Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord 

(în engleză United Kingdom of Great Britain and

Northern Ireland), cunoscut sub numele de Regatul Unit (în engleză United
Kingdom, pronunție engleză: /jʊ̈nai̯ tɘd kɪŋɡdə̯m/, pe scurt UK) sau Marea
Britanie (în engleză Great Britain sau doar Britain), este o țară suverană din Europa occidentală.
Situată în largul coastelor de nord-vest ale continentului European, Regatul Unit cuprinde
insula Marea Britanie, partea de nord-est a insulei Irlanda și multe insule mici.[10] Irlanda de
Nord este singura parte a Regatului Unit care are frontieră terestră(d) cu un alt stat suveran‍
—‌ Republica Irlanda. În afara acestei frontiere terestre, Marea Britanie este înconjurată de Oceanul
Atlantic, cu Marea Nordului la est, Canalul Mânecii la sud și Marea Celtică la sud-sud-vest, având a
12-cea mai lungă coastă din lume. Marea Irlandei se află între Marea Britanie și Irlanda. Cu o
suprafață de 242.500 km², Regatul Unit este al 78-lea cel mai mare stat suveran din lume și al 11-
lea din Europa. Este, de asemenea, a 21-a cea mai populată țară, cu o populație estimată la 65,1
milioane de locuitori.[11]
Regatul Unit este o monarhie constituțională cu o democrație parlamentară.[12][13] Monarh(d) este
regele Charles al III-lea, care domnește(d) din 8 septembrie 2022. Capitala Regatului Unit, și cel mai
mare oraș, este Londra, un oraș global și centru financiar(d) cu o populație a zonei urbane de 10,3
milioane de locuitori, fiind al patrulea cel mai mare oraș din Europa.[14] Alte mari zone urbane din
Regatul Unit(d) sunt aglomerările urbane centrate
în Birmingham(d), Leeds(d), Glasgow(d), Liverpool(d) și Manchester(d). Regatul Unit este format din patru
țări—Anglia, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord.[15] Ultimele trei au administrații autonome,
[16]
 fiecare cu puteri diferite,[17][18] cu sediul în capitalele lor, Edinburgh, Cardiff și, respectiv, Belfast.
Aflate pe insule din apropiere, Isle of Man, și Aprodatele Guernsey și Jersey nu fac parte din Regatul
Unit, fiind dependențe ale Coroanei, Guvernul Britanic(d) fiind responsabil pentru apărarea și
reprezentarea lor internațională.[19]
Relațiile dintre țările Regatului Unit au evoluat de-a lungul timpului(d). Țara Galilor a fost anexată
de Regatul Angliei conform Legilor Țării Galilor din 1535 și 1542(d). Un tratat(d) între Anglia și Scoția a
dus în 1707 la unificarea lor în Regatul Unit al Marii Britanii, care a fuzionat în anul 1801 cu Regatul
Irlandei, pentru a forma Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei. Cinci șesimi din Irlanda s-au retras
din Regatul Unit în 1922, lăsând actuala formulă a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.
Există paisprezece teritorii britanice de peste mări.[20] Acestea sunt rămășițe ale Imperiului Britanic,
care, la apogeul său, în 1920, cuprindea aproape un sfert din suprafața uscatului de pe Pământ și a
fost cel mai mare imperiu din istorie. Influența britanică se observă în limba, cultura și sistemele
juridice ale multora din fostele sale colonii(d).
Regatul Unit este o țară dezvoltată și a cincea cea mai mare economie după PIB nominal și a noua
cea mai mare economie după paritatea puterii de cumpărare. Economia Regatului Unit este
considerată una cu venituri ridicate(d) iar țara are un Indice al Dezvoltării Umane foarte ridicat,
clasat pe locul 16 în lume. A fost prima țară industrializată din lume cea mai mare putere(d) mondială
în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea.[21][22] Regatul Unit rămâne o mare putere, cu o
considerabilă influență economică, culturală, militară, științifică și politică pe plan internațional.[23]
[24]
 Este recunoscută ca deținătoare de arme nucleare și este a șaptea țară din lume după cheltuielile
militare.[25] Regatul Unit este membru permanent(d) al Consiliului de Securitate al ONU de la prima sa
sesiune, în 1946. A fost un lider între statele membre(d) ale UE și ale predecesoarei
sale, Comunitatea Economică Europeană (CEE), din 1973. Cu toate acestea, la 23 iunie 2016, un
referendum național în Regatul Unit a dus la decizia de a părăsi UE, ieșirea fiind în prezent în curs
de negociere(d). Regatul Unit este membru al Commonwealth-ului Națiunilor, al Consiliului Europei,
al grupului miniștrilor de finanțe din G7, al forumului G7, al G20, NATO, al Organizației pentru
Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC).

Etimologia și terminologie[modificare | modificare sursă]

Prin Legile Uniunii din 1707,(d) s-a declarat că regatele Angliei și Scoției sunt „unite într-un Regat cu
Numele de Marea Britanie”, deși noul stat apărea în aceleași legi și ca „Regatul Marii Britanii”,
„Regatul Unit al Marii Britanii” și „Regatul Unit”.[26][27] Termenul de „Marea Britanie” a fost folosit însă
doar informal în secolul al XVIII-lea și țara a fost doar uneori menționată ca „Regatul Unit al Marii
Britanii”—numele oficial complet, din 1707 la 1800, fiind doar „Marea Britanie”, fără o „formă lungă”.
[28][29][30][31][32]
 Legile Uniunii din 1800(d) au unit Regatul Marii Britanii cu Regatul Irlandei, din 1801,
formând Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei. În urma divizării Irlandei și independenței Statului
Liber Irlandez în 1922, ceea ce a lăsat Irlanda de Nord ca singura parte a insulei Irlanda aparținând
Regatului Unit, s-a adoptat denumirea de „Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord”[b][33]
Deși Regatul Unit, ca stat suveran, este o țară, Anglia, Scoția, Țara Galilor și, într-o mai mică
măsură, Irlanda de Nord, sunt și ele considerate țări, deși nu sunt state suverane.[34][35] Scoția, Țara
Galilor și Irlanda de Nord au guvernare autonomă.[36][37] Site-ul prim-ministrului britanic a folosit
expresia „țări într-o țară” pentru a descrie Marea Britanie. Unele sumare statistice, cum ar fi cele
pentru cele douăsprezece regiuni NUTS 1 din Regatul Unit(d) denumesc Scoția, Țara Galilor și
Irlanda de Nord „regiuni”.[38][39] Irlanda de Nord mai este menționată și ca „provincie”.[40][41] În ceea ce
privește Irlanda de Nord, numele descriptiv folosit „poate fi controversat, opțiunea dezvăluind
preferințe politice”.[42]
Adesea se folosește și termenul de „Marea Britanie”[c] ca sinonim pentru Regatul Unit. Termenul
„Marea Britanie” se referă însă, convențional, la insula Marea Britanie sau, din punct de vedere
politic, la Anglia, Scoția și Țara Galilor împreună.[43][44][45] El este folosit uneori și ca sinonim pentru
Regatul Unit în ansamblul său.[46][47] GB și GBR sunt codurile standard de țară pentru Regatul Unit (a
se vedea ISO 3166-2(d) și ISO 3166-1 alpha-3(d)) și, prin urmare, sunt utilizate de către organizațiile
internaționale cu referire la el. În plus, echipa olimpică a Regatului Unit concurează sub numele de
„Marea Britanie” sau „Echipa GB”.[48][49]
Adjectivul „britanic” este frecvent folosit pentru a se referi la aspecte referitoare la Regatul Unit.
Termenul nu are nicio certă conotație juridică, dar este folosit în drept cu referire la cetățenia
Regatului Unit și la aspecte asociate cu naționalitatea(d).[50] Locuitorii Regatului Unit folosesc o serie
de termeni diferiți pentru a-și descrie identitatea națională și se pot identifica drept britanici; sau
ca englezi, scoțieni, galezi, nord-irlandezi(d), sau irlandezi;[51] sau ca ambele.[52]
În 2006, s-a introdus un nou design al pașaportului britanic. Prima pagină prezintă forma lungă a
numelui statului în engleză, galeză și gaelică scoțiană.[53] În galeză, forma lungă a numelui statului
este „Teyrnas Unedig Prydain Fawr o Gogledd Iwerddon”, „Teyrnas Unedig” fiind folosit ca formă
scurtă a numelui pe site-urile guvernamentale.[54] El este de obicei abreviat „DU” de la forma mutantă
„Y Deyrnas Unedig”. În gaelica scoțiană, forma lungă este „Rìoghachd Aonaichte Bhreatainn is
Èireann o Tuath”, iar forma scurtă este „Rìoghachd Aonaichte”.