RĂZBOIUL DE

INDEPENDENŢĂ
Covasa Andrei
Bogdan Alexandra-Sidonia
Războiul de Independenţă dintre anii
1877-1878, purtat împotriva turcilor, a
avut drept consecinţă recunoaşterea pe
plan internaţional a independenţei
României. După mai bine de patru sute
de ani de suzeranitate turcească, românii
au profitat de contextul internaţional
pentru a-şi făuri un stat suveran.
Armata română trece Dunărea
pe la Zimnicea
CONTEXT:
Context
Războiul a izbucnit ca urmare a necesităţii
Principatelor Române de a se elibera de sub
dominaţia turcească şi a beneficiat de un
context internaţional favorabil. În 1875 a
izbucnit răscoala în Bosnia şi Herţegovina, iar
în 1876 cea din Bulgaria. Mai mult, în 1877
Rusia a declanşat un nou război împotriva
Turciei. În aceste condiţii, la 9 mai 1877,
România şi-a proclamat Independenţa.
 La 16 aprilie 1877, România a semnat convenţia cu
Rusia prin care permitea armatei ruse să treacă pe
teritoriul ei şi să ocupe linia Dunării până la gura
Oltului. În temeiul aceleiaşi convenţii, armata
română s-a angajat să fie concentrată în Oltenia de
sud. În iunie, trupele ruse au trecut Dunărea şi au
început operaţiile pe teritoriul Imperiului Otoman,
dar s-au lovit de rezistenţa lui Osman Paşa, la
Plevna, fiind nevoite să oprească înaintarea.
 În iunie 1877, armata română intră în toiul
operaţiunilor militare de peste Dunăre, cu Diviziile
2 şi 4 infanterie şi cu o divizie de rezervă.
Efectivul românesc se ridica la 38.000 de oameni
şi 108 tunuri. Armata rusă şi română va porni un
atac în 30 august/11 septembrie care va duce la
cucerirea redutei Griviţa 1 de către români. La
21 noiembrie, românii au cucerit şi cetatea Rahova.
După căderea Plevnei, evenimentele militare s-
au precipitat. Trupele române au trecut la
asedierea Vidinului, iar cele ruse au pornit în
grabă către Constantinopol. Au cucerit Plovdiv
(Filipopol) şi Edirne (Adrianopol) şi au ajuns în
apropierea capitalei la 18/20 ianuarie 1878. În
aceste condiţii, Turcia a fost nevoită să ceară un
armistiţiu, astfel că la 19 februarie/3 martie
1878, s-a semnat tratatul de la San Stefano.
CONDIŢIILE INDEPENDENŢEI
În tratatul de pace, printre altele, era
recunoscută şi independenţa României.
Prevederile acestui tratat, favorabile
României, au fost întărite de către puterile
apusene la congresul de la Berlin din vara
anului 1878. România a fost recunoscută ca
stat independent şi i s-a restabilit autoritatea
asupra Dobrogei (vezi şi articolul
Unirea Dobrogei cu România). Portului
Constanţa i-a fost asigurat accesul direct la
Marea Neagră, în schimb Rusia câştiga
gurile Dunării şi relua în stăpânire judeţele
din sudul Basarabiei, care fuseseră Intrarea Armatei Române în Dobrogea — trecerea
retrocedate României prin tratatul de pace Dunării
de la Paris din 1856.
La 12/24 aprilie 1877 Rusia declară război
Turciei, iar în iunie 260.000 de soldați ruși și
802 tunuri încep să traverseze teritoriul
României. Armata țaristă, protejată de flotila
românească, a trecut Dunărea și a intrat în
Dobrogea.
Între timp, liderii politici români decid să
profite de începutul conflictului ruso-turc și
proclamă independența. La 9/21 mai, în
plenul Adunării Deputaților, Mihail
Kogălniceanu, ministrul de externe de atunci,
declara România o națiune de sine stătătoare.
În aceeași zi, ambele camere ale
parlamentului au adoptat o moțiune prin care
se lua act de ruperea legăturilor României cu
Poarta și se anunța independența absolută a
României
 . A doua zi, 10/22 mai, proclamația și
totodată legea adoptată de legislativul
român au fost contrasemnate de Carol
I. Ca urmare a noilor realități,
guvernul român a decis ca cei 914.000
lei însemnând tributul datorat Turciei,
să fie direcționați spre bugetul armatei
țării. Proclamarea independenței
României a avut parte de suportul
opiniei publice internaționale, dar cu
toate acestea unele țări europene,
precum Franța, au întâmpinat acțiunea
românilor cu răceală, iar altele,
precum Regatul Unit, cu adversitate.