Războiul de Independență 1877-1878

1) Contextul extern

 După realizarea unirii din anul 1859, principalul obiectiv al politicii externe
era reprezentat de obținerea independenței, deoarece România era încă o
provincie a Imperiului Otoman.
 În anul 1875 se declanșează o nouă etapă a crizei orientale, prin
răscoalele antiotomane ale popoarelor din Balcani (Bosnia - Herțegovina în
anul 1875, Bulgaria în 1876, precum și atacarea turcilor de către Serbia și
Muntenegru în 1876).
 În această situație, Imperiul Tarist (Rusia) și-a anunțat intenția de a interveni
în Balcani împotriva Imperiului Otoman, sub pretextul sprijinirii popoarelor
ortodoxe aflate sub dominație otomană.
 Pentru a se evita situațiile precedente, când, în cazul războaielor ruso-turce,
teritoriul românesc devenea loc de confruntări militare, o delegație a
Guvernului român s-a deplasat în Rusia, în anul 1876, pentru a discuta
condițiile traversării teritoriului românesc de către armata rusă. Negocierile
nu au dus la încheierea unei înțelegeri privind independența și semnarea unei
convenții de colaborare.
 Acest lucru se va întâmpla anul următor, la 4 aprilie 1877, când se încheie o
convenție militară româno-rusă, care stabilea traseul trupelor ruse pe
teritoriul României, precum si obligația Guvernului rus de a-și întreține
trupele și de a respecta integritatea teritorială a României.
 2) Războiul ruso-turc
 La 12 aprilie 1877 se declanșează războiul ruso-turc. România nu a
participat imediat la război, deoarece, inițial, guvernul rus a refuzat
colaborarea cu armata româna.
 După declanșarea războiului, în România s-a decretat mobilizare generală și
la 9 mai 1877 Mihail Kogălniceanu declara independența de stat în
Parlamentul României.
 Ofensiva armatei turcești pe frontul din Balcani a determinat pe marele duce
Nicolae, comandantul armatei ruse, să solicite lui Carol I, printr-o telegramă,
intervenția armatei române. Primele divizii românești trec Dunărea și
participă alături de armata rusă la cucerirea redutelor: Grivița, Rahova,
Smârdan.

Cucerirea redutei Grivița.

 Contribuția armatei române la obținerea victoriei a fost esențială.

 Rusii au eșuat în fața Plevnei, dar, după un lung asediu de 2 luni, Plevna
capitulează în fața armatei române la 28 noiembrie 1877.
 Luptele au continuat până în februarie 1878, când Imperiul Otoman
recunoaște victoria Rusiei. Cucerirea Plevnei.
 Rӑzboiul ruso-turc dintre anii 1877-1878 s-a încheiat prin douӑ pӑci: Pacea
ruso-turcӑ de la San Stefano (martie 1878), la care România nu a fost
primitӑ şi pacea internaţionalӑ de la Congresul de la Berlin (iulie 1878),
la care a fost primitӑ şi delegaţia României.
 3) Recunoașterea independenței naționale
Congresul de la Berlin (1878) s-au luat următoarele decizii pentru
România-
 România a primit Dobrogea, Delta Dunării și insula Șerpilor
 Marile Puteri au recunoscut INDEPENDENŢA ROMÂNIEI, cu
urmӑtoarea CONDIŢIE:
 România sӑ acorde cetӑţenie românӑ si necreştinilor (astfel în anul 1879 se
produce prima schimbare a Constituției din 1866- modificarea articolului 7
al Constituţiei );
 România sӑ cedeze sudul Basarabiei cӑtre Rusia ---(județele Cahul, Ismail și
Bolgrad) - care fuseseră înapoiate Principatului Moldovei prin Pacea de la
Paris din anul 1856)
 România sӑ ofere despӑgubiri (în rate eşalonate pe 50 de ani) firmei germane
Stroussberg în contul concesiunii cӑii ferate Mehedinţi-Roman, pe care
guvernul român o anulase unilateral în 1871.

Harta României în anul 1877

Vă atașez linkul- cu momentul declarării independenței în Parlamentul României,

de către Mihail Kogălniceanu. Merită văzut, apare pe youtube, are 4 minute.

https://images.app.goo.gl/TSBw23bDrAXU8Whb6