Meniul principal












Cautare Salt

 Creare cont
 Autentificare
Unelte personale


Cuprins
 ascunde

Început


Etimologie


Istorie
Toggle Istorie subsection
o
Preistorie și Antichitate

o
Evul Mediu

o
Modernism


Guvernare


Geografie
Toggle Geografie subsection
o
Capitală

o
 Împărțire administrativă

o
Climat


Economie
Toggle Economie subsection
o
Infrastructură


Demografie
Toggle Demografie subsection
o
Populație

o
Limbă

o
Religie


Educație


Cultură


Sport
Toggle Sport subsection
o
Fotbaliști renumiți


Note


Bibliografie


Legături externe


Vezi și

Anglia
230 limbi
 Articol
 Discuție
 Lectură
  Vedeți sursa
 Istoric
Unelte














51°30′N 0°7′V
 

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Anglia
Anglia
England

Drapelul Angliei Stema Angliei

Deviză: Dieu et mon droit

(franceză: Dumnezeu și dreptul meu)

Imn: God Save the King

Anglia în componența Marii Britanii și a Uniunii Europene

Geografie

Suprafață  
 - totală 130.279 km²

Cel mai înalt punct Scafell Pike[*] (978 m) 

Cel mai mare oraș Londra

Vecini Scoția
Țara Galilor 

Fus orar Ora de

Greenwich (UTC+12) 

Populație

Populație  

 - Recensământ  53.012.500

Densitate 424.3 loc/km²

 - Estimare 2018 ▲ 55.977.178[3]
Limbi oficiale engleză

Limbi regionale/minoritare Limba cornică

Etnonim englez / englezoaică

Grupuri etnice (2011)  85.4% Albi

 7.8% Asiatici
 3.5% Negri
 2.3% Mixt
 0.4% Arabi
 0.6% Altele[1]
Guvernare
Sistem politic monarhie
parlamentară[*] 
Monarh al Regatului Unit(d) Charles al III-lea 
Legislativ Parlamentul Regatului
Unit[a]
Religie oficială Biserica Anglicană
Capitala Londra
Istorie
Unificarea Anglilor,
12 iulie 927
Saxonilor și Danezilor
Unirea cu Scoția 1 mai 1707
Economie
PIB (PPC)  
PIB (nominal)  
Monedă liră sterlină ( GBP ) 
Coduri și identificatori
 Prefix telefonic +44 
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text 

Anglia (în engleză England; pronunție engleză:   audio) este o țară care

face parte din Regatul Unit.[5][6][7] Împărtășește granițele terestre cu Țara Galilor la
vest și Scoția la nord. Marea Irlandei se află la vest de Anglia, iar Marea Celtică la
sud-vest. Anglia este separată de Europa continentală de Marea Nordului la est
și Canalul Mânecii la sud. Țara acoperă cinci optimi din insula Marii Britanii, care se
află în Atlanticul de Nord și include peste 100 de insule mai mici, precum Insulele
Scilly și Insula Wight. Este cea mai mare țară din Insulele Britanice.
Zona numită acum Anglia a fost locuită pentru prima dată de oameni moderni în
perioada paleolitică superioară, dar își ia numele de la Angli, un trib germanic care-și
derivă numele din peninsula Anglia, care s-a stabilit în secolele al V-lea și al VI-lea.
Anglia a devenit un stat unificat în secolul al X-lea, iar de când era descoperirii, care
a început în secolul al XV-lea, a avut un impact cultural și juridic semnificativ asupra
lumii mai largi.[8] Limba engleză, Comuniunea Anglicană și dreptul englez - baza
sistemelor juridice de drept comun din multe alte țări din întreaga lume - s-au
dezvoltat în Anglia, iar sistemul de guvernare parlamentar al țării a fost adoptat pe
scară largă de alte națiuni.[9] Revoluția industrială a început în Anglia secolului al
XVIII-lea, transformând societatea în prima națiune industrializată din lume. [10]
Relieful Angliei este în principal dealuri și câmpii joase, în special în centrul și sudul
Angliei. Cu toate acestea, există un relief mai ridicat și montan în nord (de
exemplu, Lake District și Penini) și în vest (de exemplu, Dartmoor și Shropshire
Hills). Capitala este Londra, care are cea mai mare zonă metropolitană atât din
Regatul Unit, cât și din Uniunea Europeană înainte de Brexit.[nb 1] Populația Angliei de
peste 55 de milioane cuprinde 84% din populația Regatului Unit, [11] în mare parte
concentrată în jurul Londrei, South East England și a conurbațiilor
din Midlands, Nord Vest, Nord Est și Yorkshire, care s-au dezvoltat fiecare ca regiuni
industriale majore în timpul secolului al XIX-lea. [12]
Regatul Angliei - care după 1535 a cuprins Țara Galilor - a încetat să mai fie un stat
suveran separat la 1 mai 1707, când Actele Uniunii au pus în aplicare condițiile
convenite în Tratatul Uniunii anul precedent, rezultând o uniune politică cu Regatul
din Scoția pentru a crea Regatul Marii Britanii.[13][14] În 1801, Marea Britanie a fost
unită cu Regatul Irlandei (printr-un alt Act al Uniunii) pentru a deveni Regatul Unit al
Marii Britanii și Irlandei. În 1922, Statul Liber Irlandez s-a separat de Regatul Unit,
ceea ce a dus la redenumirea în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. [15]

Etimologie
Denumirea „Anglia” provine de la „Țara anglilor” (în engleză: „England” pentru „Land
of the Angles”) referindu-se la angli, trib germanic de vest, care s-a așezat în insulă
în secolul V și care provenea din peninsula Iutlanda (azi Germania și Danemarca).
Alături de aceștia s-au așezat încă alte 2 triburi germanice de vest: Iuții (tot din
peninsula Iutlanda) și saxonii (din nord-vestul Germaniei de azi). Numele Angliei
în limba cornică este Pow Sows, care înseamnă „Țara Saxonilor”. Se numea așa
deoarece anglo-saxonii și alți germani din Europa continentală au impus limba și
cultura băștinașilor britoni în toată Anglia, mai puțin în Țara
Galilor, Cornvalia și Cambria.

Istorie
Articol principal: Istoria Angliei.
Preistorie și Antichitate

Stonehenge, un monument neolitic.

Articol principal: Anglia romană.

Oasele și uneltele din piatră (cremene) găsite în Norfolk și Suffolk dovedesc că
Homo erectus a trăit pe teritoriul Angliei de azi acum 700.000 de ani. La acea vreme,
Marea Britanie era legată de continentul European. Ceea ce astăzi este Canalul
Mânecii (English Channel) era atunci un fluviu ce curgea spre vest și era alimentat
de afluenți care mai târziu au devenit Tamisa și Sena(Seine). Această zonă a fost
depopulată în perioada Marii Glaciațiuni, așa cum au fost și alte regiuni ale Insulelor
Britanice. În timpul recolonizării, după dezgheț, cercetarea genetică arată că Anglia
de azi a fost ultima zonă a Insulelor Britanice care a fost repopulată, cam acum
13.000 de ani. Popoarele migratoare care au ajuns în această perioadă contrastează
cu ceilalți locuitori ai Insulelor Britanice, venind de pe continent din sud-estul
Europei, în timp ce locuitorii care au venit mai devreme au sosit din nord de-a lungul
coastei din Iberia. Acești migratori au adoptat cultura Celtică care a devenit
dominantă în mare parte a Europei vestice.
Până la 43 d.Hr., momentul marii invazii romane, Britania fusese deja ținta unor
frecvente invazii, plănuite de forțele Republicii Romane și ale Imperiului Roman. A
fost invadată pentru prima oară de dictatorul roman Iulius Cezar în 55 î.Hr., dar a
fost pe deplin cucerită de împăratul Claudius în 43 d.Hr. Ca și alte regiuni aflate la
marginea imperiului, Britannia s-a bucurat o perioadă lungă de legături comerciale
cu romanii, și influența lor economică și culturală a avut o semnificație deosebită
asupra epocii de fier pre-romană a britanicilor, în special în sud. Odată cu căderea
Imperiului Roman 400 de ani mai târziu, romanii au părăsit Provincia Britannia,
teritoriu care în mare parte a stat la baza a ceea ce s-a numit apoi Anglia.
Evul Mediu
O cască ceremonială din perioada Regatului Angliei de Est, găsită la situl arheologic Sutton Hoo

Istoria Angliei anglo-saxone acoperă Anglia medievală timpurie de la

sfârșitul Britanniei romane și stabilirea regatelor anglo-saxone din secolul al V-lea
până la Cucerirea normandă din 1066.
Din jurul anului 500 d.Hr. se crede că Anglia era împărțită în 7 regate mici,
cunoscute ca „Heptarhia”: Northumbria, Mercia, East Anglia, Essex, Kent, Sussex,
Wesse. Temele dominante din secolul al VII-lea până în secolul al X-lea au fost
răspândirea creștinismului și unificarea politică a Angliei. Creștinismul a pătruns din
trei direcții: de la Roma în sud, și respectiv Scoția și Irlanda în nord și vest.
Aceste regate anglo-saxone tindeau să se unească prin război. Încă de pe timpul
lui Ethelbert din Kent, un rege nu putea fi recunoscut ca Bertwalda („Lord of Britain”).
În general, titlul a revenit regilor din Northumbria, în secolul al VII-lea; în secolul al
VIII-lea, celor din Mercia; în secolul al IX-lea, lui Egbert a Wessex-ului, care în 825 a
învins pe Merciani în Bătălia de la Ellendun. În secolul următor, familia sa a domnit
în Anglia.
Inițial Anglia a fost mai degrabă un termen geografic care a descris partea Britaniei
ocupată de anglo-saxoni, decât un nume dat unui stat cu o națiune individuală. A
devenit unită politic prin expansiunea regatului Wessex, al cărui rege Athelstan a
adus pentru prima dată toată Anglia sub un singur conducător în 927, deși unificarea
nu a devenit permanentă până în 954, când Edred l-a înfrânt pe Eric Bloodaxe și a
devenit Regele Angliei.

Bătălia de la Azincourt a avut loc pe data de 25 octombrie 1415, la Azincourt, Franța în timpul Războiului

de O Sută de Ani.

În 1016, Anglia a fost cucerită de regele danez Canute cel Mare și a devenit centru
guvernamental pentru imperiul său, care a durat foarte puțin. Odată cu ascensiunea
lui Edward Confesorul, moștenitor al dinastiei engleze autohtone, în 1042, Anglia a
devenit din nou un regat separat. Legăturile și natura sa au fost total schimbate după
Cucerirea Normandă din 1066. Cele câteva sute de ani ce au urmat au poziționat
Anglia ca o parte majoră a expansiunii și decăderii imperiilor; în Franța, Regii
Angliei au folosit Anglia ca o sursă de trupe timp de ani de zile pentru a-și mări
proprietățile personale în Franța (Războiul de 100 de Ani) începând cu Edward al III-
lea; de fapt, coroana engleză nu a renunțat la ultimul ei punct de sprijin pe continent,
în Franța, până când nu a fost pierdut Calais-ul în 1558, în timpul domniei Mariei
Tudor (insulele Canalului sunt încă dependente de coroană, dar nu sunt parte a
Regatului Unit).
În secolul al XIII-lea, Țara Galilor (Wales) a fost luată prin cucerire sub controlul
monarhilor englezi. Acestei cuceriri i s-a dat o formă prin Statutul lui Rhuddlan din
1284 și astfel Țara Galilor a fost anexată legal Regatului Angliei prin Actele Legilor
din Wales, din 1535-1542. Țara Galilor a împărțit cu Anglia o identitate legală
deoarece entitatea care s-a alăturat a fost inițial numită Anglia iar apoi Anglia și Țara
Galilor.
În vara anului 1348, "Moartea Neagră", epidemia de ciumă, a lovit întâi Anglia, apoi
Europa. Ciuma a ucis între o treime și două treimi din populația Europei. Anglia
singură a pierdut 70% din populația ei, care a trecut de la 7 milioane la 2 milioane în
1400. Molima s-a întors în repetate rânduri în Anglia, bântuind-o de-a lungul
secolelor al XIV-lea–al XVII-lea. Marea Ciumă din Londra (The Great Plague) din
anii 1665-1666 a fost ultima care a izbucnit.
Modernism

Henric al VIII-lea al Angliei a devenit Conducătorul suprem al Bisericii Angliei.

În timpul Reformei engleze din secolul al XVI-lea, autoritatea externă a bisericii

Romano-Catolice din Anglia a fost abolită și înlocuită cu Actele (Hotărârile)
Supremației Regale și întemeierea Bisericii Anglicane sub guvernarea supremă a
monarhului englez. Aceasta s-a întâmplat în timpul domniei lui Henric al VIII-lea.
Reforma engleză a fost diferită de celelalte reforme din Europa prin faptul că-și avea
rădăcinile în politică mai mult decât în teologie.
Reforma engleză a netezit calea spre răspândirea anglicanismului în biserică și alte
instituții. Perioada cunoscută ca Războiul Civil (1642-1651) a fost martora uneltirilor
politice și conflictelor armate între suporterii Parlamentului Lung (Roundheads) și
regele Carol I (Regaliștii) între 1642-1645 și 1648-1649, urmată de conflictul dintre
suporterii Parlamentului Rump și regele Carol al II-lea între 1649-1651. Războiul s-a
terminat cu victoria parlamentară prin Bătălia de la Worchester la 3 septembrie 1651.
Ea a condus la procesul și execuția lui Carol I, exilul fiului său Carol al II-lea,
înlocuirea monarhiei engleze cu Commonwealth-ul Angliei (1649-1653) și
conducerea țării de Oliver Cromwell pe timpul Protectoratului (1653-1659).

Regele Carol al II-lea al Angliei a restaurat monarhia și pacea după Războiul Civil Englez.

După moartea lui Oliver Cromwell în 1659, o scurtă revenire, o încercare condusă de
fiul lui Cromwell, un om slab, la conducerea Commonwealth-ului a avut loc înainte ca
Parlamentul să-l invite pe Carol al II-lea să se reîntoarcă în Anglia în 1660 și să
restaureze monarhia. În timpul acestui interregn, monopolul bisericii din Anglia
asupra creștinismului s-a sfârșit și influența dominantă Protestantă s-a consolidat
în Irlanda.
Din punct de vedere constituțional, războaiele au stabilit un precedent ca monarhii
britanici să nu poată guverna fără aprobare parlamentară, deși lucrul acesta va
deveni bine consolidat abia în secolul următor odată cu Revoluția Glorioasă.
Deși aflate în conflict de secole, Regatul Angliei și Regatul Scoției se apropiaseră tot
mai mult de la Reforma Protestantă a secolului al XVI-lea și în 1603, cu urcarea pe
tronul Angliei a regelui scoțian Iacob al VI-lea, cele două țări au intrat într-o uniune
personală, fiind conduse de aceeași dinastie Stuart. După câteva încercări de a uni
regatele, s-a căzut de acord asupra unui Tratat de Uniune la 22 iulie 1706 de către
parlamentarii englezi și cei scoțieni și a fost pus în aplicare prin Actele Unirii care a
dus la unirea politică a celor două state și crearea Regatului Unit al Marii Britanii la 1
mai 1707. Irlanda s-a unit în 1801, iar Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei a
existat până în 1922, când Irlanda, cu excepția Irlandei de Nord, a devenit
independentă, ceea ce a avut drept rezultat numele de azi al Regatului Unit al Marii
Britanii și Irlandei de Nord.

Guvernare
Formă de guvernământ, recunoscută: monarhie constituțională.

Geografie

Harta Marii Britanii și a Irlandei, cu Anglia în verde închis

Anglia se întinde pe două treimi din centrul și sudul insulei Marea Britanie, plus
insulele dinspre coastă din larg, dintre care cea mai mare este Insula Wight.
Anglia se învecinează la nord cu Scoția și la vest cu Țara Galilor. Este mai aproape
de Europa continentală decât oricare altă parte a Britaniei, separată de Franța de
52 km de mare (22 mile nautice). Tunelul Canalului, lângă Folkstone, leagă direct
Anglia de Europa continentală. Granița anglo-franceză este la jumătatea drumului
de-a lungul tunelului.
Mare parte din Anglia este deluroasă, în general muntoasă în nord cu un lanț de
munți nu prea înalți, Munții Penini (Pennines), care despart estul de vest. Alte zone
deluroase în nord și Midlands sunt Ținutul Lacurilor (The Lake District), the North
York Moors (Mlaștinile din North York) și Districtul Peak. Linia aproximativă de
demarcație dintre tipurile de teren este adesea indicata de linia Tees-Exe. La sud de
această linie sunt suprafețe întinse de teren plat, incluzând East Anglia și the Fens,
zonele deluroase incluzând the Cotswolds, the Chilterns și the North și South
Downs.
Cel mai mare port natural din Anglia este Poole, pe coasta sud-centrală. Unii îl
consideră al doilea cel mai mare port din lume, după Sydney, Australia, deși lucrul
acesta este discutabil.
Capitală
Londra este capitala Angliei dar și capitala Regatului Unit. Aglomerația urbană a
Londrei numără aproximativ 7.350.000 de locuitori.
Împărțire administrativă
Articol principal: Împărțirea administrativă a Angliei.
Anglia nu are un legislativ sau un guvern care să fie responsabil pentru întreaga
țară, spre deosebire de celelalte trei țări, ci este condusă de parlamentul Regatului
Unit și implicit de Guvernul Regatului Unit. Sunt discuții privind crearea fie a unui
parlament separat, fie privind acordarea unor puteri legislative celor nouă regiuni ale
Angliei. Acestea din urmă au fost înființate ca urmare a hotărârii Uniunii Europene în
urma Tratatului de la Maastricht. În afară de Londra, puterile regiunilor sunt foarte
limitate.
Regiunea Londrei este divizată în City of London și 31 de "Burguri ale Londrei" ce
sunt numite împreună Londra Mare și sunt administrate de Autoritatea Londrei Mari.
Celelalte regiuni sunt formate din comitate ce pot fi metropolitane sau ne-
metropoilitane. Acestea sunt la rândul lor subdivizate în districte (ce pot fi numite
orașe, burg-uri, burg-uri regale, burguri metropolitane sau simplu districte). În unele
locuri, comitatele și districtele funcționează împreună, ca o „autoritate unitară”.
Sub nivelul districtelor funcționează, fără o distribuție uniformă sau care să acopere
întreg teritoriul, nivelul parohiilor civile. Consiliile parohiilor civile sau consiliile
orașelor există în principiu doar pentru orașe mici și în mediul rural, fiind rar întâlnite
în orașele mari și interzise în interiorul Londrei Mari.
Climat
Anglia are o climă temperată, cu multă ploaie în timpul anului, deși anotimpurile sunt
foarte variate în temperatură. Oricum, temperaturile rar scad sub -5 grade C sau se
ridică peste 30 grade C. Vântul predominant suflă din sud-vest aducând o vreme
blândă și umedă dinspre oceanul Atlantic. Este cel mai uscat în est și cel mai cald în
sud, care este și cel mai apropiat de continental European. Zăpada poate cădea în
timpul iernii și primăverii timpurii.

Economie
The City of London este cel mai mare centru financiar din lume.[16][17]

Infrastructură

Aston Martin este o companie de automobile engleză binecunoscută.

Anglia a jucat un rol important în progresul arhitecturii vestice. Ea este leagănul celor
mai notabile castele și forturi medievale din lume, incluzând Castelul
Warwick, Turnul Londrei (Tower of London), Castelul Windsor (Windsor Castle-cel
mai mare castel locuit din lume și cel mai îndelung locuit în timp).
Anglia este cunoscută pentru numeroasele case grandioase de la țară, pentru
bisericile și catedralele medievale și mai târzii, ca York Minster.
Arhitecții englezi și-au adus contribuția la multe stiluri de-a lungul secolelor,
incluzând arhitectura Tudor, Barocul englez, stilul Georgian și mișcările Victoriene ca
Reînvierea Goticului. Printre cei mai bine cunoscuți arhitecți contemporani englezi se
află Norman Foster și Richard Rogers.

Demografie

Structura rasială, conform recensământului din 2011[18]:

      Albi (85,41%)
      Asiatici (7,81%)
      Negri (3,48%)
      Micști / 2 sau mai multe rase (2,25%)
      Alții (1,03%)

Populație
 Populație: 53,012,456 locuitori (recensământul din 2011)
Limbă
 Limbi: engleză, în Scoția limba galică, în Țara Galilor se vorbește și limba
galeză.
Religie
Articol principal: Biserica Catolică în Anglia și Țara Galilor.

 Structura religioasă conform recensământului din 2011:

% din
Religie[19] Populație
populației

31,479,87
Creștinism 59.4
6

Islam 2,660,116 5.0

Hinduism 806,199 1.5

Sikhism 420,196 0.8

Iudaism 261,282 0.5

Budism 238,626 0.4

Alte religii 227,825 0.4

13,114,23
Fără religie 24.7
2
Nedeclarată 3,804,104 7.2

De la jumătatea secolului al XX-lea a crescut numărul de adepți ai religiilor fostelor

colonii britanice, datorită imigrației. Islamul este cea mai des întâlnită dintre acestea,
reprezentând aproximativ 5% din populația țării engleze. Hinduismul, Sikhism-ul
și Budism-ul îl urmează, cu 2.8% (împreună) din populație, provenind din India și
Asia de Sud Est.
O minoritate a populației practică religii păgâne vechi. Neopăgânismul din Regatul
Unit este reprezentat în primul rând prin religiile Wicca și Witchcraft, Druidism, și
neopăgânism germanic. La recensământul din 2011, 53.172 persoane s-au declarat
păgâni în țara engleză (dintre care 11.026 wiccani) și 3.448 în Țara Galilor (dintre
care 740 wiccani).

 Conform unui sondaj din 2016 în Marea Britanie: ateii (cei care în mod
activ nu cred în niciun fel de zeu) sunt 38%, cei care cred într-o forță
superioară/zeu sunt 28%, iar doar 32% din cei care se consideră creștini,
evrei sau musulmani cred într-un zeu.[20][21]

Educație

Biserica Creștină, Universitatea Oxford.

Oxford
Mai mult decât un centru universitar, Oxford este unul din cele mai frumoase orașe
ale Angliei. Excelent conservat, acesta este un conglomerat de alei înguste, case
construite din piatră de culoarea mierii și străjuite de statui reprezentând animale
fantastice. Complexul universitar include 40 de colegii independente, cel mai vechi
dintre acestea (și din toată țara) fiind înființat în 1200. Tot aici se găsește Bodleian
Library, una din primele biblioteci ale lumii, care și-a deschis porțile în 1602. Pe
rafturile acesteia sunt adăpostite circa 5 milioane de cărți rare, printre care și o
colecție de manuscrise deosebit de valoroase.
Cambridge

Colegiul Regilor, Universitatea Cambridge.

Cambridge, Canterbury, Stratford-upon-Avon (prezentare generală) Cambridge
Leagănul celei de-a doua universități britanice, Cambridge și-a deschis porțile pentru
studenți începând din secolul al XIII-lea. În semn de recunoștință, fiecare generație
de arhitecți a ridicat aici câte un grup de clădiri reprezentând spiritul epocii, astfel
încât, în prezent, aici sunt reunite cele mai frumoase edificii din toată Anglia. Cel mai
mare dintre colegiile complexului, Trinity College, a fost înființat de către Henric al
VIII-lea în 1546. Se remarcă prin frumoasa curte din secolul al XVII-lea, unde se
ridică o splendidă bibliotecă proiectată de Christopher Wren. Deasupra masivei
gherete a portarului se află Great Tom, un ceas de mari dimensiuni, care anunță
sonor trecerea fiecărei ore și pe care e posibil să-l fi admirat fără să știți în filmul
Carele de foc. Printre elevii de marcă ai colegiului se numără prințul Charles, care l-a
frecventat în anii '60.

Cultură

Turnul Broadway, monument din Worcestershire.

Anglia are o cultură vastă și cu influență care cuprinde atât elemente vechi cât și noi.
Cultura modernă a Angliei este uneori dificil de identificat și greu de separat de
cultura întregului Regat Unit, deoarece națiile ei sunt atât de întrepătrunse. Oricum
cultura tradițională și istorică engleză rămâne distinctă cu diferențe regionale
substanțiale.
Moștenirea engleză este un organ guvernamental cu o remitere largă a siturilor
istorice, artefacte și împrejurimi ale Angliei. Muzeul Britanic Londonez, Biblioteca
Britanică și Galeria Națională conțin cele mai frumoase colecții din lume.
Englezii au jucat un rol important în dezvoltarea artelor și științelor. Multe din cele
mai importante figuri din gândirea vestică științifică și filozofică modernă fie că s-a
născut sau la un moment dat s-a aflat aici sau chiar a trăit în Anglia. Gânditori
englezi marcanți de o importanță internațională include oameni de știință ca Sir Isaac
Newton, Francis Bacon, Michael Faraday, Charles Darwin și Ernest
Rutherford (născut în Noua Zeelandă), filozofi ca John Locke, John Stuart
Mill, Herbert Spencer, Bertrand și Thomas Hobbes, și economiști ca David și John
Maynard Keynes.

Sport
Națională de Rugby a Angliei a câștigat Cupa Mondială de Rugby din 2003.

Sporturile moderne au fost sistematizate în Anglia în timpul sec.XIX, printre acestea

cricketul, uniunea și liga de rugby, fotbalul, tenisul și badmintonul. Dintre acestea,
asociația de fotbal, cricket și rugby rămân cele mai populare sporturi ale țării.
Echipa națională de fotbal a Angliei este poziționată a 15-a de către FIFA și a 8-a de
Elo, și a câștigat Cupa Mondială în 1966 care a avut loc în Anglia. De atunci nu a
reușit să obțină o finală la nici o competiție sportivă internațională majoră, deși a
ajuns în semi-finalele Cupei Mondiale în 1990, în sferturile de finală
în 2002 și 2006 și Euro 2004.
Echipa națională de rugby a Angliei a câștigat Cupa Mondială la rugby din 2003 și au
terminat pe locul 2 în 2007. Cluburile de rugby ca Leicester Tigers, London Wasps
și Northampton Saints au avut succes în Cupa Heinekena Europei.Echipa ligii
naționale de rugby a Angliei este considerată de către Liga de Rugby pe locul 3 din
lume și prima în Europa. Ea a luat parte la 3 Cupe Mondiale terminând pe locul 2
în 1975 și 1995, la ultima fiind gazdă. În 2008 a jucat pentru Cupa Mondială
în Australia.
Fotbaliști renumiți
 Alan Shearer
 Bobby Charlton
 Rio Ferdinand
 Kevin Keegan
 Steven Gerrard
 Frank Lampard
 David Beckham
 Wayne Rooney
 John Terry

Note
1. ^ „2011 Census: KS201EW Ethnic group: local authorities in England and Wales”. Office
for National Statistics. Accesat în  18 aprilie 2014.
2. ^ Region and Country Profiles, Key Statistics and Profiles, October 2013, ONS. Retrieved
9 August 2015.
3. ^ „Population estimates for the UK, England and Wales, Scotland and Northern Ireland -
Office for National Statistics”.  www.ons.gov.uk.
4. ^ „2011 Census: Population and Household Estimates for England and Wales, March
2011”. www.ons.gov.uk.
 5. ^ Office for National Statistics. „The Countries of the UK”. statistics.gov.uk. Arhivat
din  original  la 20 decembrie 2008. Accesat în  1 februarie 2009.
6. ^ „Countries within a country”. number-10.gov.uk. Arhivat din  original  la 9 februarie
2008. Accesat în  1 februarie 2009.
7. ^ „Changes in the list of subdivision names and code elements (Page
11)”  (PDF). International Organization for Standardization. Accesat în 1 februarie 2009.
8. ^ „England  – Culture”. britainusa.com. Arhivat din original la  16 mai 2008. Accesat în  1
februarie 2009.
9. ^ „Country profile: United Kingdom”. BBC News. news.bbc.co.uk. 26 octombrie 2009.
Accesat în 1 februarie 2009.
10. ^ „Industrial Revolution”. Ace.mmu.ac.uk. Arhivat din original la  27 aprilie 2008. Accesat
în 1 februarie 2009.
11. ^ Jonathan, McMullan (28 iunie 2018).  „Population estimates for UK, England and
Wales, Scotland and Northern Ireland”. www.ons.gov.uk.  Office for National Statistics.
12. ^ 2011 Census – Population and household estimates for England and Wales, March
2011. Accessed 31 May 2013.
13. ^ William E. Burns, A Brief History of Great Britain, p. xxi
14. ^ Acts of Union 1707 parliament.uk. Retrieved 27 January 2011
15. ^ Phelan, Kate. „The Partition Of Ireland: A Short History”.  Culture Trip. Accesat în  20
mai 2019.
16. ^ „London vs. New York, 2005–06”. Cinco Dias. Accesat în 5 septembrie 2009.
17. ^ „Global Financial Centres Index, 2009-03”  (PDF). City of London Corporation. Accesat
în 5 septembrie 2009.
18. ^ 2011 Census: KS201UK Ethnic group, local authorities in the United Kingdom ONS,
Retrieved 21 October 2013
19. ^ KS209EW Religion, local authorities in England and Wales
20. ^ Religious Affairs Correspondent, Sam Coates, Deputy Political Editor (23 decembrie
2016), Belief in God slumps after turbulent year (în engleză), The Times, ISSN 0140-
0460 Text " Kaya Burgess " ignorat (ajutor)
21. ^ The Week Staff (23 decembrie 2016), Belief in God plunges after torrid year  (în
engleză), The Week UK

Bibliografie
 Ackroyd, Peter (2000). London: the biography. Chatto &
Windus. ISBN 1856197166.

Legături externe
 Site-ul oficial al Guvernului Regatului Unit

Vezi și
 Listă de localități din Anglia

[arată]
v • d • m
Anglia — Englezi — Limba engleză

[arată]
v • d • m
Regatul Unit
trol de  BNF: cb11930575r (data)
  
 GND: 4014770-8
 
 ISNI: 0000 0001 2293 4507
 
 LCCN: n82068148
 
 MusicBrainz: 9d5dd675-3cf4-4296-9e39-67865ebee758
 
oritate
 NARA: 10044298
 
 NKC: ge134022
 
 SUDOC: 02735895X
 
 VIAF: 142995804
 
 WorldCat Identities (via VIAF): 142995804

Eroare la citare: Există etichete  <ref>  pentru un grup numit „nb”, dar
nu și o etichetă  <references group="nb"/>
Categorie: 
 Anglia
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 18 martie 2023, ora 00:43.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot
exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.
 Politica de confidențialitate

 Despre Wikipedia

 Termeni

 Versiune mobilă

 Dezvoltatori

 Statistici

 Declarație cookie

Comută lățimea limitată a conținutului