Sinteze Bacalaureat Istoria Românilor

INDEPENDENŢA ROMÂNIEI

După formarea statului modern, obţinerea independenţei devine un obiectiv major. Oamenii
politici susţineau ideea, însă existau diferenţe în ceea ce priveşte căile de realizare :
 liberalii optau pentru o alianţă cu ţarul şi pentru calea radicală (inclusiv
acţiuni armate)
 conservatorii considerau că pericolul expansiunii ruse era iminent şi optau
pentru relaţii bune cu Austro-Ungaria şi pentru neutralitate în cazul unui
război ruso-turc (cale diplomatică).
Contextul internaţional
Ocazia favorabilă obţinerii independenţei s-a ivit odată cu redeschiderea „problemei
orientale”. Sub pretextul sprijinirii „fraţilor ortodocşi”, Rusia, adeptă a politicii panslaviste, a încurajat
lupta popoarelor aflate sub stăpânire otomană (în realitate, avea propriile interese strategice - controlul
strâmtorilor, expansiunea în Balcani, revanşa faţă de înfrângerea suferită în 1856). De asemenea a
început pregătirile de război contra Turciei, asigurându-se de neutralitatea Austro-Ungariei care primea
unele avantaje (Bosnia şi Herţegovina).
În anul 1875 s-a redeschis „problema orientală” prin răscoala Bosniei şi Herţegovinei, urmate
în 1876 de Bulgaria, Serbia şi Muntenegru.
România şi-a declarat neutralitatea faţă de evenimentele din Balcani, dar şi-a intensificat
eforturile diplomatice pentru obţinerea independenţei.
Noua constituţie otomană (decembrie 1876), declara România „provincie privilegiată”, ceea ce
a provocat protestul guvernului român. Prin nota diplomatică din 4/16 ianuarie 1876, adresată de
primul ministru Lascăr Catargiu, se sublinia faptul că România nu face „în niciun fel parte integrantă
din Imperiul Otoman”.
Eşecul demersurilor diplomatice l-au determinat pe noul prim-ministru, I.C. Brătianu, să se
orienteze spre tratative cu Rusia. Acesta a negociat la Livadia (în Crimeea) cu ţarul Alexandru II şi cu
cancelarul Rusiei (Gorceakov), discuţiile fiind concretizate prin Convenţia de la Bucureşti din 4/16
aprilie 1877:
 armata rusă acea dreptul de liberă trecere prin teritoriul românesc în drum spre
frontul din Balcani, ocolind Bucureştiul
 cheltuielile legate de trecerea trupelor ruse pe teritoriul românesc erau suportate
de Rusia
 Rusia avea obligaţia de a respecta integritatea României.
Desfăşurarea războiului
La 12/24 aprilie 1877, Rusia începe războiul cu Turcia, refuzând o colaborare militară cu
România. Artileria otomană bombardează localităţile româneşti de pe linia Dunării. În replică românii
bombardează Vidinul, iar ministrul de externe Mihail Kogălniceanu, în Camera Deputaţilor, proclamă
independenţa României la 9 mai 1877.
Pe frontul din Balcani ruşii au suferit înfrângeri grele, înaintarea lor fiind oprită în faţa
fortificaţiilor de la Plevna, apărată de armata turcă condusă de Osman Paşa. Marele duce Nicolae,
comandantul trupelor ruseşti, solicită în iulie sprijinul armatei române. În 30 august 1877 începea
colaborarea româno-rusă, frontul de la Plevna fiind condus de Carol I. Cu mari pierderi a fost cucerită
reduta Griviţa I. Au murit în luptă maiorul George Şonţu şi căpitanul Valter Mărăcineanu. La 9
noiembrie a fost cucerită şi reduta Rahova. Plevna a capitulat la 28 nov. 1877.
Dupa caderea Plevnei, armata rusa a continuat ofensiva pe directia Sofia-Adrianopol, iar
România spre Vidin-Belogradgik.

Clasa a XII-a Pagina 1

 Sinteze Bacalaureat Istoria Românilor

Guvernul otoman a acceptat condiţiile Rusiei pentru încheierea armistiţiului, în ianuarie 1878,
dar reprezentanţii României nu au fost invitaţi la negocieri.
Tratatele de pace
Pacea de la San Stefano (feb.1878) dintre Rusia şi Turcia, la care diplomaţii români nu au fost
primiţi, prevedea creşterea influenţei Rusiei în Balcani. Imperiul Otoman ceda Rusiei Dobrogea, Delta
Dunării şi i-la Şerpilor, iar Rusia îşi rezerva dreptul de a le ceda României în schimbul sudului
Basarabiei (cele trei judeţe: Cahul, Bolgrad şi Ismail). Tratatul recunoştea independenţa României şi
Serbiei şi autonomia Bosniei şi Herţegovinei. La presiunea marilor puteri, problemele din Balcani au
fost discutate într-un nou Congres, cel de la Berlin (iunie-iulie 1878).
Reprezentanţii românilor I.C.Brătianu şi Mihail Kogălniceanu au fost „auziţi” nu şi
„ascultaţi”.Congresul a restabilit echilibrul european.
În ceea ce priveşte România, i-a fost recunoscută independenţa în schimbul unor condiţii:
 cedarea către Rusia a celor trei judeţe din S Basarabiei (în schimb primea Dobrogea,
Delata Dunării şi Insula Şerpilor)
 modificarea art. 7 din Constituţiei din 1866, trebuind acordate drepturi politice şi civile
fără restricţii religioase
 răscumpărarea acţiunilor societăţii Strousberg.
Rusia încălca astfel Convenţia din 4 aprilie 1877, iar relaţiile româno-ruse s-au încordat.
Urmări:
- participând la războiul din 1877-1878, România şi-a consfinţit independenţa pe câmpul de
luptă.
- în anul 1881 devine regat, iar din punct de vedere economic trece la încurajarea propriei
industrii.
- unirea cu Dobrogea a constituit o nouă etapă în procesul de realizare a unităţii statale
româneşti.
- o deosebită importanţă a avut-o promovarea unei politici externe proprii. România devine
treptat un stat european modern.
- deteriorarea relațiilor cu Rusia au dus la aderarea României la Puterile Centrale (1883).

Clasa a XII-a Pagina 2