CĂRȚILE CU APOLODOR

după GELLU NAUM

PRIMA CARTE CU APOLODOR (rezumat)

La circ, în Târgul Moșilor,

Pe gheața unui răcitor,
Trăia voios și zâmbitor
Un pinguin din Labrador.
- Cum se numea? - Apolodor.
- Și ce făcea? - Cânta la cor.
Deci nu era nici scamator,
Nici acrobat, nici dansator;
Făcea și el ce-i mai ușor:
Cânta la cor. (Era tenor.)
Grăsuț, curat, atrăgător
În fracul lui strălucitor,
Așa era Apolodor ...
 Dar într-o zi, Apolodor,
Spre deznădejdea tuturor,
A spus așa: „-Sunt foarte trist!
Îmi place viața de corist,
Dar ce să fac? Mi-e dor, mi-e dor
De frații mei din Labrador...
O, de-aș putea un ceas măcar
Să stau cu ei pe un ghețar!... ”

Apoi a plâns Apolodor...

 Așa că și-a luat la revedere de la colegii săi din cor și a
pornit spre Labrador cu un avion, un bimotor.

Totul ar fi fost minunat dacă, în treacăt, pe când făcând

tumbe pe motor și se zbenguia agățându-se de roți, nu s-ar
fi lovit un nor zălud. Și astfel, a căzut...
aterizând la Capul Nord.
Acolo, se credea mort. Nu mai avea nicio speranță. Dar
dintr-odată, a zărit un vapor. Era pescadorul
METEOR. Iar matrozii de pe METEOR l-au luat pe vas,
spre răsărit...
 Iar într-o bună zi, vaporul METEOR s-a oprit și a
debarcat la Behring. Apoi a pornit pe jos spre Labrador,
ba chiar a traversat Alaska rece și pustie...
 Și s-a trezit Apolodor
(...) Aruncat
Pe florile unui covor
Din marea sală pentru sfat.
Erau acolo adunați
Vreo cinzeci și șase de mascați
Cu glugi pe față și urâți,
Având o armă, fiecare.
Și îl priveau posomorâți
Șezând cu nasul în pahare...
Apoi, un vânt cumplit, un uragan,
L-a dus pe sus, peste ocean
Și ce taifun îngrozitor
Cu forța lui de nedescris
L-a dus spre țărmul african
Și-apoi, prin Golful Syrthelor,
L-a aruncat lângă Tunis.
 Unde-a mai fost Apolodor
Eu nu prea știu. (A cui e vina?)
A fost un drum obositor?
A zăbovit în Argentina?
S-a mai oprit să cerceteze
Câmpiile patagoneze?
Atâta știu:
Bătea un vânt de vreme rea
Și-n largul mării viscolea
Cu fulgi de gheață, reci și tari
Când a zărit Apolodor
Antarctica, printre ghețari ...
Și-a debarcat triumfător
Pe gheața Golfului Terror ...
 Pe coasta Golfului Terror
S-a adunat, cu mic, cu mare,
Tot neamul lui Apolodor.
Și l-au primit, la debarcare,
Bunicul Apolodor
(Cel mai în vârstă pinguin)
Și mama, Apolodorica
(O pinguină, atâtica ...),
Și tata, Apolodorel
(Un pinguin mărunt și chel),
Și unchiul Apolodorini
Și neamurile, și vecinii...

Și au cântat cu toți, în cor,

Iar pe deasupra tuturor
Și-a risipit Apolodor
În triluri lungi, răsunătoare,
Superba-i voce de tenor.
Și-a fost o mare sărbătoare
Pe coasta golfului Terror ...
Sunt file goale-n manuscris
Și n-aș vrea să înșir povești.
Oricum, un lucru și precis:
Că, într-o zi, Apolodor
S-a reîntors la București.
De-atunci, voios și zâmbitor
Stă iar la circ Apolodor
Pe gheața unui răcitor,
Dar nu în Târgul Moșilor:
Pe cât se pare, s-a mutat,
Dar poate fi găsit ușor.
E foarte lesne de aflat
Adresa Circului de Stat.
 Iubite cititor!
Azi l-ai descoperit pe marele tenor Apolodor.
Și ai aflat și despre inspiratul său inventator: Gellu Naum - mare
poet și mare visător.

Respect, iubite cititor!

Prof. înv. primar Covor Daniela

Imagini:
https://semnebune.ro/2016/o-noua-carte-color-din-labrador/