Planificarea strategica si operationala

Planificarea strategica si operationala

Planificarea este o componenta esentiala a procesului de management si

consta in stabilirea obiectivelor intreprinderii, precum si a modalitatilor de
actiune pentru realizarea lor.

Planificarea constituie una dintre cele mai dificile activitati intrucat

managerii inainte de a actiona trebuie sa cunoasca rezultatele pe care le
doresc si cum pot fi acestea obtinute.

O planificare judicios efectuata are urmatoarele avantaje:

Powered By

Ø      constituie un ghid pentru manageri si proprietari privind functionarea

intreprinderii;

Ø      ofera o garantie pentru banci in acordarea creditelor;

Ø      ofera angajatilor o directie de actiune si o motivatie in munca.

Cu toate acestea deseori manage 737d38h rii intreprinderilor mici si mijlocii

neglijeaza activitatea de planificare din urmatoarele motive:

- ei sunt coplesiti de activitatile zilnice, astfel ca le ramane putin timp pentru

planificare;

- le este teama ca planificarea poate pune in evidenta anumite neajunsuri ale

intreprinderii;

- nu au cunostintele necesare elaborarii unui plan;

- le este teama ca schimbarile viitoare nu pot fi anticipate si deci planificate.

Avand in vedere natura planificarii si orizontul de timp la care se refera,

principalele tipuri de planificare aplicabile unei intreprinderi mici sau
mijlocii sunt:

Planificarea strategica care este efectuata de managerii de la nivelul cel mai

inalt al intreprinderii si vizeaza un orizont de timp mai lung. Exemple de
activitati de planificare strategica:

Ø      alegerea domeniului de activitate in care sa actioneze intreprinderea;

Ø      alegerea modalitatii de creare a intreprinderii;

Ø      selectarea amplasarii intreprinderii;

Ø      alegerea formei de organizare;

Ø      stabilirea obiectului de activitate.           

Planificarea strategica cuprinde urmatoarele componente:        

Identificarea misiunii intreprinderii care exprima ratiunea existentei acesteia

si trebuie sa defineasca urmatoarele:

Ø      domeniile de activitate ale intreprinderii;

Ø      produsele sau serviciile care fac obiectul de activitate;

Ø      pietele pe care va actiona firma in prezent si pe o perioada viitoare de

3-5 ani.
Pentru formularea misiunii sale intreprinderea trebuie sa gaseasca raspuns la
urmatoarele intrebari:

- cine sunt consumatorii (adica unde sunt amplasati, cum cumpara acestia si
cum pot fi ei satisfacuti) ?

- ce doresc consumatorii sa cumpere ?

- ce apreciaza consumatorii cand cumpara produsele ?

- care sunt tendintele pietei si care este potentialul ei?

- ce schimbari in structura pietei vor avea loc in viitor?

- care dintre nevoile curente ale consumatorilor nu sunt satisfacute de

produsele si serviciile aflate in profilul de activitate al intreprinderii ?

- daca intreprinderea actioneaza in cel mai potrivit domeniu de activitate sau

ar trebui sa patrunda in alt domeniu?

2) Stabilirea obiectivelor intreprinderii, acestea putand fi:

Ø      obiective pe termen lung, care stabilesc rezultatele dorite a se obtine

pentru realizarea misiunii intreprinderii si vizeaza o perioada de plan mai
mare de un an;

Ø      obiective pe termen scurt care trebuie sa derive din obiectivele pe

termen lung si reprezinta sarcini menite sa duca la realizarea obiectivelor pe
termen lung, perioada la care se refera fiind mai mica de un an.

In mod ideal obiectivele trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:    

- sa elimine lipsurile din cadrul intreprinderii;

sa puna de acord punctele forte ale intreprinderii cu perspectivele acesteia;

- sa minimizeze pericolele care apar;

- sa sprijine misiunea firmei;

- sa fie stabilite pentru toate domeniile intreprinderii ale caror rezultate

influenteaza direct succesul si supravietuirea acesteia.

Nu este posibil a se stabili o combinatie de obiective aplicabila in cadrul

oricarei intreprinderi, intrucat tipul obiectivelor stabilite depinde de natura
activitatilor desfasurate.

Obiectivele perioadei viitoare depind de obiectivele stabilite pentru perioada

anterioara, intrucat gradul lor de realizare influenteaza nivelul aspiratiilor
managerilor.

Principalele domenii pentru care trebuie sa se stabileasca obiective sunt:

Ø      nivelul servirii consumatorilor (de exemplu; timpul de livrare, numarul

reclamatiilor primite de la consumatori);

Ø      resursele financiare (de exemplu: structura capitalului, fluxul de

numerar etc);

Ø      resursele umane (de exemplu: numarul absentelor, a intarzierilor,

fluctuatia, numarul angajatilor care vor urma cursuri de perfectionare etc);

Ø      vanzarile (de exemplu: volumul vanzarilor, pozitia pe piata a

intreprinderii etc);

Ø      activitatea de cercetare-dezvoltare (de exemplu: numarul produselor

noi etc);
Ø      marketing (segmentul de piata vizat, produse, preturi);

Ø      productia (cresteri de capacitate, retehnologizare, aspecte calitative ale

produselor sau serviciilor).

Dupa ce managerul (echipa manageriala) stabileste obiective pe termen lung

si scurt pentru intreaga intreprindere, managerii de la nivelul ierarhic
urmator stabilesc obiective pe termen lung si scurt corespunzatoare
activitatilor de care acestia raspund ( "cascadarea obiectivelor ) .

3) Selectarea strategiei care reprezinta caile prin care intreprinderea poate

sa-si atinga misiunea si obiectivele stabilite, in conditiile resurselor
disponibile, a perspectivelor, respectiv a pericolelor care apar in mediul ei de
actiune.      

Pentru formularea celei mai adecvate strategii trebuie ca managerii sa aiba in

vedere urmatoarele aspecte:

Ø      Identificarea problemelor referitoare la strategia actuala, adica: daca

strategia actuala mai este valabila, daca a pus in evidenta lipsuri (neajunsuri)
semnificative ale intreprinderii, daca anumite tendinte din mediu pot deveni
pericole prin continuarea strategiei actuale.

Ø      Formularea unor strategii noi, adica: ce alternative strategice exista,

care dintre ele ar fi mai acceptabile pentru intreprindere;

Ø      Evaluarea noilor strategii alternative si alegerea unei strategii, adica:

care dintre alternative ofera cea mai buna compatibilitate cu resursele
intreprinderii, ofera cel mai mare avantaj concurential, satisface cel mai bine
preferintele managementului si genereaza cele mai mici neajunsuri.

De exemplu, strategia unui restaurant este conturata prin stabilirea

segmentului de consumatori caruia i se adreseaza, precizarea meniului, a
nivelurilor de preturi, a amplasarii localului, a ambiantei interioare, etc.      

Planificarea operationala este necesara pentru a duce la indeplinire

planurile strategice si a asigura functionarea efectiva a intreprinderii.    

Practica a dovedit ca un motiv esential pentru care intreprinderile mici si

mijlocii dau faliment este lipsa unei planificari operationale adecvate.
Aceasta este vitala pentru intreprindere, intrucat ajuta la evitarea unor greseli
costisitoare, determina economii de timp si creeaza premisele unei calitati
corespunzatoare a produselor sau serviciilor.

Planificarea operationala cuprinde doua parti:

a) Stabilirea urmatoarelor elemente:

Ø      Politicile care orienteaza actiunea mai ales in situatii repetitive. Daca

ele exista, atunci managerii pot folosi delegarea de autoritate, iar angajatii
vor lua decizii bazat pe gandirea si filozofia managerului. De exemplu:
politica de personal a unei intreprinderi poate consta in promovarea din
interior, deci dandu-le prioritate in promovare actualilor angajati.

Ø      Metodele si procedeele care ofera angajatilor instructiuni pentru

desfasurarea muncii lor, adica explicatii detaliate privind modul de a efectua
adecvat sarcinile care le revin si ordinea efectuarii acestora. De exemplu,
procedeul selectiei personalului cuprinde: completarea cererii si CV-ului,
interviul, testarea si selectia propriu-zisa.

Ø      Bugetele stabilesc cerintele de resurse financiare pentru a urma

strategia aleasa si a realiza obiectivele stabilite;

Ø      Standardele stabilesc nivelele dorite ale productivitatii muncii si a

randamentului utilajelor. Ele constituie atat stimulente pentru a motiva
angajatii, cat si repere pentru a depista inca din faza incipienta rezultatele
necorespunzatoare.

b) Planificarea modului de functionare a intreprinderii:

Ø      Planificarea functionarii, selectarea si aranjarea utilajelor din

dotare. Excesul de capacitate de productie sau de servire determina sporirea
costurilor, ceea ce poate reduce pozitia concurentiala a intreprinderii.
Dimpotriva, insuficienta capacitatii de productie sau de servire va duce la
reducerea volumului vanzarilor, respectiv a incasarilor, dar si pierdere de
clienti. De aceea trebuie ca prin planificare sa se realizeze o balanta intre
productie (adica oferta) si vanzari (adica cerere);

Ø      Alegerea surselor de aprovizionare pentru materialele necesare,

intrucat costul materiilor prime folosite reprezinta aproximativ 50% din
costurile de productie;

Ø      Planificarea necesarului de personal (numar, specializari,

repartizarea pe schimburi, etc.);

Ø      Alegerea celei mai adecvate structuri organizatorice, precum si a

formei de organizare;

Ø      Stabilirea unor sisteme eficiente de evidenta contabila, respectiv

informationale;

Ø      Programarea operativa a productiei sau a prestarii serviciilor,

adica o detaliere a sarcinilor de productie, respectiv de prestari servicii pe
perioade mai scurte de timp, adica decade, zile, schimburi de lucru.
Caracteristici de planificare operațională, importanță și exemplu

planificarea operațională Este un instrument de management care

facilitează coordonarea resurselor organizației (umane, financiare și fizice)
astfel încât să fie posibilă atingerea obiectivelor și obiectivelor care sunt
cuprinse în planurile strategice și tactice ale companiei respective.

Presupunând că managementul superior a pregătit un plan strategic și un

management tactic pentru un plan tactic, managementul redus trebuie să aibă
o idee clară despre ceea ce se caută. Trebuie doar să elaborați un plan
operațional detaliat pentru a face acest lucru.

Obiectivul principal al planificării operaționale este de a oferi personalului

organizației o viziune clară asupra sarcinilor și responsabilităților sale, în
concordanță cu obiectivele și obiectivele cuprinse în planul strategic. Se
concentrează asupra serviciilor și produselor (producție, echipament,
personal, inventar și procese) ale unei companii.

Scopul este de a implementa planuri pentru a dezvolta proiecții financiare și

a maximiza participarea companiei la piață. Un plan de operare utilizează
rapoartele financiare ale unei organizații pentru a analiza rentabilitatea
acesteia.

Planul poate include o analiză a contribuției pentru a determina ce procese

sunt necesare pentru a crește profitul. Aceasta ar putea implica concentrarea
asupra vânzării de produse premium sau reducerea costurilor variabile.
index

 1 Caracteristici
o 1.1 Se limitează la diviziuni specifice
o 1.2 Detalii detaliate
o 1.3 Pe termen scurt
o 1.4 Fabricat de departamentul care o va aplica
o 1.5 Bugetul operațional
 2 Conținutul unui plan operațional
o 2.1 Ce?
o 2.2 Cine
o 2.3 Când
o 2.4 Cât de mult
 3 Categorii
o 3.1 Planuri de utilizare unică
o 3.2 Planuri continue
 4 Importanță
 5 Exemplu
 6 Referințe

caracteristici

Limitată la diviziuni specifice

Planul operațional este limitat la o singură parte a organizației. De exemplu,

o mare companie (plan strategic) are o divizie de fabricație (plan tactic) care
produce produse A, B și C.

Fiecare dintre aceste produse este fabricat separat în diferite instalații,

administrate de diverși administratori de instalații, care își pregătesc separat
planul de funcționare.
Prin urmare, planul de operare este creat de managementul la nivel inferior
al unei unități aparținând unei divizii de afaceri.

detaliat

Acesta include planuri specifice pentru activitățile și procesele de nivel

scăzut și de zi cu zi care vor sprijini și ar permite planul tactic. Este extrem
de detaliat (cine, ce, unde și când).

Termenele limită scurte

Trebuie să stabiliți activitățile și bugetele pentru fiecare zonă a organizației

în următorii 1 până la 3 ani. Acestea leagă planul tactic cu activitățile pe care
le va desfășura organizația și resursele necesare pentru a le îndeplini.

Planificarea operațională descrie etapele, condițiile de succes și explică

modul în care (sau în ce parte) un plan tactic va fi pus în funcțiune pe
parcursul unei perioade de funcționare date.

Realizat de departamentul care o va aplica

Acesta trebuie să fie pregătit de oamenii care vor participa la punerea sa în

aplicare. Frecvent este necesară o comunicare interdepartamentală
semnificativă, deoarece planurile create de o parte a organizației au în mod
inevitabil implicații pentru alte părți.

Bugetul operațional

Aceasta se bazează și este justificată de cerința unui buget anual de

funcționare. Prin urmare, un plan strategic de cinci ani ar necesita, în mod
obișnuit, cinci planuri operaționale, bazate pe cinci bugete de funcționare.
Planul operațional este primul și ultimul pas în pregătirea bugetului de
funcționare. Ca prim pas, furnizați un plan pentru alocarea resurselor; Ca
ultim pas, planul operațional poate fi modificat pentru a reflecta deciziile
politice sau schimbările financiare efectuate în timpul procesului de
elaborare a bugetului.

Aceste planuri și bugete ar trebui să fie considerate documente vii și ar trebui

revizuite pentru a reflecta schimbările. Verificarea sa periodică este cheia
durabilității sale.

Conținutul unui plan operațional

Un plan operațional se bazează direct pe planurile tactice care descriu

misiunile, obiectivele, obiectivele și activitățile.

VOUS AIMEREZ PEUT-ÊTRE

Как в г. Кишинёв "делать деньги из воздуха"

Инвестиции В Amazon
Ca un plan tactic, un plan operațional abordează patru întrebări: unde suntem
acum? Unde vrem să fim? Cum vom ajunge acolo? și cum putem măsura
progresul nostru?

Planificarea operațională trebuie să conțină:-

Obiective clare.

- Activitățile care urmează a fi livrate.

- Standarde de calitate.

- Rezultatele dorite.

- Cerințe privind personalul și resursele.

- Calendare de implementare.

- Un proces de monitorizare a progresului.

Planul operațional prezintă informații foarte detaliate care vizează persoanele

care vor îndeplini sarcinile zilnice necesare administrării organizației.

Conducerea și personalul trebuie să consulte frecvent planul operațional

pentru a-și desfășura activitatea zilnică.

Planificarea operațională indică ce, cine, când și cât de mult:

ce

Activitățile și sarcinile care trebuie îndeplinite.

care

Persoanele care au responsabilitatea pentru fiecare activitate.

când
Perioadele în care activitățile trebuie îndeplinite.

Cât de mult

Valoarea resurselor financiare furnizate pentru a finaliza fiecare activitate.

Categorii

Planul operațional poate fi împărțit în două categorii:

Planuri de unică folosință

Ele abordează doar perioada curentă sau o problemă specifică. Ei efectuează

un curs de acțiune care nu este probabil să se repete în viitor. Aceste planuri
sunt folosite o singură dată pentru a atinge obiective unice pentru afacere.

Un exemplu în acest sens este atunci când o companie are un eveniment

special unic. Aceștia pot avea un plan unic pentru a acoperi toate aspectele
legate de acest eveniment, cum ar fi reducerea costurilor în anul următor.

Planuri continue

Acestea sunt transferate în perioadele viitoare și modificate după cum este

necesar. Acestea sunt dezvoltate pentru activități care apar în mod repetat pe
o perioadă de timp pentru a ajuta compania să rezolve problemele repetate.

Un exemplu ar fi o companie mare care are activități repetate și trebuie să

aibă o structură care să permită tuturor să știe ce se întâmplă tot timpul. Un
alt exemplu ar fi un plan pe termen lung de a menține lucrătorii în loc să le
ardeți.

importanță

Un plan operațional este important deoarece ajută echipa de lucru:

- Fii clar în legătură cu locul unde vor fi obținute resursele necesare.

- Folosiți eficient aceste resurse.

- Definirea clară a celor mai critice cerințe privind resursele.

- Reducerea riscurilor acolo unde este posibil și pregătirea planurilor de

urgență atunci când este necesar.

- Gândiți-vă la viitorul pe termen lung al proiectului, inclusiv sustenabilitatea

acestuia.

Un avantaj al planificării operaționale este acela că o companie poate analiza

performanța operațiunilor sale în rentabilitate.

Planificarea operațională disemorează poziția financiară a unei companii, își

stabilește punctele slabe și dezvoltă modalități de creștere a profiturilor.

Planurile operaționale ale unei companii au o influență pozitivă în diferite

domenii ale companiei. Planul implementat ajută la stabilirea obiectivelor de
afaceri și la atingerea unor obiective specifice.

Are un impact pozitiv asupra aspectelor operative și fizice, în ceea ce

privește personalul, aspectul afacerii și procedurile zilnice.

Este o modalitate excelentă de a vă asigura că toate domeniile de afaceri sunt

abordate într-o manieră constructivă.

exemplu

Trebuie să ne amintim întotdeauna că alocarea de activități oamenilor este un

element vital în implementarea unui plan operațional.
Următorul tabel este un exemplu al componentelor principale găsite într-un
plan operațional.

În mod obișnuit, vor fi 8-10 domenii cheie ale rezultatelor. De exemplu, doar
unul este afișat.

- Domeniul cheie al rezultatelor: creșterea numărului de membri.

referințe

1. Rose Johnson (2018). Planificarea tactică și operațională. Small

Business - Chron.com. Luat de la: smallbusiness.chron.com.
2. Wikipedia, enciclopedia gratuită (2018). Planificarea operațională
Luată de la: en.wikipedia.org.
 3. Leu Isaac (2018). Scopul unui plan operațional. Învățare online pentru
managementul sportiv. Luat de la: leoisaac.com
4. Rodney Michael (2018). Care sunt planurile operaționale pentru o
afacere? - Definiție, tipuri și exemple. Study.com. Luat de la:
study.com.
5. Alison Job (2018). Creați un plan operațional. Revista revistei. Luate
de la: antreprenor.ro.
6. Leu Isaac (2018). Plan de exploatare. Învățare online pentru
managementul sportiv. Luat de la: leoisaac.com.

 Administrație și finanțe

« Elemente de planificare a planificării