Etimologia și terminologie[modificare 

| modificare sursă]
Prin Legile Uniunii din 1707,(d) s-a declarat că regatele Angliei și Scoției sunt „unite într-un Regat cu
Numele de Marea Britanie”, deși noul stat apărea în aceleași legi și ca „Regatul Marii Britanii”,
„Regatul Unit al Marii Britanii” și „Regatul Unit”.[26][27] Termenul de „Marea Britanie” a fost folosit însă
doar informal în secolul al XVIII-lea și țara a fost doar uneori menționată ca „Regatul Unit al Marii
Britanii”—numele oficial complet, din 1707 la 1800, fiind doar „Marea Britanie”, fără o „formă lungă”.
[28][29][30][31][32]
 Legile Uniunii din 1800(d) au unit Regatul Marii Britanii cu Regatul Irlandei, din 1801,
formând Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei. În urma divizării Irlandei și independenței Statului
Liber Irlandez în 1922, ceea ce a lăsat Irlanda de Nord ca singura parte a insulei Irlanda aparținând
Regatului Unit, s-a adoptat denumirea de „Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord”[b][33]
Deși Regatul Unit, ca stat suveran, este o țară, Anglia, Scoția, Țara Galilor și, într-o mai mică
măsură, Irlanda de Nord, sunt și ele considerate țări, deși nu sunt state suverane.[34][35] Scoția, Țara
Galilor și Irlanda de Nord au guvernare autonomă.[36][37] Site-ul prim-ministrului britanic a folosit
expresia „țări într-o țară” pentru a descrie Marea Britanie. Unele sumare statistice, cum ar fi cele
pentru cele douăsprezece regiuni NUTS 1 din Regatul Unit(d) denumesc Scoția, Țara Galilor și
Irlanda de Nord „regiuni”.[38][39] Irlanda de Nord mai este menționată și ca „provincie”.[40][41] În ceea ce
privește Irlanda de Nord, numele descriptiv folosit „poate fi controversat, opțiunea dezvăluind
preferințe politice”.[42]
Adesea se folosește și termenul de „Marea Britanie”[c] ca sinonim pentru Regatul Unit. Termenul
„Marea Britanie” se referă însă, convențional, la insula Marea Britanie sau, din punct de vedere
politic, la Anglia, Scoția și Țara Galilor împreună.[43][44][45] El este folosit uneori și ca sinonim pentru
Regatul Unit în ansamblul său.[46][47] GB și GBR sunt codurile standard de țară pentru Regatul Unit (a
se vedea ISO 3166-2(d) și ISO 3166-1 alpha-3(d)) și, prin urmare, sunt utilizate de către organizațiile
internaționale cu referire la el. În plus, echipa olimpică a Regatului Unit concurează sub numele de
„Marea Britanie” sau „Echipa GB”.[48][49]
Adjectivul „britanic” este frecvent folosit pentru a se referi la aspecte referitoare la Regatul Unit.
Termenul nu are nicio certă conotație juridică, dar este folosit în drept cu referire la cetățenia
Regatului Unit și la aspecte asociate cu naționalitatea(d).[50] Locuitorii Regatului Unit folosesc o serie
de termeni diferiți pentru a-și descrie identitatea națională și se pot identifica drept britanici; sau
ca englezi, scoțieni, galezi, nord-irlandezi(d), sau irlandezi;[51] sau ca ambele.[52]
În 2006, s-a introdus un nou design al pașaportului britanic. Prima pagină prezintă forma lungă a
numelui statului în engleză, galeză și gaelică scoțiană.[53] În galeză, forma lungă a numelui statului
este „Teyrnas Unedig Prydain Fawr o Gogledd Iwerddon”, „Teyrnas Unedig” fiind folosit ca formă
scurtă a numelui pe site-urile guvernamentale.[54] El este de obicei abreviat „DU” de la forma mutantă
„Y Deyrnas Unedig”. În gaelica scoțiană, forma lungă este „Rìoghachd Aonaichte Bhreatainn is
Èireann o Tuath”, iar forma scurtă este „Rìoghachd Aonaichte”.

Istoria[modificare | modificare sursă]
Înainte de 1707[modificare | modificare sursă]

Stonehenge, din Wiltshire, a fost ridicat în jurul anului 2500 î.e.n.

Colonizarea de către oamenii moderni din punct de vedere anatomic a ceea ce avea să devină
Regatul Unit a avut loc în valuri începând cu aproximativ acum 30.000 de ani(d).[55] Pe la
sfârșitul preistoriei regiunii(d), se crede că populația aparținea, în principal, unei culturi numite celtică
insulară(d), care cuprinde Britania britonă și Irlanda galică(d).[56] Cucerirea romană, începută în 43 e.n.,
și dominația romană de 400 ani a sudului Marii Britanii, a fost urmată de o invazie de
coloniști germanici, anglo-saxoni, care împreună au redus zona britonă la ceea ce avea apoi să
devină în principal Țara Galilor și Regatul istoric Strathclyde(d).[57] Cele mai multe dintre regiunile
colonizate de anglo-saxoni s-au unit formând Regatul Angliei în secolul al X-lea.[58] Între
timp, vorbitorii de galică din nord-vestul Marii Britanii (cu legături cu nord-estul Irlandei, de unde se
consideră că au migrat în secolul al V-lea)[59][60] s-au unit cu picții pentru a forma Regatul Scoției în
secolul al IX-lea.[61]

La Bayeux Tapestry descrie Bătălia de la Hastings, în 1066, și evenimentele care au dus la aceasta

În 1066, Normanzii au invadat Anglia din Franța și, după ce au cucerit-o, au anexat și mari părți din
Țara Galilor(d), au cucerit și o mare parte din Irlanda(d) și au fost invitați să colonizeze Scoția, aducând
în fiecare țară feudalismul pe model nord-francez și cultura franco-normandă.[62] Elitele
normande au avut o influență puternică asupra culturilor locale, dar în cele din urmă au fost asimilate
de acestea.[63] Regii englezi medievali au finalizat apoi cucerirea țării Galilor(d) și au făcut o
primă încercare de a anexa Scoția(d). În urma Declarației de la Arbroath(d), Scoția și-a păstrat
independența, deși s-a aflat aproape constant în conflict cu Anglia(d). Monarhii englezi, prin
moștenirea unor substanțiale teritorii din Franța(d) și în virtutea pretențiilor la coroana franceză, au
fost puternic implicați și în conflictele din Franța, mai ales în Războiul de 100 de Ani, în timp ce regii
Scoției erau aliați cu francezii(d).[64]
Perioada modernă timpurie(d) a adus conflicte religioase cauzate de Reformă și de introducerea
bisericii naționale protestante(d) în fiecare țară.[65] Țara Galilor a fost pe deplin încorporată în Regatul
Angliei(d),[66] în timp ce Irlanda s-a constituit ca regat în uniune personală cu coroana engleză.[67] În
ceea ce avea să devină Irlanda de Nord, terenurile nobilimii independente, gaelică și catolică, au
fost confiscate și date coloniștilor protestanți(d) din Anglia și Scoția.[68]