CUCERIRE A

INDEPENDENȚEI 1877-
1878

Proiect realizat de: Grama Sandra

• Prin Războiul de Independență înțelegem participarea Principatelor
Unite Române (Moldova și Țara Românească) la conflictul ruso-turc,
desfășurat între anii 1877-1878, în urma căruia România a obținut
independența de stat și a alipit Dobrogea.
• După Unirea Principatelor (1859) și abdicarea în 1866 a
înfăptuitorului unirii, Al. Ioan Cuza, la tronul României accede
principele Carol I. Sub sceptrul acestuia, România își continuă procesul
de modernizare a țării început de Cuza. Schimbări esențiale au avut
loc și la nivelul societății, fapt care a permis să se aducă în discuție
obținerea independenței față de puterea suzerană turcească.
Conștienți de incapacitatea României de a-și îndeplini în totalitate
interesele sub o putere suzerană, liderii români așteptau momentul
oportun de a ieși de sub autoritatea turcească.
• Condițiile externe necesare afirmării independenței față de Imperiul
Otoman au apărut în 1875, odată cu apariția crizei balcanice. Pe fondul
foametei și a sărăciei generalizate, populațiile din Europa de Est s-au
revoltat față de stăpânirea turcească. Au avut loc revolte în Bosnia-
Herțegovina, Muntenegru, Serbia și Bulgaria. România a susținut în
secret aceste mișcări ale vecinilor ei și a ajutat la formarea pe teritoriul
țării noastre a unor detașamente de revoluționari.
• După eșecul diplomatic de a stabili pacea în cadrul conferinței de la
Istanbul, desfășurată în perioada decembrie 1876 – ianuarie 1877, criza
balcanică a ajuns în faza rezolvării conflictului pe calea armelor. În
ajutorul țărilor din sudul României a intervenit Rusia, imperiul de la
răsărit argumentându-și protectoratul față de aceste țări prin identitatea
slavo-ortodoxă comună.
IMPLICAREA RUSIEI
• România vede în implicarea Rusiei în conflict o oportunitate de a-și rezolva
propriile dispute cu partea turcă. Astfel că, la 4 aprilie 1877, a semnat
împreună cu Rusia o convenție, prin care permitea trupelor ruse să
tranziteze teritoriul României spre a ajunge în teatrele de operații aflate la
sud de Dunăre. Convenția stipula obligația Rusiei de a apăra integritatea
teritorială a României și de a suporta cheltuielile de transport și
aprovizionare a armatei. Deși convenția nu cerea ca țara noastră să participe
la ostilități militare, România a decis mobilizarea generală a armatei. În scurt
timp s-au prezentat la arme aproximativ 100.000 de oameni din care mai
mult de jumătate ostași combatanți. Alături de aceștia au fost chemați spre
a fi instruiți aproximativ 15.000 de tineri. Din dotarea armatei române
făceau parte un număr de 12.000 de cai și 190 de tunuri.
• La 12/24 aprilie 1877 Rusia declară război Turciei, iar în iunie 260.000 de soldați
ruși și 802 tunuri încep să traverseze teritoriul României. Armata țaristă, protejată
de flotila românească, a trecut Dunărea și a intrat în Dobrogea.
• Între timp, liderii politici români decid să profite de începutul conflictului ruso-
turc și proclamă independența. La 9/21 mai, în plenul Adunării Deputaților, Mihail
Kogălniceanu, ministrul de externe de atunci, declara România o națiune de sine
stătătoare. În aceeași zi, ambele camere ale parlamentului au adoptat o moțiune
prin care se lua act de ruperea legăturilor României cu Poarta și se anunța
independența absolută a României. A doua zi, 10/22 mai, proclamația și totodată
legea adoptată de legislativul român au fost contrasemnate de Carol I. Ca urmare
a noilor realități, guvernul român a decis ca cei 914.000 le,i însemnând tributul
datorat Turciei, să fie direcționați spre bugetul armatei țării. Proclamarea
independenței României a avut parte de suportul opiniei publice internaționale,
dar cu toate acestea unele țări europene, precum Franța, au întâmpinat acțiunea
românilor cu răceală, iar altele, precum Regatul Unit, cu adversitate.
 URMĂRI
• Tratatul de pace dintre Imperiul Rus și Imperiul Otoman a fost semnat la San Stefano pe 3
martie 1878. În urma acestui tratat a fost creat Principatul Bulgariei și recunoscută
independența Muntenegrului, Serbiei, României. României i se impune cedarea celor trei
județe din sudul Moldovei (Cahul, Ismail, Bolgrad).
• Marile puteri (Marea Britanie, Franța, Imperiul German) nu au fost satisfăcute de acest
tratat (de la San Stefano), prin care Imperiul Țarist și-a extins influența în Balcani și Caucaz,
la Congresul de la Berlin cerând o revizuire ce va fi obținută prin Tratatul de la Berlin (1878).
• La conferința de pace de la Berlin din 1878 s-a decis ca Rusia să recunoască României
independența, să cedeze teritoriile Dobrogei și Deltei Dunării, inclusiv portul Constanța, și
mica Insulă a Serpilor. În schimb, Rusia prelua județele din
sudul Basarabiei (Cahul, Ismail, Bolgrad), care reintraseră în
componența Moldovei după Războiul Crimeii prin prevederile Tratatului de la Paris din 1856.
Principele Carol I a fost profund nemulțumit de turnura nefavorabilă a negocierilor.
LUPTE DIN CADRUL RĂZBOIULUI DE
CUCERIE A INDEPENDENȚEI
1. Trecerea Dunării de către Armata Română
2. Asediul Plevnei și bătălia de la Rahova
3. Asediul Vidinului
4. Participarea românilor timoceni
 SITOGRAFIE
https://centenarulromaniei.ro/razboiul-de-independenta/ - Accesat în
data de 26 martie, ora 19:22

https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_de_Independen%C8%9B
%C4%83_al_Rom%C3%A2niei
–Accesat în data de 26 martie, ora 20:00

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/R%C4%83zboiul_de_Independen%
C5%A3%C4%83
–Accesat în data de 26 martie, ora 20:20
MULȚUMESC PENTRU ATENȚIA
ACORDATĂ!