Casatoria la romani

Universitatea din Oradea Nanu

Gabriela
Facultatea de drept Administratie
publica
Anul I

2021
 Modestinus definea casatoria ca unirea barbatului cu femeia, realizand o comunitate pentru
intreaga viata prin impartasirea dreptului divin şi uman(coniunctio maris et feminae, consortium
omnis vitae, divini et humani iuris comunicatio1), iar imparatul codificator Iustinian denumeste
casatoria in felul urmator: Casatoria sau nunta este legatura barbatului cu femeia care consta
dintr-ocomunitate de viata de nedespartit(Nuptiae autem sive matrimonium est viri et mullieris
coniunctio, individuam consuetudinem vitae continens2).3Caracteristicile casatoriei erau
urmatoarele: casatoria era o uniune intre un barbat şi o femeie, niciodata intre persoane de acelasi
sex; ea se incheia pentru toata viata fiind considerata o uniune de nedesfacut; intre cei doi soti se
stabilea o comunitate desavarsita in ceea ce priveste bunurile materiale, iar din punct de vedere
religios, femeia trebuia sa impartaseasca cultul divin al barbatului.

Desi casatoria de astazi este o “procedura optionala”, aceasta este incheiata prin acordul sau
consimtamantul reciproc al barbatului si femeii, dar in legea romana a Romei antica, casatoria a
trecut printr-o perioada de “procedura obligatorie” prefigurata de cele existente. Conditia este
determinata in societate: o criza a moralitatii. In plus, in functie de rezultatul casatoriei, o femeie
trebuie sa se supuna barbatului, fie sa continue sa faca parte din familia sa anterioara. 4
In Roma antica, o fiica putea fi chiar logodita cu un tanar de la varsta de 6 sau 7 ani impotriva
vointei sale, fiind complet sub autoritatea tatalui (pater familias). Iubirea nu era un atribut al
casatoriei. In familiile patricienilor, casatoria reprezenta un accord de interese intre doua familii,
apropiindu-le. Acest tip de logodna include o promisiune reala prin care femeia trebuie sa
mentinta o loialitate premaritala fata de viitorul ei sot.5 În cazul logodnei, vârsta minimă a
părţilor implicate nu este definită aşa cum este în cazul unei căsătorii. Aşadar, logodna se poate
realiza la vârste foarte fragede, asigurându-se că părţile implicate înţeleg ce se întâmplă, doar
dacă nu au mai puţin de 7 ani. 6

In familia romana, autoritatea tatalui era nelimitata si suprema, avand drept de viata și de
moarte asupra sotiei si copiilor sai. Acest drept conferit tatalui nu facea altceva decat sa sporesca
autoritatea sa in familie, acesta fiind centrul puterii, pe care o exercita chiar cu prețul vietii
membrilor familiei sale. Fara consimtamantul celor doi pater familias, casatoria nu putea fi
incheiata in mod legal. In cazul în care doar unul dintre cei doi pater familias era de acord cu
incheierea casatoriei, cel care se impotrivea nu era obligat sa isi motiveze decizia, dar se ajungea
de cele mai multe ori la ceea ce numim astazi mediere sau acestuia i se ofereau diverse bunuri
1
Digesta, 23. 2. 1.
2
Iustinian, Institutiones, 1.9.1.
3
Curs de drept roman privat, Aurelia Gidro

4
https://legalup.ro/casatoria-in-roma-antica/, 08.06.2021
5
https://istorie-edu.ro/istoria-universala/roma-antica/casatoria.html, 08.06.2021
6
Modestinus in cartea 4 din Diferente
sau servicii pentru a-l convinge de necesitatea exprimarii în sens afirmativ a consimtamantului
sau pentru incheierea valabila a casatoriei.Astfel, obligația (sau nevoia) de casatorie a fost
determinata ,,de luxul considerabil dezvoltat pe timpul lui August si a faptului ca oamenii
considerau viata de familie prea grea si cresterea copiilor o dificultate prea mare”. Legiuitorul a
considerat ca este necesara o normare in acest sens si, pentru inlaturarea conceptelor considerate
gresite, a instituit legile caducare prin care stabilea dispozitii contra celibatarilor dar si contra
celor care, desi erau insurati, nu aveau copii.Consecinaa neindeplinirii acestei obligatii avea
urmari importante pe plan juridic. In timpul imparatului August cu privire la casatoria in Roma
Antica au fost introduse doua mari categorii de dispozitii prin Legea Iulia și Legea Plautia
Poppaea, pars nuptiaria: femeia între 25-50 de ani si barbatul intre 25-60 de ani erau obligati sa
se casatoreasca si sa aiba copii ; pars caducaria: femeia intre 25-50 de ani si barbatul intre 25-60
deci ce care nu se casatoreau (celibes) nu aveau dreptul de mostenire fata de mostenitorii pentru
care au fost instituiti; pe de alta parte, cei care erau casatoriti, dar nu aveau copii, nu aveau
dreptul decat la ½ din mostenire.

S-a remarcat faptul ca legea, edictata in timpul imparatului Augustus, a aparut din cauza
conditiilor existente in societatea romana care ,, se confrunta cu o grava criza pe plan moral, care
dusese la evitarea in mod constant a constituirii de familii; acest fapt punea in pericol stabilitatea
institutiilor romane. De altfel, familia reprezenta un element fundamental în organizarea
romanilor si a institutiilor lor”
Persoanele care nu erau casatorite, in temeiul legilor edictate, nu putea fi succesori testamentari,
consecintele fiind edictate de politica dusa de statul roman, in vedere maririi numarului
casatoriilor incheiate, nasterilor, precum si fortificarii institutiei familiei, din toate punctele de
vedere, prevederile fiind insa abolite în sec. IV d.Hr.

In privinta varstei viitorilor soti, In Roma antica, barbatul trebuia neaparat sa fie puber, adica
sa aiba cel putin varsta de 14 ani impliniti, iar femeia trebuia sa fie nubila, (apta pentru
casatorie) adica sa aiba varsta de cel puțin 12 ani impliniti. O alta conditie de fond a unei
casatorii legale era conubium. Ius conubii reprezenta dreptul legal de a te casatori. Legea
specifica ca viitorii soti nu puteau fi rude intre ei in linie directa la infinit, in linie colaterala pana
la gradul patru. Desemenea, era interzisa casatoria intre afini in linie directa la infinit si linie
colaterala intre cumnati si cumnate. Bigamia era si ea interzisa. De asemenea, legea interzicea
recasatoria vaduvelor inainte de un an de la moartea sotului.

Existau cazuri in care doua persoane nu se puteau casatori din considerente sociale. De
exemplu, pana in secolul V i.Hr. casatoria intre patricieni si plebei era interzisa. De asemenea,
functia politica putea ingreuna posibilitatea unei casatori, de exemplu intre un guvernator si o
femeie din provincia sa casatoria era ilegala. Si nu in ultimul rand, din punct de vedere moral, o
casatorie putea fi interzisa. Astfel, intre un tutor sau fiul acestuia si fosta sa pupila nu se putea
realiza o uniune legala.
 Conubiumeste capacitatea de a lua o nevasta in mod legal. Cetatenii romani au conubium cu
cetateni romani si cu Latini di peregrini daca acest drept le este acordat. Cu sclavi nu este
conubium. Cand conubium este prezent, copiii preiau statutul tatalui. Cand conubium nu este
prezent, copiii urmeaza statutul mamei, exceptie fac persoanele nascute dintr-un tata peregrin şi
o femeie cu cetatenie romana deoarece legea Minicia spune ca un copil nascut dintr-o mama sau
un tata strain urmeaza conditia parintelui cu statut mai mic. Dintr-un barbat cu cetatenie romana
si o femeie Latina, se naste un Latin si dintr-un bsrbat liber si o femeie sclavs, un sclav. Motivul
este acela ca in aceste cazuri nu exista conubium si, astfel, copiii urmeaza statutul mamei. In
cazul copiilor nascuti in cadrul casatoriilor legale, data conceptiei trebuie observata pentru a
determina statutul copiilor. In cazul copiilor conceputi nelegitim se acorda statutul din momentul
nasterii. De exemplu, daca o femeie sclava ramane insarcinata, insa naste dupa ce este eliberata,
aceasta are un copil liber;din moment ce ea ramane insarcinată ilegitim, insa, este libera in
momentul nasterii, progenitura ei este libera
Ius conubii era in stransa legatura cu statutul cetateniei. Se intelege, prin acest aspect, ca doar
cei ce aveau cetatenie aveau dreptul la conubium. Celelalte grupuri cum ar fi latinii sau
peregrinii, desi erau oameni liberi, nu aveau aceleasi drepturi pe care le aveau cetatenii romani.
Pe masura ce imperiul se extinde, oamenilor liberi li se acorda diferite privilegii si aici vorbim, in
mod special, despre extinderea dreptului de cetatenie si extinderea lui ius conubii in perioada
antonina. Acestea din urma produc in cadrul societatii romane schimbari majore, iar impactul pe
care l-au avut asupra celulei de baza a societatii romane si anume, familia, il vom analiza in
detaliu in capitolele urmatoare.
Pentru ca o casatorie sa fie legala pe langa conubium si varsta minima acceptata era nevoie
de consensus. Acest consensus nu era nimic altceva decat o intelegere intre cele doua parţi, si
anume, viitorii soti daca erau sui iuris sau, daca nu, intre parintii lor. Cu toate ca legea specifica
si acordul intre viitorii soti, de cele mai multe ori, cel mai important era acordul dintre patres
familias.
Insa, implicatiile acestui consensus se pot siti extrem de bine in cazul casatoriilor sine
manu care nu cereau nicio formalitate. Era suficient ca cei doi sa inceapa sa locuiasca
impreuna(honor matrimonii) cu intentia de a forma o familie (afectio maritalis). Daca erau
indeplinite si celelalte conditii casatoria era valida.

Casatoria in Roma antica era reprezentata de doua mari forme si anume: Casatoria cum
manu si Casatoria sine manu.
Casatoria cum manu – Era acea forma a casatoriei prin care femeia care urma sa se casatoreasca
trebuia in mod obligatoriu sa intrerupa orice relatie cu familia ei, urmand a intra in puterea
noului pater familias.
In ceea ce priveste casatoria cum manu, existau trei modalitati de incheiere a casatoriei si anume:
1. Confarreatio – Adica exista o ceremonie religioasa, solemna in care prezenta martorilor era
absolut necesara. De mentionat este faptul ca, casatoria prin confarreatio era accesibila doar
patricienilor. Patricienii erau proprietarii de pamant, cei care dispuneau de drepturi politice
depline si care formau astfel masa cetatenilor, numita Poporul Roman (populus romanus).
2. Coemptio – Adica acea modalitate prin care pater familias vinde in mod fictiv femeia catre
viitorul sot printr-un procedeu specific numit mancipațiune. Pentru a distinge procedura de
vanzare a femeii de cea prin care se vindeau copii, se foloseau cuvinte si expresii diferite.
3. Usus – Adica acea modalitate prin care barbatul si femeia care aveau intentia sa se
casatoreasca trebuiau sa locuiasca/convietuiasca impreuna, pe o perioada de cel puțin un an.
Abia dupa expirarea acestui termen de un an de zile femeia urma sa intre in familia barbatului.
Casatoria cum manu prin usus se caracterizeaza prin ceremonii religioase în care femeia era
condusa de la casa sa la casa sotului sau cu un mare cortegiu unde se ofera un sacrificiu si se
formeaza astfel viata comuna dintre cei doi soti.
Casatoria sine manu – Era acea forma a casatoriei in care femeia, viitoarea sotie nu intra deloc in
puterea noului pater familias. Aceasta avea de indeplinit o singura conditie si anume sa ii fie
fidela sotului sau, iar drept urmare a casatoriei, sotia dobandea rangul social al sotului.
In Roma antica, formalismul juridic nu era obligatoriu, cum este astazi spre exemplu, insa acesta
putea fi de mare folos pentru dovedirea existentei raportului juridic dintre soti. Trebuie precizat
ca, inca din acea vreme exista posibilitatea subiectilor de drept de a dovedi un raport juridic cu
ajutorul oricarui mijloc de proba.

Pentru incheierea valabila a casatoriei in acea vreme, pe langa consimtamantul celor

doi pater familias mai era necesar sa se indeplineasca inca doua conditii în mod cumulativ (in
acelasi timp) si anume ss existe affectio maritalis si honor matrimonii. Adica sa existe fara nicio
urma de indoiala intentia viitorilor soti de a intemeia o familie urmata de convietuirea faptica si
materiala a celor doi, ceea ce putem numi astazi concubinaj.
In perspectiva romanilor, nu exista o dovada mai puternica de devotament si afectiune reciproca
decat aceea de a trai faptic si de a contribui in mod egal si continuu la indatoririle si obligatiile
familiale.

Intentia de a intemeia o familie era absolut necesara considerandu-se ca daca nu se aduc la

indeplinire aceste conditii, nu putem vorbi de o casatorie in adevaratul sens al cuvantului.
Raspandirea speciei era un aspect deosebit de important pe care romanii nu l-au neglijat și l-au
avut in vedere atunci cand au reglementat institutia casatoriei.Mai exact, putem observa cu
usurinta faptul ca, prin impunerea acestor conditii se dorea pe cat posibil evitarea incheierii unor
casatorii de forma, fictive. Dovada existentei affectio maritalis si honor matrimonii se putea face
prin orice mijloc de proba.

Sponsalia era o forma de logodna legala. Deobicei acesta era aranjata de parinti sau tutorii
legali. De asemenea trebuie stiut ca aceste logodne puteau dura cativa ani la rand din cauza
diferitelor probleme ce puteau aparea cum ar fi starea de sanatate precara a viitorilor soti,
moartea unuia dintre parinti sau tutori. Precum casatoria, logodna are loc în urma acordului
 partilor;si, la fel ca in casatorie, si în cazul unei logodne o fiică trebuie să îşi dea acordul.7
Sponsalia era la inceput un act formal incheiat cu promisiuni ce puteau aduce sanctiuni in cazul
încalcarii lor. In timp sponsaliaa fost legalizata drept o etapa in procesul casatoriei, insa in epoca
imperiala sanctiunile privind ruperea promisiunii au fost scoase din lege pe motiv ca o casatorie
ar trebui sa fie libera.8
Acordul este suficient pentru constituirea unei logodne. (1) Este stabilit ca o persoana care
este absenta poate fi logodita cu o persoana absenta, este ceva ce se intampla zi de zi, 9 cu
conditia ca partile absente sa stie ca logodna are loc, sau sa isi dea acordul dupaaceea. 10 Conteaza
mult prea putin daca logonda este aranjata de partile implicate, in prezenta lor sau prin mesager
sau prin scrisoare, sau de altcineva. Foarte des conditiile logodnei sunt stabilite de intermediari. 11

Motivele pentru care femeia putea divorța de sotul sau:

1. Sotul a fost implicat într-un complot impotriva guvernului sau a stiut de existenta unui complot
impotriva guvernului, iar acesta nu a facut nimic in aceasta privinta.

2. Sotul a incercat sa atenteze la viata acesteia sau avand cunostinta de posibilitatea unui atentat
la viata sotiei, nu a avertizat-o sau nu facut nimic sa opreasca aceste fapte.

3. Soțul incearcă sa o vanda unui alt barbat in scopul comiterii adulterului.

4. Sotul o acuza de infidelitate, dar nu reuseste sa probeze acest fapt.

5. Sotul a fost surprins cu o alta femeie in casa soțtiei sau este vazut frecvent in diferite locuri cu
o alta femeie si refuza in mod deliberat sa se opreasca dupa ce a fost in prealabil avertizat cu
privire la acest fapt. Avertismentul trebuie sa provina de la o persoana considerata in acea
vreme de incredere (o ruda apropiata, parintii sotiei).

6. Sotia inselata avea dreptul la zestre si la cadourile de nunta. Daca exista copii din casatorie,
aceasta va putea folosi bunurile, dar este obligata sa le conserve si sa transmita proprietatea
bunurilor copiilor sai, de indata ce aceștia vor deveni majori. Daca sotul avea proprietati sau
bunuri imobile, acestea se vor transmite copiilor sai, iar daca nu existau copii din casatorie,
guvernul intra in proprietatea acestor categorii de bunuri.

Astazi, in zilele noastre, instituția casatoriei s-a adaptat și a evoluat semnificativ existand in
prezent posibilitatea de a divorta legal, in mai puțin de cateva ore la un notar public insa initial
nu era deloc asa.

In Roma antica, o casatorie se putea incheia valabil prin divort numai ca urmare a
deciziei unilaterale a sotului, adica a celui considerat lui pater familias (capul familiei) printr-o
7
Iulian in cartea 16 in Digests
8
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/institutia-casatoriei-in-societatea-romana, 08.06.2021
9
Ulpian in cartea 35 Sabinus
10
Pomponius in cartea 16 In Sabinus
11
Ulpian in cartea 6 in Edict
procedura numita repudiere. Sotia nu se bucura de acest drept, neavand din punct de vedere
legal, dreptul de a divorta de sotul sau. Aceasta se putea separa in mod faptic (sa paraseasca
locuinta conjugala), dar din punct de vedere legal aceasta era inca sub tutela lui pater
familias, casatorita cu sotul sau.
Abia incepand cu secolul III, femeile cu statut de sui iuris au dobandit dreptul de a divorta de
partenerii lor prin vointa unilaterala. Insa, chiar si in aceasta situatie putem remarca faptul ca
doar o anumita categorie de femei erau privilegiate în legatura cu acest drept si anume femeile
care proveneau dintr-o categorie sociala mai inalta, sotiile sui iuris. Femeile cu statut cum
manu nu se puteau bucura de acest drept ramanand sub autoritatea sotului sau.12

Sistemul de casatorie din societatea romana este un sistem extreme de complex, care este
impletit cu forma si conditiile de fond si are o influenta si o influenta asupra evolutiei familei
romane de-a lungul timpului. Cu toate acestea, poate cea mai interesanta transformare a societatii
romane a avut loc in timpul lui Antony, cand extinderea ius conubii la cetatenii dreptului latin si
evoulutia nivelului de cetatenie romana au afectat in mod clar grupurile familial legal constituite.

Bibliografie:
https://www.avocatoo.ro/blog/casatoria-la-romani-drepturi-obligatii-roma-antica, 08.06.2021, 12:07
12
https://www.avocatoo.ro/blog/casatoria-la-romani-drepturi-obligatii-roma-antica/, 08.06.2021
https://istorie-edu.ro/istoria-universala/roma-antica/casatoria.html ,08.06.2021, 12:15

https://legalup.ro/casatoria-in-roma-antica/ , 08.06.2021, 12:20

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/institutia-casatoriei-in-societatea-romana ,
08.06.2021, 13:34

Curs de drept roman privat, Aurelia Gidro