Robert Schuman

În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, Robert Schuman a participat la mișcarea de rezistență
franceză, fiind capturat de naziști. Înainte de război a fost membru al Parlamentului francez, iar după
război, a ocupat o serie de posturi de conducere în Franța, activitatea sa politică culminând cu
elaborarea „Declarației Schuman”, al cărei scop era să unească Europa și să prevină alte războaie.

Născut la Luxemburg ca cetățean german, Schuman a dobândit cetățenia franceză în 1919, când
regiunile Alsacia și Lorena, unde locuia, au fost restituite Franței.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, liderul francez în exil Charles de Gaulle i-a cerut lui
Schuman să meargă la Londra pentru a lucra în guvernul său.

După război, a revenit în politica națională, ocupând o serie de posturi la nivel înalt. A devenit
negociator-cheie al tratatelor și inițiativelor majore, cum ar fi Consiliul Europei, Planul Marshall și
NATO – toate acestea vizând intensificarea cooperării în cadrul alianței occidentale și unificarea
Europei.

În colaborare cu Jean Monnet, a elaborat renumitul „Plan Schuman”. Acesta a fost publicat la 9 mai
1950, considerată astăzi data de naștere a Uniunii Europene și sărbătorită în fiecare an ca „Ziua
Europei”. În discursul aferent, el a propus controlul comun al producției de cărbune și oțel.

Ideea de bază era aceea că o țară care nu deține controlul asupra producției de cărbune și oțel nu va
avea mijloacele necesare pentru a lupta într-un război.

,,Europa nu va fi construită dintr-odată sau ca urmare a unui plan unic, ci prin realizări concrete care
să creeze în primul rând o solidaritate de facto.’’

Robert Schuman