și divinitățile lor
corespondente din mitologia greacă. Asadar, titanida Eos (Aurora în mitologia romană), soție a
titanului Astraios (părintele vânturilor) a dat naștere celor patru vânturi (Aνεμοι-Anemoi): Notos
(vântul de Sud, Auster la romani), Zefir (vântul de vest, la romani Favonius), Boreas (vântul de
nord, la romani Aquilo) și Eurus (vântul de est, la romani Vulturnus).
Mokoš (Мокошь, Mokoș) este singura divinitate feminină din seria celor șapte zei
primordiali ai slavilor de răsărit. În panteonul slav din timpul lui Vladimir, ea ne apare ca singura
zeiță.64[64] Zeiței i se datorează recolta bună, fiind considerată și ocrotitoarea gospodăriei,
armonizând relația dintre membrii familiei, prin iubire, înțelepciune și cumpătare, stabilind un
echilibru esențial pentru un cămin fericit. În mitologia greacă, Hera (la romani Iunona), sub
apelativul Teleia, împlinește căsătoria și reprezintă zeița virginității premergătoare căsătoriei
legitime, purtând la Hermione epiclesa Parthenos (fecioara).65[65] În mitologia romană, Iunona
este soția lui Iupiter (Zeus) și regina cerurilor (Ivno Regina), protectoare a femeilor, zeița
nevestelor și patroana mamelor (Iuno Matrona).66[66]
Mokoș este “zeița care toarce lână” fiind deseori reprezentată cu diformități antropomorfe
(capul mare și mâinile lungi).67[67] Ea apără, respectă și legiferează munca femeilor, în special
lucrurile făcute manual, din material textil. La Olimpia, unde se afla templul lui Zeus si Hera,
odată la patru ani, în deschiderea marilor sărbători închinate lui Zeus, femeile o celebrează pe
Hera ca replică la marea sărbătoare exclusiv masculină a olimpiadelor. Aceasta primește o vacă
drept jertfă iar statuia ei este îmbrăcată cu un peplos nou, țesut de 14 femei măritate.68[68]
Zeița Mokoș este ”cea care torcea soarta” tracilor sau “cea care innoadă soarta” oamenilor,
ce apare ca o zeiță a sorții și a destinului.69[69] La greci, Hera are de asemenea puterea să lege
și să dezlege căsătoriile.70[70]
Svarog (Сварог, poloneză Swaróg) este zeul focului,71[71] o divinitate solară, ce
reprezintă lumina cerească (Soarele Etern)72[72], sub formă ciclică, simbolul lui fiind zvastica
slavonă, cunoscută sub numele de Коловра́т (Kolovrat). Se pare că acest zeu avea un cult al
focului specific73[73], reprezentând un spirit sub formă de foc veșnic. Flacăra focului etern
simbolizează spiritul nemuritor având un rol de purificare. Svarog reprezenta focul din vatra
oamenilor74[74], cel care ajuta la prepararea mâncării, vitală pentru existența material-umană,
dar și focului din cuptorul unde se fabricau arme și unelte de lucru sau de luptă75[75], asemenea
lui Hefaistos al grecilor sau Vulcan al romanilor. În mitologia greacă, Hefaistos este numit
”făurarul”, simbolul absolut al metalurgiei.76[76] În cinstea acestuia, în insula Lemnos,
consacrată zeului, se stingeau odata pe an toate focurile, fără să se aprindă în timpul sacrificiilor.
Apoi, o corabie aducea focul nou din insula Pelos, pentru a se aprinde focul din vetrele casnice și
cuptoarele fierăriilor.77[77] În mitologia romană, Vulcan mai este numit și Mulciber (fierarul
zeilor).78[78]
O altă divinitate feminină în mitologia slavă, este Lada. Aceasta ne apare ca o zeiță a iubirii
și a verii, a recoltelor de vară și de toamnă, protectoarea cuplurilor de îndrăgostiți, a căsătoriei și
a familiilor, a tuturor femeilor și a copiilor. Zeița este înfățișată ca o femeie în floarea vârstei,
corpolentă, simbol al maternității mature. Ca etimologie, lad în cehă înseamnă ”armonie”, ”bună
înțelegere”, ”ordine”. Ladny înseamna ”grațios”, ”drăgălaș”, lad în poloneză înseamnă ”ordine”,
”orânduială”, ladny ”frumos”, ”drăguț”.79[79] În cântecele populare rusești, relicve lirice ale
mitologiei slave precreștine, numele zeiței dragostei, al căsniciei și al armoniei conjugale,
devenit substantiv comun, cu sensul de ”apropiată”,”dragă” se utilizează drept epitet diminutival
pentru jena ”soție”, ”femeie”. Corespondentul masculin al acestuia lado, are sensul de ”tovarăș
de viață devotat”.80[80]
La greci, Afrodita ne apare ca o zeiță a frumuseții, a dragostei, a atracției și a
sexualității.81[81] Sub numele de Pandemos, Afrodita reprezintă garanția îndeplinirii sarcinilor
publice și protectoarea relațiilor pașnice dintre cetățeni.82[82] Ea sădește dragoste în inimile
tuturor zeilor și oamenilor. Este reprezentată ca o femeie înaltă, zveltă, cu trăsături gigașe, cu un
val de plete aurii, așezate drept cunună pe capul plin de farmec. Zeița este întruchiparea
frumuseții divine și a tinereții veșnice.83[83] Despre Afrodita aflăm că aceasta dăruiește
fericirea acelora ce o slujesc cu credință. Un anume Pygmalion, aduce jertfă zeiței o juncă albă
cu coarnele poleite cu aur, cerându-i Afroditei să-i dea o soție frumoasă ca statuia făcută de
el.84[84] La romani, Venus este zeița vegetației și a fertilității, având aceleași atribute ca și
omoloaga sa Afrodita.85[85]
Iarilo (Ярило, Јарило; poloneză Jaryło; croată: Jura, Juraj; sârbă: Đorđe ”George”) este
zeul luminilor și al furtunilor de primăvară, ce întruchipează forța fertilizatoare a lui Perun. Este
simbolul căldurii de primăvară, fiind reprezentat ca un tânăr impetuos, ca furtunile de primăvară,
dominat de pasiunile erotice ale sale. Pe cer se plimbă călare pe un cal alb, purtând o mantie
albă. Pe cap are o coroniță împletită din flori de primăvară. Etimologic, radicalul iar în limbile
slave, are sensul de ”forță masculină”, ”virilitate”.86[86]
Corespondentul său din mitologia greacă, Eros (Cupido în mitologia romană), personifică
dorința, născută din haos, simbolizând dragostea nebună, plăcerile carnale.87[87] Fiu al
Afroditei, acesta este mesagerul mamei sale, care își împlinește voia. Eros ne apare ca un copil
zburdalnic, voios, viclean, crud uneori. El zboară pe aripile sale strălucitoare de aur, trimițând
săgeși purtătoare de bucurie și fericire.88[88]
Ca concluzie, aș dori să precizez că în această lucrare am încercat să prezint atât cât mi-au
permis documentele necesare, o serie de elemente comune între divinitățile principale din
panteonul slav precreștin și corespondentul lor din mitologia greco-roman