Referat Bazele Economiei

Prof.Anda Milin
Filip Maria Roxana IMAA anul 1

Codul lui Hammurabi

Hammurabi cel Mare (1792-1750 i.Hr.) este regele

babilonian care care este considerat a fi a inventat primul
cod de legi. In 1 750 i.Hr., regele Hammurabi moare la
Babilon. El este intemeietorul primului imperiu babilonian,
iar domnia lui, inaugurata in 1792, marcheaza in Mesopotamia
un apogeu care vede civilizatia dobandindu-si trasaturile
sale definitive si capatand valoare de model pentru
posteritate: este cazul Codului care poarta numele regelui,
marturie inestimabila a ordinii statale si a mentalitatilor
din acea vreme. cu toata probabilitatea, a fost publicat la
inceputul domniei lui. Cele 282 paragrafe sapate in piatra
imbratiseaza aproape tot dreptul public si privat in vigoare
la babiloneni pe vremea lui Hammurabi.
Stela de la muzeul Luvru, din Paris este exemplarul cel
mai bine conservat al textului, se inscrie intr-un ansamblu
de pietre gravate, atestat in regiune ca fiind de la
sfarsitul mileniului al lll-lea.
Ea nu ne ofera doar o culegere completa de legi si masuri
prin care se guverneaza tara, cum fac codurile moderne, ci
si o selectie de „sentinte juste' impuse de catre suveran: o
jurisprudenta, in realitate, destinata sa asigure
uniformitatea principiilor la care se supun judecatorii,
intr-un stat in care legile scrise nu existau, dar in care
cazurile se rezolva in functie de un drept de datina, oral,
si de raspunderea unei stapaniri drepte.
Concepand aceasta culegere, regele se gandeste la gloria
sa: el considera ca a reusit pe calea unei guvernari si a
unei administrari intelepte si apreciaza onoarea care ii
revine din aceasta reusita ca fiind egala cu inaltul
prestigiu pe care i-l da cucerirea unor tari.
Opera de stiinta, cel putin prin forma sa, care o
anticipeaza pe cea a tratatelor contemporane, Codul
constituie o carta si un testament politic al conducerii
regale: daca posteritatea l-a judecat demn de a fi difuzat
si recopiat, faptul s-a intamplat datorita afirmarii acestui
ideal de regalitate si nu a unui model de legi si de reguli
cu valoare universala.
Codul arata ca este vorba de o populatie repartizata in
trei clase, definite dupa principiul: la stare sociala
superioara, prerogative si obligatii superioare.
Noutatea acestui cod redactat in secolul al XVII-lea i.
Hr. rezida in definirea stricta a drepturilor si a
indatoririlor fiecarei caste. Hammurabi ajunge chiar sa faca
distinctia intre culpa si responsabilitate. Astfel, intentia
criminala este luata in considerare in articolele codului,
rupandu-se astfel cu traditia unei pedepsiri mecanice, de
tipul „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte'. Aceasta
inovatie este, intr-adevar, la originea dreptului ca sistem
fondat pe justitie; ea a avut ca efect canalizarea
razbunarii personale si obtinerea unui acord general asupra
judecatilor facute, deoarece acestea reprezentau o mai buna
adaptare a sanctiunii penale la delictul comis.
Astfel, un delict savarsit impotriva unui om din popor
este mai putin sever pedepsit decat daca el este comis
impotriva unei persoane instarite; dar, in schimb, primul
achita drepturi mai putin apasatoare decat al doilea. Cat
despre sclav, desi poate fi dat sau vandut si marcat ca o
vita, el se bucura de o personalitate care ii da dreptul sa
posede bunuri si sa mearga la judecata. Adevaratii sclavi
din sanul sistemului, prizonieri de razboi si deportati,
buni de corvoada dupa plac, sunt ignorati de Cod, din lipsa
unui statut legal.
El a servit ca model in toata Antichitatea. Statul condus de
Hammurabi timp de aproape doua generatii era considerat in
Antichitate ca un model de echitate: guvernatorii
provinciilor nu erau la adapostul plangerilor simplilor
cetateni.
Dreptul familial recunoaste sotiei, unica, o capacitate
juridica, dreptul de a exersa diverse profesii, chiar si de
functionar public; dar el rezerva sotului posibilitatea de
corectie in caz de infidelitate, initiativa divortului, il
autorizeaza pe acesta sa-si ia o concubina si sa adopte un
copil pentru a-si asigura o descendenta.
Iata cateva fragmente din celebrul Cod al lui Hammurabi:
• Daca cineva acuza pe altcineva, fara sa poata aduce vreo
dovada, acuzatorul va fi omorat.
• Daca cineva acuza pe altcineva, si poate dovedi vina
acestuia, el va fi rasplatit cu bani.
• Daca un judecator ia o decizie intr-un caz, iar apoi se
dovedeste ca a gresit, va fi pus sa plateasca de
douasprezece ori cat a impus el acuzatului, si nu i se va
permite sa mai judece.
• Daca cineva fura pe fiul altcuiva, va fi omorat.
• Daca cineva gaseste un sclav evadat si il returneaza
proprietarului, acesta va
trebui sa plateasca doi sekeli.
• Daca un hot este descoperit in timp ce fura, va fi omorat.
• Daca cineva nu are suficienta grija de un bara, si barajul
cedeaza, el va fi vandut, iar banii obtinuti vor inlocui
recolta pierduta in timpul inundarii culturilor.
• Daca cineva inunda culturile unui vecin, ii va plati
pierderea.
• Daca cineva isi lasa gradina in seama unui gradinar, iar
acesta isi face treaba bine timp de patru ani, in al
cincilea an proprietarul e obligat sa ia parte la
gradinarit.
• Daca gradinarul nu si-a facut treaba bine, iar plantele
sufera, el va plati pierderea in functie de productia
vecinului.

• Daca cineva are o datorie, si nu poate plati, el se poate

vinde pe sine, pe sotia sa, pe fiul sau si pe fiica sa sa
munceasca; dupa trei ani ei vor fi eliberati.
• Daca un om dator isi plateste datoria cu un sclav, iar
sclavul este suficient de bun, nu pot exista obiectii.
• Daca cineva se casatoreste cu o femeie dar nu are niciun
fel de relatii cu aceasta, nu se considera casatorie.
• Daca o sotie are relatii cu un alt barbat, amandoi vor fi
legati si aruncati in apa, dar sotia poate fi iertata de
sotul ei si daruita regelui ca sclava.
• Daca un barbat foloseste violenta asupra sotiei altui
barbat pentru a se culca cu ea, el va fi omorat, iar femeia
considerata fara vina.
• Daca un barbat este capturat in razboi, iar femeia
paraseste casa, desi este mancare suficienta, ea va fi
aruncata in apa.
• Daca un barbat este capturat in razboi, si nu exista
mancare, femeia este fara vina daca paraseste casa.

• Daca un sot paraseste casa, sotia pleaca in alta casa, iar

sotul se reintoarce, sotia nu este obligata sa se
reintoarca.

• Daca un barbat vrea sa se desparta de o femeie care a dat

nastere copiilor sai, o parte din pamant si din bani trebuie
cedata ei de sot. Cand copiii cresc, ea se poate recasatori.
• Daca un barbat vrea sa se desparta de o femeie cu care nu
a avut copii, ii va da inapoi zestrea si banii pe care i-a
adus din casa tatalui ei.
• Daca un barbat adopta un fiu, iar acesta creste in casa
parintilor adoptivi, parintii naturali nu pot cere
intoarcerea acestuia.
• Daca cineva loveste pe altcineva de rang mai inalt, va fi
biciuit in public de saizeci de ori.
• Daca cineva loveste pe altcineva de acelasi rang, va plati
o mina de aur.
• Daca un sclav loveste un om liber, ii vor fi taiate
urechile.
• Daca un barbat loveste o femeie insarcinata, iar aceasta
pierde sarcina, el ii va plati zece sekeli.
• Daca un constructor construieste o casa, si o construieste
bine, proprietarul va plati doi sekeli pentru fiecare
suprafata a casei.
• Daca, insa, nu reuseste, si casa se prabuseste, ucigandu-l
pe proprietar,
constructorul va fi omorat.
• Daca fiul proprietarului va fi omorat, fiul
constructorului va fi ucis.
Codul diferentiaza trei tipuri de oameni: omul liber,
subalternul (omul care se prosterneaza) si sclavul (juridic
fiind asimilat unui bun mobiliar). Drepturile femeii sunt
protejate juridic. Femeia dispune de bunurile sale pe care
le administreaza liber, practica numeroase meserii si uneori
poate avea raspunderi importante in societate. Dupa
casatorie, femeia se supune autoritatii sotului. Ca vaduva,
poate administra si apara interesele mostenitorilor. La
moartea tatalui (capul familiei), puterea revenea fiilor si,
in cazul lipsei de mostenitori de parte barbateasca,
fiicelor. Pentru supusi, codul lui Hammurabi prevedea
observanta monogamiei. Suveranii puteau fi insa poligami.