ROBERT SCHUMAN

-PĂRINTELE UNIUNII EUROPENE

 PRIMII ANI
Robert Schuman s-a născut la 29 iunie
1886 la Claussen, un district din
Luxembourg. Tatăl său, francez de origine, a
devenit german când regiunea în care locuia
a fost anexată de către Germania. Mama sa
era luxemburgheză.
În perioada 1904-1910 studiază dreptul la
universităţile din Bonn, München, Berlin şi
Strasbourg şi obține o diplomă în drept cu
cea mai înaltă distincţie de la Universitatea
din Strasbourg.
 PRIMII ANI
Ajunge să vorbească fluent germana,
franceza, engleza, dar și limbile clasice greaca
și latina. Este un catolic practicant, influențat
în gândirea sa politică de scrierile Papei Leon
al XIII-lea despre responsabilitate socială.
După moartea mamei sale, a luat chiar în
considerare posibilitatea de a intra în rândul
clericilor. Unul dintre mentorii săi l-a încurajat,
însă, să se implice în viața publică, spunându-i
că „sfinții de mâine sunt sfinții în haine civile”.
 TINEREȚEA
După moartea tatălui său, întreaga avere
părintească îi revine, astfel încât tânărul nu va avea
niciodată probleme financiare.
De aceea, după absolvire, și-a înfiinţat propriul
cabinet de avocatură la Metz, în 1912.
Doi ani mai târziu a izbucnit Primul Război Mondial.
Schuman a fost chemat să se înroleze în trupele
germane de la Metz, dar, din motive medicale, rămâne
inițial în serviciile auxiliare ale armatei germane. Apoi,
din 1915 până în 1918, e angajat în administrația civilă a
districtului Boulay, în timpul liber ocupându-se de
ajutorarea refugiaților și a prizonierilor.
în 1919, după Primul Război Mondial, când regiunile
Alsacia și Lorena au fost restituite Franţei, Schuman,
născut cetăţean german, devine francez .
 PERIOADA INTERBELICĂ
În același an devine activ în politică, fiind ales
mai întâi membru al Camerei Deputaților pe o
listă regională și, mai târziu, deputat pentru
Thionville (Moselle) până în 1958, cu o pauză în
timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. De
asemenea, face parte din Mișcarea Creștină
Pentru Pace.
Ca militant catolic, reuşește să menţină
regimul confesional şi şcolar în Alsacia şi luptă
pentru acordarea unui rol sporit Bisericii în cadrul
societăţii franceze, ca şi pentru justiţie socială.
 PERIOADA INTERBELICĂ
Dar ce este mai important este că el
aduce o contribuție majoră la elaborarea și
adoptarea parlamentară a reintroducerii
codurilor civile și comerciale franceze de
către parlamentul francez, când regiunea
Alsacia-Lorena s-a întors la Franța.
Armonizarea legii regionale cu legea
franceză s-a numit „Lex Schuman”.
Schuman a investigat și a descoperit cu
răbdare corupția de după război în
siderurgia din Lorena și în căile ferate din
Alsacia și Lorena, care au fost cumpărate la
un preț derizoriu de către puternica și
influenta familie de Wendel în ceea ce el a
numit în Parlament „un jaf”.
 PERIOADA CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL
În 1940, datorită expertizei sale în Germania, Schuman e
chemat să devină membru al guvernului de război al lui Paul
Reynaud pentru a fi sub-secretar de stat pe probleme de
refugiați, poziție pe care o păstrează și în timpul primului
guvern Pétain.
La 10 iulie, votează pentru a da puterea deplină
mareșalului Philippe Pétain, care sprijină armistițiul cu
Germania, dar refuză să continue să mai facă parte din
guvern.
La 14 septembrie, este arestat pentru acte de rezistență
și protest împotriva metodelor naziste. E interogat de
Gestapo, dar intervenția unui avocat german îl scapă de
lagărul de concentrare de la Dachau.
Pus sub supraveghere la domiciliu, reuşeşte să evadeze în 1942 şi se alătură, din nou, mişcării de
Rezistenţă.
Deși viața lui era încă în pericol, el vorbește cu prietenii despre o reconciliere franco-germană și
europeană care trebuie să aibă loc după încheierea ostilităților, așa cum făcuse deja în 1939-40.
CĂDEREA IN DIZGRAȚIE
După război, Schuman are dificultăți din cauza
participării ca membru în guvern și a votului său de
susținere din 1940 pentru Petain, considerat un
colaboraționist cu Germania nazistă.
Astfel, în septembrie 1944 i se propune să devină
consilier politic în afacerile Alsaciei și Lorenei, însă
ministrul de război din acea vreme, Andre Diethelm, cere
să fie imediat dat afară, considerându-l neeligibil pentru
funcții publice din cauza trecutului său, obținând chiar și
restricționarea drepturilor lui cetățenești.
Ca răspuns, la 24 iulie 1945 Schuman îi scrie lui Charles
de Gaulle, cerându-i să intervină. De Gaulle răspunde
favorabil, iar la 15 septembrie, Schuman își recăpătă
drepturile cetățenești depline.
 ACTIVITATE POLITICĂ POSBELICĂ
Ca urmare, ulterior, ocupă o serie de funcții la nivel înalt: ministru de finanțe, prim-ministru în 1947-48,
când luptă contra inflaţiei şi a pieţei negre, urmărind o politică de restricţii pentru atingerea echilibrului
bugetar. Devine apoi ministru al afacerilor externe în perioada 1948-1952, când imprimă orientări noi în politica
externă a Franţei şi pune bazele construcţiei europene, iar în perioada 1955-1956 devine ministru al justiției .
Este negociator-cheie al unor tratate și inițiative importante precum Consiliul Europei, Planul Marshall și
NATO, toate acesta vizând consolidarea cooperării în cadrul Alianței de vest și unificarea Europei.
Dubla sa cultură a fost foarte utilă in realizarea reconcilierii
franco-germane. „Frontierele care ne separă nu trebuie să fie o
barieră între popoare, între oameni, la urma urmei niciodată nu
trebuie să fie ele însele la originea conflictelor, trebuie să se termine
cu noţiunea de „duşman ereditar” şi să propunem popoarelor
noastre de a forma o comunitate care să stea, într-o zi, la baza unei
patrii europene” spune el într-un discurs de reconciliere.
Schuman consideră corect că, în condiţiile dezarmării
Germaniei postbelice, trebuie stabilite şi întărite adevărate legături
europene pentru ca o pace durabilă să fie posibilă. El caută deci o
soluţie care să unească Franţa şi Germania nu doar în vorbe, ci mai
ales în interese.
DECLARAȚIA SCHUMAN

Prinde din zbor ideea care îl frământă pe Jean Monnet

și, într-un discurs elaborat în cea mai mare parte de acesta,
propune la 9 mai 1950 plasarea producţiei franco-germane
de cărbune şi oţel sub o Înaltă Autoritate comună. Această
organizaţie era deschisă participării și altor ţări europene.
Cooperarea avea să fie concepută astfel încât să
creeze interese comune la nivelul ţărilor europene, ceea ce
ar conduce la integrarea politică treptată, o condiţie
pentru pacificarea relațiilor dintre state.
Discursul său nu a fost ignorat și, ca dovadă, cancelarul
german Adenauer a dat rapid un răspuns pozitiv. La fel au
făcut și guvernele din Țările de Jos, Belgia, Italia şi
Luxemburg. În termen de un an, la 18 aprilie 1951, cei şase
membri fondatori au semnat Tratatul de la Paris, prin care
s-a creat Comunitatea.
COMUNITATEA EUROPEANĂ A CĂRBUNELUI ŞI OŢELULUI –
PRIMA COMUNITATE EUROPEANĂ SUPRANAŢIONALĂ
Această organizaţie fără precedent a
pregătit terenul pentru Comunitatea
Economică Europeană şi ulterior pentru
Uniunea Europeană, care este condusă și în
prezent de tipul de instituţii europene
inovatoare concepute în 1950.
Cu toate acestea, eforturile sale nu s-au
oprit aici. A devenit un mare promotor al
continuării integrării printr-o Comunitate
Europeană de Apărare, iar în 1958 a devenit
primul preşedinte al instituției care a
precedat actualul Parlament European. În
momentul în care a părăsit această funcție,
Parlamentul i-a acordat titlul de „părinte al
Europei”.
 COMUNITATEA EUROPEANĂ
Schuman nu uita în discursurile sale că Europa în
construcţie nu se poate desăvârşi fără Estul ei, separat
atunci de lumea liberă prin Cortina de Fier: „Trebuie să
facem Europa nu numai în interesul popoarelor libere,
dar să avem şi puterea de a primi cu căldură popoarele
din Est care, eliberate de asupririle îndurate până în
prezent, ne vor cere adeziunea lor şi sprijinul nostru
moral”.
Robert Schuman se retrage din politică în 1962 şi un
an mai târziu se sfârşeşte în Lorena natală.
Datorită importanţei „Declaraţiei Schuman”, pe
care a prezentat-o la data de 9 mai 1950, această zi a
fost desemnată „Ziua Europei”. Mai mult decât atât, în
onoarea muncii sale de pionierat pentru o Europă unită,
zona din Bruxelles unde îşi au sediul mai multe instituţii
ale Uniunii Europene îi poartă numele.
BIBLIOGRAFIE

• https://en.wikipedia.org/wiki/Robert_Schuman
• https://www.geni.com/people/Robert-Schuman/6000000014129660504
• https://danutm.wordpress.com/2014/04/30/lavinia-besliu-robert-schuman-parintele-europei-unite/
• http://www.centre-robert-schuman.org/robert-schuman/biography-of-robert-schuman?langue=en
• https://europa.eu/european-union/about-eu/history/eu-pioneers_ro
VĂ MULȚUMESC PENTRU
ATENȚIE!