Principalele sarcini ale planificării sunt:

• să culeagă toate datele privind performanţele firmei şi să le compare cu

cele ale perioadelor anterioare, cu media pe industria respectivă şi cu cele
ale concurenţilor

• să estimeze cererea pe piaţă şi să previzioneze vînzările

• să determine intrările necesare pentru realizarea volumului respectiv de

vînzări

• să stabilească modalitatea în care vor fi obţinute aceste resurse

• să asigure valorificarea eficientă a excedentului de mijloace băneşti

• să asigure echilibru financiar pe termen scurt

• să formuleze obiective realiste

• să fixeze responsabilităţi

• să elaboreze strategii de dezvoltare

• să creeze o imagine bună atît pe piaţa internă, cît şi pe cea externă.

Planificarea afacerii unei întreprinderi poate fi împărţită în două mari

categorii:

- planificarea strategică: de lungă durată

- planificarea operaţională: de scurtă durată

Planificarea strategică –efortul întreprinderii pentru dimensionarea relaţiilor

pe termen lung, fiind o activitate practică, materializată în planurile
financiare, prin care se anticipează produsele care urmează să fie fabricate şi
realizate, pieţele de desfacere, lansarea de produse noi, termenul de
recuperare a investiţiilor, mărimea profitului, alegerea avriantelor de
producţie, de mărfuri sau de desfacere.

Planificarea strategică cuprinde patru tipuri de activităţi;

1. distribuirea resurselor- cuprinde procesul de repartizare a resurselor
limitate ale întreprinderii atît cele financiare, cît şi cele materiale

2. adaptarea la mediul extern- include acţiunile cu caracter strategic, menite

să contribuie la îmbunătăţirea relaţiilor întreprinderii cu mediul înconjurător.

3. coordonarea internă- constă în coordonarea activitîţii strategice pentru

identificarea aspectelor slabe şi forte cu scopul unei integrări eficiente a
operaţiunilor interne.

4. previziunea srategică organizaţională- presupune perfecţionarea

sistematică a modului de gîndire al managerilor, care să permită formularea
unor concepţii clare cu privire la direcţiile de dezvoltare şi modul în care
trebuie să se realizeze aceastea.

Elaborarea unui plan strategic, de perspectivă, al întreprinderii necesită

numeroase analize cu caracter cantitativ şi calitativ, o cunoaştere a factorilor
cu caracter intern şi extern care influenţează activitatea, studierea pe
diferitele pieţe a evoluţiei viitoare a cerinţelor.

Un rol important în pregătirea şi realizarea noii strategii îl are adoptarea

unor strategii funcţionale menite să contribuie la realizarea obiectivelor
stabilite. Printre acestea putem menţiona:

-strategia de marketing: rolul este identificare nevoilor şi cerinţelor

consumatorilor, definirea volumului produselor sau serviciilor care urmează
să fie oferite clienţilor, sortimentul şi ritmul de schimbare a acestora.

- strategia de producţie: precizarea produselor care urmează a fi fabricate, a

pieţelor care urmează a fi satisfăcute cu acestea, precum şi mijloacele care
urmează să fie alocate în acest scop.

- strategia funcţională de personal- trebuie să asigure întreprinderea cu

cadre cu calificarea necesară punerii în aplicare a strategiei, cu capacităţile
înalte de conducere şi coordonare pe diferite niveluri ierhaice.

- strategia financiară-oferă informaţii cu privire la:

+ volumul investiţiilor necesar realizării obiectivelor strategice de dezvoltare

+ identificarea surselor de finanţare

+ stabilirea condiţiilor de atragere a mijloacelor financiare şi a termenelor
prevăzute de rambursare

+ nivelul veniturilor ce urmează să fie încasate şi precizarea termenului

prevăzut de recuperare a investiţiilor.

- strategia de cercetare-dezvoltare: rezultatele obţinute permit punerea în

aplicare a unor noi tehnologii sau modernizarea celor existente,
perfecţionarea produselor şi obţinerea unor noiproduse,ceea ce duce la
creşterea vînzărilor, cucerirea unor noi pieţe de desfacere, creşterea
competitivităţii întreprinderii, obţinerea unor rezultate financiare superioare,
care să-i asigure creşterea economică.