Citate

„Camera e deocamdată goală, dar o simt venind. Firul care mă leagă de mașinile ei
cu numere imposibil de ținut minte (trei sute șaizeci și cât? o sută douăzeci și cât?),
de străzile ei mărginite de școli și ateliere, vibrează. Îmi întind labele transparente
prin cameră. Tremur de poftă, de așteptare. Pândesc la geam, apoi, cu agilitate, sar
la ușă. Mă strecor printre cărți, lăsându-mi afară doar căngile de pe care picură
veninul.”

„Ea mă interesează mai puțin ca inițiatoare în erotism, cât pur și simplu ca suflet și
gândire și memorie de femeie coaptă, de femeie adevărată.”

„Îmi pun și eu mâna peste mâna ta. Te iau după mijloc și nu mai vreau să fiu
cuminte deloc. Știu că avem toată noaptea înainte și că trebuie cumva gradate
lucrurile, pentru că altfel poate fi urât, jignitor, dezgustător, dar mă tem că n-am
destul de multă experiență ca să pot aștepta.”

„Apoi ne dezbrăcăm (tu, ca întotdeauna, te schimbi în baie și apari, pudică, în

capotul cu flori stacojii pe sub care, spre mereu reînnoita mea dezamăgire, nu mai
porți nimic).”

„Dar cea mai bună prietenă a mea, pe care n-o s-o uit niciodată, a fost Ester.”

„"Visele se vor lega, dacă tu ești, și te vor duce singure la REM. Altă cale nu
există." "Dar ce este acolo?", l-am întrebat nerăbdătoare și cam iritată de
insistențele lui de a-mi vârî REM-ul pe gât. "Acolo, mi-a răspuns el privind pe
ferestruica de lângă el spre zarea care se și acoperise cu un văl de aburi roșietici,
acolo este totul."”

„"Cât mi-ar plăcea să fiu femeie! spuse deodată Egor. Tu ai noroc: vei fi o femeie.
Noi, bărbații, nu suntem buni de nimic. Mereu căutăm lucruri pe care, de altfel, nu
avem să le știm niciodată. Ne distrugem viața departe de alții, doar pentru nebunia
noastră fără limite."”

„Deși nu m-a bătut niciodată, pentru mine tata era Fiara, în stare să mă sfâșie într-o
zi în bucăți. Cel mai tare mi-era teamă de el când mă săruta. Mă pupa pătimaș, pe
toată fața, zgâriindu-mă rău cu barba lui mai tot timpul nerasă. Nici prin cap nu i-a
trecut vreodată că nu-l iubesc.”
 „Ne-am împletit degetele. Simțeam, o spun în fine, că o iubesc, aș fi vrut s-o strâng
în brațe și să rămânem așa, să nu ne mai ducem acasă. Am mers de mână până la ea.
Nu ne-am spus decât câte un "pa" la despărțire.”

„M-am trezit în plină noapte și mi-am dat seama că sunt îndrăgostită. De ce trebuia
s-o iubesc pe Ester?”

„Mi-e silă de tine, dar îți zâmbesc mecanic, iar tu îmi zâmbești cu foarte puțină
speranță. O babă. Cu sâni încă frumoși, dar ce sens are? Sunt golit de dragoste, iar
povestea ta mă obosește fizic.”

„I-am povestit visul cu apa și cel cu paharul, și Egor a aprobat dând ușor din cap,
fără să se mai entuziasmeze ca la început. Acum știa. Eu eram, fără nici o îndoială,
aleasa, eu aveam să pătrund în REM. "Uite, florile astea toate sunt pentru tine. Au
venit aici oameni de pretutindeni ca să ți le aducă și ca să-ți ureze, prin mine,
succes."”

„"Pentru că REM-ul, singurul din toată lumea noastră, e făcut numai pentru cel care
visează visele, adică doar pentru tine."”

„Era cuvântul nu. "Scriu de la șaisprezece ani și abia am trecut de cincisprezece mii
de pa- gini. Scriu uneori și câte opt ore pe zi, dar în alte zile nu pot scrie nici măcar
un rând."”

„"Tu nu ai viață, și din cauza asta trebuie să mori. Tu nu exiști, și de asta trebuie să
dispari." Soarta lui Zizi era hotărâtă, nu mai avea nici o scăpare. Garoafa rosti
sentința: Tribunalul Negru o condamnă la spânzurătoare și ardere pe rug.”

„Nu fusese deci cu totul un vis, deși nu fusese cu totul nici realitate. Primisem o
foaie dintr-un calendar care avea să apară cu peste douăzeci de ani mai târziu. Atât
știam, și deja aveam de ce să mă îngrozesc. Nu puteam gândi mai departe, nu mai
eram în stare să discern dacă încă mai visam sau eram trează.”