CARTEA JUNGLEI – MOWGLI, FIUL LUPILOR

de RUDYARD KYPLING
Aceasta este povestea lui Mowgli, baietelul care a crescut de mic in jungla
printre lupi, si a tigrului Shere Khan, cel care de cand Mowgli nu era decat
un pui de om, nu a incetat sa-l vaneze pretutindeni.
Era dis de dimineata, Tatal Lup, se pregatea sa plece din barlog pentru a
merge la vanatoare – avea patru pui de hranit.
Insa, in lumina difuza a diminetii, a gasit un pui de om, ratacit in jungla. L-a
luat imediat in barlog, lasandu-l sa se joace cu puii sai.
 Tocmai atunci, tigrul Shere Khan, care toata dimineata il cautase pe puiul
de om, baga capul pe gura barlogului lupilor. Adulmecase ca puiul de om se
afla aici, si voia cu orice pret sa-l ia cu el ca sa-l devoreze.
 Lupoaica insa, statea de veghe la gura barlogului, si chiar daca tigrul ar fi
reusit sa intre cu totul inlauntru (desi nu incapea, gura pesterii fiind prea
stramta pentru el), ar fi avut-o mai intai de infruntat pe ea, pana sa ajunga
la puiul de om.
 Cand vazu ca tigrul tot insita sa-l primeasca pe puiul de om, lupoaica isi
arata coltii catre el, si ii spuse: Eu sunt Raksha (Demonul), si nu mi-e frica
de tine vargatule schiop, tu cel care te hranesti cu animale pe care le poti
vana usor – eu in schimb, atac sambhur-ul in plina fuga si nu dau niciodata
gres.
 Ca se se hotarasca ce urma facut cu puiul de om, lupii s-au adunat cu totii
la Stanca Sfatului. Akela – conducatorul lor, veghea toata adunarea de lupi
care se stransese acolo – erau de la cei mai batrani, pana la puii de lup, nou
nascuti.
Tigrul Shere Khan, dadea tarcoale Stancii Sfatului, insistand sa-l primeasca
drept ofranda pe puiul de om. Din partea lupilor se gaseau si unii care nu
erau convinsi ca puiul de om trebuie sa ramana printre lupi – cum va putea
el oare sa vaneze? Nu va fi oare o povara pentru haita?
 Dar iata ca se gasi cineva sa puna chezasie pentru el – Pantera neagra,
Bagheera, cel mai aprig vanator din toata jungla, vanase la marginea
padurii un taur urias, pe care il oferea acum drept rasplata lupilor ca sa-l
accepte intre ei pe puiul de om. Iar ursul cafeniu, Baloo cel invatat, puse si
el o vorba buna – e doar un pui de om, care nu poate face rau nimanui – eu
am sa-l invat toate cele cuvenite ca sa poata ramane in jungla si
supravietui.
Si astfel, lupii acceptara in unanimitate ca puiul de om sa ramana printre ei,
si sa creasca si vaneze odata cu haita – tigrul Shere Khan fu foarte
nemultumit de hotararea lor, jurand razbunare.
Au trecut de atunci cativa ani – Mowgli (care inseamna
brotacel in limba lupilor) crestea si se facea tot mai istet si
sprinten – vana la un loc cu lupii, invata de la Baloo toate
tainele junglei, ajungand sa stapaneasca graiul tuturor
vietuitoarelor de acolo. Cu Bagheera – pantera cea neagra
era prieten bun, sfatuindu-se adesea despre ce ar fi mai bine
de facut – bineiteles sa se imprieteni si cu Hathi – elefantul,
cel mai puternic din jungla.
Nu se plictisea niciodata, petrecandu-si mai tot timpul cu prietenii lui –
fratii lupi cu care crescuse in barlog, Ursul Baloo, si pantera neagra,
Bagheera.
Si fiind prieten cu Hathi elefantul, calatorea prin cele mai nebanuite locuri,
calare pe trompa acestuia. La rugamintile ursului Baloo catre elefantul
Hathi, acesta il duse pe Mowgli in taramurile mlastinoase pentru a invata si
limba serpilor.
 Odata, invinetit de loviturile primite de la ursul Baloo, care isi dorea ca
Mowgli sa invete tot, se planse maimutelor, care il considerau pe Mowgli
foarte asemeni lor. Maimutele enervau prin purtarea lor pe toti ceilalti
locuitori ai junglei – nu se puteau niciodata concentra pe ceva, desi
incercau cele mai diverse lucruri, erau galagioase si suparatoare. Ele
vedeau in Mowgli un eventual conducator pentru ca baiatul era foarte
priceput la fel de fel de lucruri.
Maimutele l-au rapit pe Mowgli, ducandu-l prin frunzisul copacilor departe
de tot de prietenii lui, azvarlindu-l de pe o creanga pe alta cu o viteza
ametitoare. Neamul maimutelor purta denumirea de Bandar-Log.
 Insa Mowgli, care stapanea la perfectie toate graiurile padurii, il zari in
inaltul cerului pe Vulturul Khil, si il ruga sa-i anunte pe prietenii lui ca se afla
in puterea maimutelor, si ii roaga sa-l ajute. Mai intai insa, vulturul trebuia
sa urmareasca unde il duc maimutele pe Mowgli, si abia apoi, cand se vor fi
oprit, sa se intoarca la prietenii lui ca sa-i anunte unde era baiatul.
Intre timp, Baloo si Bagheera il cautau prin jungla pe Mowgli, ei nu stiau
inca unde l-au dus maimutele pe puiul de om.
In cautarea lor, se intalnira cu uriasul piton de stanca – Kaa, care statea
intins la soare, dupa ce tocmai isi schimbase pielea. Cei doi, ii povestira
despre ceea ce a patit Mowgli, si il rugara sa-i ajute.
Trebuie spus ca uriasul piton, avea o forta colosala – si pe cat era de greu,
pe atat de repede se misca in jungla. Insa acum, nu prea avea mare pofta
sa porneasca in cautari prin jungla.
 Insa Baloo si Bagheera, dupa lungi discutii, reusira sa-l convinga sa
porneasca impreuna cu ei: in primul rand, pitonul era bun prieten cu
Mowgli, dar si vesnic infometat, iar dupa ce il vor fi gasit pe baiat, Kaa, s-ar
fi ospatat pe indelete din gramada de maimute care il rapisera pe Mowgli.
Asa ca, pornira toti trei prin jungla in cautarea baiatului. Desi alergau din
rasputeri, Baloo si Bagheera abia se puteau tine dupa uriasul piton, care
avea o viteza de deplasare colosala.
Si iata ca, in inaltul cerului, aparu Vulturul Khil, acesta le spuse unde il
dusesera maimutele pe Mowgli.
 Era un castel parasit, aflat la marginea junglei, unde sumedenia de
maimute se strangea din cand in cand. Locul acesta purta denumirea de
Pesterile Inghetate.
 Vazand ca Mowgli nu vrea sa se joace cu ele asa cum voiau, il aruncara
intr-un put adanc pe fundul caruia salasluiau niste cobre regale. Insa puiul
de om, stapanind datorita ursului Baloo toate graiurile vietuitoarelor
junglei, le vorbi pe limba lor si acestea il lasara in pace.
Tocmai atunci, pantera cea neagra, Bagheera, insotita de ursul Baloo,
dadura atacul asupra maimutelor.
Fusese o diversiune, pentru ca de fapt, pericolul adevarat a venit de la
pitonul de stanca. Kaa, cu puterea lui de a hipnotiza, se uita in ochii
maimutelor si acestea ramasera nemiscate de frica. Apoi s-a ospatat
regeste, nemairamanand in viata nicio maimuta.
Plini de rani de pe urma luptei, cei trei prieteni se retrasera apoi in jungla.
 In jungla lucrurile se schimbasera intre timp. Akela, fusese inlaturat de la
sefia lupilor, pentru ca Shere Khan, tigrul, reusise sa porneasca impotriva lui
niste lupi tineri, care asteptau sa fie ei conducatorii haitei de lupi care se
aduna la Stanca Sfatului.
Shere Khan reusise sa vaneze un taur batran pe care il cedase lupilor tineri
in schimbul revoltei lor impotriva sefului de pana atunci – Akela.
Mowgli era trist la cele intamplate – se sfatui cu Bagheera ce era de facut,
caci el nu voia ca lucrurile sa ramana astfel in jungla. Pantera ii spuse ca
tigrul numai de foc se teme. Mowgli nu mai vazuse focul pana atunci.
Seamana cu pasarea cea cu pene mari si viu colorate (paunul), ii mai spuse
pantera, si se cultiva pe langa casele oamenilor din satul aflat la marginea
junglei.
Mowgli se hotari sa faca rost de foc. Pantera ii mai spuse ca Floarea Rosie
(focul), putea fi in batalia impotriva tigrului Shere Khan, un aliat mai
puternic decat ea, ursul Baloo, sau toata haita de lupi ramasi prieteni cu
Mowgli.
 Mowgli se furisa ca o umbra la marginea satului, si reusi sa faca rost de o
oala de pamant in care se afla Floarea Rosie, luand-o de la un copil care se
afla in fata unei colibe. Pleca apoi repede in jungla, caci aflase de la
Bagheera ca Floarea Rosie putea muri dupa ce trecea o anumita perioada
de timp.
 Se uita apoi la oala de pamant in care Floarea Rosie lumina ca soarele. Isi
dadu seama acum, cat de puternic trebuie sa fie in ochii animalelor din
jungla cel care stapaneste Floarea Rosie. Simti cum in fata haitei care il
tradase pe Akela si a tigrului Shere Khan, el va iesi biruitor, fluturandu-le in
fata Floarea Rosie.
Apoi se infiinta la Stanca Sfatului – lupii cei tineri isi aratau fiorosi coltii, in
fata lui, stiind ca dupa plecarea lui Akela din fruntea haitei, nici Mowgli nu
va mai avea viata lunga in jungla, intrand in puterea tigrului Shere Khan. Il
priveau deja ca pe un condamnat la moarte.
Tigrul lua cuvantul, spunand ca lui i se cuvine pe drept puiul de om, pentru
ca l-a rascumparat de la lupi cu taurul pe care il vanase si il cedase celor
care tocmai luasera puterea.
Akela se adresa lupilor tineri, spunandu-le ca mai intai de toate, in jungla si
mai ales intre lupi, onoarea este pe primul plan. Cum de au cedat ei atat de
usor, in fata unor amagiri ale tigrului care nici macar nu era de un neam cu
ei.
 Lupii cei tineri isi aratara acum coltii catre Akela – ii suparasera tare mult
cuvintele lui de dojana. Erau multi si mai puternici decat fostul conducator
– l-ar fi putut sfasia intr-o clipita. Insa cuvintele lui Mowgli rasunara in
noapte: “Shere Khan va plati pentru cele intamplate, in curand blana lui va
sta intinsa pe Stanca Sfatului iar eu voi calca pe ea.”
 Mowgli aparu pe Stanca Sfatului, alaturi de Baloo si Baghera si tinand in
mana oala de pamant in care era ceva care ii nelinistea intr-un fel pe lupii
cei tineri si razvatiti. Mowgli le spuse ca nu asta asteapta de la ei – lupii
trebuie sa fie toti o familie care sa-si apere interesele in fata celor straini de
neamul lor. Insa lupii tineri dadura semne de iritare, aratandu-si coltii catre
puiul de om.
 Atunci Mowgli scoase la iveala Floarea Rosie, care stralucea ca un soare la
capatul unei ramuri de copac. Incepu sa-i croiasca in stanga si-n drepata pe
cei care se revoltaseta impotriva lui Akela, si dintr-o data, toate animalele
din jur, se ghemuira de frica in fata puiului de om. Nici macar nu indrazneau
sa il priveasca direct in ochi, atat de multa teama le inspira acum Mowgli.
 Dupa ce lucrurile se linistira, Mowgli fu cuprins de o tristete fara seaman,
se simtea tradat intr-un fel de fratii lui, lupii – aceia in care crezuse orbeste
pana deunazi. Ii spuse panterei cele negre, ca vrea sa plece numaidecat in
satul oamenilor.
Isi lua mai intai ramas bun de la Lupoaica care il crescuse ca pe puiul ei, si
de la fratii lui cei buni cu care copilarise in barlog si vanasera prin jungla
timp de atatia ani.
Baloo si Bagheera l-au condus tristi pana la marginea junglei.
Insa oamenii din sat nu l-au intampinat pe Mowgli ca pe un semen de-al lor
–il considerau jumatate animal, pentru ca mirosea a lup si umbla aproape
gol prin sat. Mowgli caruia i se facuse foame duse astfel mana la gura caci
nu cunostea graiul oamenilor.
 O singura femeie l-a luat in adapost si a avut grija de el – ea isi pierduse
copilul in jungla in urma cu cativa ani, si simtea intr-un fel ca Mowgli este
de fapt feciorul ei pe care il considera de mult mort.
 Buldeo, vanatorul satului, protesta la sfatul batranilor impotriva noului
venit – el il considera pe Mowgli un animal, sau cel putin o fiinta aflata in
cardasie cu lupii si ar fi dorit sa-l impuste cat mai curand.
Insa Mowgli fu lasat in pace, ba chiar i se dadu in grija cireada de bivoli a
satului, pentru a-si castiga cinstit existenta, ca un om ce trebuia sa fie.
In aceste peregrinari in care scotea bivolii la pasunat, Mowgli se intalnea de
fiecare data la marginea junglei cu Akela si Fratele Cenusiu, unul dintre
fratii lui din barlogul lupilor. Si astfel pusera la cale vanatoarea in care urma
sa piara tigrul Shere Khan.
Despartise uriasa turma in doua parti, pe una o mana el din fruntea unui
pluton, calare pe un bivol urias - Rama. Cealalta parte era in grija lupilor
care flancau turma si o manau in directia cunoscuta dinainte. Iar tigrul fu
prins exact la mijloc, si calcat in picioare de catre bivolii cei uriasi si
puternici.
Vegheat de lupi – adevaratii lui prieteni, il jupui pe vargat, asa cum ii
promisese mai de demult.
Insa Buldeo, ascuns in tufisuri, voi sa ia el pielea tigrului pe capul caruia se
pusese o recompensa de 100 de rupii. Insa la semnalul lui Mowgli, Akela il
puse intr-o clipita la pamant pe Buldeo, iar omului ii era si frica sa se scoale
in doua picioare – acum, chiar daca era sigur ca Mowgli este prieten cu cei
din neamul lupilor, nu mai indraznea sa scoata vreun sunet.
 Totusi Buldeo a fost lasat liber de catre Mowgli si fratii lupi sa se intoarca
inapoi in sat – acolo insa i-a invrajbit atat de mult pe oameni impotriva lui
Mowgli, incat atunci cand acesta a incercat sa se apropie de sat, satenii
gesticulau si vociferau la adresa lui atat de tare, incat baiatul facu trist calea
intoarsa – cei de-un neam cu el il dezamagisera profund.
 Se intoarse in jungla mai trist decat plecase, insa era iar impreuna cu
prietenii lui dintotdeauna – Ursul Baloo, pantera Bagheera, Elefantul Hathi
si Akela, capetenia lupilor. Asa cum promisese in noaptea aceea de pomina,
la sfarsitul careia a hotarat sa plece spre satul oamenilor, a intins blana lui
Shere Khan pe Stanca Sfatului.
 Mowgli a crescut un baiat mare alaturi de prietenii sai – dar nu a murit in
jungla. A ajuns la un moment dat in satul oamenilor si a ramas acolo – dar
asta e o alta poveste.
SFARSIT