Mahatma Gandhi

Mahatma (sau „suflet mare”, în sanscrită) Gandhi, sau Mohandas Karamchand Gandhi pe
numele său la naştere, s-a nascut pe 2 octombrie 1869, la Porbandar, Gujarat, în vestul Indiei,
într-o familie – aparținând castei negustorilor, Vaishya -, în care tatăl său, Mohandas Kaba
Gandhi, a fost prim-ministru în Kathiawar, în statul Vankaver. Mahatma a fost ultimul născut
al lui Mohandas Kaba şi al celei de-a patra soţii a sa, Putlibai.

Având posibilitatea să cunoască realitatea trăită de mii de imigranți indieni, care erau victime
ale segregației rasiale, Mahatma devine o voce din ce în ce mai puternică pentru recunoașterea
drepturilor compatrioților săi. Începând cu anul 1906, lansează la nivelul maselor conceptul
de revoltă bazată pe rezistență pașnică, denumită Satyagraha, o formă de refuz radical al
oricărei colaborări cu autoritățile britanice.

În faţa acestei ofensive, guvernul sud-african admite adoptarea unor reforme în favoarea
muncitorilor indieni, printre măsuri aflându-se anularea unora din legile discriminatorii,
recunoașterea drepturilor civile pentru imigranți și recunoaşterea căsătoriilor religioase.

În anul 1914, Mahatma Gandhi se întoarce în India, unde, de asemenea, populația autohtonă
pornise o ofensivă timidă împotriva dominației britanice, în special împotriva unei noi legi
agrare, care prevedea confiscarea pământului țăranilor în caz de recoltă proastă sau
necultivare.

În anul 1919, Mahatma se află la originea primei campanii importante satyagraha de

nesupunere civilă, care presupuneaa boicotul mărfurilor englezești și refuzul plății
impozitelor. Drept consecinţă, Gandhi este arestat și, după un proces sumar, este condamnat la
câteva luni de închisoare.

Gandhi a fost şi un scriitor prolific, pe de-o parte lucrând la mai multe ziare, publicate în
limbile gujarati, hindusă și engleză, dar a scris şi numeroase cărţi,  inclusiv propria
autobiografie – „Povestea experimentelor mele cu adevărul”. Scrierile sale complete au fost
publicate de către guvernul indian sub titlul „Operele complete ale lui Mahatma Gandhi” în
anul 1960, şi ele cuprind peste 50.000 de pagini, în 100 de volume.

Revista ”Time” l-a numit „Omul Anului” în anul 1930, Gandhi fiind de asemenea al doilea
după Albert Einstein pe lista „Personalităților Secolului” la sfârșitul lui 1999.

Gandhi nu a primit Premiul Nobel pentru pace, deși era îndreptăţit la acest titlu, fiind
nominalizat de cinci ori, între anii 1937 şi 1948. 

In timpul primului an înapoi în India(1915), Gandhi a primit titlul onorific de Mahatma,

„suflet mare”. Se spune că poetul indian Rabindranath Tagore, câştigător al Premiului Nobel
pentru Literatură în 1913, ar fi fost cel care l-a botezat astfel pe Gandhi şi a popularizat
numele. Titlul reprezenta sentimentele a milioane de ţărani indieni care vedeau în Gandhi un
om trimis de divinitate. Totuşi, Gandhi nu a fost foarte entuziasmat de onoruri. Nu i-a plăcut
niciodată acest titlu, căci asta însemna că el era special, în vreme ce el se considera un om
obişnuit.