Ritmul 

este rezultatul accentuării regulate și selective a unor sunete dintr-o serie. Ritmul reprezintă o diviziune
calitativă a timpului, unul dintre elementele fundamentale ale muzicii, constituit din succesiunea organizată a duratei
sunetelor. Factorii săi de bază sunt periodicitatea accentelor (metrul) și corelația dintre diferite valori (durate) ale
sunetelor. Ritmul este un purtător al expresiei muzicale, formulele ritmice putând avea o infinită
varietate. [1] Ritmurile de bază 2/4 și 3/4 pot fi modificate, combinate și multiplicate pentru a se crea ritmuri mai
complexe.

Notă accentuată explicit, prin semne de dinamică sau prin durată.

Metrul indică durata dintre timpi accentuați (măsura care este împărțită în timpi).

Tempoul indică durata efectivă în fracțiuni de secundă a unui timp.
Sincoparea este modificarea temporară a unui ritm.

Istoric[modificare | modificare sursă]
Cântul bizantin și gregorian nu era ritmat. Primele compoziții notate care au un ritm sunt cele cu moduri
ritmice compuse la Școala de la Notre Dame în secolul al XIII-lea. Muzica eccleziastică medievală și renascentistă
nu a avut în general un metru strict, preferând un ritm „liber”. Din acest motiv sunt necesare multe legături peste
bare în transcrierea compozițiilor lui Palestrina în notație modernă, iar Fux a acordat contrapunctului sincopat o
atenție specială.
Ritmurile s-au dezvoltat în principal într-un context secular. Ritmuri foarte complexe, la care s-a renunțat mai târziu,
[2]
 au înflorit în Ars subtilior, un curent stilistic al Evului Mediu. Evolutia ulterioară a ritmului a fost strâns legată de
cea a duratei notelor în notația masurată.
Din motive practice, ritmul este cel mai clar în muzica de dans. Exemplele sunt pentru dansuri din suita barocului.

Exemple de ritm pentru dansuri de

suită

Dans Tempo Metru Ritm [3][4]

Allemandă moderat 4/4 .    .  | ...

Courantă moderat 3/2

     | ...

Sarabandă lent 3/4   .   | ...

Menuet[5] moderat 3/4      | ...

Gavottă moderat 2/2
  | ...

Bouree[6] rapid 2/2

   |...

Siciliană moderat 12/8 ( .  ) x 4 | ...

Giga rapid 6/8 ( .  ) x 2 |...

Ritm diviziv și ritm aditiv[modificare | modificare sursă]

Există două feluri de ritm: ``diviziv” și ``aditiv”.
În ritmul diviziv, cel adoptat în final în vest, elementul fundamental este măsura. Aceasta se datorează faptului că,
în polifonie, este neceasară sincronizarea în timp a diferitelor voci sau instrumente, sincronizare care are loc la
fiecare măsură (în monodie măsura nu este la fel de importantă, vedeți mai jos). Măsura este împărțită în timpi în 2,
3, 4, (nu în 5), 6, (nu în 7), 8, 9, (nu în 10 sau 11), 12. Motivul pentru care unele fracții nu sunt utilizate de obicei
poate fi înțeles prin analogie. De exemplu, un obiect este ușor de tăiat relativ exact în 8: în 2, fiecare jumătate în 2
și fiecare sfert din nou în 2. În contrast, este dificil de tăiat exact în 5 sau în 7 părți egale. În același fel o durată este
relativ simplu de împărțit egal în 2 și 3 sau în multipli de 2 și 3. Ritmul diviziv este notat cu metru.
Ritmul aditiv se obține prin adăugarea de combinații diferite de timpi accentuați și neaccentuați. Un exemplu de ritm
aditiv este 323, unde 2=  și 3=   . Ritmul aditiv arată ca un mosaic, frecvent întâlnit în spațiul ortodox și islamic,
și excelent pentru variațiile melismei cântului bizantin în secolului al XIII-lea sau arabescurile muzicii otomane. În
contrast cu ritmul diviziv, grupuri de 5 (3+2) sau 7 (3+2+2) timpi sunt des întâlnite. Ritmurile aditive sunt utilizate
uneori în muzica populară: de exemplu, ritmul ``aksak"    . [7] Notația ritmului aditiv cu metru este relativ
complexă; exemplul de mai sus este notat (3+2+3)/8, uneori indicat ``cu metru variabil” (între 3/8 și 2/8).