Gellu Naum:,,A doua carte cu Apolodor” Capul, sigur că te doare.
Cunoscând acest simptom,
1. Deseori văzut la om, Iată-l pe Apolodor Iată că Apolodor Fost, pe vremuri, călător. Împreună cu Ilie Să reţinem cel puţin Cară umbra unui pom Faptul că e pinguin. Lângă muzicantul lor… Lângă el e Amedeu, ………….. Cel mai cumsecade leu, 4. Cântăreţ la clarinet Amintim că orice minge Şi, din când în când, poet. Prin culoare se distinge. Blondul din fotografie Câte una se mai poate Este cangurul Ilie. (Dacă are greutate) Fiind cangur, aşadar, Fără vina nimănui Are şorţ cu buzunar. Să producă un cucui. Pe toţi trei, iubindu-i foarte, De-asta e Apolodor Vi i-am adunat în carte. Şi la sport prevăzător… ………. ………….. 2. 5. Câteodată, foarte rar, Cum, de fapt, orice cântar Amedeu e grădinar. Te înşeală foarte rar, Azi, pe când stropea şi el Am să aflu, gram cu gram, Un ghiveci cu muşeţel, Câte kilograme am… Ploaia a-nceput să pice Prea sunt greu! Sau e stricat, Şi, deodată, Amedeu, Sau acest automat Încruntat ca orice leu, Nu-şi cunoaşte nici măcar Tremură puţin şi zice! Meseria de cântar. -Vai, săracul muşeţel! Mă temusem de pomană: Ce să-i faci? Păcat de el! A avut şi el o toană… Ploaia asta o să-l strice… …………. Şi-a fugit la adăpost. 6. . Pentru că la piaţă, azi Iar sărmanul muşeţel, Se aflau atâţia brazi, Părăsit şi fără rost, Până seara Amedeu S-a simţit destul de prost Şi-a făcut un pom de leu. Până când Apolodor Iată pomul lui Ilie: I-a sărit în ajutor. N-are nici o jucărie. ………… Pentru canguri sunt normale 3. Darurile vegetale. Muzica e o minune Mai adaug şi susţin Când o faci cu pasiune. Că, făcut din crengi de pin, Ce ne cântă Amedeu? Pomul pentru pinguin Uvertura la Orfeu… E frumos când este plin. Dar, când stai prea mult la soare, ………….. Dacă nu-ţi pui pălărie, 7. Chiar şi fără melodie, Zilele de carnaval Se sfârşesc cu „Mare Bal”. Şi-a făcut, pe îndelete, Deci, aflând acestea toate Raze ultraviolete. Din afişe colorate Şi pe urmă, a mai stat Şi gândindu-se, cei trei, Până s-a decolorat. De la bal că nu se poate ………….. Să lipsească tocmai ei, 11. Şi-au făcut în graba mare Dacă vezi că nu e chip Toate cele necesare. Să faci plajă pe nisip, Şi acuma, când au mască, De căldură şi dogoare, Cine să-i mai recunoască?… Te arunci frumos în mare. ………….. . 8. Şi pluteşti, pluteşti, pluteşti, Bulgărele mic (fireşte, Printre alge, printre peşti, Dacă se rostogoleşte) Prin talaze, peste stânci, Se preface în morman, Pe sub apele adânci, Iar un morcov şi-un tăciune Printre sute de catarge Fac din bulgăre un june Ale navelor pierdute, Pinguin sau pelican. Printre scoicile tăcute, Dar un pinguin răceşte, Unde unda nu se sparge, Cât ar fi de dolofan, Şi înoţi, înoţi, înoţi, Chiar când este pelican Până simţi că nu mai poţi. (Dacă este frig, fireşte) Astfel, înotând de zor, Deci, e foarte necesar Pentru plajă, tocmai jos Să-i pui şapcă şi fular. A găsit Apolodor ……………. Locul cel mai răcoros. 9. Şi acum doarme profund Sigur că Apolodor Pe nisipul de la fund… Este cel mai bun schior. ……………. Îl vedeţi cum se descurcă? 12. Unde e nevoie, urcă. -Se cuvine fiecare Ştie cum să ia, la pantă, Să aducă demâncare! Poza cea mai elegantă Astfel, răspicat şi greu, Şi porneşte mai departe Îşi încheie Amedeu Chiar cu schiurile sparte… Înţeleapta cuvântare. …………. Şi, cu pasul lor uşor, 10. Au pornit la drum, apoi, -Soarele de la amiază Gospodarii amândoi: Văd că nu prea se bronzează Leul şi Apolodor. Nici pe gât şi nici pe piept, Iar Ilie a rămas. Nici pe spate, nici pe faţă. Şi-a trecut aşa un ceas. Fii şi tu băiat deştept, Şi pe când şedea Ilie Vino mai de dimineaţă. Singur în bucătărie, Cum e el ascultător, Ce aduce Amedeu? A venit Apolodor Caşcaval de Penteleu… Pe la cinci şi jumătate Mai târziu, Apolodor Şi a stat mai mult pe spate Vine cu un peştişor…. 13. Că se va urca mai sus -După ultimele ştiri, Şi, de-acolo, n-o să cadă, Astăzi vom avea la masă Ba, adeseori, în plus, Şi vreo câţiva musafiri. O să dea voios din coadă, Şase ouă ai în plasă, Mulţumit şi zâmbitor. Du-le tu, frumos, acasă. (Teoria de mai sus Fii atent să nu le spargi: E a lui Apolodor.) Plasa are ochiuri largi… ……………. De atent, a fost atent, 16. N-a uitat nici un moment; -Iar faci mofturi la mâncare…. Preţiosul aliment Spune, cum vrei tu să creşti? Nu i-a fost indiferent: Să-ţi mai pun un pic de sare? Nu că-i fac un compliment, Dacă nu mănânci, slăbeşti… Dar l-a dus cu sentiment, Să-ţi aduc salată crudă? L-a purtat uşor şi lent, Poate vrei să-ţi fac un ceai… Dând dovadă de talent. Dar Ilie, să n-audă! L-a ferit şi de ciment, Nu mănâncă, nici să-l tai… Şi de zid, şi de curent. Stă cu ochii în tavan, S-a purtat cu el prudent, N-are chef nici de răspuns… Dar n-a fost suficient. Şi aşa, după un an, -Ghinionul, evident! Iată, bietul ce-a ajuns… Şi cum plasa n-a fost nouă …………….. Au ieşit, prin accident, 17. Şase musafiri, din ouă… S-a-ntâmplat ceva grozav: ……………. Azi, Ilie e bolnav, 14. După cât se pare, grav! -Ce balon ai, Amedeu! Înţeleptul Amedeu Dă-mi-l să mă joc şi eu… (E şi doctor, va să zică) Când te roagă cineva Priceput, ca orice leu, Ce-ţi rămâne de făcut? – Îl consultă şi explică: I l-a dat cu împrumut – -Unii canguri, fac aşa: Se putea să nu i-l dea? Când mănâncă, trag la fit, Iar acum, Apolodor, Ţin mâncarea pe măsea, Tot el strigă: – Ajutor! Mestecă, dar nu înghit, Amedeu! Nu vezi că zbor? Şi, păstrând mâncarea-n gură, …………… Fac un fel de umflătură 15. Care, când e uriaşă, Coborârea e plăcută Leii o numesc toltoaşă. Cu oricare paraşută, Deci, Ilie are încă Mai ales când eşti decis Boala asta. Ce să fac? Să o faci cu scop precis. Nu cunosc decât un leac: Astfel, cel care coboară, Să înghită ce mănâncă… Dacă are multă sfoară ………………. Şi mai are şi un zmeu, 18. Chiar de-ar coborî mereu, …Deci, găsind în almanah Zmeul, e de presupus Nişte note, Amedeu A lăsat jocul de şah, De emoţie pătruns, Preferat de orice leu A mâncat, încet, încet, Şi a spus: – Priveşte! Ah! Jumătate din buchet… Numai melodii de Bach (A compus acest sonet Pentru clarinetul meu. Amedeu, leul poet.) Ţine-le, Apolodor… ……………. Nu-i plăcut şi nici uşor 21. Dacă ţii ceva prea mult, Astăzi, Amedeu mi-a spus că Ba e chiar obositor. Nu admite nici o muscă, Deci, a spus Apolodor: Ba mi-a arătat şi câte -E un ceas de când te-ascult, Sunt murdare şi urâte. Prea iubite Amedeu… Uite una, pe covor! Mulţumesc. Acuma, ah! M-a simţit…Porneşte-n zbor Mai slăbeşte-mă cu Bach. Şi se-aşază fără teamă Pentru mine e cam greu… Drept la Amedeu pe coamă. Dar mai cugetând un pic, Ca să fiu operativ Pentru bunul meu amic Şi s-o prind definitiv A găsit el o metodă – Trebuie să fac un salt Foarte simplă şi comodă Mai precis şi mai înalt. Ca să cânte cât vrea, ah! …La sfârşit, o constatare: Melodiile de Bach. Unde dai şi unde doare… ……………. ……………….. 19. 22. Cel mai mare cititor Ca să creşti, eşti obligat, Este tot Apolodor. Când e ora de culcat, Iată-l, a ajuns acum Să te urci frumos în pat. La al treilea volum Spune-i asta lui Ilie! Şi ia carte după carte Nu se culcă, orice-ai face. Şi citeşte mai departe. De culcat, nu vrea să ştie. Ce-o fi învăţat din toate Parcă patul are ace… Paginile studiate Azi aşa, mâine la fel, Meşterul Apolodor? Când să-l culci, fuge pe stradă Cum se face un vapor… Ia uitaţi-vă la el: ……………. Parcă a-nceput să scadă… 20. Peste-un an şi jumătate Am notat în calendar: Cam aşa o să arate… Azi e ziua lui Ilie. ………………….. Să intrăm în florărie; 23. Un buchet e necesar. -Zgomotul e foarte rău Vai, cu câtă bucurie Pentru cei din jurul tău. O să pună la ierbar Îl suport destul de greu Florile primite-n dar Chiar şi nervii mei de leu… Şi ce vesel o să fie! Astfel zice Amedeu! Iată clipa! Am ajuns! Şi adaugă: – În fine! Iar Ilie, bine tuns A plecat…E foarte bine… Şi cu şorţul din portret, După ce-am scăpat de chin Să mă liniştesc puţin. Dar, După care, împăcat, Laolaltă, trei umbrele Şade pe fotoliul pat S-ar ciocni rău între ele, Şi apasă pe buton. De n-ar fi Apolodor Vai, ce mare ghinion! Şi un pic inventator… Astăzi la televizor, ………………. E program Apolodor… 27. ……………. Printre alte vorbe vechi 24. A rămas de la strămoşi Sportul e folositor Vorba că pe mincinoşi Pentru toţi. Îl cunoşti după urechi. Apolodor Chiar adevărat să fie? Boxul face muşchi de fier, Cam de şase ori pe lună, Dar mănuşile de piele După câte ştiu, Ilie Pentru mine sunt cam grele Spune câte o minciună…. Să le port numai pe ger. ………………. Printre altele, un sport 28. Mă atrage cel mai tare: E ştiut că orice peşte Să ridic, fără efort, În borcan se plictiseşte. Greutăţile uşoare… Deci, având Apolodor ………………….. Prin vecini, cam de un an, 25. Un prieten bicolor – Cangurii, precum se ştie, Corcitură de biban – Suferă de anemie. Şi aflând Apolodor Iată marele motiv, Că amicul bicolor Iată pricina ciudată I se plictisea de moarte, Pentru care niciodată I-a făcut cadou o carte. N-am putut să fiu sportiv. De atunci, acel biban Dar se vede din portret Cere zilnic un roman… Că, deşi nu sunt atlet, ………………. Mi-am făcut un şorţ de sport 29. Şi, din când în când îl port. Orice fluture se cere ……………….. Pus între lepidoptere. 26. Dar un lucru pare clar: -Mare om a fost acela Până-i vezi în insectar Care-a inventat umbrela! Aripa de chihlimbar După cum putem vedea Poţi fi sigur, uneori, Cel ce cugetă aşa Că gonindu-l printre flori Este leul Amedeu. Fluturele nu se lasă Iar după un sfert de ceas, Până nu te vede-n plasă… Când îi cade-un strop pe nas, . Cugetă, acelaşi leu: P.S. Unde-un un cuvânt mai greu -Orice ploaie, va să zică, (Cum ar fi lepidoptere), Până ce porneşte, pică. Întrebaţi-l pe-Amedeu, O să plouă. Este clar. Vă răspunde cu plăcere. Să deschid umbrela… ……………… 30. Cum a devenit atlet La culcare, nu-i frumos Şi de unde i-a fost tras Şorţul să-l arunci pe jos. Faima lui de mare as? Pune-l pe un scăunel. Cred că nu e un secret: Lui Ilie nici nu-i pasă, Poate învăţaţi la şcoală Parcă n-ai vorbi cu el. Sau aflaţi de la părinţi Şorţul, tot pe jos îl lasă. Că Apolodor se spală Dimineaţa, şorţul cui Zilnic, de trei ori, pe dinţi… E mototolit şi şui?… ………….. ………… 34. 31. Pe sub vechile cetăţi Ce-o fi oare în borcan? Se găsesc antichităţi. Mere, pere, suc de hrean Câte unele (nu toate) Sau sirop de leuştean? S-au păstrat pe jumătate. Eu sunt vegetarian… Deci, săpând, Apolodor O fi plin? Sunt curios… A găsit o jumătate Ia să-l trag puţin în jos. Dintr-un antic senator După cum puteţi vedea, Cu veşminte colorate În borcan era vopsea… Şi i-a spus lui Amedeu: ………………. -Ăsta e pentru muzeu. 32. Ia te uită cum îl dreg: Pinguinii – doi la mie – În oglindă e întreg… Sunt pescari de meserie. ………….. Ceilalţi, ca Apolodor, 35. Numai dacă au răbdare, -Unde fugi, Apolodor? Prind şi ei, de ziua lor, Pentru ce atâta zor? Câte-un peşte foarte mare. N-auzi? – strigă Amedeu – De asemenea, se ştie Stai puţin că vin şi eu. Că Apolodor, din apă, Iată, după ei, Ilie Scoate câte o scrumbie Vine ca o vijelie: Afumată sau cu ceapă. -Unde fugi, Apolodor? Cel mai greu se pescuieşte Pentru ce atâta zor? Unde nu există peşte, Ce te-oi fi grăbind aşa? Dar şi-acolo, deocamdată, Poate arde undeva. El a pescuit o gheată. Strigă şi el, de pomană, ……………. Şi pe urmă, ţin-te goană… 33. La sfârşit e mai uşor Cine e acest erou Să expunem într-o frază Încălţat şi cu tricou? Goana lui Apolodor: . El, savant cum altul nu e, E nevoie să mai spun? Vrea să vadă o statuie Cum de este cel mai bun Şi să afle personal, Şi mai glorios portar? Dacă e sau nu pe cal. Cum de este lăudat ………….. Chiar în „Sportul Popular”? 36. Cum de are pieptul lat? Peste piatră, peste lut, Merge un astronaut; 38. Merge în necunoscut, A ieşit Apolodor Calcă grav, calcă tăcut În costum de vânător Şi e foarte precaut… Are gloanţe, fel de fel, Câtă cale-a străbătut Să ne ţinem după el. Prin acest lunar ţinut! Merge crunt, merge pe jos Pe deasupra, cerul mut Înarmat şi fioros. Se întinde ca un scut. O să fie, parcă văd, Cum spuneam la început, Jale mare şi prăpăd. Peste piatră, peste lut, Am greşit şi nu mă mir: Merge un cosmonaut. În pădure, pentru tir, Şi mai merge un minut Fiindcă-i mare ochitor, Tot aşa de precaut. E poftit şi dumnealor Dar, deodată, ce-a văzut? Să le fie profesor… S-a temut, nu s-a temut? ………….. Lângă el a apărut 39. Încă un cosmonaut Vara, într-un copac Foarte, foarte cunoscut… Locuia un pitpalac ……….. Şi cânta fermecător 37. Şi-l iubea Apolodor, După cum e şi normal Îl iubea ca un copil Nu oricine are parte Şi-i ducea mereu pistil Să primească personal Ba, în cuib, câteodată, Telegrame de pe Marte. Îi punea şi ciocolată Totuşi, prin telegrafie, (Aliment pe care încă De la postul receptor Pitpalacii îl mănâncă). S-a primit pentru Ilie Dar aşa a fost să fie: Şi pentru Apolodor, Toamna, păsările fac În mai multe exemplare, Marea lor călătorie Telegrama următoare: Deci, adio, pitpalac! „Stop. Sosim cu prima navă, Şi-a rămas acel copac Doar un ceas ne mai desparte. Singur, ca o colivie Zoe nu mai e bolnavă. Părăsită şi pustie. Verişorii de pe Marte.” Şi atunci, Apolodor, Vai, ce mare bucurie! Trist şi copleşit de dor, (Cred că nu mai e nevoie A urcat, foarte curând, Să vă spun că nu se ştie Sus, în cuib, un difuzor. Cine-i marţiana Zoe Şi aşa, din când în când, Şi de ce a fost bolnavă.) Mai stătea şi el, oftând. Şi-a sosit ca o săgeată Iar dacă venea vreodată Falnica aeronavă Cu pistil sau ciocolată Fix, la ora anunţată, Îi ploua de sus, în cale, Şi acum, priviţi în carte Melancolic şi agale Cine sunt şi cum arată Mii de note muzicale… Verişorii de pe Marte… …………….. …………… 40. Totul e ca într-un joc. Ţopăie într-un picior Roşu spune: „Stai pe loc!” Graţios ca un dulap Pata galbenă, rotundă, Şi cu un butoi pe cap. Ce poate să spună, deci? Iată, vine şi Ilie. „Mai aşteaptă o secundă!” -Ce-i cu tine? Dar cea verde? „Poţi să treci!” -Ce să fie? Greu e numai prima oară. Vreau să cumpăr şi să car Iar când ştii pe dinafară Mere de la Aprozar. Fiecare ce arată, Hai să mergem amândoi. Nu treci singur niciodată!… Dacă ai de gând să vii, ……………….. Lasă jos acest butoi. 41. Ştii că merele sunt grele… -Eşti puternic, Amedeu, -Cui să-l las? Dar să ştii că nu e greu. -Păi văd că-l ţii… Am să-ţi dovedesc din plin -Eu? Nici gând… Stă pe proptele… Forţa mea de pinguin. ……………. Şi aşteaptă Amedeu 44. Răbdător ca orice leu. Cine-i mare gospodar Iată că peste o clipă Şi nu rabdă nici măcar S-a întors Apolodor Colţul unui geam murdar? Şi-a ieşit învingător Sigur că Apolodor… Cu o singură aripă… Dar aşa, e foarte greu… ………….. Iată, vine Amedeu 42. Şi, pe limba lui, fireşte, Aş putea să-ţi dau un sfat: Ca un înţelept vorbeşte: Spală-te şi fii curat. -Folosind această scară, Uite, astăzi te cam strică Orice muncă e uşoară. Petele de pe burtică. Scara mai e bună dacă Socotind că n-ar fi rău Ţi se face chef de joacă… Să te speli într-un hârdău, Cum vedeţi, Apolodor Cred că leacul cel mai bun A descoperit uşor E clăbucul de spun… O metodă foarte bună. Tace leul înţelept Geamul, o să iasă lună. Şi atunci Apolodor …………………………………………….. Spune: – Ce e drept, e drept! (Text integral: GELLU NAUM, A DOUA Spală-mă, pe gât, pe piept, CARTE CU APOLODOR, Editura Tinetretului, Vreau să fiu strălucitor. Bucureşti,1970). Cu săpun şi cu leşie L-au spălat apoi, vârtos, Amedeu şi cu Ilie. Şi apoi,ce bucurie Când l-au aşezat, frumos, Printre rufe, pe frânghie… ………… 43. Cum vedeţi, Apolodor