Metafizica universala Pagini: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11 Forumul Softpedia > E-Opinions > Editoriale shapeshifter7th February 2008, 04:20

Absolutul Daca se pune ntrebarea ce este Absolutul, trebuie sa se raspunda mai nti ca este Re alitate necesara si nu doar posibila; Realitate absoluta, deci infinita si perfe cta, iar apoi conform nivelului ntrebarii puse n legatura cu ce este Absolutul: Ab solutul este ceea ce, n lume, este reflectat ca existenta a lucrurilor. Fara Abso lut nu exista nicio existenta, aspectul absolitudinii unui lucru este cel care l distinge de inexistenta. n comparatie cu spatiul gol, fiecare fir de nisip este u n miracol. Absolutul, sau Esenta, intrinsec cuprinde Infinitudine, e ca si Infinitul pe car e-l radiaza. Radiatia divina proiecteaza Esenta n vid , dar fara a fi acolo nicio ies ire , deoarece Principul este imutabil si indivizibil, nimic nu poate fi luat de l a el, prin aceasta proiectie pe suprafata neantului care n el nsusi este inexisten t, Esenta se reflecta n modul formelor sau accidentelor . Dar viata Infinitului nu este doar centrifugala, ci si centripeta, depinde alternativ sau simultan de relatiil e considerate Radiatia si Reintegrarea; aceasta din urma este ntoarcerea apocatasta tica a formelor si accidentelor n Esenta, fara ca totusi sa existe nimic adaugat celei din urma, deoarece este Plenitudine absoluta. Pe lnga asta, si chiar mai pr esus de tot, Infinitudinea asemeni Perfectiunii este o caracteristica intrinseca a Absolutului: este ca si cum ar fi viata sa interioara, sau iubirea sa care, p rin revarsare, se prelungeste ea nsasi si creeaza lumea. Doar o asemenea definiti e a Absolutului este absoluta, si fiecare descriere explicativa apartine relativ itatii tocmai din cauza naturii diferentiate a continutului sau, care nu este di n acest motiv incorecta, ci mai degraba, este limitata si de aceea nlocuibila, as tfel nct daca cineva vrea sa dea o definitie a Absolutului, acela trebuie sa spuna ca Dumnezeu este Unu. Marturia Unitatii este una prin aceasta ntelegndu-se o expres ie, n limitele posibilitatii sale, care trebuie sa fie una cu continutul sau si c u cauza sa. Absolutul, imperceptibil ca atare, se face el nsusi vizibil prin existenta lucrur ilor, de-o maniera analoaga, Infinitul se reveleaza pe el nsusi prin diversitatea sa inepuizabila, si n mod similar, Perfectiunea se manifesta ea nsasi prin calita tile lucrurilor, comunicnd rigoarea Absolutului si radianta Infinitului, deoarece lucrurile au propria muzicalitate precum si propria geometrie. shapeshifter7th February 2008, 04:53 Sensul sintagmei Constiinta pura : a spune constiinta este pura nseamna faptul ca este situata dincolo de polaritatea subiect-obiect , adica este astfelitate . Contingenta este ntotdeauna relativa, dar relativitatea nu este ntotdeauna conting enta, relativ este ce este ori mai mult ori mai putin n relatie cu alta realitate. De aceea Creatorul Fiinta este mai mult dect creatia si creaturile, dar mai putin dect bsolutul pur Dincolo-de-Fiinta, care nu are nici un interlocutor. Contingent est e ce poate sau nu fi, adica ce e doar posibil. Creatia este marea obiectificare a Subiectului Divin, este manifestarea divina pri n excelenta. Creatia are un nceput si un sfrsit daca se are n vedere un ciclu parti cular, dar este n ea insasi o posibilitatea divina permanenta, o obiectificare ne cesara metafizic a infinitatii divine. A nega necesitatea creatiei ar nsemna sa a tribuim arbitrariu Divinitatii. Creatia este perfecta datorita tocmai unicitatii si totalitatii sale, si reabsoarbe n perfectiunile sale toate dezechilibrele par tiale.

Intelectul Divin cunoaste lucrurile si n succesiunea lor dar si n simultaneitatea lor: priveste desfasurarea logica a lucrurilor precum si posibilitatea lor globa la, stiind substantele, stie n acelasi timp accidentele, la nivelul realitatii sa u nerealitatii adica al lor. shapeshifter7th February 2008, 05:49 Greseala caracteristica exoterismului este de a atribui subiectivitate umana lui Dumnezeu si n consecinta de a crede ca orice manifestare divina se refera la ace lasi Eu divin, si deci la aceeasi limitare. Este greseala de a nu realiza ca eul c are vorbeste si legifereaza n Revelatie nu e dect o manifestare a Subiectului Divi n si nu Subiectul nsusi, cu alte cuvinte, trebuie facuta o distinctie ntre Dumneze u ntotdeauna dpdv al Revelatiei n primul rnd unul si esentialul Cuvnt, si apoi manif estarile sau actualizarile acestui Cuvnt cu privire la receptaculii umani particu lari. Eul divin care vorbeste omului si din necesitate unei colectivitati particula re de oameni nu poate fi niciodata Subiectul Divin n sens absolut si direct, este o adaptare a acestui Eu divin la vasul uman si, ca rezultat, ia ceva din natura va sului, fara de care orice contact ntre Dumnezeu si om ar fi imposibil si fara de care ar fi absurd de admis ca orice Revelatie, ebraica, araba sau oricare alta, ar putea fi cuvnt cu cuvnt de origine divina. Dumnezeu nu se poate contrazice pe E l nsusi, dar acest adevar axiomatic are n vedere Adevarul fara forma, nelimitat si esential, singurul care conteaza in divinis; enunturile relative se pot contraz ice pe ele nsele de la o Revelatie la alta la fel cum subiectii umani sau formele materiale se exclud reciproc si se contrazic una pe alta atta timp ct Adevarul es ential este pazit si facut eficace pe ct posibil. Eul divin particular al unei Reve latii nu este situat n Principiul Divin nsusi, el este proiectia, sau emanatia, Su biectului Absolut si este identificat cu Spiritul lui Dumnezeu , adica, cu Centrul cosmic despre care se poate spune ca este nici divin nici non-divin , acest Eu ce da revelatia este Dumnezeu n virtutea razei atasndu-se n mod direct Sursei, dar nu este Dumnezeu n sens absolut, deoarece este imposibil ca Absolutul ca atare sa nceapa a vorbi ntr-un limbaj uman si sa spuna lucruri omenesti. Fiecare Nume Divin atunci cnd este pronuntat ritualic, este n mod misterios identi ficat cu Divinitatea. n Numele Divin are loc ntlnirea misterioasa a creatului si a Increatului, a contingentului si a Absolutului, a finitului si a Infinitului. Nu mele Divin este o manifestare a Principiului Suprem, sau altfel spus, este Princ ipiul Suprem manifestndu-se pe El nsusi, nu este deci n primul rnd o manifestare, ci Principiul nsusi. Absolutul, Infinitul, Perfectiunea: acestea sunt primele definitii ale Naturii d ivine. Dpdv geometric, Absolutul este asemeni punctului, care exclude tot ce nu este El; Infinitul este asemeni unei cruci, sau unei stele, sau spirale, care pr elungeste punctul si-l interpreteaza ca si cum ar fi cuprinzator; Perfectiunea e asemeni unui cerc, sau unui sistem de cercuri concentrice, care reflecta, ca si cum ar fi, punctul n spatiu. Absolutul este Realitatea suprema ca atare; Infinit ul este Posibilitatea sa, de aici de asemenea Omnipotenta sa; Perfectiunea este Posibilitate deoarece aceasta din urma realizeaza o potentialitate data a Realul ui absolut. jet li9th February 2008, 09:30 http://aimediaserver.com/studiodaily/harvard/harvard.swf - Inner life of the cel l Am gasit-o aici : http://www.abovetopsecret.com/forum/ shapeshifter11th February 2008, 14:59 Ciclurile temporale cosmologice hinduse Ciclurile temporale cosmologice hinduse, la fel ca unitatile comune de masura de timp si unghi, sunt generate din conceptul ca Soarele are 3 miscari medii care lucreaza mpreuna asemenea orarului, minutarului si secundarului unui ceas. Anul s olar sideral exact de 365,2563795 zile solare medii, constanta precesiei de 50 .4,

si saptamna anilor precesionali de 180.000 ani solari siderali folosite n construc tia ciclurilor, pot fi deduse din infrastructura lor. Voi arata infrastructura f iecaruia la momentul oportun. Aceste cicluri reprezinta numeric viata sistemului nostru solar si sunt un siste m comprehensiv de masurare a timpului bazat pe sistemul de numeratie sexazecimal cu unitati mici de ordinul a 1/216000 dintr-o zi si mari de ordinul a 3,1104x10 la puterea 14-a ani. Pentru demonstrarea cantitatilor astronomice pe care se bazeaza ciclurile tempor ale cosmice, e necesara doar o unitate principala a ciclurilor: perioada numita KALPA, precum si cele 3 subunitati principale ale sale, acestea sunt intervalele : MANU, CATURYUGA si KALIYUGA. n cosmologia hindusa, toate lucrurile se misca catre perfectiune n cicluri repetat e de ncarnari. Pe durata marelui interval al unui kalpa, zeul sistemului nostru s olar manifesta din el nsusi toate creaturile sentiente. Hindusii numesc asta o zi a lui Brahma , dupa aceasta, zeul sistemului nostru solar rentoarce toate creaturil e sentiente catre el nsusi ntr-un interval de un kalpa. Hindusii numesc aceasta ka lpa, o noapte a lui Brahma . Iata diviziunea sexagesimala a zilei conform astronomiei hinduse. Corespondenta structurala cu intervalele mai lungi de timp stabilita de catre cele 3 miscari m edii ale Soarelui, arata faptul ca diviziunea sexagesimala indiana a zilei este parte intrinseca a sistemului original: 10 silabe lungi = 1 respir (prana) 6 respiruri = 1 vinadi 60 de vinadi = 1 nadi 60 de nadi = 1 zi Odata cu rotirea Pamntului n jurul propriei axe, aceasta sufera o nclinatie usoara pe o perioada ntre 23.000-26.000 ani. Datorita acestui fapt, polul Pamntului descr ie un arc pe bolta cereasca, numit arc precesional. Polul Pamntului se aliniaza c u diferite stele polare n timpul acestei perioade de precesie. Polara (alpha Ursa Minor) este steaua nord-polara actuala a Pamntului (aliniata nordului ceresc al Pamntului). Ciclul precesional al Pamntului se mai numeste Marele An al Pamntului. Deoarece axa Pamntului are o nclinatie actuala de 23 de grade si 27 de minute fata de planul eclipticii, planul ecuatorial al Pamntului este si el nclinat fata de c el al eclipticii, este planul creat de orbita Pamntului. Aceste doua planuri care se intersecteaza, creaza o linie de intersectie numita axa vernala. Privind de pe Pamnt, vedem un punct de-a lungul acestei axe ntr-o directie n planul eclipticii , si un alt punct n directia opusa. Primul punct este locatia de pe ecliptica aco lo unde soarele se gaseste la echinoctiul de primavara. Aceasta locatie este pun ctul vernal (PV). Celalalt punct este locatia unde soarele se gaseste la echinoc tiul de toamna, acesta este punctul antivernal. Odata cu precesia polului Pamntului, planul ecuatorial al Pamntului se clatina n plan ul eclipticii. Acest lucru face ca axa vernala si punctele vernale (de la echino ctiu) sa se miste n jurul eclipticii cu o rata de aprox. 1 grad la fiecare 72 de ani, facnd un ciclu complet n Marele An precesional al Pamntului.. Miscarea de prec esie a punctelor vernale se numeste precesia echinoctiilor . ntr-un tratat de astronomie hindusa sta scris: 11. Ce ncepe cu respiruri (prana) este numit real? Sase respiruri constituie un vi nadi, 60 de vinadi nseamna un nadi; 12. Si 60 de nadis constituie o zi si o noapte siderale. Din 30 de zile de acest ea siderale este compusa o luna; o luna civila (savana) consta din tot attea rasa rituri; 13. O luna lunara, din tot attea zile lunare (tithi); o luna solara (saura) este determinata de intrarea soarelui ntr-un semn al zodiacului; 12 luni constituie un an. Acesta constituie o zi a zeilor. 14. Ziua si noaptea zeilor si a demonilor sunt mutual opuse una alteia. De 6 ori 60 dintre acestea constituie un an al acestor zei, si la fel n cazul demonilor. 15. 12.000 din acesti ani divini sunt numiti o caturyuga; de zece mii ed ori pat

ru sute si treizeci si doi ani solari; 16. Acea caturyuga este contine proprii zor si crepuscul. Diferenta dintre krtyu ga si ceilalti yuga-si, masurata ca diferenta n numarul de picioare al Virtutii d in fiecare, este dupa cum urmeaza: 17. A zecea parte a unui caturyuga, multiplicata succesiv cu 4, 3, 2 si 1 da lun gimea unui krta si a celorlalti yuga-si: a sasea parte din fiecare apartine zori lor si crepusculului. 18. Una si 70 de caturyuga formeaza un manu; la capatul acestuia este un crepusc ul care are numarul de ani al unui krtayuga, si care este o revarsare. 19. ntr-un kalpa se gasesc 14 manu-si fiecare cu crepusculul sau; la nceputul unui kalpa este un al 15-lea zor, avnd durata unui krtayuga. 20. Kalpa, astfel compus dintr-o mie de caturyuga-si, si care aduce distrugerea a tot ceea ce exista, constituie o zi a lui Brahma; noaptea sa are aceeasi durat a. 21. Vrsta sa extrema este de 100, conform acestei valori a zilei si a noptii. Jum atate a acestei durate a trecut; din ceea ce a ramas, acesta este primul kalpa. 22. Iar din acest kalpa, au trecut 6 manu-si, fiecare cu crepusculul sau, iar di ntr-un fiu al lui Manu, Vivasvant, au trecut 27 de caturyuga-si; 23. Din actualul caturyuga, al 28-lea, a trecut acest krtayuga Ziua siderala din textul de mai sus se refera la o revolutie adevarata a Pamntului (n astronomia moderna, o zi siderala este intervalul de timp dintre 2 treceri suc cesive ale punctului vernal pe deasupra mijlocului cerului. n acest interval, pun ctul vernal este afectat de precesie. O revolutie adevarata a pamntului este o ro tatie de 360 de grade neafectata de precesie). O zi a zeilor se refera la anul sid eral, o noapte a zeilor este jumatate dintr-un an sideral, iar n versul 21 de mai s us unde se spune ca vrsta sa extrema e de o suta , se face referire la 100 de ani de 360 de zile, fiecare dintre aceste zile fiind de durata a 2 kalpa. O perioada caturyuga are 4.320.000 ani siderali, si este constituita din 4 subpe rioade: Krtayuga = 1.728.000 ani Tretayuga = 1.296.000 ani Dvaparayuga = 864.000 ani Kaliyuga = 432.000 ani Un AN DIVIN are 360 ANI SIDERALI. Perioada KALPA are 4.320.000.000 ani siderali si e constituita din 1.000 de peri oade caturyuga de cte 4.320.000 ani sau din 10.000 kaliyuga de cte 432.000 ani fie care. 1 KALPA = 4.320.000.000 ani siderali = 1.000 CATURYUGAS = 1.000 X 4.320.000 ani SAU 1 KALPA = 4.320.000.000 ani siderali = 10.000 KALIYUGAS = 10.000 X 432.000 ani 1 AN SIDERAL = 366,2563795 revolutii diurne ale Pamntului sau 1 AN SIDERAL = 360 (prima miscare medie solara) + 6 (a doua miscare medie solara + 0.2563795... (a treia miscare medie solara) ----------------------------------------------------------------total= 366.2563795... REVOLUTII DIURNE ALE PAMNTULUI 1 An Sideral = 365.2563795... zile solare medii Cele 3 miscari medii solare sunt asemeni orarului, minutarului si secundarului u nui ceas. FOLOSIND ACESTE 3 MISCARI MEDII, CEI DIN VECHIME AU DEZVOLTAT UN SISTE

M DE MASURARE TEMPORALA CARE PUNE N CORESPONDENTA EXACTA UNUL CU ALTUL, INTEVALEL E PE CARE NOI LE NUMIM ZI, AN, PRECUM SI INTERVALELE DE TIMP MAI LUNGI. Relatiile dintre anul sideral si constanta de precesie folosita n ciclurile tempo rale cosmice hinduse se va demonstra mai la vale ca pot fi n asa fel manipulate a lgebric, nct sa se obtina ceea ce si astronomia moderna cunoaste dar cu MAREA DIFE RENTA CA TOATE CALCULELE SI RELATIILE despre care va fi vorba n continuare, FAC P ARTE DINTR-UN SISTEM COSMOLOGIC COMPLET, CEL AL DOCTRINELOR HINDUSE! Iata un mic exemplu: 1 an sideral = 366.2563795... sau 1 an sideral = 366.2563795... = 366/((1-(7/10000)) revolutii diurne ale Pamnt ului = 366/((1-(7/10000)) - 1 zile solare medii sau 366/((1-(7/10000)) = 6(60+1) (70/100000 + 71/100001 + ... + 7n/10000n + ... revo lutii diurne ale Pamntului = 366/((1-(7/10000)) - 1 zile solare medii 1 an tropical = 366/((1-(7/10000)) * 1/((1+(7/180000)) revolutii diurne ale Pamnt ului Precesia ntr-un an sideral este de 0.014 adica: {7 grade / 500 (360 grade)} * 366/((1-(7/10000)) = 1/18 * {366/((10000/7)-1)} re volutii diune ale Pamntului A TREIA MISCARE MEDIE SOLARA ESTE = 0.2563795... adica = 366/((10000/7)-1) revolutii diurne ale Pamntului ntr-un an sideral = de 18 ori precesia dintr-un an sideral = 0.252 / an Primele 2 miscari medii solare adica un an constnd din 360 + 6 revolutii ale Pamnt ului, genereaza sistemul de numere sexagesimal n totalitatea sa. Aceste 2 miscari medii solare formeaza baza anului de 366 de zile din doctrinele hinduse si acesta provine din faptul ca orbita asterismelor este data ca fiind de 60 de ori cea a Soarelui. Deoarece n sistemul astronomic hindus viteza de rota tie a corpului ceresc variaza invers proporttional cu raza orbitei sale, asta im plica faptul ca asterismele trebuie rotite cu 6 GRADE n timp ce Soarele parcurge 360 de grade. 360 - prima miscare medie solara 6 a doua miscare medie solara 0.2563795... a treia miscare medie solara ------------------------------------------Total 366.2563795... revolutii diurne ale Pamntului Spuneam mai sus ca o perioada caturyuga are 4.320.000 ani siderali si contine bperioade majore dupa cum urmeaza: - krtayuga de 1.728.000 ani - tretayuga de 1.296.000 ani -dvaparayuga de 864.000 ani - kaliyuga de 432.000 ani Infrastructura unei perioade caturyuga este urmatoarea: 1. a. Zor = 400 ani divini sau 144.000 ani solari b. Krtayuga = 4000 ani divini sau 1.440.000 ani solari 4 su

c. Crepuscul = 400 ani divini sau 144.000 ani solari Total durata subperioada Krtayuga = 4.800 ani divini sau 1.728.000 ani solari 2. a. Zor = 300 ani divini sau 108.000 ani solari b. Tretayuga = 3000 ani divini sau 1.080.000 ani solari c. Crepuscul = 300 ani divini sau 108.000 ani solari Total durata Tretayuga = 3.600 ani divini sau 1.296.000 ani solari 3. a. Zor = 200 ani divini sau 72.000 ani solari b. Dvaparayuga = 2.000 ani divini sau 720.000 ani solari c. Crepuscul = 200 ani divini sau 72.000 ani solari Total durata Dvaparayuga = 2.400 ani divini sau 864.000 ani solari 4. a. Zor = 100 ani divini sau 36.000 ani solari b. Kaliyuga = 1.000 ani divini sau 360.000 ani solari c. Crepuscul = 100 ani divini sau 36.000 ani solari Total durata Kaliyuga = 1.200 ani divini sau 432.000 ani solari Total durata perioada caturyuga = 12.000 ani divini sau 4.320.000 ani solari 1 AN DIVIN=360 de ani siderali. Observatie: durata unui zor/crepuscul se observa ca porneste de la 400 si se aju nge la 300, 200, 100 iar durata subperioadei respective este prima data 4.000 ap oi 3.000, apoi 2.000, apoi 1.000. De observat acest 4-3-2-1, descresterea de la 4 la 3 la 2 la 1, descrestere care arata descresterea fata de un ciclu complet d e 10 (=4+3+2+1) - tetraktys-ul lui Pitagora. De observat de asemenea numerele ci clice 1.728 (=432*4), 1.296 (=432*3), 864 (432*2), 432 (432*1), 144 (=36*4), 108 (=36*3), 72 (=36*2), 36 (=36*1). Infrastructura unei perioade kalpa O perioada kalpa are 4.320.000.000 ani siderali si contine 1.000 de perioade catur yuga de cte 4.320.000 ani sau echivalent: 10.000 kaliyuga-si de cte 432.000 de ani fiecare. Se ia un interval manu care are 71 caturyuga-si si un crepuscul care are 1.728.0 00 ani pentru a ncape ntr-un kalpa 14 manu-si plus un zor introductiv de 1.728.000 ani. Astfel infrastructura unui kalpa este urmatoarea: 1 zor introductiv = 0,4 caturyuga-si = 4 kaliyuga-si = 1.728.000 ani siderali 14 Manu-si formati din: 71 caturyuga-si = 710 kaliyuga-si = 306.720.000 ani siderali 1 crepuscul = 0,4 caturyuga-si = 4 kaliyuga-si = 1.728.000 ani siderali Astfel 1 Kalpa= 1 crepuscul introductiv + 14 Manu-si unde 14 Manu-si = 14 x 71,4 caturyuga-si = 999.6 = 1.000 caturyuga-si sau 14 x 714= 9.996 = 10.000 kaliyuga-si Deci 1 kalpa = 1.000 caturyuga-si = 10.000 kaliyuga-si = 1 crepuscul introductiv + 14 x Manu-si = 1.728.000 ani siderali + 14x(71x4.320.000 + 1.728.000) ani sid erali = 1.728.000 ani siderali + 14x308.448.000 = 4.320.000.000 ani siderali Viata lui Brahma Perioadele Kalpa alterneaza: zilele lui Brahma si noptile lui Brahma . n timpul noptii lui Brahma, toate creaturile sentiente si ntalnesc creatorul. Dar dupa 100 de ani a cite 360 de zile (si nopti) ale lui Brahma fiecare, chiar si materia sistemul ui solar, care a servit drept corp pentru Brahma, este dizolvata n haos. n cele din urma, dupa un interval de timp egal cu viata sa (100 de ani de cte 360 de zile si nopti ale lui Brahma), Brahma si sistemul solar sunt din nou renascuti.

1 zi a lui Brahma = 4.320.000.000 ani siderali 1 noapte a lui Brahma = 4.320.000.000 ani siderali -----------------------------------------------------------360 de zile dintr-un an al lui Brahma = 8.640.000.000 ani siderali 360 = 3,1104x 1012 ani siderali deci 100 ANI AI LUI BRAHMA = 3,1104x1014 ani siderali Viata lui Brahma = 100 ani = 3,1104x1014 ani siderali Moartea lui Brahma = 100 ani = 3,1104x1014 ani siderali Astfel ciclurile temporale cosmologice hinduse sunt complete. PS: aici s-ar putea medita pe marginea vrstei ideale a omului: 100 ani o reflecta re n plan microcosmic a vietii lui Brahma de 100 de ani de-ai sai. Se impune o me ditatie adnca asupra celor 4 vrste ale omului si al acelui 4,3,2,1 care descrie de scresterea completa din unitatea unui ciclu si cresterea sa completa: 10=4+3+2+1 si 1+2+3+4=10 sau 100=40+30+20+10 si 10+20+30+40=100. Spuneam mai sus de asemenea ca a Treia Miscare Medie Solara este de 0,2563795... = 366/((10000/7)-1) revolutii diurne ale Pamntului ntr-un an sideral = 18 x prece sia ntr-un an sideral = 18 x 0.014 = 0.252 pe an. Demonstrarea sistemului de numere sexagesimal A numara 6 la fiecare 360 este echivalent cu 1 la fiecare 60. Acest lucru este p rincipiul de numarare de baza al celor 6 sezoane hinduse. A=ANUL B= Prima Miscare Medie C=A doua Miscare Medie D= Total zile A B C D 1 360 6 366 2 720 12 732 3 1080 18 1098 4 1440 24 1464 5 1800 30 1830 . . . . . . . . . . . . 10 3600 60 3660 . . . . . . . . . . . . 60 (sossos) 21600 360 21960 . . . . . . . . . . . . 600 (neros) 216000 3600 219600 . . . . . . . . . . . . 3600 (saros) 1296000 21600 1317600 Numarnd 6 zile pe an, miscarea secundara medie solara si ncheie un ciclu complet de 360 (numarul de grade dintr-un cerc), dupa 60 de ani - acesta este sossos-ul ba bilonian. n acelasi interval, prima miscare medie si ncheie o numaratoare completa de 21.600= 360x60, adica numarul de minute dintr-un cerc. Pentru o namarare a nadis, 1/60 p arte dintr-o zi, n acest interval pentru prima miscare medie se obtine 1.296.000,

iar pt. a doua miscare medie: 21.600, adica numarul de minute dintr-un cerc. O numarare a primei miscari medii a Soarelui pentru 600 de ani (neros-ul babilon ian) este 216.000, numarul silabelor lungi ale unei zile (vezi diviziunea sexage simala a zilei din doctrinele hinduse). O numarare a celei de-a doua miscari med ii a Soarelui pentru 600 de ani este de 3600, adica numarul de vinadi ntr-o zi. Dupa 3600 ani (saros-ul babilonian), prima miscare medie a Soarelui a ncheiat o n umarare de 1.296.000, adica numarul de secunde dintr-un cerc, pe cnd a doua misca re medie solara a ncheiat o numarare de 21.600, adica numarul de minute dintr-un cerc. Demonstrarea cele de-a Treia Miscari Medii Solare si a anului sideral Unitatea de referinta pentru determinarea duratei unui an sideral n cadrul ciclur ilor temporale cosmice hinduse este Kaliyuga (432.000 ani). Exista 7 rotatii ale celei de-a Treia Miscari Medii Solare, numarate separat dea lungul anului sideral, n 10.000 ani siderali. Pentru un singur an numararea est e de 0.2563795... revolutii ale Pamntului. Pentru 2 ani este de 2x(0.2563795...), pentru o rotatie completa sunt: 366,2563795.../0,2563795...=10000/7 = 1428 4/7 ani siderali. Acesta este ciclul sothic egiptean dar cu diferenta ca ciclul este socotit folos ind zilele siderale n loc de cele solare medii. 366,2564/0.2564=1428,4571 ani sid erali. (n astronomia moderna valoarea Newcomb este de 366,2564 zile siderale). Ac easta valoare 1428,4571 este foarte apropiata de 10000/7. A Treia Miscare Solara folosita n ciclurile cosmologice de timp se poate gasi rezolvnd ecuatia: 366+x / x=10000/7=0,2563795... Partea ntreaga din 1428 4/7, adica 1728, nsumata cu 7x432.000 este egala cu 14 Man u-si 432.000 * 7 * 1428 ani = 4.318.272.000 ani Partea fractionara a acestui interval, adica 4/7 ani, nsumata cu 7*432.000 este e gala cu zorul introductiv 432.000(7)(4/7) ani = 1.728.000 ani. Astfel, 1428 4/7 saptamni de kaliyuga-si = 1 kalpa Demonstrarea constantei de precesie Unitatea de referinta pentru determinarea constantei de precesie folosita n const ructia ciclurilor de timp cosmologice hinduse este Perioada caturyuga (4.320.000 ani). Constanta de precesie este: 50".4 = 0.014 = 7/500 grade de precesie per an sideral Acest lucru este echivalent cu 1 grad de precesie n 71 3/7 = 71,42857... ani siderali Reamintesc infrastructura unui kalpa: 1 manu = 71,4 caturyuga-si 1/14 din zorul introductiv = 0,02857... caturyuga-si -----------------------------------------------------------------------1/14 kalpa = 71,42857... caturyuga-si n intervalul de 1/14 kalpa sunt (71 3/7)(4320000)(0.014) = 4320000 grade de precesie = 12.000 ani precesionali (d e precesie) 1 an precesional = 25.714 2/7 ani siderali

7 ani precesionali = 180.000 ani siderali = 1 saptamna de ani precesionali = 126 = 718 cicluri ale celei de-a treia miscari solare medii 16,8 ani precesionali = 1 kaliyuga 724=168 ani precesionali = 1 caturyuga 168.000 ani precesionali = 1 kalpa. Derivarea anului tropical ntr-un caturyuga sunt 4.320.000 ani siderali = 4.320.000 + 168 ani tropicali unde 168 este numarul anilor de precesie. De aceea, 1 an tropical = (4320000(366,2563795... - 1))/4320168 = 365,2421756... zile sola re medii. Laberta11th February 2008, 19:27 shapeshifter, tu chiar scrii toate chestiile astea? blimpyway11th February 2008 , 20:13 eu sunt curios daca le citeste. shapeshifter11th February 2008, 21:26 QUOTE (blimpyway @ Feb 11 2008, 20:13) eu sunt curios daca le citeste. le citesc pipaindu-le profunzimile braille-ic n decorul blimpic! n3xt11th Februar y 2008, 21:37 Very boring! Cred ca am reusit sa citesc 2% din ce s-a scris despre metafizica a sta. Mie nu-mi place sa cred in lucruri complicate care dau explicatie lucrurilo r care au explicatie simpla dar pe care eu nu vreau sa o accept, doar pentru ca nu vreau sa accept explicatia aia simpla. shapeshifter11th February 2008, 22:59

Pentru c noi existm doar la nivelul nostru de realitate, trebuie s se afle puncte d e contact posibile ntre noi si Dumnezeu. Trebuie deci ca incomensurabilitatea din tre cei doi termeni s se voaleze ntr-un fel, si chiar se ntmpl acest lucru prin puncte le de intersectie pe care le numim manifestri divine . l atingem pe Dumnezeu peste tot si nicieri. Dumnezeu este infinit de aproape de noi, noi suntem infinit de depar te de El. Ateismul l neag pe Dumnezeu pornind de la intangibilitatea Lui. Fiinta este manifestarea (in divinis) a Supra-Fiintei, care singura este absolut infinit . Fiinta (adic Dumnezeu ca persoan ) este infinit n raport cu manifestarea cosm dar nu si in raport cu Supra-Fiinta, care este Esenta divin supra-personal [adic ne limitat de ideea de persoan]. Fiinta este nici finit, nici infinit . Fiinta se polarize az n Act creator si Materia prima (cuplul Purusha-Prakriti al doctrinei hinduse). Astfel se concepe si se produce Creatia, care nu este altceva dect proiectia n afar anifestarea Fiintei. Desigur, proiectie n afar nu este dect un mod de a spune, fiind n teles c nimic nu este n afara lui Dumnezeu. Creatia este marea obiectivizare a Subiec tului divin . Ea este manifestarea divin prin excelent. Are un nceput si un sfrsit ntre care se desfsoar un ciclu particular, dar este n sine o posibilitate divin permanen t, o obiectivare metafizic necesar a infinittii divine. Perfectiunea Creatiei const n capacitatea de a resorbi toate dezechilibrele partiale. Spiritul universal este Inteligenta divin care se ncarneaz n Existent. El este reflex ul Soarelui divin (Purusa) n Substanta cosmic (Prakriti). Omul este o manifestare divin n teomorfismul si perfectiunea sa primordial si principal. El este locul de ma nifestare a intelectului, care reflect Spiritul universal si prin asta Intelectul divin. Omul reflect totalitatea cosmic, Creatia si Fiinta lui Dumnezeu. Inteligen ta divin confer omului: intelectul, ratiunea si liberul arbitru. Omul, care este o form, deci ceva ce nu este n ntregime sine acest sine fiind divin se poate converti la sinele su sau la natura sa divin. El poate de asemeni s se id entifice cu esenta satanic detasndu-si forma de Esenta divin. Damnarea este cderea f ormei care-si reneag esenta divin. Nimic nu se opune Fiintei, exceptie desigur neantul, care de altminteri nu exist n nici un fel. Supra-Fiinta nglobeaz Fiinta asa cum spatiul nfsoar soarele. Este absurd s-i reprosezi lumii imperfectiunile ei, si s te ntrebi de ce injustitii

le si suferintele exist, cci cel ce spune a exista , spune a fi separat de Dumnezeu , de ci de Perfectiune. Cel ce spune efect , spune distant n raport cu Cauza , de asa manier Existenta implic imperfectiunea cu o rigoare matematic. Teama de Dumnezeu este complementul carittii: Dumnezeu nu poate fi iubit fr s fie si temut, la fel cum aproapele nu poate fi iubit fr s fie si respectat. A te teme de Dumnezeu, nseamn nainte de toate a vedea, pe planul actiunii, consecintele n cauze, sanctiunea n pcat, suferinta n eroare. n teama de Dumnezeu, ca si n dragostea pentru el, exist un aspect contemplativ (o viziune) si un aspect volitiv (un act). Carit atea trebuie vzut sub patru raporturi diferite: Dumnezeu, omul, individul si colec tivitatea. Dragostea pentru Dumnezeu implic dragostea pentru om, vzut ca individua litate dar ca si colectivitate. Dumnezeu nu poate fi iubit urnd concomitent omul. Dragostea pentru aproape fr dragostea pentru Dumnezeu este pasional, sau materiali st si egoist. shapeshifter12th February 2008, 01:27 In voudoun Legba is the Fire of Life in which divine creative power was first man ifest . As the sun, he is the cord that connects the universe eternally with its di vine origin. It is then easy to see that the cruciform symbol- symbolic of the cr ossroads between the divine world, and the human is used here in this symbol. Th e symbol is basically one embellished cross. More to the point, it is only the p ortion of the cross where it meets, rather than the extension of the arms that c ontinues ad infinitum i.e. the actual cord linking the two, rather than the two as they stand. PS: Ati mai ntlnit simbolul din prima poza pe undeva? Cu siguranta! Dar nu i-ati d at atentie.. shapeshifter12th February 2008, 03:09 Simbolismul legat de pnja paianjenului spune multe lucruri interesante si profund e. Fiecare s-a ntrebat privind o pnza de paianjen, cum este ea facuta, cu ce scop, ce simbolizeaza. Caci aceasta pnza nu e una oarecare. Simbolistica sa este una d echisa cu trimitere la desfasurarea (n plan) indefinita a unui ansamblu de posibi litati supuse anumitor conditii speciale de manifestare. Pentru nceput, voi prezenta cteva date esentiale pt. a intelege modul cum se const ruieste pnza. Exista cteva glande localizate pe abdomenul paianjenului care produc firul pnzei de paianjen. Fiecare glanda produce un fir pt. scopuri speciale. Sun t 7 glande diferite pe care nu le poseda n totalitate nici un paianjen. Fiecare p aianjen poseda doar cteva dintre aceste glande si nu pe toate 7. Cele 7 glande sunt: - glandula aggregata produce materialul lipicios pt. fire - glandula ampulleceae minor si major sunt folosite pt. matasea firului mobil - glandula pyriformes folosita pt. producerea firelor care se ataseaza - glandula aciniformes produce fire pt. ncapsularea prazii - glandula Tubiliformes produce firul pentru coconi - glandula coronatae -e folosita pt. Producerea firelor adezive n mod normal un paianjen are 3 perechi de rasucitori (spinners) dar exista si pai anjeni cu doar o pereche sau cu 4 perechi. Fiecare rasucitor are functia sa spec ifica. Exista tuburi minuscule n acesti rasucitori, care sunt conectate la glande le de pe abdomenul paianjenului. Numarul acetor tuburi variaza ntre 2-50.000. Pnza de tip ,,orb" (circulara) construita de Araneus diadematus Rasucitorii Partea cea mai dificila pare sa fie primul fir. Zboara paianjenul pt. a produce primul fir? Arunca o linie de partea cealalta? Coboara el si urca pe partea ceal alta purtnd un fir care l ataseaza ntre cele doua parti? Nici una dintre aceste var iante nu e cea corecta. Solutia e una simpla: paianjenul elibereaza un fir lipic ios care este aruncat si purtat de vnt. Daca briza a purtat linia matasoasa catre o zona care prinde linia lipicioasa atunci se formeaza prima punte (bridge). Pa ianjenul traverseaza cu grija de-alungul liniei subtiri consolidnd-o cu o a doua linie si face asta de mai multe ori pna e destul de solida pentru sustinere. Dupa asta paianjenul construieste un fir nu prea ntins si construieste firul n for

ma de Y. Acestea sunt primele 3 ,,radiale ntru a atasa si alte ,,radiale .

ale pnzei. Apoi construieste un cadru pe

Dupa ce toate ,,radialele sunt gata, paianjenul ncepe sa faca fire circulare. Mai n ti pe cele nelipicioase. Distanta dintre fire este asa de larga nct paianjenul sa o poata cuprinde corespunzator latimii picioarelor sale. n final firul lipicios este ntins ntre cel dat de cele circulare. n timpul atasarii firului lipicios la ,,radiale , firul de constructie este ndepartat de catre paianj en. Apoi pnza este completata cu radialele nelipicioase si cu firele circulare li picioase si paianjenul poate sa se odihneasca si sa stea n centrul pnzei cu capul n jos. Dupa o noapte de stat la pnda, pnza se uzeaza. Paianjenul ndeparteaza matasea dimineata urmatoare mncnd-o, lasnd doar prima linie de punte. Dupa o perioada de o dihna n timpul zilei, paianjenul construieste apoi o noua pnza n dimineata urmatoar e. Daca prada a fost mica si pnza nu este grav afectata, ea poate ramne asa pe tim pul zilei si poate fi refolosita dupa reparatii minore. Exista multe variatiuni de tip n ceea ce priveste ,,arhitectura pnzei. Cteva animatii cu modul cum construieste Araneus diadematus pnza sa: http://www.conservation.unibas.ch/team/zschokke/movie.html http://www.youtube.com/watch?v=QqVrxkDGqTI...feature=related http://www.youtube.com/watch?v=4PokKVDhjjo...feature=related n voudoun, simbolul totalitatii androginice (vezi ultima poza) n care se observa 2 receptacule, unul in sus (pt. a primi) si cel ndreptat n jos (pt. a da). Este sim bolul paianjenului. Este uniunea prinicipiilor masculin si feminin. Este acelasi simbol al Muntelui si Grotei daca vreti. Doar ca Grota este translatata pna la n ivelul intersectiei cu Muntele si nu este complet n munte. Paianjenul este locul de intersectie n perfect echilibru al Principiului masculin cu cel feminin, al to talitatii universale care are n centru Principiul (paianjenul), motorul imobil ca re se odihneste si sustine n/din centrul creatiei dupa ce a pornit-o. Este aici v orba de un dublu simbolism: unul ca loc geometric de intersectie a principiului masculin cu cel feminin n perfecta uniune (dupa ce Principiul pune n miscare creat ia), si un simbolism al paianjenului n el nsusi ca Principiu al creatiei. Paianjenul, simbolul Principiului tese, urzeste din el nsusi (din glandele sale p rincipiale) pnza manifestarii contingente si apoi se ntoarce n centrul ei. O arta s i un exemplu de profunda meditatie! Razboiul de tesut traduce un simbolism asemanator. La paianjen, exact ca la razb oiul de tesut, firul dat de rasucitorii de pe abdomen tese manifestarea pe urzea la Substantei Universale (Prakriti, materia prima n toata indiderentiarea sa prim ordiala). PS: a se observa la poza cu razboiul de tesut, crucea de la fereastra si stergar ul n forma de ngeri cu trompeti stnd fata-n fata. De asemenea nu uitati ca exista o floare numita trompeta ingerului. Diane12th February 2008, 03:39 De retinut asta : "Solutia e una simpla: paianjenul elibereaza un fir lipicios c are este aruncat si purtat de vnt." shapeshifter12th February 2008, 03:43 QUOTE (Diane @ Feb 12 2008, 03:39) De retinut asta : "Solutia e una simpla: paianjenul elibereaza un fir lipicios c are este aruncat si purtat de vnt." Duhul Sfnt sufla unde vrea El! In simbolistica hindusa, vntul, Vayu, este suflul cosmic si Verbul, este suveranu l domeniului subtil intermediar intre Cer si Pamnt; acest spatiu este umplut, dup a traditia chineza, de un suflu numit chi (echivalentul pranei hinduse sau a ene rgiei vietii, vitalitatii), pneuma.. n poza atasata n ordine inversa acelor de ceasornic, n Anahata sunt urmatoarele zei

tati: Vayu, Isha, Kakini Diane12th February 2008, 03:55 QUOTE (shapeshifter @ Feb 12 2008, 04:43) Duhul Sfnt sufla unde vrea El! In simbolistica hindusa, vntul, Vayu, este suflul cosmic si Verbul, este suveranu l domeniului subtil intermediar intre Cer si Pamnt; acest spatiu este umplut, dup a traditia chineza, de un suflu numit chi (echivalentul pranei hinduse sau a ene rgiei vietii, vitalitatii), pneuma.. Intr-o poezie Nichita a preferat sa scrie "dulce vaer" si nu "dulce vaier". Asta sa fi fost motivul ? shapeshifter12th February 2008, 04:49 Purusha si Prakriti Realitatea Suprema Constiinta ntreaga n repaus eterna este de neconceput la nivelu l oricarui stadiu al evolutiei. Puterea Suprema care este inseparabila de Consti inta Suprema, sub aspectul sau de putere, duce la aparitia principiilor creatoar e. Samnta dualitatii ia nastere odata cu emergenta celor doua mari principii: Pur usha (principiul constiintei) si Prakriti (primus) si astfel dualitatea devine s tabilita n constiinta legata de simturi. n Purusha, constiinta nu este nuantata de ceea ce nu este constiinta. Asta nseamna ca desi Prakriti a aparut, nu este exis tent n constiinta purusha si n consecinta nu exista prakriti atta timp se ramne n pur usha. Prakriti nu se manifesta n purusha. Nemanifestat cui? Lui Purusha, sau cnd c ineva este n purusha asta nseamna ca este n forma constienta proprie. Cele trei atr ibute primare ale lui prakriti sunt ntr-o faza negativa. Dar prakriti nu este nim ic, ci este sursa tuturor fenomenelor care apar. Dar cum se actualizeaza posibil itatile sale creatoare? Se poate afirma atunci ca prakriti este ,,vazut de catre purusha? Ce este ceea ce este ,,vazut ? Constiinta Purusha este cea n care nu exist a altceva dect constiinta. Prakriti nu este constiinta, deci nu exista n constiint a purusha. Adica prakriti este negata n constiinta purusha, asta nu nseamna ca nu exista deloc ci ca exista sub forma unui aspect al Puterii (Shakti), si acea Put ere nsasi este inseparabila de, si una si aceeasi cu, Constiinta Suprema. Deci, e ste Puterea Suprema. Puterea Suprema ca si putere de fiintare a Constiintei Supr eme, este infinita, dar manifestarea sa ca putere este posibila doar atunci cnd a ceasta putere devine finita. Acest lucru este posibil doar atunci cnd un fenomen ireal ireal n relatie cu Realitatea Suprema este determinat sa apara ca real. Ace asta se face de catre Maya puterea specifica a Puterii Supreme. Prin influenta a cestei puteri, Constiinta Suprema apare ca purusha si Puterea Suprema sub aspect ul sau bindu (putere maxim concentrata), ca prakriti. Prakriti este acel aspect al puterii bindu n care energia creatoare comporta trei forme ca factori minus. Aceste trei forme se numesc Gunas (gune sau atribute pr imare). n prakriti, gunele sunt factori negativi, dar exista posibilitatea ca ace stea sa devina evidente cnd prakriti devine sursa creatiei. Dar gunele ramn negati ve n prakriti daca ele nu sunt ,,strnite de ceva din afara lui prakriti. De unde vi ne acest ,,ceva ? Purusha si Prakriti pot fi interpretate diferit atunci cnd nu exi sta nici o experimentare deasupra nivelului purusha-prakriti. Purusha este const iinta n care nu exista nici o urma de nimic altceva. Aceasta constiinta fiind nea nalizabila si ireductibila, purusha este principiul ultim. Si prakriti exista ca principiu independent, care nu este constiinta. Trebuie an alizata relatia dintre constiinta si ceea ce nu este constiinta. Se spune ca pur usha este ,,schiop dar poate ,,vedea si prakriti se poate ,,misca dar nu poate ,,ve dea . Este ca si cum purusha sta pe umerii lui prakriti si-i arata calea si prakri ti se misca orbeste. Asta nseamna ca prakriti n contact cu purusha constient da na stere la schimbari evolutionare. Dar ce nseamna aceste schimbari? Nu indica oare faptul ca purusha este si ea nzestrata cu putere care determina ca prakriti sa ev olueze? Daca se ia n considerare faptul ca, constiinta nsasi este stimulul care de termina prakriti sa evolueze, atunci trebuie luat n considerare si faptul ca, con stiinta purusha exercita o anumita influenta asupra lui prakriti, fie constient fie inconstient. Aceasta influenta a lui purusha asupra lui prakriti nu poate fi negata complet. Asta nseamna ca, constiinta ca putere, este cauza radacina a sch

imbarii evolutionare a lui prakriti. Daca prakriti ar ramne la infinit ca princip iu independent tinznd sa se dezvolte ca principii cosmice n relatie cu purusha, at unci ar trebui admis faptul ca, aspectul ultim al constiintei este acea forma a costiintei care este asociata prin puterea sa cu prakriti care evolueaza. Aceast a forma a constiintei nu poate fi Constiinta Suprema ultima si ireductibila, dar este o forma a constiintei care apare ntr-o faza tranzitorie a realizarii care n cele din urma culmineaza cu ,,experimentarea constiintei ntregi statice (n repaus) eterne. Daca doar prezenta lui purusha ar duce la evolutia lui prakriti, atunci prakriti nu ar putea fi niciodata ntr-o stare n care cele trei gune sunt negative si n acea sta conditie absorbtia lui prakriti nu ar fi posibila si, n consecinta, concentra rea non-umana (experimentata n diferite samadhi) ar fi un fenomen imposibil. Bindu Suprem este deopotriva Constiinta si Putere. Sub aspect creator, puterea e ste energia pranica sub forma maxim concentrata. Pe de alta parte puterea Kundal ini sub aspectul sau spiritual este asociata cu Bindu Suprem. Cnd energia pranica creatoare se manifesta, aspectul spiritual al puterii Kundalini ramne ntr-o stare nfasurata. Pentru a face posibila aparitia unui fenomen finit din Puterea-Consti inta Suprema, Maya principiul negativo-pozitivitatii apare din Bindu Suprem. Prin influenta maya-ei, prakriti apare ca principiu separat n care este inclus ge rmenele creator constnd din cele trei principii primare ca factori minus iar dpdv mantric, prakriti este kamakala n care se gasesc unitatile pre-matrika ntr-o form a latenta. Odata cu evolutia lui prakriti apare si purusha ca si constiinta sepa rata de, dar n relatie cu, prakriti. Constiinta Purusha care este Constiinta siva apare ca si cum ar fi izolata de Pu terea-Constiinta Suprema de catre maya. Emergenta lui purusha este fenomenul cel mai important. Pasivitatea lui purusha nu se amesteca n mod direct cu prakriti, dar constiinta purusha este constiinta Bindului Suprem care, ca Isvara (Fiinta S uprema sub aspectul sau creativ) ,,vrea sa-si exprime omnipotenta sa creativa, ac easta ,,vointa este cea care actioneaza asupra lui prakriti pentru a determina gu nele sa opereze. Gunele opereaza pe principiul asemanator bindu-nada-bija. Nada sau puterea care emite sunet devine rajas (principiul energetic primar) care este sursa ntregii en ergii de la nivelul corpului mental si fizic. Aceeasi putere se transforma n sattva (principiul constiinta primar) care manifes ta constiinta mentala. Aceeasi putere nada devine tamas (principiul primar de in ertie) care creeaza metamateria si materia. Prin intermediul ,,vointei omnipotente a lui Isvara, costiinta purusha se reflect a n sattva, facnd sa apara o constiinta ,,artificiala care este exprimata prin cons tiinta mentala, iar natura si gradul expresiei depinde de concentrarea sattvei. Aceasta reflectare a lui purusha n sattva nu schimba natura pasiva a sattvei. Sat tva nsasi nu este constiinta, e inconstienta. Dar sattva se gaseste ntr-o forma as a de rarefiata nct constiinta purusha se reflecta foarte bine n ea (ca ntr-o oglinda ). Aceasta refelectare este constiinta mentala. Dar claritatea acestei reflectar i depinde de cele trei gune. Atunci cnd constiinta mentala devine ntrupata, ncepe s a functioneze si, ntreaga organizare se numeste jiva fiinta ntrupata. Constiinta m entala este de-asemenea inconstienta, daca nu este ,,adusa la viata de catre fort a vietii. Aceasta forta se manifesta ntr-o fiinta ntrupata (vie). Constiinta mentala este sursa ntregii cunoasteri a fiintelor ntrupate. Aceasta cun oastere se obtine doar prin instrumentarea corpului, simturi si minte si este li mitata. Ea nu trece dincolo de ,,tarmul senzorial. Constiinta mentala joaca un rol predominant n functionarea simturilor. Asa cum mintea poate functiona fara ajuto rul simturilor asa si ,,vointa lui Isvara functioneaza si fara minte sau corp. Deoarece prakriti nu este constient, la fel si cele trei gune nu sunt factori co nstienti. Dar sattva nu poate functiona fara un fundament dat de forta vietii. A sta se vede clar la fiintele ntrupate. Daca forta vietii nceteaza sa mai functione ze ntr-o fiinta ntrupata, constiinta mentala ia si ea sfrsit. ,,Vointa lui Isvara care se amesteca cu cele trei gune minus, are de-asemenea un fundament al vietii. ,,Vointa lui Isvara este puterea concentrata a lui Bindu Sup rem care este de-asemenea constiinta siva. Aspectul puterii este prana care este

o energie vie. n ,,vointa lui Isvara prana este complet controlata. Aceasta prana controlata este exprimata ca OMNIPOTENTA CREATOARE. Prana ca energie da nastere la cele trei principii primare: rajas, sattva, tamas pentru a constitui prakriti. Aceste trei gune sunt inconstiente. Prin ,,vointa l ui Isvara nu se exercita numai impulsul directional pentru ,,trezirea /,,strnirea gu nelor ci si forta vietii care serveste ca fundament, baza pentru functionarea lu i sattva care, ca si constiinta mentala, se manifesta ntr-un organism viu. Evolutia universului este o expresie a celei mai nalte yoga-vibhuti-OMNIPOTENATE a lui Isvara. n Isvara, forta pranica este suprem concentrata si este sub deplin control constient. n evolutie, sunt create trei cmpuri: un cmp constient mental creat de sattva, un cmp material creat de tamas si un cmp de putere creat de prana ca forta a vietii. Ra jas creeaza energia care opereaza n cmpurile material si mental. Energia Rajas se transforma n elementele sentientei (wikipedia definition: Sentience is the capaci ty for basic consciousness the ability to feel or perceive, not necessarily incl uding the faculty of self-awareness.) n sattva si energie materiala si materie n t amas. Forta vietii transforma materia anorganica n materie vie. n forta vietii sta de-as emenea putere constienta prin care se selecteaza materia corespunzatoare care es te transformata n materie vie, printr-un ,,sablon , (,,pattern ) care corespunde cel mai bine manifestarii constiintei mentale. Aceasta transformare este un proces extrem de complicat prin care o substanta ap arent simpla devine extrem de complexa. Fiecare parte a procesului este temporiz ata corect si pe deplin controlata. Aspectele legate de procesele celulare si ce le functionale ale organelor sunt parte a activitatii organismului n ansamblu. Ac easta este expresia specifica a pranei. Prana, n creatie, devine forta vayu sub c inci forme: prana-vayu, apana-vayu, samana-vayu, udana-vayu si vyana-vayu. Pe scurt: purusha este principiul constiintei dezntrupate care ia nastere din Bin du Suprem atunci cnd acesta este pe punctul de a se expansiona (datorita maximei concentrari de putere). Cnd constiinta purusha devine ntrupata si individualizata prin influenta Maya-ei si a Kanchukas, este jiva constiinta ntrupata sau fiinta. Deci jiva este purusha , cu modificari . Adica aici este vorba de mai multi purush a. Pe de alta parte, cnd purusha devine ntrupat la nivel cosmic si n acelasi timp e ste stapnul Maya-ei si a Kanchukas (cele cinci forme ale puterii de imitatie deri vate din Maya), este numit Isvara. Isvara este un aspect al Bindului Suprem, Dec i si Isvara este un purusha. Prakriti, care este principiul puterii inconstient, ia nastere tot din Bindu Sup rem. Cnd Bindu este pe punctul de a se expansiona, puterea lui Bindu si asuma trei principii de putere creatoare care sunt ntr-o stare de negativitate cnd valoarea fiecarui principiu este zero. Acesta este prakriti. Prakriti este faza latenta a creativitatii, forma principiilor de putere ca si atribute primare ntr-o stare n egativa. Aceasta negativitate se transforma ntr-o stare de relativitate cnd atribu tele primare devin factori plus sub directiva lui Isvara. n starea pre-creativa, Isvara este dincolo de prakriti-nirguna (fara atribute), d upa creatie, Isvara devine saguna (cu atribute) si totalitatea corpurilor-minte este corpul lui Isvara. ,,Vointa" lui Isvara ar putea fi comparata cu Vointa lui Dzeu din crestinism si nu numai att ci am explicat si mecanismul (si motivul) prin care aceasta Vointa a lui Dzeu actioneaza! Pentru ca asa cum am mai spus Isvara corespunde ntructva Dze ului din crestinism.. de aici ncolo lucrurile devine extrem de interesante.. De-a semenea am explicat ca aceasta OMNIPOTENATA CREATOARE nu este altceva dect ,,rezu ltatul" firesc al acumularii maxime de putere din Bindu Suprem.. Puterea maxim c oncentrata ntr-un punct are tendinta fireasca de a se expansiona atunci cnd concen trarea (de putere) a ajuns la un maxim.. De-asemenea am aratat ca aceasta ,,Voin ta" a lui Isvara actioneaza prin intermediul celor trei gune (sattva, rajas, tam as).. apar astfel unele similitudini cutremuratoare cu afirmatiile biblice si fa cilitarea ntelegerii mult mai profunde a mecanismelor ,,divine"! De-asemenea am s pus ca Isvara este tot un purusha! dar cum spunea Patanjali n Yoga Sutra, unul de osebit, iar n ,,vointa" sa forta pranica este complet controlata n mod constient. ,,Vointa lui Isvara este puterea concentrata a lui Bindu Suprem care este de-asem

enea constiinta siva. Observatie: Cuvntul ,,sentienta" vine din englezescul ,,sentience" si poate fi definit astfel : 1. the readiness to receive sensation, idea, or image: unstructured available co nsciousness. 2. a state of elementary or undifferentiated consciousness: feeling as contraste d with sensation, perception, or ideation. Sentience is a capacity for a certain kind of representation, one at the heart of awareness, the creation of possibil ity, and the exercise of choice. Sentience can only be imputed to anything other than yourself: it cannot be directly ascertained. Some think trees are sentient , others think insects are, some think only (some?) humans are. Puterea din Bindu Suprem exista sub doua forme: - prana si Kundalini. Prana este principiul energetic al Puterii Supreme sub aspectul sau omnipotent, care se ex prima ca si omnipotenta creativa. Puterea Suprema sub aspectul sau spiritual est e Kundalini. n Bindu Suprem energia este ntr-o forma suprem concentrata gata sa-si manifeste omnipotenta creativa. De aceea, fluxul de energie pranica porneste di n Constiinta Suprema. Prana este energia vietii. La nivelul lui Prakriti, o part e a energiei pranice este eliberata si se trifurca sub forma celor trei gune ine rte. Puterea Kundali este putere spirituala constienta care curge cel mai putern ic doar spre Constiinta Suprema atunci cnd fluxul pranic este controlat. Dar pran a la nivelul punctului Bindu este de-asemenea controlata de puterea Kundali. Ace omnipo st control face ca energia pranica sa manifeste cea mai nalta yoga-vibhuti tenta creativa. Puterea Suprema sub aspectul sau de putere este Bindu Suprem iar Bindu Suprem sub aspectul sau creativ este Isvara. nainte ca prana sa-si manifeste omnipotenta creativa, o putere numita Maya apare din Bindu Suprem prin influenta careia puterea infinita a lui Bindu Suprem apare ca finita si apoi evolutia devine posibila. ntr-un anumit punct Maya face ca, constiinta, care este unita cu puterea n Bindu S uprem, sa apara ca Purusa principiul constiintei. Maya face de-asemenea ca Prakr iti sa apara drept principiu de putere inconstient. Dar Purusa si Prakriti exist a n relatie unul cu celalalt. Cnd prakriti emerge din Bindu Suprem, Kundalini radi aza puterea sa sub forma de sunet ca si kamakala (omnipotenta creativa nfasurata n forma sonora) n care rezida unitatile matrika germinale. De fapt kamakala si prakriti nu sunt diferite sub aspect fundamental. Natura put erilor mostenite n prakriti rezida n forme sonore care sunt reprezentate n kamala. Cele trei gune din prakriti sunt cele trei linii ale unui triunghi echilateral c onstnd din unitati sonore latente care formeaza kamakala. Cnd gunele ncep sa operez e, triunghiul kamakala ncepe sa emita sunetul cunoscut sub numele de pranava. Puterea care este implicata n transformarea gunelor-minus n gune-plus se gaseste n natura sunetului pranava. Energia pura este data de prana si controlul acestei e nergii este determinat de catre puterea Kundali exprimata sub forma sunetului pr anava. Prakriti nu exista deasupra nivelului purusha. Existenta lui prakriti se datorea za Maya-ei si odata cu obsorbtia Maya-ei se absoarbe si prakriti si ceea cew ramn e este bindu-constiinta-putere din Bindu Suprem. Absorbtia Maya-ei este un mare pas n trezirea puterii Kundali astfel nct absoarbe toate formele sonore precum si p rana. Acum toate impulsurile creative nceteaza si Kundalini ca si Kundalini Supre m este aspectul spiritual al Puterii Supreme. Dar Puterea Suprema n aspectul sau creativ este Bindu Suprem n care energia pranica este maxim concentrata si asupra careia Kundali ca Shabdabrahman exercita control prin putere sonora pentru a o aduce pe aceasta (prana) la nivelul de omnipotenta creativa. Controlul lui Kunda lini asupra pranei ramne la nivelul pashyanti si madhyama. Kundalini ca si Kundalini Suprem (MahaKundalini), ascende de la Bindu Suprem cat re Nada Suprem. Nada este puterea Puterii Supreme (n aspectul sau de putere) care este infinita, dar care poarta o urma de ceva care se poate dezvolta ca putere finita. n acest punct, prana ca principiu energetic infinit este parte a Kundalini. Posib

ilitatea de a aparea ,,miscare (expansiune) este mult mai pronuntata n Bindu Supre m, n care prana devine concentrata n cel mai nalt grad dar este de-asemenea control ata de Kundalini. Nada este predominant putere Kundali n care exista o vaga urma a elementului de s unet, care nu este nici evident, nici manifestat. Acest element de sunet devine principiu sonor la nivelul bindu atunci cnd Kundalinie este Shabdabrahman. La nivelul nada, cnd Kundalini este catre Siva Suprem (Constiinta), sunetul este complet nfasurat n el, dar cnd fluxul de putere nu este la siva, apare un slab indi ciu. Acest element de sunet se poate dezvolta n bija-mantra specifica prin care K undalini Suprem, unit cu siva Suprem, apare ca Istadevata n lotusul cu 1000 de pe tale. Elementul de sunet se dezvolta n matrika n forma latenta la nivelul bindu at unci cnd Puterea Suprema si exercita aspectul creativ. Cnd Kundalini Suprem se afla la nivelul siva-sakti, siva straluceste n continuare n Kundalini. n aceasta etapa nu exista nimic n Kundalini dect siva, apoi Kundalini s e uneste prin iubire suprema cu Parama siva Constiinta infinita . Aceasta are lo c la nivelul Sakala siva. n final, Kundalini n uniune suprema devine una si aceeas i cu Parama siva. Acum exista doar sakti (Putere) ca siva si siva e unul cu sakt i a sa. Mahakundalini (Kundalini Suprem) este acum Parama siva. Cnd puterea de la nivelul bindu ca prana si manifesta mai nti creativitatea, puterea Kundali patrund e prin triunghiul kamakala si apare ca sunetul pranava care exercita control asu pra fortei pranice manifestate. De fapt, sunetul pranava este parte intrinseca a fortei pranice pentru prima dat a. Manifestarea fortei pranice este asociata cu schimbarile gunelor-minus n gune-plu s n prakriti. Acum forta pranica prin Kundalini ncepe sa opereze n punctul rajas. A cest lucru are loc la sfrsitul sunetului pranava adica la jonctiunea dintre forme le sonore pasyanti si madhyama. Forta pranica manifesta acum miscari circulare executnd 20 de cercuri si n fiecare cerc apar cte 50 de unitati matrika. Astfel ia nastere sahasrara n care fiecare unitate-matrika devine de 20 de ori ma i puternica. Apoi linia-rajas, linia-sattva si linia-tamas ncep sa se manifeste. n linia-rajas, n care rajas este factorul predominant, prana se bifurca n energia-r ajas si energia-vietii. Energia-rajas n punctul sattva se transforma n sentienta s i n punctul-tamas, ea devine materie si energie asociata materiei. Energia vietii n punctul sattva formeaza baza vitala pentru functionarea sattva si n punctul tam as formeaza materia vie. n punctul rajas, energia-vietii ca energie vayu creeaza cmpul de putere. Din sattva iau nastere etapa cu etapa urmatoarele principii: 1. Mahan (supraminte) 2. Ahang (Constiinta Eului sau simtamntul lui ,,Eu sunt , fiintare ca atare, nu ca ceva n particular) 3. Buddhi (mintea intelectiva) 4. Chitta (constiinta legata de simturi) 5. Jnanendriyas (simturile) 6. Karmendriyas (facultatile conative) n Mahan exista o concentare maxima de sattva. Atunci cnd prezentele urmelor de raj as si tamas n linia sattva sunt neutralizate, are loc absorbtia lui Mahan n prakri ti. Concentrarea maxima de sattva scade n mod gradat odata cu penetrarea a din ce n ce mai mult rajas. Mahan este acea forma a constiintei n care exista un calm ab solut fara nici o urma de ondulatie. Aceasta constiinta este acolo unde nu exist a nici un fenomen obiectiv si se afla ntr-o stare de cea mai adnca concentrare. Ac easta constiinta este iluminata de catre splendoarea divinei Kundalini. Atunci cnd o cantitate de rajas penetreaza n punctul sattva, constiinta ncepe sa ar ate oscilatii. n acelasi timp se concentreaza si mai mult tamas n constiinta ducnd astfel la o limitare a acesteia. Toate acestea au loc pas cu pas. Tot n acest mod ia nastere Ahang (constiinta Eului/engl. I-ness). Acum cmpul constient se divide n 2 parti: constiinta eului si constiinta obiectiva. Constinta obiectiva este ac ea forma a constiintei n care lucrurile ramnnd n afara constiintei eului, devin refl ectate. Constiinta obiectiva are 2 aspecte: dhi (mintea concentrativa) si chitta

(constiinta legata de simturi). Alaturi de chitta iau nastere buddhi (mintea le gata de intelect), manasyana manas (aspectul legat de vointa al mintii) si indri ya manas (aspectul legat de simturi al mintii). Apoi, pe masura ce concentratia de rajas si tamas creste, iau nastere cele 5 jna nendriyas (simturi) si cele 5 karmendriyas (facultati conative). Rezumnd ce le spuse mai sus: 1. Mahan: - constiinta n care lipseste constiinta Eului si obiectele. n aceasta co nstiinta rarefiata exista o reflectare completa a lui purusha. Constiinta se afl a ntr-o stare corespunzatoare etapei a patra a concentrarii supraconstiente. Cons tiinta Mahan este culminatia constiintei dhi. 2. Ahang: - Primul nivel: constiinta care se bifurca n constiinta eului si consti inta obiectiva. Constiinta obiectiva este constiinta dhi care se afla ntr-o stare corespunzatoare etapei a treia a concentrarii supraconstiente. Este starea de c oncentrare n care se reflecta Isvara n forma. Al doilea nivel: Dhi este ntr-o stare corespunzatoare celei de-a doua etape a con centrarii supraconstiente. Obiectele sunt acum subtile: cele 5 mahabhutas si cel e 5 tanmatras. Al treilea nivel: Dhi este ntr-o stare corespunzatoare primei etape a concentrari i supraconstiente. Obiectele sunt acum senzoriale. Al patrulea nivel: Chitta se afla ntr-o stare oscilatorie (stare cu vritti). Mint ea intelectiva, aspectul legat de simturi al mintii, simturile, aspectul volitio nal al mintii si facultatile conative sunt cele implicaten acest nivel al constii ntei. Functii: perceptie senzoriala, gnd si intelectie, afectivitate, volitie si conatie. Din punct de vedere al concentrarii: 1. Mahan: -etapa finala n concentrarea supraconstienta 2. Ahang: Nivelul 1: etapa 3 n concentrarea supraconstienta. Obiecte: Isvara n forma. Nivelul 2: etapa 2 n concentrarea supraconstienta. Obiecte: cele 5 mahabhutas si cele 5 tanmatras Nivelul 3: etapa 1 n concentrarea supraconstienta. Obiecte: senzoriale Nivelul 4: starea cu vrittis. Acestea apar din: perceptie, gnd si intelectie, afe ctivitate, volitie si conatie. Sushumna nadi trece prin interiorul coloanei vertebrale, ea nu este un nerv, sub stanta nervoasa sau structura tubulara materiala, asta nseamna ca nu se poate viz ualiza prin disectia coloanei vertebrale. Sushumna este un nadi subtil. Nadis-urile nu sunt fire/canale ci linii subtile de miscare a fortei produse de si asociate intrinsec energiei vayu (cam ca si liniile de cmp din fizica, pt. a f ace o analogie). Vayu este o energie ntr-o forma subtila, complet independenta de particule, nu ar e masa, sarcina si nu interactioneaza cu materia. De aceea nu poate exista n cmpul material. Dar asta nu nseamna ca nu exista deloc. Energia materiei este un fenom en triangular, n care particulele, radiatia si lumina sunt factori componenti. Ad ica este vorba despre energia tejas cu care sunt conectate si partile sale compo nente energia ap care e implicata n principiul de conservare a energiei precum si energia kshiti care este implicata n mentinea masei n materie. Cnd acest pattern triangular energetic se transforma ntr-un pattern energetic cu 6 colturi, masa devine zero, dispare caracterul electric si se elibereaza din mat erie, n schimb pastreaza radiatii energetice continue care formeaza nadis-urile. Vitalitatea este insuflata n aceasta forma si manifesta un caracter creator prin care organizarea materiei vii duce la evolutie. Vayu nadi opereaza la nivelul cmpului nadi subtil cu o viteza foarte mare si face sa apara linii de miscare-forta care sunt nadis-urile. Prezenta acestor nadis-u ri nu poate fi determinata n materie dar o parte a energiei subtile penetreaza co nstant materia vie organizata si face sa apara functionarea n ansamblu a unui cor p viu. Nadis-urile apar ca fiind constante din cauza supervitezei radiatiilor energetic

e ale energiei vayu. Cmpul energetic vayu este de fapt expansiunea energiei mult mai concentrate care este bindu (lit. punct). Bindu tinde sa elibereze energia s a supraconcentrata prin expansiune, n jurul lui Bindu se formeaza astfel un cmp. A cesta este aspectul evolutionar al energiei vayu. Vayu sub forma sa de energie s uperconcentrata este bindu iar expansiunea lui bindu da nastere cmpului nadi vayu . Acest fenomen bindu+cmpul sau are loc la nivelul tuturor planurilor: n materie, nu cleele atomilor seamana cu bindu si ceea ce este n jurul lor este cmpul acestora. Atomii sunt de-asemenea cmpuri ale particulelor elementare. n materia vie, un nucl eu celular este bindu si citoplasma din jurul sau este cmpul. La nivel mental aha ng (constiinta Eului) este bindu care creeaza chitta (constiinta mentala) ca si fenomen de cmp corespunzator. Energia vayu sub aspect de putere-chitra se concentreaza pentru a forma bindu pe talin (cu petale), numit chakra sau lotus. Formarea chakrelor are loc pe toata lungimea chitrini nadi n anumite puncte ale a cestuia. Chakrele inferioare sunt manifestari specifice si detaliate ale nirwana chakra care este situata la capatul superior al chitrini-nadi. Sahasrara este chakra din care descinde mai nti nirwana chakra. Sahasrara este de fapt un cmp al lui Bindu Suprem asa cum un atom este un cmp de particule n plan mat erial. Vayu nadi este cmpul vayu sub forma sa de putere chitra centrata sub forma de bindu. Chitrini este linia de miscare-forta pranica care are o radiatie alba . Radiatia chitrini este nfasurata (ca o anvelopa) de catre radiatia vajra (de cu loare rosu vermilion) si vajra la rndul sau este nfasurata de catre radiatia sushu mna de culoare rosu intens. Exista un vid n aspectul central al chitrini nadi n care nu exista nici o radiatie . Acest vid se numeste brahmarandhra sau vidul-brahma. Este un vid potential dar devine brahma nadi atunci cnd puterea Kundalini trece prin el. Toate acestea se pot ,,vedea n dhyana atunci cnd constiinta dezvolta puterea de a r ejecta obiectele senzoriale si poate primi direct obiecte la nivel subtil. Cmpul supramaterial este stratul intrinsec, adnc peste care se suprapune substanta materiei vii. n acest strat fizic de suprafata exista pozitii particulare care c orespund aproximativ unor anumite puncte vertebrale si craniene. Aceste pozitii la nivel fizic sunt locuri de rezonanta produse de radiatiile de putere de la ni velul subtil al chakrelor atunci cnd ele sunt ,,trezite sau mai bine zis stimulate prin concentrare mentala n aceste locuri de rezonanta. Nu este usor de gasit n mod direct aceste puncte de rezonanta. Exista metode de l ocalizare a acestor pozitii ale chakrelor de la nivelul chitrini nadi iar determ inarea punctelor vertebro-craniene se face prin aflarea punctelor de suprafata c are corespund aproximativ acestor locuri de rezonanta. Diane12th February 2008, 05:04 QUOTE (shapeshifter @ Feb 12 2008, 05:49) Toate acestea se pot ,,vedea n dhyana atunci cnd constiinta dezvolta puterea de a r ejecta obiectele senzoriale si poate primi direct obiecte la nivel subtil. "De-al meu propriu vis, mistuit ma vaiet" zicea poetul ! shapeshifter12th Februa ry 2008, 05:17 QUOTE (Diane @ Feb 12 2008, 05:04) "De-al meu propriu vis, mistuit ma vaiet" zicea poetul ! engl. mist = ceata, abur focul care mistuie vasul (ca recipient al visului, vis care ia forma vasului, re cipientului) si ridica fumul ca o ceata/fum de duh.. PS: VS- v(i)s, v(a)s; VSN - v(a)s(a)n(a) - reminiscenta Diane12th February 2008, 05:25 QUOTE (shapeshifter @ Feb 12 2008, 05:17) engl. mist = ceata, abur focul care mistuie vasul (ca recipient al visului) si ridica fumul ca o ceata/fu m de duh..

PS: VS- v(i)s, v(a)s; VSN - v(a)s(a)n(a) - reminiscente "Ah, vine norul si ma sterge cu un burete foarte rece. Ramn ce-am fost, un tron de rege din care ai plecat de mult " shapeshifter28th February 2008, 16:26 Problema raului si a predestinarii (I)

Din punct de vedere al antropomorfismului, problema predestinarii si cea a raulu i constituie doua mari probleme. Dar din punct de vedere metafizic, singura prob lema este aceea a expresiei prin limbaj. Pe plan principial nu exista problema i nsolvabila, pentru ca acest este poate fi n principiu cunoscut, spiritul uman fiind total si nu partial ca inteligenta animala. Realul si ceea ce poate fi cunoscut coincid, nu pentru facultatea rationala ci pentru Intelect, a carui prezenta ac tuala sau pur notionala constituie baza pentru conditia umana. Opozitia extrema a complicatiei inevitabile a dialecticii abstracte este simboli smul vizual, sau simplu simbolismul, care ofera toate aspectele unei probleme di ntr-odata, dar fara a oferi cheile care permit ca totul sa fie descifrat. Daca problema raului si cea a predestinarii apar ca probleme insolvabile credinc iosului obisnuit, asta se datoreaza teologiei, tributara antropomorfismului sau care se opreste la mijloc de drum si personalizeaza impropriu Principiul suprem, si asta arata ca teologia are o idee insuficienta a ceea ce s-a denumit Ordine D ivina . Fara dubiu, nu exista o separare impenetrabila ntre ratiune si inteligenta, aceas ta din urma neputnd intra complet si n mod decisiv ntr-o gndire care se identifica c u cristalizarile dogmatice si sentimentalismele sale corespunzatoare. Absolutul, prin definitie, include Infinitul continutul lor comun fiind Perfecti unea sau Binele si Infinitul la rndu-I, da nastere, la nivelul gradului acelui Abs olut mai mic care este Fiinta, la Posibilitatea Totala ontologica. Fiinta nu poate sa nu includa Posibilitatea eficienta, deoarece nu poate mpiedica Absolutul de a include Infinitul. Posibilitatea, se poate spune, are doua dimen siuni: una orizontala si una descendenta , sau una calitativa si una cantitativa , n m alogic si metaforic vorbind. Prima dimensiune a Posibilitatii contine calitatile divers indefinite si arhetip urile, iar a doua dimensiune le proiecteaza n directia neantului sau imposibilitati i. n aceasta proiectie, sau ndepartare fata de sursa (adica Fiinta Pura), a doua d imensiune a Posibilitatii, pe de-o parte coaguleaza calitatile si arhetipurile, iar pe de alta parte, manifesta contrariile lor; de aici n cele din urma fenomenu l de manifestare contrastiva, si n consecinta fenomenul raului. Fiinta, care coincide cu Dumnezeu personal, nu poate mpiedica aparitia raului, de oarece, Ea nu poate aboli, si nu ar putea voi a aboli, Infinitudinea Absolutului pur. Acest lucru rezolva urmatoarea problema: Daca Dumnezeu este bun si omnipotent, de ce El nu aboleste raul? Nu vrea sa-l ab oleasca, sau nu poate face asta? Pentru motivele indicate mai sus, El nu poate aboli raul ca atare si nu voieste sa-l aboleasca pentru ca El i cunoaste necesitatea metafizica dar El este capabil si doreste sa aboleasca raul particular, si de fapt, acest rau particular este tranzient; desfasurarea cosmogonica nsasi este tranzienta deoarece Manifestarea u niversala parcurge faze si este reabsorbita periodic n Apocatastaza sau Noaptea lui Brahma . ntr-un sens, Absolutul este dincolo de bine si rau, dar n alt sens, El este chiar esenta bunatatii, este Binele ca atare. Nu este nici bine nici rau, El condition eaza, prin radiatia Infinitudinii Sale, geneza a ceea ce noi numim rau, dar El e ste Bine n sensul ca fiecare bine conceptibil i dovedeste natura sa esentiala; rau l ca atare nu ar putea avea radacina n Absolutul pur, si nici n ceea a Absolutului mai mic adica Fiinta, Dumnezeu personal. Mai mult, raul nceteaza sa fie rau atunci cnd este vazut ca o necesitate metafizic a care contribuie la acel bine mai mare , care este, pe de-o parte, manifestarea co

ntrastiva a binelui, si pe de alta parte reabsorbtia care transforma orice rau n Binele care este si origine si sfrsit; ad majorem Dei gloriam. n ceea ce priveste radacina problemei, ne putem exprima astfel: Binele absolut nu are nici un opus; un bine care are un opus nu este binele abso lut, Doar Dumnezeu este bine . Daca cineva spune ca Infinitudinea supra-ontologica, sau Posibilitatea ontologica care o proiecteaza, este bine n sens contrastiv propr iu acestui termen, atunci ar putea fi ridicata obiectia ca raul exista, dar n rel atie cu aceasta cauzatie indirecta a raului fie ea privare sau exces Posibilitat ea este dincolo de acea opozitie, este amorala . shapeshifter28th February 2008, 18 :12 Problema raului si a predestinarii (II)

n ceea ce priveste natura intrinseca si pozitiva a Principiului suprem, trebuie r ecunoscut faptul ca Posibilitatea eficienta sau, Dumnezeu personal, precum si a fortiori Infinitudinea Divinitatii impersonale sau suprapersonale, trebuie sa fi e definita ca Binele Suveran . Paralel cu chestiunea raului care aduce n discutie problema Omnipotentei si Bunat atii lui Dumnezeu, problema existenta doar n virtutea confuziei antropomorfistice dintre Divinitatea impersonala si Dumnezeul personal exista problema predestina rii, care aduce n discutie problema, pe de o parte a libertatii omului si deci a responsabilitatii sale, si pe de alta parte problema Bunatatii si Justitiei lui Dumnezeu. Solutia acestei dificultati este si aici distinctia ntre Fiinta si Dincolo-de-Fii nta, sau ntre Absolutul mai mic si Absolutul pur : predestinarea nu poate proveni dint r-o vointa care n acel caz ar fi n mod necesar arbitrara a Dumnezeului personal; ci ea provine din Posibilitatea pura a carui sursa rezida n Infinitudinea Absolutulu i. Din acest punct, se poate spune ca o creatura este o posibilitate, si ca o posib ilitate este ceea ce este; de aceea, ntr-un sens, este ceea ce vrea sa fie ; destinu l este unul din aspectele sale printre altele. Individualul vrea sa fie ceea ce este ; el este ceea ce vrea : ceea ce posibilitatea (c pe care o manifesta) vrea sau a voit initial. Oricine accepta ca omul se distinge de animale prin liberul arbitru; nimeni nu n eaga ca n comparatie cu o pasare n colivie, o pasare care scapa este libera; carac terul relativ al acestei libertati nu ndeparteaza nimic din realitatea pe care o reprezinta si poseda. De aceea, libertate nechestionabil exista, chiar si n cazul unui animal, dar exis tenta unui lucru nu nseamna ca este absoluta iar a nega absolitudinea nu se reduc e la negarea existentei. Adresndu-se El nsusi individualului si colectivitatii care prin definitie e consti tuita din indivizi Dumnezeu personal se face El nsusi individual: adica El creeaz a o religie care este n mod necesar particulara si formalista si care din acest m otiv nu ar putea fi universala n ceea ce priveste forma sa, nu mai mult dect un in divid ca atare care poate reprezenta sau realiza universalitatea. Din contra, Divinitatea impersonala nu creeaza religii: Sinele Divin confera ade var universal si sanctitate corespunzatoare din interior, iluminnd Intelectul si penetrnd Inima; asta presupune faptul ca Inima sa fie curata, fara pasiuni si ero ri, si astfel sa fi reintegrat puritatea primordiala. Dar Dumnezeu este unul, si nu exista vreo problema n accederea la imanenta atta ti mp ct se are n vedere transcendenta, sau de apropiere de Divinitatea impersonala mp otriva vointei sau cerintelor Dumnezeului personal, n afara cadrului religios. Teologiile au dreptul sa faca uz de stratageme simplificatoare si moralizatoare, cerute de sfera lor de actiune, dar inteligenta umana n masura n care este capabi la de a-si reuni propria substanta nu are mai putin dreptul sa stie, dincolo de interese ce tin de morala si altele, simpla natura a lucrurilor, chiar n interior ul Ordinii Divine. Punctul de vedere teologic nu se poate retine (n practica) de la a atribui Dumnez eului personal care este n domeniul Maya-ei - trasaturile Divinitatii impersonale, care doar ea este dincolo de Maya sau Relativitate; dar Intelectul pur de aici n principiu, omul poate merge dincolo de Maya deoarece este n mod esential capabil

de a concepe Absolutul pur care este dincolo de Maya, Relativitate, Fiinta. De aceea, omul nu este absolut legat de Dumnezeu Persoana, sau Dumnezeu-Maya; el este legat sub aspect individual, dar nu n orice alt aspect, si acesta este moti vul pentru care pneumatikos este o Lege lui nsusi , care evoca ntreaga problema a ima nentei principiale a Adevarului si Caii. Ne aflam aici la limitele exprimabilului, acolo unde exista doar o alegere din u rmatoarele: ori a lua asupra sarcina de a furniza puncte de referinta care nu po t ocoli paradoxul, complicatia, elipsa si alte dezavantaje ale gndirii sau limbaj ului, ori de a ne abtine de la a satisface anumite nevoi imperioase pentru expli catii cauzale, si sa ne limitam la asertiunea ca Dumnezeu face ce vrea . Totusi, prin refuzarea luarii n considerare a cerintelor pentru explicatii cauzal e la care omul are un drept n principiu deoarece aceste cerinte apar din intelige nta totala care caracterizeaza specia umana se deschide usa catre uzurparile de tip luciferian si de aici catre cele mai daunatoare erori si negari acelea care afecteaza tot ceea ce constituie ratiunea de a fi a omului. De aceea, omul are n primul rnd dreptul sa ridice anumite chestiuni n principiu , deoa rece exista caderea originara care obliga religiile si deci teologiile sa tratez e omul asemeni unui copil sau invalid; desi omul cazut nu este tot ce este omul, si ca rezultat exista probleme sau drepturi si ndatoriri mpotriva carora ar fi n v an sa se legisleze conform literei Legii. Pe scurt, explicatiile metafizice au doua functii: una de jure si alta de facto : de a furniza informatii si de aici chei acelora care sunt calificati sa le primeasc a si de a elibera de erori pe aceia care le-au contractat prin contact cu false ideologii; n acest ultim caz, functia ntelepciunii va fi a priori pentru a permite acelora care si-au pierdut credinta, sa recupereze capacitatea de a crede n Dumn ezeu, si toate gratiile care rezulta din ea. Cel care are intuitia Absolutului care nu rezolva problema raului dialectic ci o pune n paranteze prin ndepartarea ntregii sale otravi poseda ipso facto simtul rel atiei Substanta si accidente astfel nct el nu este capabil sa vada accidentele n af ara Substantei. Un accident, adica un fenomen sau o fiinta, orice ar fi, este bun(a) n masura n ca re manifesta Substanta, sau altfel spus: n masura n care manifesta resorbtia accid entalului n Substanta. Si invers, un fenomen este rau ntr-o anumita masura sau alta n masura n care manife sta separarea accidentalului de Substanta, sau altfel spus: n masura n care tinde sa manifeste absenta Substantei, dar fara a reusi complet acest lucru, deoarece existenta aduce marturie n ceea ce priveste Substanta. Dumnezeu si lumea: Substanta si accidentele; sau Esenta si formele. Accidentul, sau forma, manifesta Substanta, sau Esenta, si proclama gloria Sa; raul este ras cumpararea accidentalitatii n masura n care aceasta este separativa si privativa, si nu n masura faptului de a fi participativa si comunicativa. Cunoasterea Substantei imanente este victorie asupra accidentelor sufletului de aici asupra accidentalitatii privative ca atare deoarece exista o analogie ntre m icrocosm si macrocosm. Notiunea de Bine permite abordarea problemei cruciale a raului. Cauza distanta s i indirecta a ceea ce numim rau adica privare de bine este misterul Posibilitati i totale; aceasta fiind infinita, n mod necesar cuprinde posibilitatea propriei s ale negatii, deci posibilitatea imposibilului sau fiinta neantului . Aceasta posibilitate paradoxala, aceasta posibilitate a absurdului deoarece exista si deorece nimic nu poate fi separat de Bine, care coincide cu Fiinta are ca ne cesitate o functie pozitiva, aceea de a manifesta Binele sau multiplii bine prin i ntermediul contrastului, n timp sau succesiune, precum si n spatiu sau coexistenta. n spatiu , raul este opus binelui si prin acest fapt l face pe acesta sa luceasca si i scoate n afara natura printr-un contrario; n timp , ncetarea raului manifesta victori a binelui, conform cu principiul VINCIT OMNIA VERITAS; aceste doua moduri ilustr eaza irealitatea raului si-n acelasi timp caracterul sau iluzoriu. Cu alte cuvinte: functia raului este manifestarea contrastanta a binelui si de a semenea victoria acestuia din urma. Se poate spune ca raul prin natura sa, este condamnat la propria-I negatue; repr ezentnd ori absenta spatiala ori temporala a binelui, raul deci se ntoarce la propria-

I absenta, care este privare de fiinta si deci nimicnicie. Daca cineva ar obiect a faptul ca binele este de asemenea perisabil, trebuie sa I se spuna ca binele s e ntoarce la prototipul sau celest sau divin n care el singur este ntreg el nsusi , cee a ce e perisabil n bine nu este binele nsusi, ci aceasta si acea anvelopa care-l l imiteaza. Acest lucru ne readuce la radacina problemei raul este o consecinta necesara a nd epartarii de Soarele Divin, sursa care se revarsa , sursa traiectoriei cosmogonice, misterul misterelor fiind Posibilitatea Totala ca atare. Raul - sarpele Paradisului - a aparut din nimicnicie de ndata ce lumea interioara a androginului primordial a devenit exteriorizata, acest moment cosmogonic coinci de cu crearea Evei, adica cu sciziunea androginului nca imaterial, care era primul Adam . Materializarea sau caderea, a survenit dupa exteriorizarea lumii interioare a andr oginului primordial si sub influenta sarpelui; individualism un mod elementar de luciferianism a dus la ncatusarea n materie, cu toate calamitatile ulterioare, da r si cu gratiile corespunzatoare. shapeshifter28th February 2008, 23:28 Un frumos text gasit pe net legat de.. CUADRATURA CERCULUI (Mihai) Profesorul lasa compasul si lua in mana foaia. Privi desenul pe care tocmai il f acuse. Un banal cerc... Privirea lui deveni fixa si ramase asa, agatata parca de centrul cercului. Cuadratura cercului... Sa construiesti cu rigla si compasul un patrat de arie eg ala cu cea a unui cerc dat. Le vorbise in cursul zilei elevilor de la cercul de matematica despre aceasta antica problema de geometrie. Avusese un sentiment de insatisfactie, nemultumire, chiar frustrare cand le spusese ca problema nu are r ezolvare, ca cineva chiar reusise sa demonstreze ca nu exista rezolvare. Cei cat iva copii pasionati de matematica il ascultasera fascinati, fara sa-l intrebe ni mic, contrar obiceiului lor. Poate sesizasera, undeva in subconstientul lor, frustrarea lui. Intr-un tarziu o chii incepura sa-i lacrimeze. Lasa foaia din mana si privi ceasul de pe birou. D oisprezece fara zece. Lumina lampii de birou i se paru dintr-o data foarte obosi toare. Totusi nu-i era somn. Intunericul de afara se ingemanase parca cu intuner icul din cotloanele camerei, unde nu ajungea lumina lampii. Inchise ochii. Linis tea noptii se strecura in mintea sa dandu-i o senzatie de limpezime si claritate ... Esenta problemei era transcendenta numa- rului PI, imposibilitatea de a-l "prind e" intr-o ecuatie cu coeficienti rationali. Ratiunea nu poate cuprinde transcend enta, n-o poate intelege. Chiar cele mai banale numere irationale sunt re- preze ntate si aproximate cu numere rationale. Rigla si compasul sunt instrumente inve ntate de mintea omului. Mintea rationala. Poate daca ar exista un instrument ira tional... Tresari brusc. Cioc... cioc... cioc, cioc... cioc... cioc... cioc. Seria de bata i in usa de la intrarea in garsoniera il smulsera din reverie. Mintea lui inregi stra in subconstient muzicalitatea ciudata a seriei de batai, dar cand se ridica de la birou si se indrepta spre usa in minte nu-i mai staruia decat un sentimen t de surpriza amestecat cu curiozitate. Cine putea fi?... Pana sa ajunga la usa seria de ciocanituri se repeta. Se opri in fata usii. Inima ii batea nebuneste. Paradoxal, nu-i era frica. Era cuprins de o stranie emotie euforica. Mintea scur tcircuitata era strafulgerata de franturi de imagini si ganduri imposibil de tra nspus in cuvinte. A treia serie de batai il dezmetici. Desfacu lantul de siguran ta si deschise usa. Intrezari in intunericul din hol silueta unui barbat. Recapa tandu-si complet stapanirea de sine zise:

- Ce cauti, omule, aici, la ora asta? "Nu eu caut ceva, ci tu esti cel ce cauta. Eu doar am venit sa te ajut." si prof itand de perplexitatea profesorului trecu pe langa el si intra in camera. Naucit, profesorul inchise usa si-l urma pe srain. Avea o senzatie stranie. Desi se putea misca in voie, nu-si simtea corpul. Simtea ca tot ceea ce i se intampl a este ireal dar, in acelasi timp, foarte real. - E un vis cumva sau e realitate? "E o intrebare fara sens, stupida... Si visul e ceva real." - Voiam sa spun... acum visez? Strainul il privi usor amuzat. Nu-i distingea trasaturile foarte clar, cu toate ca parca era mai multa lumina in camera. Doar ochii ii percepea: mari, luminosi si plini de viata. Hainele nu-i ieseau cu nimic in evidenta, le zarea tot ca pri n ceata. In schimb era vizibil, foarte clar, pe pieptul lui un medalion: o floar e cu opt petale, inscrisa intr-un cerc, iar pe circumferinta acestui cerc alte d ouasprezece cercuri mai mici, tangente intre ele. "Asta tu stii mai bine." Strainul se apropie de birou si lua compasul. Apoi, cu niste miscari foarte stra nii si alambicate, dar curgatoare, desena pe hartie alaturi de cerc patru puncte . Cu ajutorul riglei uni cele patru puncte. "Iata patratul pe care-l cautai! Numai ca tu trebuie sa rezolvi problema inversa , de la patrat sa ajungi la cerc. Cercul este simbolul transcendentei, pe cand p atratul este planul material, universul. Aparenta imposibilitate de realizare a cuadraturii cercului sau a procesului invers tine, asa cum ai intuit, de incapac itatea rationalului de a imbratisa irationalul, transcendentul. Fiecare fiinta p oseda insa in ea insasi o farama de irational, de transcendenta. Foloseste-o si vei rezolva problema. Pentru totdeauna!" Zicand acestea strainul facu un gest de binecuvantare spre el. "Tine minte, nimic din ceea ce e in jurul nostru nu-i intamplator sau lipsit de importanta. Asteapta doar sa-i fie descifrat semnificatia ascunsa." Simti cum il cuprinde o ameteala puternica... Se trezi asezat la birou. Se uita la ceas: doisprezece fix. Atipise timp de zece minute si avusese acel vis ciudat, legat de cuadratura cercului. Brusc, se infi ora. In locul cercului desenat de el era acum un patrat. Fara sa se mai gandeasc a accepta provocarea. Apuca compasul si incerca sa-si aminteasca miscarile strai nului, sa le imite, dar in sens invers. Facu incercare dupa incercare, cauta sasi reaminteasca toate amanuntele, dar... zadarnic. Orele treceau una dupa alta. Afara mijeau zorile... Lumina crepusculara trandafirie imbratisase orizontul prevestind o zi superba. D ar el nu observa. Inca ii suna in urechi ultima fraza a strainului. Isi aminti d e strania muzicalitate a batailor in usa, de asemanarea cu gama muzicala, de fap tul ca fusesera trei serii. Isi aminti de medalionul strainului... opt petale... , douasprezece cercuri... Deodata discul solar aparu la orizont si prima straful gerare de lumina, cine stie prin ce reflexie ciudata, cazu pe fruntea lui. Si at unci intelese...

*-*-* Dupa cateva zile, sesizati de cei de la scoala de absenta nemotivata a profesoru lui, vecinii au fortat usa garsonierei, in prezenta unui politist. Au gasit usa incuiata pe dinauntru si lantul desiguranta pus. Ferestrele inchise pe dinauntru. Niciurma de profesor. Doar hainele cu care fusese vazut imbracat ultima data zaceau intr-un fel oarecum ciudat pe scaun. Pe birou un compas, o ri gla si o foaie pe care era desenat un patrat. Si un cerc. S-a deschis o ancheta, au fost intrebati, profesorii de la scoala, vecinii. De a tunci nimeni nu l-a mai vazut. Doar copiii de la cercul de matematica poate ca l -au mai visat din cand in cand, dar nu i-a intrebat nimeni si nici ei n-au poves tit la nimeni. Pe cine ar mai interesa acum cuadratura cercului? shapeshifter29t h February 2008, 16:43 Problema raului si a predestinarii (III)

S-ar putea obiecta faptul ca, prin natura sa, raul tinde sa se comunice pe el nsu si; acest lucru este adevarat, dar raul are aceasta tendinta deoarece este opus radiatiei binelui si deci nu se poate abtine de la a-l imita ntr-un fel. Deoarece raul este prin definitie opozitie si imitatie: n cadrul de lucru al opozitiei, e l este din punct de vedere ontologic fortat sa imite; Meister Eckhart spunea: cu ct blasfemiaza pe Dumnezeu cu att mai mult l lauda! . Raul, n masura n care exista, participa n binele reprezentat prin existenta. Binele si raul nu sunt, strict vorbind, categorii existentiale asa cum sunt: obiectul, subiectul, spatiul, timpul; deoarece binele este chiar fiinta lucrurilor manife stata prin categorii lucrurile fiind moduri ale binelui , pe cnd raul indica n mod pa radoxal, absenta acestei fiinte, n timp ce anexeaza anumite lucruri sau anumite c aracteristici acelui nivel la care ele sunt accesibile si prin virtutea predispo zitiei l permit. Dar n ciuda acestei rezerve, se pot considera binele si raul drept categorii exis tentiale din urmatoare motive: - binele include pe e-a parte tot ce manifesta calitatile Principiului Divin, si pe de alta parte, toate lucrurile n masura n care ele manifesta acest Principiu p rin existenta lor si de asemenea n masura n care ele ndeplinesc o functie ontologic a necesara - raul include tot ce manifesta o privare din punct de vedere al calitatilor sau al Fiintei nsasi. Este daunator n felurite moduri, chiar daca aceasta daunare poa te fi neutralizata si compensata, n unele cazuri, prin factori pozitivi. Asta nsea mna ca exista lucruri care sunt rele sau daunatoare n principiu dar nu n fapt, la fel cum exista altele care sunt bune si benefice n acelasi fel, toate astea contr ibuind la desfasurarea jocului cosmic cu nenumaratele-I combinatii. Cu intentia de a rezolva problema raului, unii au spus ca raul nu exista pentru Dumnezeu, si n consecinta, ca pentru El totul este un bine, fapt inadmisibil. Tre buie spus ca Dumnezeu vede manifestarile privative doar n conexiune cu manifestar ile pozitive care le compenseaza; de aceea raul este un factor provizoriu n veder ea unui bine mai mare, a unei Victorii a Adevarului ; Vincit omnia Veritas . La nivelul gradului suprem al Realitatii tm sau Brahma My nici este nici exista ; inta la acest nivel nu poate aparea problema dualitatilor, a opozitiei, a binelu i si raului. La nivelul gradului My metacosmice, opozitiile complementare se afirma Dumnezeu es te n acelasi timp Rigoare si Blndete, Dreptate si Mila, Putere si Frumusete dar co ntingenta, si odata cu ea, raul, este absenta; este doar gradul My cosmice aceasta fabrica n miscare de circumstante si antinomii prin care pot fi produse viciile e xistentiale , ntr-unul si acelasi timp n Dumnezeu si n afara lui Dumnezeu : n Dumneze l ca fiecare posibilitate n mod necesar apartine Posibilitatii Totale, si n afara l ui Dumnezeu deoarece Binele Suveran poate contine doar posibilitatile arhetipale, care prin definitie sunt pozitive deoarece ele descriu potentialitatile Fiintei Pure. Pentru a rezolva problema raului, unii au pretins ca nimic nu este rau deoarece

tot ce se ntmpla este voit de Dumnezeu , sau ca raul exista doar din punct de vedere a l Legii . Acest lucru este inacceptabil, n primul rnd deoarece Dumnezeu este cel car e nmneaza Legea, si n al doilea rnd, deoarece Legea exista datorita raului si nu inv ers. Trebuie spus ca raul este integrat n Binele universal, nu ca rau ci ca necesitate ontologica; aceasta necesitate sta la baza raului, el este metafizic inerent ac esteia, dar fara a se transforma ntr-un bine. De aceea nu trebuie spus ca Dumnezeu voieste raul ci mai degraba ca El l permite nic ca raul este un bine deoarece Dumnezeu nu este mpotriva existentei lui, totusi, se poate spune ca trebuie acceptata voia lui Dumnezeu atunci cnd raul patrunde n d estinul nostru si atunci cnd nu este posibil pentru noi sa-l evitam, sau atta timp ct nu este posibil acest lucru. Mai mult, nu trebuie uitat ca complementul resem narii este ncrederea, chintesenta careia este certitudinea metafizica si escatolo gica pe care o purtam adnc n noi certitudinea neconditionala a Aceluia care este, si certitudinea conditionala a ce putem fi. Raul participa n bine n diferite moduri: - prima data prin existenta sa n masura n care aceasta existenta manifesta Fiinta, deci Binele Suveran - n al doilea mod, si din contra, raul participa n bine prin disparitia sa, pentru ca victoria asupra raului este un bine si nu este posibila fara prezenta unui r au - n al treilea mod, raul poate participa n bine ca un instrument, deoarece se poat e ntmpla ca raul sa colaboreze n producerea unui bine - n al patrulea mod, aceasta participare poate consta n accentuarea unui bine prin contrastul dintre el si opusul sau n cele din urma, fenomenele negative sau privative, manifesta capacitatea lui Dumne zeu de a se contrazice pe El nsusi, iar aceasta posibilitate este ceruta chiar de perfectiunea Fiintei; asa cum spunea Meister Eckhart: cu ct blasfemiaza mai mult cu att l lauda pe Dumnezeu . Mai mult, se poate ntmpla ca binele si raul sa fie amestecate, de unde posibilitat ea unui rau mai mic ; aceasta coincide chiar cu notiunea de relativitate. n ceea ce priveste problema de a cunoaste de ce o posibilitate este posibila, ace asta problema este ori de neraspuns la ea, ori altfel, este rezolvata n avans pri n axioma Posibilitatii Totale imanent n Fiinta, si care prind definitie este fara limite; n mod paradoxal, se poate spune ca Posibilitatea Totala nu ar fi ce este daca nu ar realiza imposibilitatea ntr-un anumit fel. Realitatea Absoluta Dincolo-de-Fiinta, Paramtm nu are opus; dar Fiinta, Dumnezeul personal, are un opus deoarece Fiinta este cuprinsa n Relativitatea universala, My, al carei vrf este. Acest opus, Satan, nu ar putea totusi, sa fie situat la acela si nivel cu Dumnezeu, astfel ca Dumnezeu de asemenea se poate spune ca nu are opu s , cel putin ntr-o anumita dar esentiala privinta; deci Dumnezeu este n Ceruri , pe c raul, si cu el iadul, apartine lumii sub-celeste. Posibilitatea satanica este data, ontologic vorbind, prin relativitatea nsasi, ca re necesita nu doar gradatii ci si opozitii; relativitatea este n esenta, miscare catre nimicnicie (neant), care poseda o umbra a realitatii doar datorita aceste i miscari, toate astea n virtutea infinitudinii Fiintei. __777__2nd April 2008, 02:19 Separatiunea fundamentala dintre Cer si Pamnt, n realizarea noastra, trebuie sa pr eceada separatiunea celor 3 gune, cum se ntmpla si ontologic macrocosmic. nainte de asta e o nvalmaseala care este aceea a indistinctiunii lui Prakriti, deci naintea ruperii exhilibrului celor 3 gune n ea. Pentru ca aceasta sa se poata efectua, t rebuie, mai nti, ca Fiinta, Iswara sa se polarizeze n Purusa si Prakriti, numai cei doi poli odata actualizati, sub influenta de prezenta a lui Purusa, potentialit atile lui Prakriti se pot actualiza, dupa ce nsa, n prealabil, s-a produs, tot sub adumbrirea lui Purusa, ruperea echilibrului celor 3 gune. Toata realizarea init iatica e n aceasta schema. Determinarea unui punct critic n jurul caruia, prin coordonate de simbolism spati al, se organizeaza haosul n cosmos, implica aceasi scheama initiatica. Punctul fi xat e Principiul, Cerul, care e actualizat prin determinarea lui n mijlocul Haosu lui; si atunci n Haosul nconjurator se produce o ruptura de echilibru, centralizar

ea celor 3 gune, expansiunea lor n directiile care le sunt proprii si asa mai dep arte. nainte de toate aceste operatii, trebuie sa existe suscitarea n noi a unui martor care priveste si nregistreaza toate operatiunile, un martor care nu e exact cerul dar care-l reprezinta si care apare, simbolic si sensibil totodata, n dosul nost ru, ceva mai sus. Prakriti e existentiala, nu intelectuala; cnd prin influenta de prezenta a lui Pu rusa i se smulg potentialitatile pentru a fi transformate n acte, ea nu ntelege pe rfectiunea, minunea operatiunei. Ea simte numai golurile ce ramn n ea, abisurile c e se deschid n ea cnd potentialitatile ei o parasesc, deoarece devenite act, e o c ontradictie n termen sa le imaginezi lucrnd nca n ea. Si acest abis devine o forma i nsatiabila, o aviditate devoranta, n care, nu numai oamenii, dar si zeii pot fi ng hititi. Dar doua lucruri nu poate pricepe Prakriti, si asta prin institutie divina: ca p rodusele ei au si un element solar, caci ea concepe de la Purusa, fara ca macar sa-i stie existenta. Prin urmare, cnd partea substantiala a copiilor ei e distrus a, e pentru ea ca si cum ar fi fost distrus ntregul; transformarea lor o vede ca o distrugere; n al doilea rnd, trasnirea titanilor de catre Zeus e n realitate o re demptionare. Cum poate sa vada Gaia asta cnd, pentru ea, nsusi Zeus, n esentialitat ea lui, este inexistent? Ea vede Cerul numai n masura n care acesta intra n lupta c u ea, adica n masura n care se substantializeaza. Vede n el numai un simplu dusman, nu un Principiu. Cerul, la rndul lui, nu poate lupta cu Prakriti, dect lund nfatisa ri materiale. De unde pasiunile si tribulatiile Zeilor. Angoasa e o consecinta nesatioasa, de natura pur prakritiana, neinteligenta si c are, neputnd devora lumina, se devoreaza pe ea nsasi. Intensitatea angoasei da omulu i iluzia de plenitudine. De aceea ea asa de cautata de omul de astazi, att de vid si de inconsistent. Angoasa e instrumentul Gaiei, e substitutul satanic al asentimentului. Acesta es te o presimtire a Universalului prin similitudinea, prin nazuinta de reunire a u nor elemente asemanatoare despartite. Angoasa e reactiunea lui Prakriti care nu poate ntelege intelectiunile, dar care trebuie sa le suporte si sa reactioneze. C um? Prin parturiente numeroase, laborioase, dureroase. Neputnd distruge intelecti unile, pentru ea inconceptibile, constatnd totusi eficacitatea lor, deoarece prin ele e fecundata si produce, Prakriti cauta prin Angoasa sa-si deterioreze apara tul conceptiv, sa-si sterilizeze matricea. Sehina cuprinde si Binele si Raul sau, cu alti termeni, Pozitivul si Negativul, dar Raul nu ca pe o substanta de sine statatoare, ci ca Tron al lui Dumnezeu. Ac est Tron , n lumea noastra, nu este altceva dect Radacina lumilor sau, principiul de sesizabilitate care fixeaza pe Dumnezeu pe Tronul Sau, dar asta cu o conditie: sa nu desparti Tronul de Dumnezeu, caci abia atunci devine Raul, Diavolul. Trebuie sa consideram pe Dumnezeu ca o prelungire a Tronului, o continuitate a lui; ca t ulpina, floarea si fructul radacinii tenebroase; ca sa asezam pe Dumnezeu pe tro nul Lui n noi, e deajuns ca pe ntunecimile noastre, pe partile noastre opace, sa s uprapunem o dimensiune intelectuala; adica sa suprapunem angoasei hudur-ul care o transforma n dragoste, caldura, lumina. Pacatul cel mai mare e sa producem prin opacitati o ntrerupere a circulatiei n vasele sanguine ale Universului, o discont inuitate, prin scleroze, n circuitul vibratoriu al Vortexului Sferic Universal (V ortex Sferic Universal = propagarea indefinita, plecnd dintr-un centru, a unei mi scari vibratorii n toata ntinderea cu trei dimensiuni; simbol spatial al Posibilit atii Universale). Satan a dat lui Adam iluzia a doi Dumnezeu egali. I-a dat aceasta iluzie pentru ca o avea si el. Toata actiunea lui Satan se explica asa, caci sincer credea ca Dumnezeu e numai o forta antagonista care numai prin mprejurari favorabile except ionale a luat o preponderenta abuziva. Satan care apare n Biblia si n celelalte tr aditii nu-I deloc, nu numai Demiurgul, dar nici macar regentul lui Tamas. Lucife r, n sensul cel mai nalt este acela care dinamizeaza Fiat-ul divin, dndu-I o stride nta, o forta exploziva, lucrnd ca o dinamita n snul lui Prakriti. El da agentilor c osmici iluzia de autonomie, care singura le da virulenta necesara pentru a produ ce lumea, munca prin excelenta, de sfsiere, de exaltatiune separatista. Daca situam pe Lucifer nainte de Creatiune, atunci el devine, n Intelectul Divin,

intentia lui Dumnezeu de a crea lumea, sinteza si ansamblul posibilitatilor de m anifestare din Principiu. Expresia ngerul Fetii data lui Metatron, se aplica partii luminoase a acestuia. Dar Samael? Fata tenebroasa. Dar printr-o inversare de ra porturi, pur metafizica, fata tenebroasa a lui Metatron este n Principiu ansamblu l posibilitatilor de non-manifestare, iar Fata luminoasa, Mikael ( care e ca Dumne zeu ), posibilitatile de manifestare, manifestate. Caci negatiunea radicala a lui Lucifer n lume devine cu totul altceva n Principiu. Devine o posibilitate de deter minatiune negativa. O determinatiune negativa nu se manifesta, dar umbra ei n lum e devine Satan. Chiar numele lui Mikael: Care e ca Dumnezeu , convine numai Fiintei, din cauza lui e . Din cauza acestui e , Mikael e tot ce este pozitiv, constructiv n lume. Samael, car e e un reflex al determinatiunilor negative, nu are nici un loc n lume, cu care e incompatibil. De aceea o distruge, cauta s-o pulverizeze, pentru ca nu admite e lementul limitativ din ea, element aflator din cauza caracterului ei de Fiinta, adica de ceea ce este. De aici, anumite traditii din esoterismul musulman, n privinta revoltei lui Iblis : n-am ascultat pe Allah cnd a poruncit sa ador pe Adam, pentru ca nu admit limita tiunea care a vrut sa si-o dea . Dumnezeu, cnd poruncea ngerilor sa se prosterneze n fata lui Adam, vorbea ca Fiinta, Iblis, cnd refuza vorbea n numele ei, ca Nefiinta . ngerul Fetii, ca atare, si cum i-o arata si numele, e un Intermediar (asa i se si spune) ntre Dumnezeu si Creatiune. Dar daca e un intermediar e si un barzach pri n care se refracteaza n lume, odata cu crearea lumii, Principiul n Manifestare; or , sunt doua lucruri de retinut aici: Principiul e ansamblul posibilitatilor de N on-manifestare si Manifestare; refractarea inverseaza raportul lucrurilor, inver seaza imaginea planului superior pe planul inferior. Aceasta refractare e simpla la Fiinta: posibilitatile ei nemanifestate, prin refractare, devin manifestate; dar posibilitatile de non-manifestare, prin definitie, nu se pot manifesta, tot usi realitatea lor trebuie sa se reflecteze, determinatiunile negative trebuie s a aiba un reflex pe planul inferior, si acest reflex este forta care neaga, adic a forta satanica; privita n Suprem, aceasta forta neaga limitatiunile. Si deci, cum spune Goethe: si totusi face Binele . Acest Bine trebuie luat ca o mar turisire prin determinatiuni negative, a Supremului, a Absolutului, a Nelimitatu lui, indiferent de ce personificatiuni secundare se detaseaza din aceasta manife stare fundamentala. Samael l neaga pe Mikael ca Lumina, iar aceasta l respinge la marginea Cosmosului, spre Materia Prima (Prakriti), n aspectul ei inferior (nedif erentiere) , dar realitatea l exileaza din nou n Suprem, spunndu-i cu buna dreptate: l ocul tau nu e n lume . Tot n traditiile musulmane, Iblis spune lui Moise: Cnd Allah ti-a spus: <nu ma vei privi>, pe Muntele Sinai, <ci priveste Muntele>, si cnd Moise a privit Muntele, a cesta s-a pulverizat . Perfect, trebuia sa se pulverizeze, pentru ca era lume. Dar trebuie sa nchizi ochii si apoi sa-l privesti, si atunci l-ai fi vazut. Ce nseamn a asta? Ca Allah i spune lui Moise: nu ma limita; nu ma privi ca Fiinta; ci prives te cum pulverizez Muntele, adica priveste-ma ca Nefiinta care reduce n cenusa Man ifestarea . Si trebuie sa nchizi ochii, adica intrnd n Non-Manifestare, s-o contempli direct, nu ntr-att ct desfiinteaza lumea. Orice ordin al lui Dumnezeu e ambiguu: trebuie sa privesti n El ce se ntmpla daca-L asculti, ce se ntmpla daca nu-L asculti. Dar trebuie sa simti ca ceea ce se inter zice pe un plan, e o realitate eminamente pe planul superior, o apofaza. Sa faci Binele , adica; Sa nu faci rau , dar transcendent: sa nu faci raul, sa faci Binele lim itativ , adica neraportndu-l imediat la Acel, care fiind deasupra oricarei determin atiuni, e si deasupra Binelui, adica, vorbind teologic: orice fapta buna pe care nu o faceti n Numele Meu e nula . Satan a dat cu att mai usor lui Adam iluzia ca exista doi Dumnezei, cu ct aparenta e adevarata la nivelul cosmic. Trebuie sa depasesti cosmosul pentru ca Unitatea Divina sa devie evidenta. Fapt elementar. Cel dinti pogoramnt (Kenosis) al lui Du mnezeu a fost cnd a consimtit ca Metatron sa se polarizeze n Mikael si Samael. Ace stia doi, pe nivelul lor, sunt pe plan de egalitate, si de aici vicisitudinile l uptei lor. De ce a vrut Dumnezeu asta? Pentru ca Universul nu putea iesi dect din tr-o ordalie. Ca un complementarism sa dea nota lui justa, trebuie sa fie mai nti

un antagosism. Numai o lupta teribila ntre doi termeni opusi poate crea limita su ava, infeabila dintre opozitii, acea limita care este Unicitatea, Sutratma ( firul spiritual care leaga lumile), si tese toate Universurile ntre ele. Lupta ntre fort ele antagoniste poate fi cu att mai salbatica, fara crutare, cu ct n fundal este Du mnezeu, cuprinznd n El eminamente toti termenii luptei; nu e risc niciodata ca unu l din antagonisti sa nvinga total, definitiv, pe bunul motiv ca partea nu poate f i totul. Dar primejdia ca omul si celelalte ale Naturii sa considere ca egali cei doi ter meni e fireasca si ea, atta vreme ct prin Cunoastere nu s-a realizat rezolvarea op ozitiei n complementar mai nti, apoi n Unitate. Cea mai mare primejdie de prabusire a omului e aceea de a extinde adevarul unui plan, nu numai la un plan superior, dar si la unul inferior, adica e fatala nu numai confundarea unui relativ cu Ade varul Absolut, dar si inversul. Este strict interzis, e mortal sa confunzi pe Fi inta cu Mikael sau chiar cu Metatron. Trebuie vazut n ei numai anumite Atribute D ivine, delegate unor reprezentanti. Abilitatea lui Satan a fost ca n acelasi timp cu faptul ca l-a facut sa creada ca exista doi dumnezei, i-a sugerat lui Adam convingerea ditheista si dorinta de a apuca functiunile creatoare, ceea ce e o contradictio in terminis, un cuplu com plementar necrend ca atare, ci prin Principiul Unitar n care se rezolva si din car e proced prin polarizare. Proba e copilul care reunifica ce a fost despartit. Nu poti sa uzurpezi fortele creatoare dupa ce ai mncat din Pomul Cunostintei Binelui si a Raului; trebuie cul es fructul Arborelui Vietii. Rezultatul a fost ca; intercalat, fara un principiu unitar asimilat prealabil n el, ntre pietrele de moara ale Binelui si Raului, Ada m a fost zdrobit, macinat, redus n morfisme nenumarate, care au alimentat si alim enteaza perpetuu Binele si Raul din tot Cosmosul. Recuperarea bucatilor sfsiate revine lui Hristos, ntr-o prima etapa virtual si n a doua efectiv. Mai mult, Adam, insinundu-se n Cosmos ntr-o proasta maniera (contrari u lui Hristos ce se coboara n Lume ca Unitate, n Principiu patibil), adica nu numa i fiind Dualitate dar si marturisind-o ca atare, nu reuseste dect sa suscite n Cos mos o forta tenebroasa de materie, adica minimul de viata necesara pentru sustin erea lui Prakriti, fara nsa sa insinueze n ea fulguratiile de intelectualitate car e, singure, i-ar putea actualiza potentialitatile. Cum ar putea Adam sa dea fulg uratiuni de Unitate, cnd a mncat din Pomul Dualitatii? E deci nghitit de Abisul sub stantial, care si ntareste existenta prin mistuirea lui. Recuperarea lui Adam nu o va putea face dect Noul Adam, care va putea efectua o justa catabasis. Microcosmic si metodic, rascumpararea morfismelor lui Adam, mistuite de substant a noastra obscura, nu se poate face dect prin elemente de sinteza, prin facultati unitive, cu e contemplatia Unitatii, si chiar cu elemente mai putin nalte dar avn tate spre globalism, cum este uimirea, nu numai n sensul nalt platonician, dar si la nivelul cosmologic, acela pe care-l sugereaza Goethe: cel mai nalt punct la car e poate ajunge omul este mirarea si cnd un Fenomen primordial l pune n staza de mir are, sa fie linistit atunci, nu poate atinge ceva mai nalt si nu trebuie sa caute ceva mai nalt dupa aceea; aici este granita . Mirarea, deci, n sensul goethean, este acea facultate care l face pe om sa ajunga pna la suprafata planului de reflexiune, ceea ce e o sinteza provizorie, deoarece toata fiinta omului, la acest punct, poate primi n simultaneitate lumina cerului , a Soarelui, a Stelelor; mirarea transforma pe om ntr-o oglinda globala. Ceea ce este esential de nteles e ca mirarea face sa se manifeste la suprafata toate fac ultatile omului, fara nici o exceptie, si le pune fata de Soarele Spiritual ntr-o situatie de perfecta simultaneitate si spatiala si temporala. Ce se ntmpla atunci? Toate aceste elemente ale omului, actualizate pe un plan unif orm si omogen si egal, printr-o disociere, care e o separatiune, numai prin fapt ul existentei lui Eros se restructureaza apoi ntr-un sistem vibratoriu, deocamdat a plan, dupa schema Omului Primordial, ntr-un punct care e central si pentru el s i pentru lume. Cine nu vrea sa nceapa cu mirarea si cu admiratia acela nu poate gasi intrarea n S anctuarul interior. Lucrul e obligatoriu, pentru ca altfel ramnem ntr-un cerc fata l, vicios, din care nu este iesire: n fata fiecarei porti se afla un nger care pazes te intrarea si care nu lasa pe nimeni sa intre pna nu pronunta cuvntul de pasa. Da

r cuvntul nu-l stii dect dupa ce ai trecut poarta. Atunci, situatia e fara iesire. Intervine nsa un al treilea termen: sa te comporti ca si cum ai fi trecut prin u sa, ca si cum ai fi deja dincolo. Asta nu se poate dect prin asimtire, prin intui tie departata, cu ajutorul lui Eros Kosmogonos. Atunci se ntmpla: sau poarta se topeste, sau se topeste ngerul sau te topesti tu; n u mai ai atunci de trecut printr-un punct geometric, ci sa te transversezi print r-un ntreg plan devenit poros. Caci asimtirea supraspatialului si a supratemporal ului topeste poarta care e ntr-un punct pe un moment de succesiune. Punctul se id entifica nemijlocit cu ntregul plan si atunci nu mai e barzach. Si ngerul te lasa sa treci, caci el are consemn sa interzica intrarea unei entitati bine definite, bine nchegata, individuala. Si o santinela nu te poate opri sa te uiti cu ochi de linx dicolo de zidul n fata caruia sta de garda. Pe el l intereseaza persoana ta fizica. Cum sa fie un obsta col ceva care se topeste? Caci, aplicnd analogia n sens invers, pentru cineva care asimte Universalul, piatra devine abur, usa devine cer, punctul circumferinta. Mirarea, cutremurul, admiratiunea sunt zorile, albul luminii de dincolo, al Lumi nii nenserate. O imprimare a unui picior pe o stnca se produce nu printr-o violentare a unei leg i a naturii, ci pentru ca, prin inversiune, solidul devine plasma pentru planul imediat superior si, natural, pentru fiinta care-l nsumeaza. Miracolul este infuz area unui plan superior n planul inferior, nu intervine absurdul, ci o lege e nsum ata de o alta lege superioara care i se substituie. Tot asa, desteptarea unui ce ntru n organismul subtil al omului se produce numai n masura n care centrul resoarb e omul. Privit din afara, de cineva care nu participa la operatiune, se pare ca omul resoarbe centrul. n realitate, procesul e invers, si un Enoch, un Ilie s-au resorbit cu corpul n centrii lor subtili. n realizarea spirituala, nu serveste la nimic sa te concentrezi pe punctul corpor al care suporta simbolic un centru subtil. Corpul compact nu-i suporta expansiun ea. Dar prin resimtirea aspectului, a contrapartii subtile a corpului, acesta se transforma mai mult sau mai putin ntr-o masa vibratorie de spire concentrice, ca re duce infailibil, daca avem deja asimtirea, parfumul amintirii centrului, ca un fir al Ariadnei, pna la punctul central, pna la chakra pe care vrem s-o desteptam. Odata ajunsi acolo, printr-o miscare centripeta, centrul se poate raspndi n corpu l facut subtil, n corpul devenit Vortex de vibratiuni, si poate sa devie ntregul c orp, si atunci expresii cum ar fi centru, corp, punct, circumferinta, devin inut ile, si pierd rostul. Cnd se spune ca Lucifer se complacea n frumusetea si puterea lui, pe care le primi se de la Dumnezeu, asta nseamna cu alte cuvinte ca taiase radacinile , caci a te com place n tine si a taia radacinile din Principiu sunt sinonime. Dar ca sa faca ast a, nseanma ca avea aceasta putere n el. Si aceasta putere nu este altceva dect prin cipiul de individuatiune, care e formula care-l cuprinde cel mai mult pe Lucifer . Dar acest principiu de individuatiune este un principiu de separatiune, deci d e negatiune. Si prin analogie n sens invers, ceea ce e negatiune pe planul imedia t devine determinatiune negativa pe planul superior. Pe scurt, Lucifer n sensul c el mai nalt, nsumeaza n lumea noastra ansamblul determinatiunilor negative. Formula ta astfel, fraza contine o absurditate, caci o determinatiune negativa nu se poa te manifesta, dar poate crea vestigii n ea. Si aceste vestigii sunt pozitive si neg ative. Sunt pozitive cnd sunt determinatiuni negative care desemneaza Supremul, c a Tacerea, Vidul, Tenebrele, dar sunt vestigii si n sensul rezidual, si atunci de vin sinistre . Satan neaga lumea; trebuie sa-i opui o afirmatiune, care o salveaza n sensul reli gios al cuvntului; cu alte cuvinte, nu putem mntui lumea de negatiunea lui Satan d ect adaugndu-i o dimensiune metafizica, prin contemplatie si prin rit; acesta este un proces catafatic. Satan neaga lumea: trebuie sa-l supralicitam, sa mpingem negatiunea la superlativ si atunci dispare si Lumea si Satan; ramne din el ceva care se transforma n deter minatie negativa; procesul e apofatic. Anumite procedee de realizare, n hasidism de exemplu si la Quakeri, cnd corpul e p us ntr-o agitatie continua n timpul rugaciunii, si au rostul pentru o unificare a t uturor senzatiilor, a tuturor simturilor si membrelor n unitatea rugaciunii.entru

ca functiunile cele mai inferioare, n membrele periferice ale omului se reflecta intelectiuni, si cu ct intelectiunile sunt mai nalte, cu att se oglindesc si anima partile cele mai inferioare ale sufletului si ale trupului. Astfel instinctele reflecta cu mult mai mult intelectul pur, starile angelice, prin omogenitatea lo r si prin imediatitatea lor, dect mentalul, care iremediabil e sortit lumii inter mediare, chiar cnd i se da ntrebuintarea cea mai justa, traditionala. Ramne totdeau na un intermediar. Dansurile n mutacawwuf, procesiunile bahice, au tocmai rostul sa evertueze, sa ac tualizeze paroxistic functiunile cele mai joase din om, pentru ca sa atraga core spondentul lor ceres, care e de cea mai mare calitate. Se produce un catharsis a l instinctelor, chiar al corpului omului, al carui rezultat final e o continuita te omogena de la cele mai de jos la cele mai de sus. Aplicatiune tantrica: ale Ta le dintru ale Tale; Tie aducem de toate pentru toate . Nu exista obstacol mai mare n realizarea initiatica dect dispretul de gens de lettres, confucianist, al parti lor sumbre din om, prejudecata intelectualista contra lementelor fundameantale d in om; tocmai pentru ca sunt cele mai ininteligibile, pentru ca stau ex parte ma teriae (de partea substantei), sunt susceptibile sa fie actualizate de catre Int elect n stari angelice, n scheme geometrice transcendente. Vrful creionului e punctul n lume; tot ce scrie se nscrie, si anume pe tesutul cosm ic universal: n vibratiunea indefinita a Vortexului cosmic. Deci, prin analogie i nversa fata de ceea ce se ntmpla n lumea aceasta, dincolo au mai mare importanta li terele dect cuvintele, fraza si sensul ei. Din punctul de vedere al simbolismului de mai sus, e indiferent ce scrii, ori un text metafizic ori o lista de bucate. Si calitatea textului poate interveni, dar din alta perspectiva, aceea a Intele ctului Divin, oglindindu-se n amploarea lumii. E de ajuns sa ne gndim ca numai cu simplul aranjament schimbat al unui prospect comercial, se pot obtine formule de valoare intelectuala si initiatica formidabila. Noi nu stim care, dar Dumnezeu stie si acesta este singurul lucru important. Sa ne nchipuim la fiecare nod al Vortexului Sferic Universal o litera. Pe fiecare punct n succesiune putem plasa cuvntul sau fraza pe care o vrem, indiferent de ca litatea ei. Fiecare litera din fraza, privita din alt punct, din alta perspectiv a a Vortexului, nitra n combinatie cu alte litere dect cu cele cu care s-a nsirat cn d am scris-o noi si alcatuieste formule cu totul noi, ramnnd totusi n fraza primiti va. Asa ca orice blasfemie, orice ineptie opate fi privita din alta perspectiva, astfel nct sa dea o fraza sacra, rituala, fara sa-si piarda locul n aranjamentul v echi. Orice fapta, gnd, intentie, volitiune a noastra, nidiferent de ce calitate e, poa te fi promovata, rascumparata, restructurata de ochiul divin care priveste totul n simultaneitate, ba chiar n omniprezenta. Ne este permis; Dumnezeu ne ngaduie sa substituim ochiul inimii noastre, Ochiului Divin. Si atunci putem rascumpara ori ce. Lucifer complacndu-se n frumusetea si puterea sa, ipso facto, a taiat radacina pla ntelor prin actul lui de narcisism. Dar o suprimare reala a lui fata de ceea ce este Principiul oricarei fapturi e o pura imposibilitate. De aici, urmatoarele: Lucifer taie radacina plantelor fara sa-si poata taia ratiunea suficienta ontolo gica ce-l leaga de Creatorul sau. Dumnezeu poate fi negat printr-o formulatiune, dar nu e xistential, pentru ca Verbul si Existenta nu coincid dect atunci cnd se exprima unul prin altul. Naentul nu exista, ori negatiunea lui Lucifer are n mod necesar ca ultima concluzie Neantul, caci numai Neantul sta n afara Posibilitatii Totale, si tocami asta e imposibil. Deci Infernul nu e Neantul, ci afirmatia Neantului, care n timpul vietii se face verbal, prin gnd, prin fapte, dar nu poate cuprinde toata fiinta omului, caci exi stenta e pozitiva si condamna mut pe cel care-o neaga. Dar duap moarte, negatiun ea devine existentiala, din cauza ca, postum, toate vorbele, gndurile, actele omu lui devin fiinte obiective, care ncolacesc pe autorul lor, ca serpii lui Laocoon, si-l integreaza ntr-o completa pasivitate, ntr-un sistem vegetal sau mineral de n egatiune. Deci Lucifer, afirmndu-se si neaga Autorul, care, la rndul lui, i neaga negatiunea, si asta i pricinuieste caderea n centrul tuturor lucrurilor. Dumnezeu neaga negati unea lui Lucifer, dar nu-i poate nega existenta, si de aceea e nevoit sa-l situe

ze undeva unde si existenta si negatiunea lui sa-si aiba locul adecvat, dharmic; cu alte cuvinte, Dumnezeu nu-l poate aseza pe Lucifer dect n Ininteligibil, la ra dacina oricarei manifestari. Daca Lucifer se afla la radacina Infernului, nu-i c a ntr-o nchisoare n care a fost bagat cu de-a sila, ci pentru ca, exact, Dumnezeu n u-l poate pune n alta parte. Prin aceasta cadere a fost produs Haosul din care fu creata lumea, n al carei cen tru este exilat Lucifer. Mai exact, Lucifer a produs Haosul, carne din carnea lu i, substanta din substanta lui. Prin revolta lui, optnd pentru ininteligibil, cre eaza ininteligibilul si-l regenereaza, si orice tendinta de narcisism a noastra ne pune n umbra Satelitului Sumbru. Orice veleitate de autonomie, orice iluzie de existenta independenta ne pune n realitatea lui, care e cu att mai insidioasa, ma i greu de detectat, cu ct maguleste ininteligibilul din noi, elementele instinctu ale, existentiale. Primejdia de moarte a ispitei diavolesti este ca mbraca un nea nt cu o haina de fiinta, deci pozitiva prin natura ei. Negativul se altoieste pe pozitiv, i devine parazitar, nu-l poate transforma n Neant, pentru ca neantul nu exista, dar l poate disocia n componenta lui atomica, si astfel se ntmpla acea trage die divina, la capatul procesului, cnd Dumnezeu e nevoit sa constituie o noua fii nta din materialele astfel disociate. Forta lui Lucifer este teribila si nimeni nu i se poate sustrage prin mijloace voluntare sau prin constrngeri morale, caci n constrngerea morala cea mai riguroasa se afla Lucifer. Se face negat pentru ca s tie ca negarea lui atinge si pe aceea a Facatorului sau, care l-a exilat ntr-un j ust exil. Nu exista dect un singur mijloc de a-i scapa, dar un mijloc suveran; adaugarea pe ste deficitele, pacatele, prostiile noastre, a unei dimensiuni intelectuale n car e, n mod necesar, totul, inclusiv Lucifer, si reia locul, si recapata dharma (legea perena, ordinea universala), deci pozitivitatea; caci ce putere, ce ac mai poat e avea un Demon pe care-l cunosti n rostul lui cel mai adnc? Dimensiunea intelectuala adaugata, suprapusa de noi lui Lucifer, i ia ininteligib ilitatea, prin urmare l rascumpara, pentru ca Lucifer plus Intelectul nu mai e Sa tan. Compatimirea, comiseratiunea, pentru Lucifer cazut duce direct n ghiarele lu i, dar ntelegerea lui i topeste toate elementele nocive, aspectul negativ. Nu poat e sa existe caritate cosmica mai mare si care rascumpara nu numai pe om, dar fap tura ntreaga. Sentimentul de prezenta este semnul cel mai bun ca Intelectiunea e adevarata. Nu mai la o prezenta Lucifer este reductibil; rationamentul, demonstratia sunt fara eficacitate. Intelectiunea adevarata este rezultatul unei intuitiuni directe, i nformale, sustinuta, avnd drept temelii elemente existentaile, adica acele elemen te abscure din noi care sunt reflexul invers a Supremului n fiinta noastra; acest e elemente devin un suport, un tron pentru hudur (arb. Prezenta reala a divinita tii) si numai din cauza suportului Lucifer e accesibil, vulnerabil, caci e o afi nitate ntre el si aceste suporturi; si este un suport n calitate de radacina teneb roasa a ntregii manifestatiuni. Satan e dezarmat prin similitudini, un suport se infuzeaza n alt suport care crede ca asimileaza, devoreaza suportul superior si s e trezeste tras n sus ca si cu o undita; si atunci ce a mai ramas din el? Deasupra lumii fizice este alta mai nalta: lumea spirituala, unde omul se poate c atara, pna ajunge la punctul unde atractia lumii acesteia nu i se mai atrna de pic ioare. Odata ajuns n lumea pneumatica, sunt alte dimensiuni, caci acolo ceea ce e sus e si locul unde ne sunt radacinile. Asta nu se poate dect pentru o entitate care n toata fiinta ei este numai vaz si ochi, si n care contemplatia este nsasi su bstanta fiintei. E deasupra lui sattva nsasi, caci o tendinta este sattva numai f ata de alte tendinte expansive si descendente, rajas si tamas. Or, n locul unde sat tva devine fixanta, cum e tamas pentru lumea noastra, nu mai exista sistem de ra porturi, ci pura conformitate, deci omogenitate cu Fiinta. ntre lumea pneumatica si a noastra mai este o lume, intermediara, unde se da n ade var batalia destinului nostru, caci n lumea noastra nu e batalie, ncatusati fiind cu totul de greutate; solicitarile contrarii nu pot surveni dect acolo, la punctu l care se afla la egala distanta ntre ele, deci n lumea intermediara, psihica. Aco lo e primejdia mare, mai ales n ce priveste nselaciunea, dect de cadere; din cadere te mai poti ridica dar nselaciunea te tine vrajit eoni ntregi de existenta. n lume a intermediara sunt ultimele limite ale domeniului Principelui ntunericului; mai

sus nu se poate ridica; acolo e porticul templului exterior. Primejdia mare cons ta n faptul ca nu att Principele ntunericului este primejdios, caci se rezolva ntr-u n simulacru de neant, ntr-o iluzie, ci n fascinatia pe care o exercita, vertijul p e care-l da. Lumea subtila nu e locul entitatilor spirituale, dar ele si pot lasa o urma, un vestigiu, un reflex rezidual n ele; cules de nselator, ca o smntna, acest reflex rezidual poate fi uzurpat ca o masca de iluzie; aici este primejdia cea m are. E ca si cum ne-am duce spre o stea dupa imaginea ei ntr-o apa. Nu atingem Ce rul, ci noroiul din fundul mlastinii. Principele ntunericului cauta sa dea fiecar ei raze oglindite pe suprafata apelor mijlocii, o directie contrara, falsa. Nu e ste posibil sa scapam de aceste naluciri de lumina, dect prin intuitie directa, i ntelectuala, caci Vrajmasul poate uzurpa reflexul, imaginea oglindita a unui nger , dar nu este esentialitatea lui. Desrobirea, plenitudinea lucida pe care ne-o d a contemplarea Ideilor, nu se gaseste n reflex, care cel mult ne poate da o betie , o uitare, un vertij, si asta ne da posibilitatea sa detectam dusmanul n dosul m astii. Lucifer, ngerul rebel, nu este numai puterea care opereaza crearea lumii. nsasi co nceptia caderii lui Lucifer e limitata, pentru ca face din creatiune o opera de revolta, contrarie vointei lui Dumnezeu. Or, Lucifer nsumeaza o tendinta voit des cendenta care evertueaza posibilitatile de creatie din indistinctiunea lor, voin ta care poate fi aceea a unui Principiu luminos, lucrnd din vointa lui Dumnezeu s i privita, numai foarte din afara, din perspectiva religioasa, misiunea sa apare ca o revolta. Si e drept ca toata drama sa apara ca o revolta n religie, care e facuta absolut pentru toti oamenii, caci realitatea faptului e incomprehensibila pentru ei; ar trebui sa se ajunga din explicatie n explicatie la conceptia apofa tica a lui Dumnezeu, a Principiului nelimitat, care se neaga pe el nsusi ca urmar e a Infinitatii lui si pentru asta creeaza Lumea, dnd misiune lui Lucifer s-o mose asca printr-o asa-zisa revolta care e de fapt o ruptura de echilibru. Lucifer are si un caracter metafizic nu doar cosmologic, n plan cosmologic Lucife r ia o alta nfatisare dect n cel metafizic, caci, existential, reflexul obiectului pe un plan inferior nu e aidoma cu obiectul n realitate. Prea ar fi simplu. Imagi nea obiectului pe alt plan intra n alt sistem de coordonate dect acela ale planulu i principial si, n speta, n lumea noastra intervine legea dualitatilor care compli ca problema. Lucifer nu este numai imanent lumii noastre. Or, nu e posibil Imanent fara Trans cendent, a carui oglindire este. Lucifer e primul din spiritele interioare si ce l mai absolut necesar operei de creatiune. Lucifer e principiul care produce rup tura echilibrului celor trei gune n Prakriti, deci e deasupra nu numai a lui Tama s, dar si a lui Rajas si a lui Sattva. Fiat-ul care produce aceasta ruptura de e chilibru e un Verb divin, e o Apofaza, care numai n reflexele ei periferice are u n aspect de negatiune. Una e negatiunea lui Dumnezeu de catre un agent subaltern si alta e negatiunea oricarei limitatiuni care ar parea sa se prinda ca o pojgh ita pe Fata divina, negatiune care salvagardeaza Absoluitatea divina. Lucifer nu e numai Sarpele, care e o specificatie cosmica a lui, o ardoare cupid a, invidioasa, interesata, egoista, care serpuieste n inima omului si o nvaluie n r eteaua ei. Lucifer, taiat de radacinile lui ceresti, de lumina, ramne numai foc, care nemaifiind solicitat de o atractivitate de sus, se roade pe el nsusi, se hra neste din propria lui substanta; dar chiar gaptul ca e numai sarpele, ca serpuie ste n inima omului, arata ca tot pe siprala Vortex-ului Sferic Universal se nscrie ; care contine n tesutul lui totul, inclusiv pe Adversar; numai ca n cazul Sarpelu i, aceste spire, vaduvite de lumina, destesute s-ar putea spune, cad cao pulbere radioactiva pe ele nsele si pe lume, maleficiind-o. Sarpele cere identitatea; lipsit de ea, sustras din caile ei, se devoreaza pe el , si devoreaza coada, devine Uroboros; caci ste si un aspect sinistru al acestuia : n sensul pozitiv, Uroboros-ul care-si musca coada arata ca purcede din Principi u si se ntoarce n el; n lume, cercul pe care-l formeaza e o spira a Vortexului si, ca atare, revine la punctul de plecare cu un pas de elice mai sus, sfrsitul unei spire fiind punctul de plecare al spirei imediat superioare. Dar n cazul aspectul ui negativ, lipsind Atractia Cerului , aceea care face ca spirele sa fie n realitate pasi de elice spre Zenith sarpele si musca realmente coada, se face un scurtcirc uit, si planul pe care-l delimiteaza se preface n cenusa. Nu mai ramne, n adevar, d

ect o ardoare cupida, pentru ca e nepotolita, o conflagratiune, o fi un aliment, invidioasa pe tot ce e n afara de ea, serpuind n jurul oricarei constiinte care crede ca-si are ratiunea suficienta re se manifesta Principium Individuationis. __777__2nd April 2008, risul demiurgului la crearea lumii ReclamaA minute ago In curand... autoevolution.ro

explozie neputnd inima omului ca n n ea nsasi, n ca 03:14

Teste, stiri, ghiduri, jurnale, forum si multe altele! Pagini: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11 Aceasta este o versiune simplificata a paginii originale. Pentru a vizita versiu nea originala click aici.