-Gellu Naum:,,A doua carte cu Apolodor”

Încruntat ca orice leu, Cunoscând acest simptom,

Iată-l pe Apolodor
Tremură puţin şi zice! Deseori văzut la om,
Fost, pe vremuri, călător.
-Vai, săracul muşeţel! Iată că Apolodor
Să reţinem cel puţin
Ce să-i faci? Păcat de el! Împreună cu Ilie
Faptul că e pinguin.
Ploaia asta o să-l strice… Cară umbra unui pom

Lângă el e Amedeu, Lângă muzicantul lor…

Cel mai cumsecade leu, Şi-a fugit la adăpost.

Cântăreţ la clarinet

Şi, din când în când, poet. Iar sărmanul muşeţel,

Amintim că orice minge
Blondul din fotografie Părăsit şi fără rost,
Prin culoare se distinge.
Este cangurul Ilie. S-a simţit destul de prost Câte una se mai poate

Fiind cangur, aşadar, Până când Apolodor (Dacă are greutate)

Are şorţ cu buzunar. I-a sărit în ajutor. Fără vina nimănui

Să producă un cucui.
Pe toţi trei, iubindu-i foarte,
Muzica e o minune
Vi i-am adunat în carte.
Când o faci cu pasiune. De-asta e Apolodor

Şi la sport prevăzător…
Ce ne cântă Amedeu?

Uvertura la Orfeu…
Câteodată, foarte rar,

Amedeu e grădinar.
Dar, când stai prea mult la
soare, Cum, de fapt, orice cântar
Azi, pe când stropea şi el
Dacă nu-ţi pui pălărie, Te înşeală foarte rar,
Un ghiveci cu muşeţel,
Chiar şi fără melodie, Am să aflu, gram cu gram,
Ploaia a-nceput să pice
Capul, sigur că te doare. Câte kilograme am…
Şi, deodată, Amedeu,

1

Prea sunt greu! Sau e
stricat,
Sau acest automat
Nu-şi cunoaşte nici măcar
Meseria de cântar.
Mă temusem de pomană:
A avut şi el o toană…
Pentru că la piaţă, azi
Se aflau atâţia brazi,
Până seara Amedeu
Şi-a făcut un pom de leu.
Iată pomul lui Ilie:
N-are nici o jucărie.
Pentru canguri sunt
normale
Darurile vegetale.
Mai adaug şi susţin
Că, făcut din crengi de pin,
Pomul pentru pinguin
E frumos când este plin.
Zilele de carnaval Să-i pui şapcă şi fular.
Se sfârşesc cu „Mare Bal”.
Sigur că Apolodor
Deci, aflând acestea toate
Este cel mai bun schior.
Din afişe colorate
Şi gândindu-se, cei trei,
Îl vedeţi cum se descurcă?
De la bal că nu se poate
Unde e nevoie, urcă.
Să lipsească tocmai ei,
Şi-au făcut în graba mare
Ştie cum să ia, la pantă,
Toate cele necesare.
Poza cea mai elegantă
Şi acuma, când au mască, Şi porneşte mai departe
Cine să-i mai recunoască? Chiar cu schiurile sparte…
…
Bulgărele mic (fireşte,
Dacă se rostogoleşte)
-Soarele de la amiază
Se preface în morman,
Văd că nu prea se
bronzează
Iar un morcov şi-un tăciune Nici pe gât şi nici pe piept,
Fac din bulgăre un june Nici pe spate, nici pe faţă.
Pinguin sau pelican. Fii şi tu băiat deştept,
Vino mai de dimineaţă.
Dar un pinguin răceşte,
Cât ar fi de dolofan, Cum e el ascultător,
Chiar când este pelican A venit Apolodor
(Dacă este frig, fireşte) Pe la cinci şi jumătate
Deci, e foarte necesar Şi a stat mai mult pe spate
2
Şi-a făcut, pe îndelete, Fii atent să nu le spargi:

Raze ultraviolete. Plasa are ochiuri largi…

-Se cuvine fiecare

Să aducă demâncare!
Şi pe urmă, a mai stat De atent, a fost atent,

Până s-a decolorat. Astfel, răspicat şi greu, N-a uitat nici un moment;

Îşi încheie Amedeu Preţiosul aliment

Dacă vezi că nu e chip Înţeleapta cuvântare. Nu i-a fost indiferent:

Să faci plajă pe nisip, Nu că-i fac un compliment,

De căldură şi dogoare, Şi, cu pasul lor uşor, Dar l-a dus cu sentiment,

Te arunci frumos în mare. Au pornit la drum, apoi, L-a purtat uşor şi lent,

Gospodarii amândoi: Dând dovadă de talent.

Şi pluteşti, pluteşti, pluteşti,
Leul şi Apolodor. L-a ferit şi de ciment,
Printre alge, printre peşti,
Iar Ilie a rămas. Şi de zid, şi de curent.
Prin talaze, peste stânci,
S-a purtat cu el prudent,
Pe sub apele adânci,
Şi-a trecut aşa un ceas. Dar n-a fost suficient.
Printre sute de catarge
Şi pe când şedea Ilie
Ale navelor pierdute,
Singur în bucătărie, -Ghinionul, evident!
Printre scoicile tăcute,
Ce aduce Amedeu? Şi cum plasa n-a fost nouă
Unde unda nu se sparge,
Caşcaval de Penteleu… Au ieşit, prin accident,
Şi înoţi, înoţi, înoţi,
Şase musafiri, din ouă…
Până simţi că nu mai poţi.
Mai târziu, Apolodor

Vine cu un peştişor…. -Ce balon ai, Amedeu!

Astfel, înotând de zor,
Dă-mi-l să mă joc şi eu…
Pentru plajă, tocmai jos
-După ultimele ştiri,
A găsit Apolodor
Astăzi vom avea la masă Când te roagă cineva
Locul cel mai răcoros.
Şi vreo câţiva musafiri. Ce-ţi rămâne de făcut? –
Şi acum doarme profund
Şase ouă ai în plasă, I l-a dat cu împrumut –
Pe nisipul de la fund
Du-le tu, frumos, acasă. Se putea să nu i-l dea?

3
 Să-ţi mai pun un pic de Şi, păstrând mâncarea-n
sare? gură,
Iar acum, Apolodor,
Dacă nu mănânci, Fac un fel de umflătură
Tot el strigă: – Ajutor! slăbeşti…
Care, când e uriaşă,
Amedeu! Nu vezi că zbor? Să-ţi aduc salată crudă?
Leii o numesc toltoaşă.
Poate vrei să-ţi fac un
ceai… Deci, Ilie are încă

Coborârea e plăcută Boala asta. Ce să fac?

Cu oricare paraşută, Dar Ilie, să n-audă! Nu cunosc decât un leac:

Mai ales când eşti decis Nu mănâncă, nici să-l tai… Să înghită ce mănâncă…

Să o faci cu scop precis. Stă cu ochii în tavan,

N-are chef nici de

răspuns…
Astfel, cel care coboară, …Deci, găsind în almanah

Dacă are multă sfoară Nişte note, Amedeu

Şi aşa, după un an,
Şi mai are şi un zmeu, A lăsat jocul de şah,
Iată, bietul ce-a ajuns…
Chiar de-ar coborî mereu, Preferat de orice leu

Zmeul, e de presupus Şi a spus: – Priveşte! Ah!

Că se va urca mai sus S-a-ntâmplat ceva grozav: Numai melodii de Bach

Şi, de-acolo, n-o să cadă, Azi, Ilie e bolnav, Pentru clarinetul meu.

Ba, adeseori, în plus, După cât se pare, grav! Ţine-le, Apolodor…

O să dea voios din coadă,

Mulţumit şi zâmbitor. Înţeleptul Amedeu Nu-i plăcut şi nici uşor

(E şi doctor, va să zică) Dacă ţii ceva prea mult,

(Teoria de mai sus Priceput, ca orice leu, Ba e chiar obositor.

E a lui Apolodor.) Îl consultă şi explică: Deci, a spus Apolodor:

-Unii canguri, fac aşa: -E un ceas de când te-

ascult,
Când mănâncă, trag la fit,
-Iar faci mofturi la Prea iubite Amedeu…
mâncare…. Ţin mâncarea pe măsea,
Mulţumesc. Acuma, ah!
Spune, cum vrei tu să Mestecă, dar nu înghit,
creşti? Mai slăbeşte-mă cu Bach.

4
Pentru mine e cam greu… Ca să fiu operativ

. Vai, cu câtă bucurie Şi s-o prind definitiv

Dar mai cugetând un pic,
O să pună la ierbar Trebuie să fac un salt
Pentru bunul meu amic
Florile primite-n dar Mai precis şi mai înalt.
A găsit el o metodă –
Şi ce vesel o să fie!
Foarte simplă şi comodă
…La sfârşit, o constatare:
Ca să cânte cât vrea, ah! Iată clipa! Am ajuns!
Unde dai şi unde doare…
Melodiile de Bach. Iar Ilie, bine tuns

Şi cu şorţul din portret,

Cel mai mare cititor

Ca să creşti, eşti obligat,
Este tot Apolodor. De emoţie pătruns,
Când e ora de culcat,
A mâncat, încet, încet,
Să te urci frumos în pat.
Iată-l, a ajuns acum Jumătate din buchet…

La al treilea volum
Spune-i asta lui Ilie!
Şi ia carte după carte (A compus acest sonet
Nu se culcă, orice-ai face.
Şi citeşte mai departe. Amedeu, leul poet.)
De culcat, nu vrea să ştie.

Parcă patul are ace…

Ce-o fi învăţat din toate
Astăzi, Amedeu mi-a spus
Paginile studiate că
Azi aşa, mâine la fel,
Meşterul Apolodor? Nu admite nici o muscă,
Când să-l culci, fuge pe
Ba mi-a arătat şi câte stradă

Cum se face un vapor… Sunt murdare şi urâte. Ia uitaţi-vă la el:

Parcă a-nceput să scadă…

Uite una, pe covor!

M-a simţit…Porneşte-n Peste-un an şi jumătate

Am notat în calendar: zbor
Cam aşa o să arate…
Azi e ziua lui Ilie. Şi se-aşază fără teamă

Să intrăm în florărie; Drept la Amedeu pe coamă.

-Zgomotul e foarte rău
Un buchet e necesar.
Pentru cei din jurul tău.

5

Îl suport destul de greu
Chiar şi nervii mei de leu…
Astfel zice Amedeu!
Şi adaugă: – În fine!
A plecat…E foarte bine…
După ce-am scăpat de chin
Să mă liniştesc puţin.
După care, împăcat,
Şade pe fotoliul pat
Şi apasă pe buton.
Vai, ce mare ghinion!
Astăzi la televizor,
E program Apolodor…
Sportul e folositor
Pentru toţi.
Apolodor
Boxul face muşchi de fier,
Dar mănuşile de piele
Pentru mine sunt cam grele
Să le port numai pe ger.
Printre altele, un sport
Mă atrage cel mai tare:
Să ridic, fără efort,
Greutăţile uşoare…
Cangurii, precum se ştie,
Suferă de anemie.
Iată marele motiv,
Iată pricina ciudată
Pentru care niciodată
N-am putut să fiu sportiv.
Dar se vede din portret
Că, deşi nu sunt atlet,
Mi-am făcut un şorţ de
sport
Şi, din când în când îl port.
-Mare om a fost acela
Care-a inventat umbrela!
După cum putem vedea
Cel ce cugetă aşa
Este leul Amedeu.
Iar după un sfert de ceas,
Când îi cade-un strop pe
nas,
6
Cugetă, acelaşi leu:
-Orice ploaie, va să zică,
Până ce porneşte, pică.
O să plouă. Este clar.
Să deschid umbrela…
Dar,
Laolaltă, trei umbrele
S-ar ciocni rău între ele,
De n-ar fi Apolodor
Şi un pic inventator…
Printre alte vorbe vechi
A rămas de la strămoşi
Vorba că pe mincinoşi
Îl cunoşti după urechi.
Chiar adevărat să fie?
Cam de şase ori pe lună,
După câte ştiu, Ilie
Spune câte o minciună….
E ştiut că orice peşte
În borcan se plictiseşte.
Deci, având Apolodor
Prin vecini, cam de un an,
Un prieten bicolor –
 Pune-l pe un scăunel. Afumată sau cu ceapă.
Corcitură de biban –
Lui Ilie nici nu-i pasă,
Şi aflând Apolodor Cel mai greu se pescuieşte
Parcă n-ai vorbi cu el.
Că amicul bicolor Unde nu există peşte,
Şorţul, tot pe jos îl lasă.
I se plictisea de moarte, Dar şi-acolo, deocamdată,

I-a făcut cadou o carte. Dimineaţa, şorţul cui El a pescuit o gheată.

E mototolit şi şui?…

De atunci, acel biban

Cine e acest erou
Cere zilnic un roman… Ce-o fi oare în borcan?
Încălţat şi cu tricou?
Mere, pere, suc de hrean

Sau sirop de leuştean?

Orice fluture se cere E nevoie să mai spun?
Eu sunt vegetarian…
Pus între lepidoptere.
O fi plin? Sunt curios…
Cum de este cel mai bun
Dar un lucru pare clar: Ia să-l trag puţin în jos.
Şi mai glorios portar?
Până-i vezi în insectar
Cum de este lăudat
Aripa de chihlimbar După cum puteţi vedea,
Chiar în „Sportul
Poţi fi sigur, uneori, În borcan era vopsea… Popular”?

Că gonindu-l printre flori Cum de are pieptul lat?

Fluturele nu se lasă Cum a devenit atlet

Până nu te vede-n plasă… Şi de unde i-a fost tras

Pinguinii – doi la mie -
Faima lui de mare as?
Sunt pescari de meserie.
P.S. Unde-un un cuvânt mai
greu Ceilalţi, ca Apolodor,
Cred că nu e un secret:
(Cum ar fi lepidoptere), Numai dacă au răbdare,
Poate învăţaţi la şcoală
Întrebaţi-l pe-Amedeu, Prind şi ei, de ziua lor,
Sau aflaţi de la părinţi
Vă răspunde cu plăcere. Câte-un peşte foarte mare.
Că Apolodor se spală
De asemenea, se ştie
Zilnic, de trei ori, pe dinţi…
La culcare, nu-i frumos Că Apolodor, din apă,

Şorţul să-l arunci pe jos. Scoate câte o scrumbie

7
 Şi pe urmă, ţin-te goană… S-a temut, nu s-a temut?
Pe sub vechile cetăţi
Lângă el a apărut
Se găsesc antichităţi.
La sfârşit e mai uşor Încă un cosmonaut

Să expunem într-o frază Foarte, foarte cunoscut…

Câte unele (nu toate)
Goana lui Apolodor:
S-au păstrat pe jumătate.
El, savant cum altul nu e,
Deci, săpând, Apolodor
Vrea să vadă o statuie După cum e şi normal
A găsit o jumătate
Şi să afle personal, Nu oricine are parte
Dintr-un antic senator
Dacă e sau nu pe cal. Să primească personal
Cu veşminte colorate
Telegrame de pe Marte.
Şi i-a spus lui Amedeu:

-Ăsta e pentru muzeu. Totuşi, prin telegrafie,

Peste piatră, peste lut,
Ia te uită cum îl dreg: De la postul receptor
Merge un astronaut;
În oglindă e întreg… S-a primit pentru Ilie
Merge în necunoscut,
Şi pentru Apolodor,
Calcă grav, calcă tăcut
În mai multe exemplare,
Şi e foarte precaut…
-Unde fugi, Apolodor? Telegrama următoare:

Pentru ce atâta zor? „Stop. Sosim cu prima

Câtă cale-a străbătut navă,
N-auzi? – strigă Amedeu –
Prin acest lunar ţinut! Doar un ceas ne mai
Stai puţin că vin şi eu. desparte.
Pe deasupra, cerul mut
Zoe nu mai e bolnavă.
Iată, după ei, Ilie Se întinde ca un scut.
Verişorii de pe Marte.”
Vine ca o vijelie:

-Unde fugi, Apolodor? Cum spuneam la început,

Vai, ce mare bucurie!
Pentru ce atâta zor? Peste piatră, peste lut,
(Cred că nu mai e nevoie
Ce te-oi fi grăbind aşa? Merge un cosmonaut.
Să vă spun că nu se ştie
Poate arde undeva. Şi mai merge un minut
Cine-i marţiana Zoe
Tot aşa de precaut.
Şi de ce a fost bolnavă.)
Strigă şi el, de pomană, Dar, deodată, ce-a văzut?

8
 Totul e ca într-un joc.
Şi-a sosit ca o săgeată Şi-l iubea Apolodor,
Roşu spune: „Stai pe loc!”
Falnica aeronavă Îl iubea ca un copil
Pata galbenă, rotundă,
Fix, la ora anunţată, Şi-i ducea mereu pistil
Ce poate să spună, deci?
Ba, în cuib, câteodată,
„Mai aşteaptă o secundă!”
Şi acum, priviţi în carte Îi punea şi ciocolată
Dar cea verde? „Poţi să
Cine sunt şi cum arată (Aliment pe care încă treci!”

Verişorii de pe Marte… Pitpalacii îl mănâncă).

Greu e numai prima oară.

A ieşit Apolodor Dar aşa a fost să fie: Iar când ştii pe dinafară

În costum de vânător Toamna, păsările fac Fiecare ce arată,

Are gloanţe, fel de fel, Marea lor călătorie Nu treci singur niciodată!…

Să ne ţinem după el. Deci, adio, pitpalac!

Şi-a rămas acel copac -Eşti puternic, Amedeu,

Merge crunt, merge pe jos
Singur, ca o colivie Dar să ştii că nu e greu.
Înarmat şi fioros.
Părăsită şi pustie. Am să-ţi dovedesc din plin
O să fie, parcă văd,
Şi atunci, Apolodor, Forţa mea de pinguin.
Jale mare şi prăpăd.
Trist şi copleşit de dor,

A urcat, foarte curând, Şi aşteaptă Amedeu

Am greşit şi nu mă mir:
Sus, în cuib, un difuzor. Răbdător ca orice leu.
În pădure, pentru tir,
Şi aşa, din când în când,
Fiindcă-i mare ochitor,
Mai stătea şi el, oftând. Iată că peste o clipă
E poftit şi dumnealor
Iar dacă venea vreodată S-a întors Apolodor
Să le fie profesor…
Cu pistil sau ciocolată Şi-a ieşit învingător

Îi ploua de sus, în cale, Cu o singură aripă…

Melancolic şi agale
Vara, într-un copac
Mii de note muzicale…
Locuia un pitpalac Aş putea să-ţi dau un sfat:

Şi cânta fermecător Spală-te şi fii curat.

9
Uite, astăzi te cam strică
Petele de pe burtică.
Socotind că n-ar fi rău
Să te speli într-un hârdău,
Cred că leacul cel mai bun
E clăbucul de spun…
Tace leul înţelept
Şi atunci Apolodor
Spune: – Ce e drept, e
drept!
Spală-mă, pe gât, pe piept,
Vreau să fiu strălucitor.
Cu săpun şi cu leşie
L-au spălat apoi, vârtos,
Amedeu şi cu Ilie.
Şi apoi,ce bucurie
Când l-au aşezat, frumos,
Printre rufe, pe frânghie…
Cum vedeţi, Apolodor Cine-i mare gospodar
Ţopăie într-un picior Şi nu rabdă nici măcar
Graţios ca un dulap Colţul unui geam murdar?
Şi cu un butoi pe cap. Sigur că Apolodor…
Iată, vine şi Ilie. Dar aşa, e foarte greu…
-Ce-i cu tine?
-Ce să fie? Iată, vine Amedeu
Vreau să cumpăr şi să car Şi, pe limba lui, fireşte,
Mere de la Aprozar. Ca un înţelept vorbeşte:
Hai să mergem amândoi. -Folosind această scară,
Dacă ai de gând să vii, Orice muncă e uşoară.
Lasă jos acest butoi. Scara mai e bună dacă
Ştii că merele sunt grele… Ţi se face chef de joacă…
Cum vedeţi, Apolodor
-Cui să-l las?
A descoperit uşor
-Păi văd că-l ţii…
O metodă foarte bună.
-Eu? Nici gând… Stă pe
proptele…
Geamul, o să iasă lună.
10