Planul de afaceri

1.1. Definirea şi rolul planului de afaceri

Planul de afaceri este un instrument de lucru care se foloseste pentru a incepe si derula o afacere, care
necesita resurse materiale, umane si financiare. Planul de afaceri este un document scris care descrie natura
afacerii, piaţa-ţintă, avantajele pe care le va avea afacerea asupra competitorilor, precum şi resursele şi
aptitudinile de care dispun proprietarii afacerii.
Planul de afaceri este întocmit în vederea punerii în practică a strategiilor de afaceri, el poate fi elaborat
la nivel de produs, grupă de produse, activităţi comerciale specifice sau pentru fundamentarea investiţiilor de
capital.
Un plan de afaceri se bazează pe următoarele elemente:
- un întreprinzător (omul de afaceri), care îşi asumă conştient anumite riscuri şi doreşte să obţină
un anumit profit;
- mai multe activităţi care consumă resurse şi care generează profit (ideea de afacere)
- un mediu în care se desfăşoară aceste activităţi (mediul de afaceri).

Rolul planului de afaceri este nu numai de a demonstra că afacerea merită finanţată, ci şi de a ghida
întreprinzătorul începând cu primul an de operare a afacerii.
Implementarea planului de afaceri însemnă control şi adaptare în funcţie de evoluţia reală. Acest control exercitat
de-a lungul derulării afacerii va viza toate elementele critice ale entităţii economice.

Orice plan de afaceri presupune o anumită succesiune de etape:

- culegerea informaţiilor necesare despre furnizori, concurenţi, preţuri, date tehnice, date juridice etc.);
- planificarea efectivă a activităţilor respective – alegerea strategiei potrivite şi găsirea căilor de atingere a
obiectivelor stabilite;
- redactarea planului – alegerea formei optime de prezentare către destinatar;
Planul de afaceri poate fi comparat cu o hartă rutieră: va arăta unde se află firma şi unde vrea să ajungă. El
cuprinde puncte de reper şi elemente ajutătoare pentru orientarea în mediul economic.

1.2. Caracteristicile unui plan de afaceri:

- Prezintă o imagine de ansamblu asupra afacerii

- Planul de afaceri, în cazul în care este bine întocmit, poate fi în acelaşi timp şi un studiu
de fezabilitate
- Este un instrument de îmbunătăţire a managementului întreprinderii
- Oferă managerului posibilitatea de a-şi comunica ideile şi proiectele tuturor utilizatorilor externi
întreprinderii (bănci, investitori, parteneri potenţiali)
- Planul de afaceri devine o unealtă indispensabilă firmei datorită numărului cerinţelor şi ofertelor de
finanţare.
 Funcţiile planului de afaceri

- Funcţia de planificare în timp şi spaţiu a activităţii sau a afacerii

- Funcţia de creditare – care se manifestă în cazul în care afacerea se finanţează din surse
externe, prin intermediul băncilor sau investitorilor

1.3. Necesitatea Planificării

Un plan de afaceri de succes e un document care conţine prospecte noi şi descrie potenţialul companiei. El
reprezintă un set de proiecte specifice. Spre exemplu un plan poate fi în căutarea fondurilor pentru acoperirea
cheltuielilor asociate cu dezvoltarea şi marketing-ul unui produs nou. Sau poate fi utilizat pentru asigurarea unui
credit bancar pentru producerea unui echipament. Planul de afaceri, la fel ca şi materialele promoţionale şi de
reclamă, ar trebui să aducă avantaje firmei prin modul său de alcătuire, adică prin organizarea, detalierea şi
realismul lui.
Pentru a atinge aceste scopuri, planul de afaceri trebuie să urmărească:
- să pună în discuţie planurile companiei pentru perioadele de scurtă şi de lungă durată
- să indice faptul că aceste scopuri pot fi atinse
- să demonstreze că realizarea planului va satisface cerinţele cititorului

1.4. Utilitatea internă şi externă a planului de afaceri

 Finanţarea bancară – datorită problemelor intervenite prin eşecul unor proiecte economice (unele de
foarte mari proporţii), băncile au devenit neîncrezătoare şi nedispuse să mai continue politica
împrumuturilor conform procedurilor tradiţionale (în mod tradiţional, băncile nu cereau un plan de
afaceri de la solicitanţii de împrumuturi, bazându-şi încrederea pe analiza anterioară şi actual privind
activitatea economic financiară a întreprinderii). Astfel, o firmă de mărime medie, poate fi situată într -o
poziţie favorabilă şi poate obţine finanţarea dorită cu ajutorul unui plan de afaceri scris
 Investiţia de capital – spre deosebire de bănci, investitorii doresc să li se demonstreze profitabilitatea
proiectului de investiţii propus, care să permit recuperarea investiţiei la o rată accelerată (20% la 60%
anual, sau cinci până la maximum şapte ani). În plus ei vor dori să afle cum şi când îşi vor recupera banii
investiţi, prin vânzarea companiei sau pe altă cale, pentru a se lămuri asupra probabilităţii unei
profitabilităţi crescute.
Astfel, investitorii urmăresc şi analizează atent următoarele aspecte:
- Rezultatele înregistrate de firma solicitantă;
- Piaţa de desfacere;
- Persoanele din conducerea societăţii;
- Performanţele conducerii;
- Fezabilitatea îndeplinirii previziunilor;
- Unicitatea produsului şi tehnologia lui;
- Calitatea managementului
Dacă pentru bănci interesul constă în existenţa unor acţiuni capabile să stea drept garanţii pentru suma
împrumutată, pentru investitori interesul se află în calitatea oamenilor care conduc firma şi în profitabilitatea pe
durată cât mai mare a acestora.
Alianţele strategice – se referă la cercetarea ştiinţifică aplicativă comună, la problemele dezvoltării
produsului de marketing, de regulă şi în mod tipic între corporaţii mari şi firme de mărime mică, dar în
dezvoltare.
 Cel mai adesea, pentru firmele în creştere, aranjamentul include o combinaţie de sprijin financiar şi acces
la canalele de distribuţie bine consolidate. Efortul comun poate să dureze mai mulţi ani. Firmele mari vor
să analizeze planul de afaceri al unei firme de mărime medie, înainte de a se angaja la un contract pe
termen lung.
Fuzionările – firmele de mărime caută un mijloc de expansiune, uneori prin fuziune şi pentru aceasta are
tot mai multă nevoie de un plan de afaceri.
Relaţiile cu clienţii şi distribuitorii – de cele mai multe ori, organizaţiile mari sunt reticente să intre în
aranjamente cu firme de mărime medie, datorită faptului că sunt necunoscute, dar un plan de afaceri bine
întocmit poate înlătura neîncrederea şi dubiile.

1.5. Conţinutul unui plan de afaceri

Fiecare plan de afaceri trebuie să fie adaptat naturii pe care o descrie, scopului pentru care a fost elaborat, iar
conţinutul acestuia să poarte amprenta personalităţii antreprenorului.
Există un conţinut general al planului care cuprinde 7 capitole:
- sinteza planului de afaceri
- prezentarea societăţii comerciale/firmei
- descrierea afacerii
- descrierea amănunţită a produselor/ serviciilor oferite
- definirea pieţei
- organizarea firmei şi managementul acesteia
- situaţia economico-financiară a societăţii

a) Sinteza planului de afaceri

- Obiectivul avut în vedere
- Descrierea sintetică a afacerii
- Informaţii succinte despre firmă
- Necesarul de fonduri
- Rezultate economico-financiare scontate
- Echipa managerială
Sinteza planului de afaceri trebuie să conţină 3-5 pagini ca formă de redactare, care pot fi susţinute în
maximum 5 minute de prezentare orală.

b) Prezentarea societăţii comerciale/firmei

Acest capitol are o importanţă deosebită în cazul în care planul este utilizat pentru contactarea unor
investitori sau instituţii de creditare. Înainte de a decide să colaboreze cu firma, aceşti potenţiali parteneri
de afaceri trebuie să-i cunoască pe cei care le cer ajutorul. De asemenea, trebuie să se convingă de
avantajele pe care le pot avea în urma colaborării, adică să aibă garanţia realizării profitului. Acest capitol
trebuie să conţină informaţii privind:
- Denumirea firmei şi data înfiinţării
- Forma juridică de constituire
- Numărul de înregistrare la Registrul Comerţului şi codul fiscal
- Natura capitalului societăţii
- Obiectul de activitate înscris în statut
- Numele şi numărul acţionarilor (proprietarilor) şi datele lor personale
 c) Descrierea afacerii
În acest document al planului de afaceri trebuie prezentate cât mai explicit următoarele aspecte:
- Obiectivele prioritare şi misiunea firmei
 Totul pleacă de la o viziune.
Fiecare antreprenor are o viziune.
„Vreau să produc subansamble auto pe care să le vând Uzinei Dacia.”
„Vreau să produc confecţii pentru copii.”
„Vreau să produc şi să comercializez sucuri din fructe de pădure.”
„Vreau să înfiinţez o reţea de Internet-cafee.”
„Vreau” – iată o viziune. Această viziune e de fapt scopul final către care vrei să te
îndrepţi prin afacerea ta. Calea pe care ai hotărât să porneşti pentru a atinge şi împlini viziunea este
strategia firmei tale.
Pentru a clarifica noţiunea de strategie trebuie să răspunzi la următoarele întrebări:
 Care este esenţa afacerii tale? Ce anume va genera bani şi profit?
 Cum vrei să arate produsele/ serviciile tale?
 Cine vor fi clienţii tăi?
 Există o ofertă competitivă pe piaţă?
Dacă scopul/viziunea reprezintă rațiunea de a fi a firmei, misiunea se întemeiază pe valorile firmei:
excelență în deservirea clienților, creativitatea, integritatea, cinstea, responsabilitatea socială. Obiectivele
reprezintă rezultate intermediare ce conduc la atingerea scopului.
CUM FORMULĂM UN OBIECTIV?

Pornim de la SCOP sau obiectivul fundamental (țintă, țel), căruia îi sunt subsumate mai multe obiective
(pași intermediari efectuați spre atingerea scopului):

- Obiectiv 1 (rezultat așteptat) STRATEGIE= maniera în care

- Obiectiv 2 acționăm spre atingerea scopului/cea mai bună
- Obiectiv 3 cale de urmat, având în vedere obiectivele
- ............. stabilite și resursele întreprinzătorului sau
resursele firmei.
- .............

OBIECTIVUL trebuie să respecte regulile acronimului SMART:

S- Specific (concret) M- Măsurabil A- Posibil de atins R-Realist, realizabil T- Încadrat/delimitat în timp

- Nevoile consumatorilor ce urmează a fi satisfăcute

- Produsele/serviciile ce urmează a fi fabricate/prestate
- Cantităţile de utilaje şi dotări
- Situaţia actuală a firmei şi perspectivele de dezvoltare

d) Descrierea amănunţită a produselor/ serviciilor oferite

În acest capitol sunt evidenţiate în detaliu:
- Caracteristicile tehnice şi economice ale produsului/serviciului oferit
 - Avantajul competitiv faţă de produsele/serviciile similare de pe piaţă
- Tehnologiile de fabricaţie şi gradul de noutate al produsului/serviciului
- Canalele de distribuţie şi modalităţile de promovare
- Preţurile de vânzare

e) Definirea pieţei. Acest capitol este foarte important pentru succesul ulterior al afacerii, iar un antreprenor de
succes nu va încerca să vândă ce a produs, ci va produce ceea ce poate vinde! Întotdeauna produsele/serviciile destinate
vânzării se adresează satisfacerii nevoilor sau dorințelor consumatorilor.
Fiecare produs/serviciu este destinat unui anumit grup de clienți (piața-țintă). Colectarea și analizarea
informațiilor necesare deciziei antreprenorului în inițierea și dezvoltarea afacerii se fac prin intermediul
STUDIULUI DE PIAȚĂ. Acesta oferă informații relevante cu privire la: dimensiunea pieței-țintă, factorii ce
influențează decizia de cumpărare, amplasarea ideală a afacerii, venitul consumatorilor ș.a.
Metodele de cercetare a pieței pot fi grupate în două categorii:
1. Metode primare (informații direct de la sursă despre obiceiurile, opiniile, preferințele
consumatorilor). Exemplu: CHESTIONARUL, interviul, focus-grupul, observarea directă ș.a.
2. Metode secundare (informații ce provin din alte cercetări de piață). Exemplu: biblioteci, cărți
și publicații de afaceri, ziare și reviste, buletine și materiale informative ale băncilor,
camerelor de comerț, rapoarte statistice etc.

- Partea de piaţă şi vânzările estimate

- Structura şi dimensiunile cererii
- Prezentarea principalilor concurenţi şi ponderea deţinută pe piaţă
 Când analizați mediul concurențial al afacerii trebuie să determinați punctele slabe ale
concurenților şi modul în care pot fi exploatate acestea.
Avantajele elaborării unui studiu al mediului concurențial sunt următoarele:
 Aflați care este poziția firmei dumneavoastră pe piață, motivul pentru care consumatorii vă preferă
produsele. Ulterior veți face cunoscută această poziție într -un mod eficient, pentru a câștiga noi clienți.
 Studiul problemelor actuale şi al ofertei concurenței poate genera idei noi pentru
îmbunătățirea produsului pe care îl oferiți. Puteți afla că există anumite categorii de consumatori ale căror
cerințe nu sunt satisfăcute.
 Observând activitatea concurenței, puteți afla mai multe despre propria piață.
 Mediul concurențial poate fi analizat prin intermediul următoarelor caracteristici:
- gradul de concurență;
- surse de concurență viitoare.
- Segmentul de piaţă dorit de firmă şi evoluţia acestuia în următorii 1- 5 ani
- Strategia de piaţă a întreprinderii

f) Organizarea firmei şi managementul acesteia

Acest capitol include informaţii privitoare la echipa de conducere şi la resursele umane, la managementul
firmei. Instituţiile de creditare sunt interesate întotdeauna de calităţile şi experienţa echipei de conducere.
Acestea vor investi mai sigur într-o afacere nouă (nesigură), dar condusă de o echipă foarte bună, decât într-una
promiţătoare (de viitor), dar condusă de o echipă de manageri fără experienţă.
Aici pot fi detaliate:
 - Structura organizatorică şi metodele de organizare şi conducere
- Descrierea membrilor echipei manageriale
- Modalităţile de selectare şi perfecţionare a salariaţilor
- Forma de salarizare
- Descrierea procesului de producţie cu menţionarea duratelor şi a cheltuielilor aferente fiecărei etape a
acestuia
- Necesarul de spaţiu, instalaţii, personal (cantitativ şi calitati).
g) Situaţia economico-financiară a societăţii
Planul de afaceri trebuie să arate potenţialilor investitori sau creditori de ce este profitabil să investească în
acea firmă. Informaţiile financiare sunt grupate astfel:
Activitatea trecută a firmei care conţine informaţii referitoare la:
- situaţia veniturilor şi a cheltuielilor din ultimii 3 ani
- contul de profit/ pierderi pe ultimii 3 ani
- situaţia creditelor existente (acolo unde este cazul)
Situaţia economico-financiară estimativă a firmei care conţine informaţii referitoare la:
- veniturile estimate pe următorii 3 ani
- evoluţia previzibilă a costurilor şi a profiturilor pe următorii 3 ani
- planul de finanţare pentru acoperirea cheltuielilor pe timpul realizării produsului/serviciului.
-

CE FEL DE AFACERE POȚI ÎNFIINȚA?

CONDIȚIILE LEGISLATIVE ALE ACTIVITĂȚILOR ANTREPRENORIALE

Cadrul legislativ, în care își desfășoară activitatea un antreprenor cuprinde legi,

norme şi reguli, ce trebuie respectate cu strictețe.

Societățile comerciale în nume colectiv sau în comandită simplă se constituie prin întocmirea
unui contract de societate.

Societățile comerciale pe acțiuni, în comandită pe acțiuni sau cu răspundere limitată se

constituie prin contract de societate și statut. Contractul de societate și statutul pot fi încheiate sub forma unui
înscris unic, denumit act constitutiv.

Actul constitutiv exprimă acordul de voință al societăților sau acționarilor realizat cu scopul
de a da naștere, a modifica, a transmite sau a stinge drepturi și obligații ce decurg din exercitarea obiectului de
activitate al societății comerciale.

https://romanianlawoffice.com/ro/societati-comerciale/

Societatea cu răspundere limitată (SRL) este forma de societate cea mai folosită (aproape 80% din
societățile comerciale sunt SRL-uri), deoarece oferă următoarele avantaje:
• capital inițial relativ modest;
• număr relativ mic de asociați;
 • răspunderea asociaților până la concurența capitalului subscris;
• este singura societate ce poate avea asociat unic

Orice întreprinzător care şi-a înființat o societate comercială şi dorește să- şi continue activitatea cu succes şi să
realizeze profit, va trebui să lucreze cu oamenii, adică să aibă angajați.
Relațiile de muncă din orice țară sunt reglementate printr-o serie de legi. Principala lege pe care trebuie să o
cunoască întreprinzătorul este Codul muncii.
Codul muncii este legea care reglementează totalitatea raporturilor individuale şi colective de muncă, modul în
care se face controlul din domeniul raporturilor de muncă, precum şi jurisdicția muncii.
Obiectul de activitate al afacerii poate fi producție, servicii, comerț, construcții agricultură, educație etc., iar
acesta poate fi ales din nomenclator cu toate tipurile de activități economice Codul CAEN (clasificarea
activităților din economia națională).

RESURSELE NECESARE DERULĂRII UNEI AFACERI

Resurse financiare
Resursele financiare reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică, aparţinând
unei persoane fizice sau juridice, precum şi bunrile la care se referă. Principalele modalităţi de obţinere a
resurselor financiare sunt: băncile, creditele externe, leasing-ul, fonduri nerambursabile, rude, prieteni,
cunoştinţe.
 Din 100 de startup-uri, 96% dau faliment în primii 2 ani, 2% în primii 5 ani și 1% în 10 ani. Pentru cei
mai mulți antreprenori la început de drum, una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă este legată de
lipsa unei finanțări coerente și stabile ale firmei încă de la început.

Care sunt cele mai potrivite surse de finanțare pentru un start-up?

1. Fondurile proprii și cele împrumutate de la diferite persoane
Fondurile proprii și împrumuturile de la familie și prieteni reprezintă cel mai frecvent punct de plecare pentru un
antreprenor.
Această sursă de finanțare este oferta cu cea mai mare flexibilitate, siguranță și indepenență. Totodată, în cazul în
care antreprenorul ia în calcul atragerea de finanțare din surse exterioare, angajarea fondurilor proprii reprezintă
o garanție a motivației antreprenorului pentru a asigura succesul afacerii.
Dezavantajele finanțării din surse proprii sunt și ele importante:
– fondurile proprii sunt în general destul de limitate și pot frâna dezvoltarea afacerii;
– în caz de nereușită, pierderea va fi suportată în întregime de întreprinzător (sau de apropiații săi);
– firma va fi puțin cunoscută de instituțiile financiare și va putea mai greu mobiliza fonduri în situații speciale.

2. Creditul bancar
Creditul bancare reprezintă principala sursă de finanțare atunci când vine vorba de firmele noi
înființate.Creditele bancare reprezintă capitalul pe că îl poți obține de la o banca.
Acest capital bancar poate fi de mai multe feluri:
1. Credite bancare;
2. Linii de credit;
3. Alte instrumente de finanțare bancare: scrisoare de garanție, bilet la ordin, s.a.m.d.
Pentru a obține un credit bancar ai nevoie de un girant și de un plan de afaceri bun care să justifice finanțarea
cerută.Creditul bancar poate fi folosit pe termen scurt, mediu sau lung, iar liniile de credit sunt destinate
finanțării activităților zilnice.
Avantajele creditului bancar:
– obținerea de fonduri suplimentare, peste cele proprii;
– stabilirea unei relații cu o instituție financiară care poate facilita accesul la alte servicii oferite că către
bancă;
– obținerea unui credit bancar poate funcționa și ca un indicator dacă atestă valabilitatea planului de afaceri
în fața unor potențiali investitori.

Dezavantajele creditului bancar:

– reticența băncilor în ceea ce privește finanțarea companiilor noi pe piață, banca are nevoie de siguranță că
va primi înapoi banii acordați drept credit, pentru companiile noi acest lucru este dificil de demonstrat din
diferite motive (nu au istoric, nu au experință etc.);
– riscul de a pierde garanțiile depuse sau chiar riscul de faliment în cazul nerestituirii creditului;
– expunerea la riscuri noi – de exemplu riscul ratei dobânzii.

În cazul împrumuturilor rambursabile antreprenorul trebuie să achite atât suma împrumutată cât și
 DOBÂNDA (suma de bani plătită de către debitor creditorului pentru dreptul de a dispune pentru o
anumită perioadă de suma împrumutată)
Formula dobânzii simple (pentru credite cu rambursare până într-un an):

D=C·𝒅′·n*

Dobândă = CREDIT · rata dobânzii· perioada

*pentru luni n devine: n (număr de luni)
12
*pentru zile n devine: n (număr de zile)
360
Exemplu: pentru un Credit de 20 000 de euro, la o rată a dobânzii de 5%, cu rambursare
într-un an de zile: D= 20 000 · 5% · 1= 1000 euro

Suma finală rambursată: Sn= C +D= 20 000 + 1000= 21 000 euro

3. Fonduri nerambursabile pentru afaceri

Fondurile nerambursabile reprezintă acele fonduri provenite de la o sursă externă și pe care nu ești nevoie să le
mai inapoiezi.
Fondurile nerambursabile pot proveni din partea:
1. Uniunii Europene
2. Diverselor instituții gurvernamentale
3. Diverselor instituții neguvernamentale
4. Organizații non-profit.
Spre deosebire de sursele de finanțare prezentate mai sus, acest mod de finanțare presupune un timp mai lung
pentru obținerea fondurilor și este nevoie de o documentație specifică pentru fiecare proiect de investiții.De
obicei, un proiect realizat prin fonduri nerambursabile durează între 6-12 luni pentru a obține finanțarea și între
1-3 ani pentru a-l implementa.
Fondurile pot fi 100% nerambursabile sau se poate solicita și o cofinanțare din partea aplicantului.
4. Business angels
Business angels sunt în general oameni de afaceri care investesc bani, idei și experiență în dezvoltarea afacerilor
la început de drum sau a celor în creștere. Acest tip de finanțare aduce în general investiții mai mari decât sursele
tradiționale, dar se obțin mai dificil decât cele tradiționale, deoarece în acest caz trebuie să convingi antreprenori
cu experiență în business să investească în tine și în business-ul tău.Durata de finanțare în cazul Business Angels
este medie sau lungă.
5. Leasingul
Leasingul este o formă de creditare pe termen mediu și lung pentru procurarea, de regulă, a echipamentelor
industriale.Echipamentele sunt achiziționate de către societățile de leasing, iar acestea le închiriază ulterior
solicitantului.Contractul de leasing se încheie apoi între societatea de leasing și solicitant, care, prin acest
contract, primește în folosință echipamentul. Această formă de leasing se mai numește și leasing comercial și
reprezintă formă principală de leasing.
O sursă importantă de finanțare este capitalul propriu, sub forma profitului reinvestit în companie, capitalului
social sau atragerea de noi parteneri care să investească în companie. Firmele cu un nivel ridicat al capitalurilor
proprii transmit încredere partenerilor deoarece prezintă un risc scăzut.

Finanțarea de la instituțiile de credit (bănci/leasing)

Deși există anumite diferențe din perspectiva modului în care băncile analizează companiile în procesul de
creditare, am identificat șapte puncte comune foarte importante pentru majoritatea băncilor:

 înțelegerea modelului de business și cât de solidă este afacerea pe durata creditului;

 expertiza și implicarea fondatorului în gestionarea afacerii;
 situațiile financiare, evoluția acestora recentă și previziunile viitoare;
 capacitatea de plată a companiei în eventualitatea acordării creditului, istoric credite;
 planul de afaceri și profilul de risc al companiei;
 comunicarea directă și deschisă cu privire la nevoile companiei privind utilizarea creditului.

Creditele de la bănci sunt bune, deoarece te ajută să crești business-ul mai repede, obții avantaje fiscale datorită
deductibilității dobânzilor, împarți riscul din mai multe surse de finanțare și aduce credibilitate afacerii, pentru că
ai convins o banca să-ți dea credit. În ciuda acestui fapt, antreprenorii trebuie să utilizeze cu echilibru creditele
contractate pentru a evita un grad ridicat de povară financiară. Dacă gradul de îndatorare este foarte ridicat, nu
mai ai spațiu adițional de finanțare atunci când vei avea nevoie de resurse. De asemenea, companiile foarte
îndatorate sunt cele mai vulnerabile în condiții adverse.

Alte moduri prin care vă puteți finanța afacerea sunt: prin intermediul platformelor de crowd-funding în
schimbul unui procent din companie, venture capitals care investesc și oferă mentorat start-up-urilor, în marea
majoritate a cazurilor companii de tehnologie recent înființate, și primesc la schimb o participație minoritară.

1. Crowd-funding
Este modelul prin care afacerile private aflate la început de drum apelează la publicul larg pentru accesul la
finanțare. Denumirea termenului vine de la combinarea cuvintelor crowd (în engleză „mulțime”) și funding (în
engleză „finanțare”). La o simplă căutare pe Google veți găsi o serie de platforme de crowdfunding care
facilitează publicului larg posibilitatea de a investi în afaceri aflate la început de drum.

Iată 3 aspecte esențiale la care trebuie să fiți atenti atunci când alegeți o platformă de crowdfunding pentru
finanțarea afacerii:

 Echipa de parteneri din spatele platformei de crowdfunding. Statistic, mai puțin de 10% din startup-
urile care doresc să-și listeze proiectele de finanțare în asemenea platforme sunt acceptate la
tranzacționare. Verificarea și selecția acestora este asigurată de echipa de parteneri care coordonează
platformele respective. De aceea, experiența partenerilor este esențială pentru un proces riguros de
verificare care să valideze cele mai bune afaceri;
 Mecanismul de investiție: trebuie să fie cât mai transparent și corect organizat din punct de vedere
juridic. În general, pentru fiecare companie care primește finanțare se înființează un vehicul special de
investiții denumit SPV, adică special purpose vehicle, la care vor adera investitorii participanți la
campania respectivă. SPV va investi în compania ce urmează să fie finanțată, urmând să își exercite rolul
de acționar. Suma pe care o veți investi va determina procentul propriu de proprietate asupra afacerii;
  Accesul la informație: alegeți doar platformele care vă oferă acces la informații complete, necesare și
suficiente pentru a permite investitorilor să desfășoare propria analiză de risc. Interacțiunea directă cu
fondatorul startup-ului, sau echipa acestuia, este esențială pentru a înțelege cat mai bine riscurile afacerii.

2. Fondurile de investiții de tip „private equity”

În traducere liberă capital privat, sunt fonduri de investiții închise ce au ca principal obiect de activitate
investiții în diferite companii private pentru dezvoltarea acestora prin extindere, scalare, dezvoltare de noi
produse sau canale de vânzare și achiziție de alte companii. Deși unele fonduri de private equity au
disponibilități bănești de la persoane fizice, majoritatea provin din parteneriate cu investitori
instituționali cum ar fi bănci de investiții, fonduri de pensii, companii de asigurări, diverse instituții financiare și
chiar corporații care doresc să promoveze produse noi sau tehnologii inovatoare. Este foarte important să
înțelegeți că aceste fonduri nu investesc în ceea ce există, ci mai degrabă în viitorul startup-ului.De aceea,
situația financiară actuală nu este relevantă, deoarece veniturile sunt foarte mici. Aceste aspecte sunt relevante în
etapa următoare, când firma este pe creștere și are un istoric relevant.

Iată ai câteva site-uri unde puteți găsi soluții potrivite pentru finanțarea afacerii proprii:

https://finanteazi.ro/surse-de-finantare-pentru-antreprenori/
https://www.finantare.ro/catalog-business-angels
https://www.em360.ro/ce-surse-de-finantare-au-la-dispozitie-tinerii-antreprenori-in-2022/
https://finanteazi.ro/crowdfunding-pentru-finantarea-unei-intreprinderi/
https://www.startupcafe.ro/fonduri-europene/finantari-2022-fonduri-credite-investitii-antreprenori-romania.htm
https://www.pafaceri.ro/finantari/ce-afaceri-poti-sa-demarezi-accesand-fonduri-nerambursabile-ca-sursa-de-
finantare
https://startupnation2022.ro/?
gclid=EAIaIQobChMItcbqx4Dz9wIV3Y9oCR2kDgO0EAMYASAAEgK2yvD_BwE

Resurse materiale

Resursele materiale atrase în activitatea economică reprezintă bunurile produse prin muncă şi utilizate
pentru obţinerea altor bunuri şi/sau servicii destinate vânzării.
Resursele materiale atrase în activităţi economice reprezintă factorul de producţie capital..

Factorul de producție capital tehnic se împarte în două categorii diferite:

 capitalul fix - participă la mai multe cicluri de producție, se consumă treptat şi se înlocuiește după
mai mulți ani de utilizare (format din clădiri, hale, depozite, utilaje, mașini-unelte, instalații, roboți,
mobilier şi aparatură birotică, mijloace de transport etc.);
 capitalul circulant - se consumă în întregime într-un singur ciclu de producție şi se înlocuiește la
fiecare nou ciclu de producție (format din materii prime, materiale de bază şi auxiliare,
semifabricatele, combustibili pentru producție, energie etc.).
 Resurse umane
Resursele umane ale unei țări sau zone geografice reprezintă totalitatea resurselor economice care sintetizează
potențialul de muncă. Totalitatea resurselor umane care își desfășoară activitatea în cadrul unei întreprinderi
reprezintă personalul întreprinderii (factorul de producție muncă).
Categoriile de resurse umane din cadrul societăților comerciale:

Muncitorii reprezintă categoria cea mai numeroasă de angajaţi din întreprindere. Muncitorii direct
productivi sunt cei care acţionează direct asupra obiectelor muncii, cu ajutorul uneltelor, instalaţiilor, maşinilor
avute la dispoziţie. Muncitorii indirect productivi acţionează indirect asupra obiectului muncii, în scopul
conservării, deplasării sau livrării lui.
Inițierea/extinderea unei afaceri implică găsirea angajaților potriviți. Succesul afacerii va depinde în mare masura
de existența unui personal bine pregatit și motivat. Planul de afaceri va trebui să prezinte numărul de angajați
necesari și calificările acestora. Angajarea de persoane aflate în somaj poate fi un avantaj în obtinerea unor
finanțări. În cazul în care firma va organiza cursuri de pregatire, trebuie să se realizeze și o estimare a acestui tip
de cheltuieli. Preocuparea pentru perfecționarea personalului reprezintă un aspect pozitiv, prin care se subliniaza
importantța investitiei în oameni; de altfel, investiția în angajati (în capitalul uman) tinde să devină din ce în ce
mai mult una din principalele investiții ale firmei, nemaifiind considerată doar un cost.

Productivitatea MUNCII (𝑊𝐿) = volumul de producție (Q) realizat cu ajutorul factorului de producție muncă (L):
𝑊𝐿 = Q/L