British Raj, 

Imperiul Britanic (rāj - "domnie" în limba hindi) sau mai simplu India Britanică sunt termeni folosiți
pentru subcontinentul indian, pentru colonia India și pentru perioada istorică 1858 – 1947 în care Imperiul
Britanic stăpânea regiunea.
Regiunea în discuție includea provincii administrate direct de autoritățile coloniale britanice,[1] (așa numita „Indie
Britanică”) dar și o serie de principate guvernate de o serie de principi locali, care recunoșteau autoritatea puterii
suzerane a Coroanei Britanice. Aceste principate, care aveau diverse tratate cu Coroana Britanică, se bucurau de
un anumit grad de autonomie locală dar acceptau protectoratul și completa reprezentare în cadrul relațiilor externe
a Regatului Unit.
„Imperiul Indian” cuprindea regiuni care aparțin în zilele noastre Indiei, Pakistanului și Bangladeshului. În plus, au
mai aparținut în anumite perioade de timp Colonia Aden (1858 – 1937), Birmania Inferioară (1858 – 1937), Birmania
Superioară (1886 – 1937) (Birmania a fost desprinsă de India Britanică în 1937), Somalia Britanică (1884 – 1898)
și Singapore (1858 – 1867). India Britanică a avut o serie de legături cu posesiunile britanice din Orientul Mijlociu –
rupia a servit ca monedă în mai multe regiuni ale imperiului colonial britanic. Colonia care este în zilele
noastre Irak a fost administrată imediat după primul război mondial de „Biroul indian al guvernului britanic”.
„Imperiul Indian”, care emitea propriile pașapoarte, era denumit de cele mai multe ori „India”, atât în colonie, cât și
pe plan internațional. „India” a fost membru fondator al Ligii Națiunilor și a participat la Jocurile Olimpice de Vară din
1900, 1920, 1928, 1932 și 1936.
Printre alte țări din regiune, Ceylonul, (azi Sri Lanka), care fusese dobândită de Regatul Unit al Marii Britanii și
Irlandei în 1802 după semnarea Tratatului de la Amiens, era Colonie a Coroanei, dar nu era parte a Imperiului
Britanic. Regatele Nepal și Bhutan, după mai multe conflicte cu Regatul Unit al Marii Brianii și Irlandei, au semnat
tratate prin care le era recunoscută independența. Cele două regate nu au făcut parte niciodată din British Raj.[2]
[3]
 Regatul Sikkim a fost trasformat în principat după semnarea „Tratatului anglo-sikkimez” din 1861. Tratatul lăsa în
suspensie problema suveranității.[4] Insulele Maldive au fost protectorat britanic între 1867-1965, dar nu au fost
niciodată parte a Imperiului Indian.
Statutul de colonie a Imperiului Indian a durat din 1858, când guvernarea așa-numitei Companii a Indiei Răsăritene
Britanice (Raj Company) a fost transferată Coroanei în persoana reginei Victoria (care în 1877 a fost proclamată
„Împărăteasă a Indiei”) până în 1947, când Imperiul Indian a fost împărțit în două state suverane: „Dominionul
Indiei” (mai târziu Republica India) și „Dominionul Pakistanului” (mai târziu Republica Islamică Pakistan și Republica
Populară Bangladesh). Birmania a fost separată de administrația Indiei Britanice în 1937 și a fost administrată direct
de autoritățile coloniale britanice până la obținerea independenței în 1948, ca „Uniunea Burmei”.