Motto: „Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.

” – Mahatma Gandhi
Miercuri, 2 octombrie, se împlinesc 150 de ani de la naşterea lui Mahatma Gandhi, avocat, om politic,
activist social şi scriitor indian, părintele naţiunii indiene independente.

Mahatma (sau „suflet mare”, în sanscrită) Gandhi, sau Mohandas Karamchand Gandhi pe numele
său la naştere, a venit pe lume la 2 octombrie 1869, la Porbandar, Gujarat, în vestul Indiei, într-o
familie – aparținând castei negustorilor, Vaishya -, în care tatăl său, Mohandas Kaba Gandhi, a fost
prim-ministru în Kathiawar, în statul Vankaver. Mahatma a fost ultimul născut al lui Mohandas Kaba
şi al celei de-a patra soţii a sa, Putlibai.

În copilărie, Mahatma s-a dovedit a fi un copil timid, iar la şcoală nu excela în vreun fel.

La vârsta de 13 ani, Gandhi s-a căsătorit cu Kasturba, în urma unor aranjamente ale părinţilor săi.

După ce a parcurs colegiul, a studiat dreptul la Universitatea din Ahmadabad și la University College
London, apoi a devenit avocat, meserie pe care a practicat-o, pentru scurt timp, la Bombay.

Interesant este că, după ce în septembrie 1888, la vârsta de 18 ani, a plecat la Londra pentru a se
pregăti să devină avocat, a adoptat, în capitala britanică, un stil de dandy: şi-a cumpărat costume noi,
a aprofundat accentul britanic, a învăţat franceza, a luat lecţii de dans şi de vioară, însă după trei luni
de astfel de viaţă, a constatat că traiul în acest fel este o pierdere de timp. Astfel, a hotărât că mai
potrivit ar fi un stil de viaţă bazat pe studiu profund şi pe un trai cât se poate de simplu. Mai mult, în
anul 1890 a luat hotărârea de a deveni vegetarian.

În anul 1893, primeşte un post de consilier juridic al unei firme indiene, în Africa de Sud, ţară în care
va petrece următorii 21 de ani.

Având posibilitatea să cunoască realitatea trăită de mii de imigranți indieni, care erau victime ale
segregației rasiale, Mahatma devine o voce din ce în ce mai puternică pentru recunoașterea
drepturilor compatrioților săi. Începând cu anul 1906, lansează la nivelul maselor conceptul de revoltă
bazată pe rezistență pașnică, denumită Satyagraha, o formă de refuz radical al oricărei colaborări cu
autoritățile britanice.

În faţa acestei ofensive, guvernul sud-african admite adoptarea unor reforme în favoarea muncitorilor
indieni, printre măsuri aflându-se anularea unora din legile discriminatorii, recunoașterea drepturilor
civile pentru imigranți și recunoaşterea căsătoriilor religioase.

În anul 1914, Mahatma Gandhi se întoarce în India, unde, de asemenea, populația autohtonă pornise
o ofensivă timidă împotriva dominației britanice, în special împotriva unei noi legi agrare, care
prevedea confiscarea pământului țăranilor în caz de recoltă proastă sau necultivare.

Gandhi a primit titlul onorific de Mahatma, „suflet mare” în sanscrită, botezul cu o astfel de titulatură 
apraţinând poetului indian Rabindranath Tagore, câştigător al Premiului Nobel pentru Literatură în
1913. „Mahatma” reprezenta astfel sentimentele a milioane de ţărani indieni, care vedeau în Gandhi
un om trimis de divinitate.

Mahatma Gandhi este propulsat în postura de lider al Partidului Congresului, care milita pentru
eliberarea Indiei de sub colonialismul britanic.

În anul 1919, Mahatma se află la originea primei campanii importante satyagraha de nesupunere
civilă, care presupuneaa boicotul mărfurilor englezești și refuzul plății impozitelor. Drept consecinţă,
Gandhi este arestat și, după un proces sumar, este condamnat la câteva luni de închisoare.

După eliberare, el avea însă să-și continue activitatea anticolonială, este arestat din nou, apoi, după
o nouă eliberare, participă, în anul 1926, la Conferința de la Londra pe tema problemei indiene,
cerând explicit independența țării sale.
În anul 1930, este inițiată o puternică mişcare de rezistență, având drept scop eliminarea impozitului
pe sare și boicotarea textilelor provenite din Marea Britanie. Mahatma este din nou arestat de către
autoritățile engleze, alături de soția sa și de alți nu mai puţin de 50.000 de militanți indieni, iar în
timpul detenţiei, pe care a suportat-o cu bărbăţie, Mahatma intră în lungi greve ale foamei.

Este din nou eliberat, iar la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, Gandhi cheamă populația să
nu susțină Marea Britanie, dacă aceasta nu garantează independența Indiei, iar reacţia autorităţilor
britanice a fost să îl aresteze din nou, alături de alţi 60.000 de oponenți, și să îl menţină în detenţie
pentru următorii doi ani.

Mahatma devenise un idol, un adevărat conducător politic, iar unii îl venerau, aşa cum aminteau, ca
pe un mesager al divinităţii, lupta sa de peste ani determinând, în cele din urmă, retragerea britanică
și crearea statului indian independent, la 15 august 1947.

Însă Gandhi nu avea să-şi găsească liniştea, fiind obligat să asiste, cu durere,  la divizarea
subcontinentului indian în două state, India și Pakistan, care avea să consfințească separarea între
hinduiști și musulmani și care a determinat, la sfârșitul anului 1947, un război civil sângeros, care dus
la moartea a nu mai puţin de un milion de oameni și un număr impresionant – peste șase milioane –
de refugiați.