Republica Moldova

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Acest articol se referă la Republica Moldova. Pentru principatul istoric,
vedeți Principatul Moldovei. Pentru regiunea geografică din România, vedeți Moldova
Occidentală. Pentru alte sensuri, vedeți Moldova (dezambiguizare).
Republica Moldova
Moldova ()

Drapelul Republicii Moldova Stema Republicii Moldova

Deviză: Discover the routes of life 

Imnul național: 
Limba Noastră
 Geografie

Suprafață  

 - totală 33.846 km² (locul 139)

Apă (%) 1,4

Cel mai înalt punct Dealul Bălănești (430 m) 

Cel mai jos punct Nistru (2 m) 

Cel mai mare oraș Chișinău

Vecini Ucraina
România 

Fus orar EET (UTC+2)

Ora de vară EEST (UTC+3)

Populație

Populație  

 - Recensământ (2014) 2.998.235

Densitate (2020) - 86,2[6] loc/km²

 - Estimare (01.01.2020) ▼ 2.640.438 [5]
(fără Transnistria) (locul 138)

Limbi oficiale Română[1][2][3]

Limbi
Rusă, Ucraineană și Găgăuză[4]
regionale/minoritare

Etnonim moldovean (masc.),
moldoveancă (fem.),
moldoveni (pl.).

Grupuri etnice 82,07% (moldoveni/români)

6,57% ucraineni
 4,57% găgăuzi
4,06% ruși
1,88% bulgari
0,85% alte etnii

Guvernare

Sistem politic Republică parlamentară

Președinte Maia Sandu 

Prim-ministru Aureliu Ciocoi 

Legislativ Parlamentul Republicii

Moldova 

Capitala
 Chișinău

Istorie

Independență față de Uniunea Sovietică

declarată 27 august 1991

Economie

PIB (PPC) 2019

 - Total ▲36,075 miliarde $[7]

 - Pe cap de locuitor ▲13,574 $[7]
PIB (nominal) 2019

 - Total ▲11,955 miliarde $[7]

 - Pe cap de locuitor ▲4.498 $[7]
Gini (2018) 25,7 [9] (scăzut)

IDU (2019) ▲0,711[8] (ridicat) (locul 107)

Monedă Leu (MDL)

Coduri și identificatori

Cod CIO MDA 

Cod mobil 259 

Prefix telefonic 373

ISO 3166-2 MD 

Domeniu Internet .md

Prezență online

site web oficial

Modifică date / text 
 Portal Republica Moldova

Republica Moldova[10][11] este un stat situat în sud-estul Europei. Se învecinează

cu România la vest și cu Ucraina la nord, est și sud. Republica Moldova este un stat
fără ieșire directă la mare, însă are ieșire la Dunăre pe o fâșie de 430 de metri[12] la
extremitatea sa sudică,[13] prin intermediul căreia are acces potențial și la Marea
Neagră. În procesul dezmembrării Uniunii Sovietice, Republica Moldova și-a declarat
independența la 27 august 1991. La 29 iulie 1994 a fost adoptată prima constituție a
Republicii Moldova. Începând cu anul 1990, teritoriul Republicii Moldova situat pe malul
estic al fluviului Nistru este sub control de facto al regimului
separatist din Transnistria (controlat și/sau sprijinit de Rusia).[14][15]
Republica Moldova este o republică parlamentară cu un președinte în calitate de șef al
statului și un prim-ministru în calitate de șef al guvernului. Republica Moldova este stat
membru al Organizației Națiunilor Unite, Consiliul Europei, Parteneriatului pentru
Pace, OMC, OSCE, GUAM, CSI, OCEMN și al altor organizații internaționale.
Republica Moldova a implementat primul Plan de Acțiune de 3 ani în cadrul Politicii
Europene de Vecinătate.[16]

Cuprins

 1Istorie
o 1.1Antichitate
o 1.2Moldova medievală
o 1.3Perioada țaristă
o 1.4Prima independență
o 1.5Unirea cu Regatul României
o 1.6Pactul germano–rus
o 1.7Al Doilea Război Mondial
o 1.8Perioada sovietică
o 1.9A doua independență
 2Geografie
o 2.1Relief
o 2.2Geologie și tectonică
o 2.3Substanțe minerale utile
o 2.4Sol
o 2.5Climă
o 2.6Hidrografie
o 2.7Floră
o 2.8Faună
 3Politică
o 3.1Politică internă
o 3.2Politică externă
o 3.3Forțele armate
 4Organizare administrativ-teritorială
 5Demografie
o 5.1Structura etnolingvistică
o 5.2Dinamica populației
o 5.3Mișcarea naturală
o 5.4Migrație
o 5.5Religie
o 5.6Structura pe grupe de vârstă și sexe
 o 5.7Așezările umane
 5.7.1Principalele orașe
 6Economie
o 6.1Industrie
o 6.2Agricultură
 7Transport și telecomunicații
o 7.1Transportul feroviar
o 7.2Transportul aerian
o 7.3Transportul naval
o 7.4Comunicații electronice
 8Arhitectură
 9Cultură
o 9.1Patrimoniu cultural
o 9.2Mass-Media
 10Mâncare și băutură
 11Muzică
o 11.1Tradiții
 12Educație
o 12.1Învățământ preșcolar
o 12.2Învățământ primar și secundar general
o 12.3Învățământ secundar profesional și mediu de specialitate
o 12.4Învățământ superior
 13Sport
 14Sănătate
 15Turism
o 15.1Turismul rural
o 15.2Turismul vitivinicol
 16Sărbători oficiale
 17Note
 18Bibliografie
 19Legături externe
 20Vezi și

Istorie
Articol principal: Istoria Republicii Moldova.
Antichitate
Articol principal: Dacia.

Teritoriul actual al R. Moldova a fost populat în antichitate

de triburile dacice ale costobocilor și tyrageților (Hartă a Europei de sud-est în secolul I î.Hr, întocmită de
istoricul german Johann Gustav Droysen în 1886.).
În antichitate pe teritoriul Republicii Moldova, României (partea central nord-estică)
și Ucrainei (partea sud-vestică) s-a format civilizația Cucuteni, una dintre cele mai vechi
civilizații din Europa. Civilizația a dispărut misterios după migrările popoarelor indo-
europene prin spațiul carpato-danubiano-pontic. Astfel s-a format civilizația dacilor.
Strabon în „Geografia” menționa că geții aveau aceeași limbă cu tracii, iar dacii aceeași
limbă cu geții.[17] Totuși, prima relatare despre geți aparține lui Herodot.[18][19] Cucerirea
Daciei de către romani conduce la contopirea celor două culturi: daco-romanii sunt
strămoșii poporului român.[20] După ce Dacia a devenit provincie a Imperiului Roman s-
au impus elemente de cultură și civilizație romană, inclusiv latina vulgară care a stat la
baza formării limbii române.[21][22][23]
Pe baza informațiilor din inscripția de la Dionysopolis[24][25][26] și de la Iordanes, se știe că
sub stăpânirea lui Burebista, ajutat de marele preot Deceneu, s-a format primul stat
geto-dac.[27][28] În anul 44 î.Hr., Burebista este asasinat de unul dintre slujitorii săi.
[29]
 După moartea lui, statul geto-dac se va destrăma în 4, apoi în 5 regate. [30] Nucleul
statal se menține în zona munților Șureanu, unde domnesc
succesiv Deceneu, Comosicus și Coryllus.[31] Statul centralizat dac va atinge apogeul
dezvoltării sale sub Decebal.[32] În această perioadă se mențin o serie de conflicte cu
Imperiul Roman, o partea a statului dac fiind cucerită în 106 d.Hr. de împăratul
roman Traian.[33] Între anii 271-275 d.Hr. are loc retragerea aureliană. [34]

Dacia în timpul lui Constantin cel Mare

Împăratul Constantin cel Mare a construit în 328, podul lui Constantin cel Mare peste

Dunăre, în vederea recuceririi Daciei. În 332 pornește o campanie împotriva vizigoților,
îi înfrânge și, ca urmare, ținuturile de la nord de Dunăre inclusiv sudul Moldovei reintră
pentru o perioadă sub stăpânire romană. Limita de nord din Dacia a imperiului este
marcată de Brazda lui Novac[35]. Limesul continua apoi spre sudul Moldovei (probabil
pe râul Buzău) mergând pe la nord de actualul oraș Galați apoi spre Prut pe la Vadul lui
Isac și se termina la lacul (limanul) Sasîc, aproape de Nistru, pe valul de pământ numit
uneori și valul lui Athanaric [36] Cu această ocazie, Constantin și-a adăugat și titlul
de Dacicus Maximus.
Situată pe o rută strategică între Asia și Europa, ținuturile Moldovei au fost deseori
prădate sau invadate temporar pe parcursul istoriei antice și medievale de diverse
populații sau popoare migratoare, printre care se pot
aminti: sarmați, goți (germanici), huni (mongolici), gepizi, avari, bulgarii turcofoni (inițial,
apoi slavofoni), varegi, maghiari (ugro-finici), pecenegi și cumani (turcofoni), și tătari.[37]
Moldova medievală
Portal Moldova

Articol principal: Principatul Moldovei.

Stema simplă a Moldovei, la mănăstirea Cetățuia (România)

Total, după Rudolf JosephDupă marea invazie mongolă (1241), întreaga regiune este

controlată politic de către Hoarda de Aur.[38] Principatul Moldovei, întemeiat la jumătatea
secolului al XIV-lea, include în hotarele sale către sfârșitul secolului, teritoriul dintre
Carpați, Nistru, Dunăre și Marea Neagră. Odată ce popoarele migratoare au trecut, s-au
asimilat sau așezat (în Europa sau/și Asia), populația băștinasă, vorbitoare de limbă
română, sub conducerea lui Bogdan I, Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare și alți
domnitori reușește să fortifice frontiera răsăriteană (de est) a Moldovei cu mai multe
cetăți românești: Hotin, Soroca, Orhei, Tighina, Cetatea Albă, Chilia[37] După ocuparea
cetăților Cetatea Albă și Chilia în 1484, Imperiul Otoman transformă în 1538, la sfârșitul
primei domnii a lui Petru Rareș, Tighina și Basarabia în raia turcească (în Evul Mediu
Dezvoltat, după apariția țărilor române medievale, Basarabia era denumirea
românească a regiunii cunoscută de Turci ca Bugeac).[37]
În secolul al XVI-lea, Principatul Moldovei a fost obligat să plătească tribut la Poarta
Otomană fără însă să-și piardă suzeranitatea. Devenit în vremea domniei Ecaterinei a
II-a, vecin răsăritean al Moldovei, Imperiul Rus anexează (în mod fraudulos față de
tratatele de drept politic aflate atunci în vigoare [39]) prin Pacea de la București din 1812,
teritoriul cuprins între Prut și Nistru, parte componentă a Țării Moldovei (45.600 km2, cu
o populație de cca 500.000 de locuitori, în proporție de 86% români), denumindu-
l Gubernia Basarabia.[37]
Perioada țaristă
Articol principal: Gubernia Basarabia.
Vezi și: Colonizarea Basarabiei.

Republica Democratică Moldovenească, proclamată în Gubernia Basarabia.

După anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus în 1812, în Basarabia de Sud
începând de la Căușeni și până la Marea Neagră (pe teritoriile locuite anterior de tătarii
nogai și turci) are loc colonizarea cu populație creștină – moldoveni, găgăuzi,
bulgari, ucraineni, ruși, polonezi, germani, evrei. În toată Basarabia moldovenii au fost
expuși unui proces de rusificare și deznaționalizare, astfel în 1867 limba română este
interzisă în școlile din Basarabia.[37][40]
Dezvoltarea economică a guberniei Basarabia (după dezlipirea de Moldova), sub
adminstrația rusească, s-a efectuat în perspectiva unei economii de export de grâne și
vite spre portul Odesa și în paralel cu un proces de rusificare intensă a acestei regiuni,
cum se proceda în toate zonele de populație ne-rusă din imperiul țarist rus. În acest
cadru au fost construite căile ferate și zonele urbane noi din Chișinău și Bălți, care au
devenit (demografic) orașe preponderent rusești în mijlocul autohtonilor români-
moldoveni.
Pentru a îndepărta Rusia de la gurile Dunării, marile puteri europene, prin Tratatul de la
Paris din 1856, care încheie războiul Crimeii, i-au restituit Principatului Moldovei trei
județe din sudul Basarabiei: Cahul, Bolgrad și Ismail. La 24 ianuarie 1859, Principatul
Moldovei, prin unirea cu cel al Țării Românești sub domnia unică a românului
moldovean Alexandru Ioan Cuza, a participat la întemeierea statului național modern
român (care cuprindea atunci și sudul Basarabiei). [37]
Prin Tratatul de la Berlin (1878), marile puteri au obligat România să cedeze înapoi
Imperiului Rus cele trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad și Ismail) în
schimbul Dobrogei și a recunoașterii, de jure, a independenței României față de
Imperiul Otoman.[37]
Prima independență
Articol principal: Republica Democratică Moldovenească.
Vezi și: Republica Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenească.
În martie 1917, la Chișinău a fost înființat Partidul Național Moldovenesc sub
conducerea lui Vasile Stroescu. Congresul ostășesc de la Chișinău (23-27 octombrie
1917)[37] proclamă autonomia teritorială și politică a Basarabiei, și ia inițiativa constituirii
din reprezentanți ai tuturor națiunilor, confesiunilor, asociațiilor profesionale și culturale,
a unui parlament – Sfatul Țării.[41] Acesta proclamă la 2 decembrie 1917 Republica
Democrată Moldovenească în frunte cu Ion Inculeț, iar la 24 ianuarie 1918 votează
independența republicii.
Ca urmare a anarhiei și violenței trupelor rusești debandate, la 22
decembrie 1917 Sfatul Țării cere guvernului român să trimită armata pentru a restabili
ordinea. Trupele aliate au trecut Prutul în ziua de 10 ianuarie 1918 reușind eliberarea
Chișinăului de jefuitori, iar în câteva zile să elibereze complet Basarabia. [42] Sovietul
bolșevic din Chișinău, aflând despre chemarea trupelor române, a declarat că nu se va
mai supune Sfatului Țării și a anunțat o primă pentru capetele conducătorilor guvernului
Republicii. Până la urmă însă bolșevicii au fost nevoiți să părăsească Basarabia.[43]
Unirea cu Regatul României
Județele și regiunile istorice ale României Mari după 1926.

Articole principale: Unirea Basarabiei cu România și România Mare.

Întrunit la Chișinău la 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Țării, organul conducător al
republicii, a votat unirea Republicii Democratice Moldovenești cu Regatul României.
Votul de unire cu România a fost dat cu 86 voturi pentru, 3 împotrivă și 36 abțineri. [37]
[44]
 Tratatul de la Paris (1920), semnat de Marea
Britanie, Franța, Italia și Japonia recunoaște unirea Basarabiei cu România.[37]
Pactul germano–rus
Articole principale: Pactul Ribbentrop-Molotov și Ocupația sovietică a Basarabiei și
Bucovinei de nord.
În iunie 1940, în virtutea punctului 3 al protocolului adițional secret al pactului Molotov-
Ribbentrop (23 august 1939), Uniunea Sovietică adresează României notele ultimative
din 26 și 27 iunie 1940, somând-o să cedeze Basarabia, Nordul Bucovinei și Ținutul
Herța, chiar dacă ultimile două regiuni nu făcuseră niciodată parte din Imperiul Rus. [45]
[46]
 La 28 iunie 1940, trupele sovietice invadează și ocupă aceste teritorii. [37][47] La 2
august, Uniunea Sovietică proclamă pe o parte a teritoriului ocupat Republica Sovietică
Socialistă Moldovenească, care cuprindea șase dintre cele nouă foste județe ale
Basarabiei, între Prut și Nistru, și un teritoriu în stânga Nistrului. Printr-o hotărâre a
Kremlinului din 4 noiembrie, Ținutul Herța, Nordul Bucovinei, județele Hotin la nord și
Cetatea Albă, Chilia și Ismail la sud au fost încorporate în Republica Sovietică
Socialistă Ucraineană.[37]
Al Doilea Război Mondial
Articole principale: Operațiunea München și Operațiunea Iași-Chișinău.
Ordinul lui Ion Antonescu către armata română de a trece Prutul și a elibera Basarabia de sub ocupația rusă,
22 iunie 1941

Pe 22 iunie 1941, unități ale armatelor română și germană au început campania din est
împotriva Uniunii Sovietice, prima operațiune numindu-se „Operațiunea München”, de
recuperare a Basarabiei, Bucovinei de Nord și Ținutului Herța. Armata română a
început lupta împotriva forțelor sovietice în dimineața zilei de 22 iunie 1941 pe un front
cuprins între munții Bucovinei și Marea Neagră. Ofensiva s-a dat pe jumătatea de nord
a frontului, de la sectorul Ungheni-Sculeni în sus pe cursul râului Prut, pentru a îndrepta
linia curbată spre vest a garniței URSS în zona de sus. La 5 iulie în orașul Cernăuți au
intrat primele trupe române. La 10 iulie orașul Soroca este eliberat de către Divizia
blindată română care apoi se îndreaptă către localitatea Bălți pe care o eliberează la 12
iulie. Localitatea Orhei este eliberată în data de 15 iulie de către unități din Divizia 5
infanterie română. Pe 16 iulie, ca urmare a acțiunilor întreprinse de Corpul 3 român și
Corpul 54 german, este eliberat orașul Chișinău. A doua zi, pe 17 iulie, Cartierul general
al Comandamentului frontului germano-român transmite că odată cu victoria pentru
cucerirea masivului Cornești, „cheia strategică a Basarabiei e în mâna noastră” și că
Hotinul, Soroca, Orheiul și Chișinăul au fost eliberate. Pe 21 iulie, Divizia 10 infanterie
trece Dunărea și eliberează localitățile Ismail, Chilia Nouă, Vâlcov și continuă să
meargă către Cetatea Albă cu scopul eliberării totale a Basarabiei. [48]
La 27 iulie 1941, Hitler îi trimite lui Antonescu un mesaj de felicitare pentru eliberarea
Basarabiei și Bucovinei și îi cere să treacă Nistrul și să ia sub supraveghere teritoriul
dintre Nistru și Bug. În martie 1944 trupele sovietice intră din nou în nordul Basarabiei
(Hotin, Soroca, Bălți) iar la 24 august 1944, ele ocupă sudul Basarabiei.
După război, propaganda sovietică a încercat să demonstreze și o anumită mișcare de
partizani în Basarabia, în spatele trupelor române. În realitate, mișcarea de partizani
sovietică în Basarabia, în cel de al doilea război mondial, n-a existat. Unele acțiuni
armate răzlețe care au fost semnalate în spatele frontului român au constituit acțiuni ale
trupelor speciale sovietice parașutate într-o formă sau alta.
Perioada sovietică
Articol principal: Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.
Odată cu sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial în 1945, Basarabia revine sub
ocupație sovietică, situație în care se va afla până în 1991. Uniunea Sovietică
organizează aici Republica Sovietică Socialistă Moldovenească care se subordonează
autorităților de la Moscova. În perioada 1940 - 1941 și 1944 - 1953, sute de mii de
locuitori sunt uciși, închiși în lagăre sau deportați în Siberia, politica de deznaționalizare
continuând și după această dată.[37]
În anii 1946 -1947 a avut loc foametea generată de un complex de cauze: distrugerile
din timpul războiului; seceta din anii 1945 și 1946; politica statului prin sechestrarea
abuzivă a producției agricole aparținând gospodăriilor țărănești, colectările de grâu la
stat fiind exagerate și necorespunzătoare proporțiilor recoltei. [49]
Conform cercetărilor istoricului american Rudolf Joseph Rummel, de la Universitatea
din Hawaii:

 Între iunie 1940 și iunie 1941, 300.000 de basarabeni și

bucovineni au fost deportați, din care 57.000 au murit [50];
 Între martie 1944 și mai 1945, 390.000 de basarabeni și
bucovineni au fost deportați, din care 51.000 au murit [51];
 Între mai 1945 și decembrie 1953, 1.654.000 de
basarabeni și bucovineni au fost deportați, din care
215.000 au murit (majoritatea în gulag și pe drum)[52].

Nicolae Ceaușescu și Ivan Bodiul (în dreapta) celebrând la Chișinău, pe 2 august 1976, a 36-a aniversare a
RSS Moldovenești.

În total, după Rudolf Joseph Rummel, aproximativ 2.344.000 de persoane, în mare

parte români, au fost deportate din teritoriile anexate de URSS în 1940 în dauna
României, din care 703.000 au fost ucise. Aceasta reprezintă o medie de 620 de
persoane pe zi sau 18.600 pe lună, ceea ce înseamna aproximativ un tren de zece
vagoane sau un convoi de camioane pe zi.
Potrivit cercetărilor istoricului american Charles King [53], diferența dintre populația
teritoriului anexat la recensămintele din 1938 (românesc) și 1959 (sovietic), ținând cont
de cei 280.000 de evrei deportați și uciși în perioada iulie 1941- martie 1944 și de
intensa colonizare sovietică după august 1944, arată că deficitul demografic a fost
compensat prin colonizare, dar, simultan, populația băștinașă a românilor moldoveni s-a
menținut la fața locului în proporție de 59% (pentru tot teritoriul anexat, dar fără
Transnistria) față de proporția de 74% înainte de război. Procentul de 15% din o medie
de trei milioane de persoane reprezintă aproximativ 450.000 de persoane. Mulți locuitori
români, ruși albi sau refugiați anticomuniști din Basarabia care nu au reușit să fugă în
România când URSS a preluat controlul asupra acestui teritoriu, au fost capturați de
către forțele NKVD sovietice; un procent ridicat din aceștia au fost împușcați sau
deportați[54].
În noile condiții istorice create după 1985 de politica „glasnost”, în RSSM, în 1986 se
formează Mișcarea Democratică din Moldova, devenită ulterior Frontul Popular din
Moldova. Acesta organizează la 27 august 1989 o mare adunare națională care impune
adoptarea, la 31 august 1989 a limbii române ca limbă de stat și revenirea la alfabetul
latin. La 23 iunie 1990 parlamentul de la Chișinău adoptă declarația suveranității RSS
Moldova, iar Mircea Snegur este ales președinte al republicii. La 23 iunie 1991 este
adoptată noua denumire a statului – Republica Moldova. Iar în partea stângă a
Nistrului, la 16 august 1990 este proclamată Republica Moldovenească Nistreană, cu
reședința la Tiraspol, care nu recunoaște apartenența sa la Republica Moldova. [37]
A doua independență
Articol principal: Republica Moldova după independență.
Vezi și: Războiul din Transnistria, Conflictul din Găgăuzia, Protestele de la Chișinău
din 2009 și Controversa identitară în Republica Moldova.

Gheorghe Ghimpu arborând Tricolorul românesc pe clădirea Parlamentului.

La 27 august 1991 în decursul procesului de destrămare a Uniunii Sovietice în state

naționale, Republica Moldova și-a declarat independența. La doar câteva ore după
proclamarea independeței, România recunoște oficial independența Republicii Moldova,
devenind astfel prima țară care face asta. La 21 decembrie 1991 Republica Moldova
semnează actul de constituire a Comunității Statelor Independente. În 1992 Republica
Moldova devine stat-membru al Organizației Națiunilor Unite.
Înainte de proclamarea independenței, în țară a apărut o mișcare a băștinașilor
majoritari, care sprijinea reunificarea Republicii Moldova cu România, dar și mișcări
secesioniste care pledau pentru despărțirea unor teritorii (Transnistria, Găgăuzia) de
Moldova. Cele din urmă, forțe separatiste, au proclamat unilateral independența
teritoriilor respective. Au urmat o serie de ciocniri armate între trupele de ordine ale
Republicii Moldova și milițiile rusofone ale Tiraspolului. Prima bătălie cu morți și răniți s-
a produs pe podul peste Nistru de lângă Dubăsari, la 2 noiembrie 1990 (3 morți, peste
30 răniți din ambele părți). A urmat altă ciocnire sângeroasă în decembrie 1991 (3 morți,
peste 5 răniți din ambele părți). De la 2 martie 1992 luptele în zona Nistrului au luat un
caracter permanent, această data fiind considerată (cu unele contestări)
începutul Războiul din Transnistria. Republica Moldova a fost nevoită să lupte pentru
menținerea suveranității asupra teritoriului din stânga Nistrului, întâmpinând rezistență
din partea Rusiei și Ucrainei, care au susținut armat forțele locale separatiste. La 21
iulie 1992, conflictul a fost aplanat printr-o convenție semnată între Republica Moldova
și Federația Rusă.
Noul parlament, ales la 27 februarie 1994, ratifică tratatul din 1991 de aderare la CSI,
renunță la imnul național „Deșteaptă-te, române!” și stabilește limba
moldovenească drept limbă de stat.[37] Prin noua Constituție din 1994 și Legea privind
organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova, Transnistria și Găgăuzia
devin regiuni autonome în cadrul Republicii Moldova.
La 25 iunie 1995 Republica Moldova este admisă în Consiliul Europei. După alegerile
parlamentare din 22 martie 1998 se constituie o alianță de centru-dreapta – Alianța
pentru Democrație și Reforme –, care formează guvernul, iar Partidul Comuniștilor,
obținând 40 din cele 104 mandate, trece în opoziție. [37]
La 21 iulie 2000, Parlamentul Republicii Moldova adoptă un amendament la constituție,
prin care Republica Moldova devine republică parlamentară, președintele statului
urmând să fie ales de către parlament cu o majoritate de 3/5 din voturi. Incapacitatea
parlamentului de a alege un nou șef al statului îi permite președintelui Lucinschi să
dizolve la 31 decembrie 2000 organul legislativ, și să fixeze alegeri anticipate pentru 25
februarie 2001. Din 17 formațiuni politice înscrise în cursa electorală doar trei acced în
parlament, Partidul Comuniștilor obținând 50,7% din sufragii, la redistribuirea
mandatelor îi revin 71 din cele 101 de locuri în parlament. „Alianța Dumitru Braghiș”
obține 13,3% din voturi și 19 mandate, iar Partidul Popular Creștin Democrat – 8,2% și
11 mandate. Liderul comuniștilor, Vladimir Voronin, este ales la 4 aprilie 2001 în calitate
de nou șef al statului. Astfel, Republica Moldova este primul stat desprins din fosta
Uniune Sovietică, în care Partidul Comunist nereformat revine la putere. [37]
În martie–aprilie 2002, la Chișinău au loc ample manifestații populare împotriva deciziei
de a introduce limba rusă ca a doua limbă oficială a statului.
La reuniunea de vârf a OSCE de la Istanbul din 1999, Rusia se angajează să-și retragă
forțele din Transnistria, promisiune reiterată și la reuniunea de la Porto din 2002, fără a
respecta însă nici unul din aceste angajamente până în prezent.
În alegerile parlamentare din 6 martie 2005 Partidul Comuniștilor obține 46% din sufragii
și 56 din cele 101 mandate ale parlamentului; Blocul „Moldova Democrată” – 28,5% (34
de mandate), iar PPCD – 9,1% (11 mandate). La 4 aprilie 2005 Vladimir Voronin este
reales de parlament în funcția de președinte.[37]
În urma alegerilor parlamentare de la 5 aprilie 2009, Partidul Comunist a câștigat
scrutinul cu 49,48% din voturi, obținând 60 din cele 101 de mandate în parlament;
urmat de cǎtre Partidul Liberal cu 13,13%, Partidul Liberal Democrat cu 12,43% și
Alianța Moldova Noastră cu 9,77%.
La 7 aprilie 2009, zeci de mii de protestatari, în mare parte tineri, au protestat la
Chișinău, acuzând guvernul comunist de fraude electorale. Protestele pașnice au
degenerat în violențe datorită provocatorilor, infiltrați în mulțime. Au fost atacate și
ocupate clǎdirile Parlamentului și Președenției. [55] Actele violente au fost condamnate de
cǎtre OSCE.[56]. Peste 100 de polițiști au fost răniți în confruntări. Iar în noaptea de 7
spre 8 aprilie sute de tineri au fost reținuți de poliție și maltratați în comisariate. Potrivit
Ministerului de Interne, circa 270 de persoane au fost torturate atunci. [57]
Partidele de opoziție au blocat de două ori alegerea candidatului comunist la funcția de
președinte ceea ce a dus la dizolvarea parlamentului și organizarea de alegeri
anticipate pe 29 iulie 2009, la care Partidul Comuniștilor se plasează din nou pe primul
loc cu 44,69% (48 de mandate), dar partidele de opoziție (PL, PLDM, AMN și PDM) fac
o coaliție numită Alianța pentru Integrare Europeană, și având majoritatea cu 53 din
cele 101 de locuri în parlament formează un guvern. Alianța a încercat să aleagă
președintele, unicul candidat la funcția de președinte fiind Marian Lupu, actualul
președinte al PDM. PCRM nu a înaintat nici un candidat. Au avut loc două încercări de
a alege președintele și ambele boicotate de către PCRM și soldate cu eșec din
imposibilitate de acumulare a celor 3/5 din voturi pentru candidatură. A urmat trei
perioade de interimat la funcția de șef al statului, Mihai Ghimpu (2009–2010), Vlad
Filat (2010), Marian Lupu (2010–2012), ca în martie 2012 componentele Alianței să
ajungă la un numitor comun numind în funcția de președinte o persoană apolitică,
magistratul Nicolae Timofti.

Geografie
Articol principal: Geografia Republicii Moldova.

Harta fizică a Republicii Moldova

Republica Moldova este situată în partea de sud-est a Europei, în apropiere de centrul

geografic al acestui continent, învecinându-se cu România la vest și Ucraina la nord,
est și sud. Lungimea totală a frontierelor este de 1.389 km, 450 km cu România care se
întinde aproape integral pe rîul Prut,pîna la gura de vărsare a acestuia în fluviul
Dunărea și 939 km cu Ucraina ea se desfășoară predominant pe uscat și doar un sector
mic-pe fluviul Nistru. Se răspândește între 45º28'01'' și 48º29'31'' N latitudine nordica
(diferența de latitudine de 336,7 km în linie dreaptă) și între 26º40' și 30º6' E longitudine
estica (aproximativ 150 km). Țara ocupă o suprafață de 33.843 km2, din care 472 km²
sunt ape. Zonele arabile ocupă 53% de suprafeței ale Republicii Moldova, cele
destinate culturii cerealiere — 14%, pășunile — 13%, pădurile — 9%. Alte zone,
incluzând terenuri neproductive, formează 11% de teritoriul întreg al statului. Deși
Republica Moldova nu are drept ieșire la mare, portul Giurgiulești de pe Dunăre asigură
transportul maritim.
Relief
Relieful actual al Republicii Moldova este fragmentat, reprezentat printr-o succesiune de
podișuri și câmpii relativ joase. În ansamblu acesta este înclinat de la nord-vest spre
sud-est. Cele mai ridicate regiuni sunt cele din podișurile de nord-vest și centru (300–
400 m), în partea de sud altitudinile fiind mai reduse (100–200 m). Altitudinea medie
este de 147 m, cea maximă de 429,5 m, în Dealul Bălănești, iar cea minimă – circa 2 m,
în cursul inferior al Nistrului.
Nordul țării este ocupat de Platoul Moldovei care reprezintă o câmpie ușor ondulată
având o înclinare spre sud. Altitudinile variază între 240 și 320 m. În partea de vest, în
zona Prutului, se evidențiază un șir de recife, denumite toltre. Spre sud, Platoul
Moldovei continuă cu Câmpia Moldovei de Nord (Câmpia Bălțului) cu relief slab
fragmentat, pante mai domoale și altitudini absolute de 220–250 m.
Peisaj tipic centrului țării

În cursul de mijloc al Răutului se află Podișul Ciuluc-Soloneț cu altitudinea maximă de

349 m (d. Rădoaia). Podișul este fragmentat de văi și vâlcele. Între Răut și Nistru este
situat Podișul Nistrului având aspect de lanțuri de dealuri cu versanții de este mia
fragmentați, altitudinea maximă – 350 m (d. Vădeni). În partea de est, pe malul Nistrului,
s-au format văi adânci în formă de canioane săpate de afluenții fluviului.
În centrul țării se află Podișul Moldovei Centrale caracterizat prin dealuri înalte, înguste
și alungite, care alternează cu văi adânci și hârtoape de 150–250 m. Interfluviile au
aspect de lanțuri deluroase cu versanți priporoși și abrupți.
În sudul țării se întinde Câmpia Moldovei de Sud cu suprafață fragmentată de văi largi și
disecate de ravene. Interfluviile ating câți kilometri în lățime, sunt plane și puțin
ondulate. Altitudinea maximă Câmpiei Moldovei de Sud este de 247 m. Între râurile Prut
și Ialpug se evidențiază Colinele Tigheciului – regiune deluroasă ce se întinde în
direcția submeridională în partea de sud-vest a republicii. Altitudinea maximă este de
301 m (d. Lărguța).
La est de Podișul Nistrului, pe malul stâng al fluviului omonim, pătrund ramificații
ale Podișului Podoliei cu un relief fragmente de o rețea de văi adânci în formă de
canioane. La sud de orașul Dubăsari este situată Câmpia Nistrului Inferior cu suprafață
plană și slab fragmentată, cu altitudini absolute până la 175 m.
Geologie și tectonică
Articol principal: Platforma Moldovenească.

O stâncă calcaroasă din lanțul stâncos numit Toltrele Prutului, în preajma satul Fetești, Edineț.

Cea mai mare parte a teritoriului Moldovei reprezintă Platforma Moldovenească,

sectorul de sud-vest al Platformei Europei de Est. În nord-estul Platformei Moldovenești
apare la suprafața fundamentul cristalin denumit Scutul Cristalin Ucrainean.
Fundamentul cristalin al Platformei Moldovenești de vârstă arhaică este compus din roci
magamtice și metamorfice (granit, gnais etc). Fundamentul este acoperit de o cuvertură
neogenă de roci sedimentare. Partea de sud-vest al teritoriului face parte din Platforma
Scitică, fundamentul căruia este alcătuit din roci metamorfice cu intruziuni magmatice.
La periferiile platformelor s-au dezvoltate depresiunile Mării Negre, Predobrogeană și
Precarpatică.
Moldova este supusă pericolului seismic de un grad foarte ridicat, fiind determinată în
principal de cutremurele de adâncime intermediară Vrancea. [58] În funcție de
îndepărtarea de focarul Vrancea, seismicitatea variază între 7 și 9 grade pe scara de 12
grade MSK. Cel mai distrugător cutremur a avut loc la 30 august 1986, care nu a atins o
intensitate maximală posibilă, dar provocat mari pierderi materiale. [59]
Printre fenomenele naturale ale Moldovei, un loc deosebit le revine vulcanilor noroioși.
[60][61]
 Cel mai dens situați vulcani noroioși au fost observați în lunca râulețului Delia.
[61]
 Aici pe o suprafață de aproximativ 2 ha se află 6 vulcani de diferite forme, dimensiuni
și stadii de activitate. Alt vulcan noroios s-a format în valea râului Camenca lângă
satul Mălăiești, Rîșcani, argilă căruia e utilizată de localnici. [61] Vulcani noroioși au mai
fost semnalați în valea Răutului în amonte de Bălți, în valea râului
Larga (comuna Constantinești), pe terasa inferioară a Prutului (Bărboieni) și în
valea râului Nârnova.[60]
Substanțe minerale utile
Principalele substanțe minerale extrase din subteran reprezintă materia primă pentru
industria materialelor de construcție. În 2011 erau luate la evidență circa 400 de
zăcăminte de substanțe minerale utile solide, cu rezerve industriale de 400 de milioane
de tone de ghips, nisip pentru sticlă, tripol, diatomite etc. și 1.500 de milioane de metri
cubi de calcar, piatră brută, prundiș, argilă etc.[62]
În sudul țării au fost identificate rezerve modeste de hidrocarburi: petrol (Văleni), gaz
natural (Victorovca) și cărbune brun (Etulia). Potrivit estimărilor efectuate conform
datelor din perioada sovietică rezerve de petrol sunt de circa 2,1 milioane de tone și de
gaze naturale – 960 de milioane m3. Totodată, se prognoza existența altor zăcăminte la
adâncimi mai mari.[63]
Sol

Cernoziom cultivat cu ceapă în nordul țării.

Solul constituie principala bogăție naturală a Republicii Moldovei. Fondul funciar al

Republicii Moldova la 1 ianuarie 2010 constituie 3,384 mln ha. Terenurile agricole
ocupă circa 2 mln ha (59,0 la sută)[64], inclusiv: terenuri arabile – 1820,5 mii ha (72,7 la
sută), plantații pomiviticole – 303,0 mii ha (12,1 la sută), pajiști – 356,1 mii ha (14,2 la
sută) [65].
Învelișul de sol include trei tipuri zonale: solurile brune, care predomină pe Podișul
Moldovei Centrale (în zona Codrilor), solurile cenușii răspândite în regiunile deluroase,
și cernoziomurile formate în condiții de stepă pe terenurile cu altitudini mai joase.
[66]
 Aceste tipuri de sol sunt reprezentate de 11 subtipuri care constituie spectrul zonal al
solurilor. În cadrul solurilor zonale sunt răspândite fragmentar soluri intrazonale,
formarea cărora este condiționată de particularitățile specifice ale rocilor (soluri
litomorfe), influența apelor freatice (hidromorfe) sau a sărurilor solubile (halomorfe). În
văi și lunci pe sedimentele recente se forează solurile deluviale și aluviale
(dinamomorfe).
Cele mai fertile sunt cernoziomurile caracterizate prin culoare închisă și o grosime mare
a stratului de humus, având o structură bine pronunțată, ce conțin 3-7% de humus în
funcție de subtip.
Climă
Articol principal: Clima Republicii Moldova.

Distribuirea radiației solare în țară

Republica Moldova este plasată în zona cu clima temperat-continentală, influențat de

apropierea de Marea Neagră și de interferența aerului cald-umed din zona
mediteraneană, cu umiditate insuficientă, ceea ce determină o frecvență mare a
secetelor. De exemplu, doar în perioada 1990-2007, în țară au fost înregistrate nouă
secete.[67] Cele patru anotimpuri sunt bine evidențiate, iarna fiind blândă, iar vara caldă.
Mișcarea generală a maselor de aer ale atmosferei de cele mai multe ori este din
partea Atlanticului de Nord-Vest și Sud-Vest. Temperatura medie anuală a aerului din
nord spre sud variază între 8,0 °C (Briceni) și 10,0 °C (Cahul) semnalându-se o
încălzire a climei,[68] iar a solului între 10 °C și 12 °C. În Republica Moldova sunt
aproximativ 2.060–2.360 de ore cu soare pe an, temperatura pozitivă se înregistrează
în 165-200 de zile pe an, precipitațiile variază între 370–560 mm/an și aproape 10% din
ele cad sub formă de zăpadă, care se topește de câteva ori pe iarnă.
Iarna în Republica Moldova este blândă cu temperatura medie în ianuarie de -5 °C —
-3 °C, în unele zile ea poate să coboare la -15 °C — -20 °C, iar în cazul pătrunderii
maselor de aer arctic chiar până la -35 °C. Primăvara este un anotimp instabil când se
mărește numărul zilelor cu soare și temperatura medie a aerului este în creștere. În mai
temperatura se stabilește în jurul gradației 15 °C și scade pericolul înghețurilor târzii.
Vara este călduroasă și de lungă durată, cu perioade mari lipsite de precipitații.
Temperatura medie în iulie este de 19,5 °C — 22 °C, deseori depasind aceasta medie
iar in unele zile temperaturile pot atinge 32 °C. Vara ploile de cele mai dese ori sunt
scurte și abundente, provocând uneori inundații locale. Toamna este și ea caldă și
lungă. În noiembrie temperatura medie coboară la 3 °C — 5 °C și pot începe primele
ninsori și înghețuri.
Hidrografie
Articol principal: Hidrografia Republicii Moldova.

Peisaj. Nistrul.

Bazinul hidrografic al Republicii Moldova este reprezentat prin 3621 râuri și pârâuri cu
lungimea totală de circa 16.000 km, inclusiv 7 cu lungimea de peste 100 km, 247 - de
peste 10 km; pe un sector de 700 m curge și Dunărea. Cele mai lungi râuri
sunt Nistru, Prut, Răut, Bâc, Botna, Ichel, Cogâlnic și Ialpug. Densitatea medie a rețelei
hidrografice este de 0,48 km/km2. Cel mai mare debit al râurilor se înregistrează
primăvara, când se topesc zăpezile. Resursele de apă transfrontaliere ale fluviilor Nistru
și Prut constituie în medie 90% din totalul resurselor de apă din țară. [69]
Lacurile naturale nu sunt numeroase, majoritatea amplasate în luncile râurilor Prut
(Beleu, Rotunda, Foltane) și Nistru (Nistrul Vechi, Cuciurgan). În proprietate publică
sunt circa 4350 acumulări de apă cu o suprafață totală de peste 300 km2 și o capacitate
totală de păstrare a apei de circa 1,5 km3, din acestea 126 cu un volum mai mare de 1
mil. m3[69]. Apa din aceste lacuri este destinate pentru irigație, pescuit, odihnă, necesități
industriale, protecția contra nundațiilor. În Moldova există două rezervoare mari: Lacul
Costești - Stânca pe râul Prut (cel mai mare; 678 mil. m3), gestionat în comun cu
România, și Lacul Dubăsari (235 mil. m3) pe râul Nistru.[70]
Floră
Articol principal: Flora Republicii Moldova.
Atât așezarea geografică cât și clima sau relieful au influențat semnificativ
componența vegetației. În ecosistemele Republicii Moldova au fost determinate circa
5513 specii de plante, în ultimii 50 de ani, au dispărut 31 de specii. Factorul uman a fost
și el un factor destul important în acest domeniu. În a doua ediție a Cărții Roșii a
Republicii Moldova sunt incluse 81 de specii de angiosperme, 1 gimnospermă, 9
pteridofite, 10 briofite, 16 licheni și 9 ciuperci, unele specii subendemice – Genista
tetragona, Centaurea thirei, Centaurea anngelescui, Euonymus nana.[71] Există 2 zone
vegetație în Republica Moldova, acestea fiind zona stepei și cea a silvostepei.
Un desiș forestier din raionul Strășeni

Zona de stepă ocupă mai ales regiunile situate la sudul Podișului Codrilor și la sudul și
estul Colinelor Tigheciului - stepa Bugeacului, întâlnindu-se de asemenea și la Nord,
în stepa Bălțului, aceste zone sunt îndeosebi valorificate în agricultură și există puține
suprafețe unde încă se mai păstrează vegetația caracteristică acesteia. Din stepele din
trecut au rămas 65 mii ha, 1,92% din suprafața țării. Flora stepelor este alcătuită din
plante xerofite din familiile graminee, ciperacee, fabacee, iar genurile cele mai
răspândite sunt: păiușul (Festuca), colilia sau negara (Stipa), ovăzul sălbatic (Avena),
firuța (Poa), iar dintre dicotiledonate: păpădia (Taraxacum), salvia (Salvia), jaleșul
(Stachys), pelinul (Artemisia).
Zona silvostepei se întâlnește în regiunile cu relief fragmentat, caracteristice mai ales
Podișului Codrilor. Pădurile ocupă 9,6% din suprafața țării – în nord pădurilor le revin
7,2%, în centru – 13,5% și în zona de sud – 6,7% din teritoriu. Vegetația forestieră este
reprezentată prin stejar pufos, stejar pedunculat, fag, carpen, mesteacăn, gorun, tei,
ulm, paltin, arțar. Învelișul de iarbă constă din hirușor, golomăț, păiuș, rourică, sânziene,
cinci-degete, mierea-ursului. În văile râurilor și lacurilor se pot întâlni pădurile de luncă,
compuse din specii de copaci iubitori de umezeală cum ar fi sălciile și plopii.
Flora acvatică și palustră însumează circa 60 de specii de plante superioare, din 23
familii și 27 genuri. Cel mai numeros gen este Potamogeton – 15 specii, răspândite sunt
stufărișurile (Phragmites australis) și păpurișurile (Typha latifolia, Typha angustifolia).
Pinofitele sunt reprezentată de o singură specie în flora spontană – Cârcel (Ephedra
distachya). În parcuri, fâșii forestiere au fost plantați pini, molizi, tui, jneapăni, anterior
nespecifice pentru Moldova.
O distribuție redusă prezintă ferigile și ecvizetofitele. În urma cercetărilor din 1965-1996
s-au determinat 26 specii ferigi ce se referă la 9 familii și la 15 genuri (Dryopteris filix-
mas, Salvinia natans, Asplenium trichomanes).[72] Din ecvizetofite au fost semnalate 8
specii (Equisetum telmateia, Equisetum pratense etc.).
Lichenoflora Moldovei înregistrează circa 200 de specii și varietăți – licheni crustoși
(Verrucaria fuscella, Pyrenula nitida, total 108 sp.), urmați de lichenii foliacei (Peltigera
canina, Xanthoria parietina, 80 sp.) și fruticuloși (Ramalina fraxinea, Cladonia fimbriata,
18 sp.).[73] De asemenea, în flora Moldovei s-au identificat 124 de specii
de mușchi (Pleurozium schreberi, Plagiochila asplenioides, Marchantia
polymorpha, Funaria hygrometrica).
În ecosistemele acvatice și cele terestre au fost depistate 3500 de specii de alge, în
special alge verzi, diatomee, alge albastre verzi, euglenofite, alge heteroconte etc.
Faună
Articol principal: Fauna Republicii Moldova.
Lumea animală depinde implicit de caracterul florei care îi oferă hrană, adăpost și
siguranță. Fauna Moldovei cuprinde circa 17 mii specii de animale dintre care 16,5 mii
sunt nevertebrate și 460 vertebrate. Fauna vertebratelor include 70 specii de mamifere,
281 specii de păsări, 14 specii de reptile, 14 specii de amfibieni și 82 specii de pești. În
a doua ediție a Cărții Roșii sunt înscrise 16 specii de mamifere, 39 de specii de păsări,
mai vulnerabile și periclitate cele răpitoare [74], 8 reptile, 1 amfibian, 12 pești, 1 chișcar,
37 insecte, 1 crustaceu și 3 moluște.[71] În pădurile Moldovei se pot distinge unele specii
de animale ca: căprioara, mistrețul, vulpea, bursucul, veveriță, jderul sau pisica
sălbatică și specii de păsări ca coțofana, pupăza, privighetoarea, mierla. În zonele de
stepă se găsesc și următoarele specii de rozătoare: șoarecele de
câmp, hârciogul, iepurele, popândăul, de păsări: ciocârlia, prepelița, potârnichea, și
mai rar, dropia și alte animale precum bursucul și vulpea.

Saturnia pyri – cel mai mare lepidopter din Moldova

Lacurile și bălțile sunt populate mai ales de gâște, rațe sălbatice și lebede. În mediul

acvatic și anume în râurile și lacurile din țară se întâlnesc următoarele specii de
pești: crapul, știuca, șalăul, somonul ș.a.
Cea mai mare parte a nevertebratelor o alcătuiesc insectele peste 10.000 de specii din
28 de ordine. Cele mai diversificate ordine sunt Coleopterele, peste 2 mii de specii:
rădașca (Lucanus cervus, 75 mm), gândacul rinocer (Oryctes nasicornis, 41 mm),
croitorul mare al stejarului (Cerambyx cerdo, 56 mm) etc., și lepidopterele, cu peste 800
de specii: fluturele ochi de păun mare (anvergura aripilor – 150 mm), fluturele cap de
mort (anvergura – 120 mm). În entomofauna republicii se mai
întâlnesc efemeroptere, libelule, ortoptere, blatoide, dermoptere,
isoptere, himenoptere, neuroptere, diptere ș.a.
Arahnofauna este slab reflectată în publicații științifice, cei mai studiați fiind păianjeni,
peste 300 de specii, și acarieniidin sistemele agricole.[75].
Din crustacee se întâlnesc 320 de specii din 10 ordine, cele mai numeroase
fiind filopodele, copepodele, podocopidele și amfipodele. Moluștele sunt reprezentate
de gasteropode – 60 de specii acvatice și 70 terestre (Helix pomatia, Carychium
minimum) și bivalve – 30 de specii (Anodonta cygnea, Adacna vitrea).
Anelidele din Moldova aparțin la trei clase: polichete (2 specii, incl. Hypania
invalida), oligochete – întâlnite în mediul acvatic și terestru (Achaeta
bohemica, Lumbricus terrestris) și hirudinee (Hirudo medicinalis, Helobdella stagnalis).
O atenție deosebită este acordată nematodelor, ma ales celor fito și zooparazite.
Mai puțin numeroase sunt rotiferele, plathelminții,
briozoare, tardigradele, gastrotrihele, celenteratele și spongierii.
Diversitatea protozoarele este reprezentată de sarcodine (aprox. 500 de
specii), mastigofore (cca. 200 de specii), sporozoare, ciliofore (cca. 650 de specii).[76]

Politică
Republica Moldova
 Acest articol face parte din seria:
Politica și conducerea
Republicii Moldova

Constituția[arată]
Legislativ[arată]
Judiciar[arată]
Executiv[arată]
Diviziuni[arată]
Alegeri[arată]
Politica externă[arată]

Politica altor țări • 

Acest infocasetă: v • d • m

Articol principal: Politica Republicii Moldova.

Politică internă
Articole principale: Președintele Republicii Moldova, Parlamentul Republicii
Moldova și Guvernul Republicii Moldova.
Președintele Maia Sandu; și prim-ministrul Aureliu Ciocoi

Parlamentul Republicii Moldova este unul unicameral și are 101 de locuri (majoritatea

simplă, conform Curții Constituționale, fiind de 52 voturi), iar membrii săi sunt aleși prin
vot popular la fiecare 4 ani. Parlamentul alege președintele (șeful statului). Președintele
propune prim-ministrul (șeful guvernului) care la rândul său întemeiază un cabinet
guvernamental, ambele cu acordul Parlamentului.
După alegerile din 6 martie 2005, majoritatea parlamentară o deținea Partidul
Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), care dispune de 55 locuri. Opoziția este
reprezentată de patru formațiuni politice – Alianța „Moldova Noastră” – 13
locuri, Partidul Democrat din Moldova – 9 locuri, Partidul Popular Creștin Democrat – 7
locuri, Partidul Social-Liberal – 3 locuri, precum și de 14 deputați neafiliați (inclusiv 4
deputați membri ai Partidului Democrației Sociale și 2 deputați membri ai Partidului
Național Liberal, formațiuni constituite după alegerile parlamentare din 6 martie 2005).
Spectrul politic din Moldova s-a schimbat în mod vizibil din 2005. Blocul „Moldova
Democrată” (BMD), aflat în opoziție, a obținut 29% din voturi la alegerile din 2005.
Această formațiune s-a dezintegrat însă în decurs de câteva săptămâni de la alegeri,
după ce PDM și PSL s-au despărțit de Bloc, lăsând doar Alianța „Moldova Noastră”
(AMN). În vreme ce PPCD și PDM au menținut într-o oarecare măsură colaborarea cu
PCRM, aflat la putere, PSL a retras în mod public sprijinul acordat anterior PCRM.
Restul opoziției de centru și centru dreapta constă în principal din Partidul Social-
Democrat din Moldova (PSDM), Partidul Democrației Sociale (PDS), Partidul Popular
Republican (PPR) și Partidul Național Liberal (PNL)3. Opoziția de stânga este
reprezentată în principal de Partidul Socialiștilor din Republica Moldova „Patria-Rodina”
(PSRM) și de Mișcarea Social-Politică „Ravnopravie”.

Guvern (36)

      PSRM (36)

      PDM (29)

Opoziție (35)

      ACUM (25)

      ȘOR (7)

      Politician independent (3)

Alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009 sunt câștigate din nou de Partidul Comuniștilor
din Republica Moldova – 60 locuri, acesta fiind acuzat de opoziție că a fraudat masiv
alegerile, urmat de Partidul Liberal – 15 locuri, Partidul Liberal Democrat – 15 locuri
și Alianța Moldova Noastră – 11 locuri. Aceste alegeri nu au fost validate niciodată, fiind
organizate alte alegeri repetate mai târziu.
La acest scrutin, 5 aprilie 2009, s-au desfășurat alegeri la nivel local pentru a patra oară
de când Moldova a obținut independența în 1991, și al treilea scrutin național de la
venirea la putere a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) în 2001. La
alegerile parlamentare din 2005 PCRM a obținut 46% din voturi și 56 dintre cele 101
locuri în parlament. În urma alegerilor, PCRM a ajuns la o înțelegere cu mai multe
partide de opoziție, inclusiv Partidul Democrat din Moldova (PDM), Partidul Social-
Liberal (PSL) și Partidul Popular Creștin Democrat (PPCD), care i-au acordat susținerea
necesară pentru realegerea lui Vladimir Voronin ca președinte al republicii la data de 4
aprilie 2005.
În martie 2012, Nicolae Timofti, candidatul Alianței pentru Integrare Europeană a fost
ales președinte al Republicii Moldova în Parlamentul de la Chișinau.[77] La 22 mai 2012,
Nicolae Timofti a promulgat Legea cu privire la modificarea și completarea Legii 100
privind actele de stare civilă; ca urmare a acestei legi, cetățenii Republicii Moldova pot
să-și indice în actul de identitate naționalitatea română dacă se auto-identifică români.
[78]

Alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 au fost cea de-a VIII-a competiție
electorală de acest fel după proclamarea independenței Republicii Moldova, la scrutin
participînd 26 de concurenți electorali (la finele campaniei au rămas 24 de concurenți).
Rata de participare la scrutin a constituit 57,28%, iar mandatele de deputat au fost
distribuite în felul următor: PSRM — 25 de mandate, PLDM — 23, PCRM — 21, PDM
— 19 și PL — 13.[79]
Pe 30 octombrie și 13 noiembrie 2016 în Republica Moldova s-au desfășurat alegerile
prezidențiale, după ce prin decizia Curții Constituționale din 4 martie 2016 s-a revenit la
alegerea Președintelui prin vot direct de către cetățeni. Primul tur de scrutin din 30
octombrie 2016 cu o rată de participare de 50,95% a fost validat, fiind depășit baremul
de validare al alegerilor de 1/3 din numărul alegătorilor înscriși în listele electorale.
Deoarece niciunul dintre cei 9 candidați la funcția de Președinte al Republicii Moldova
nu a întrunit 50% din voturile valabil exprimate, un al doilea tur de scrutin a fost
organizat pe 13 noiembrie 2016. Lupta s-a dat dintre primii doi candidați care au obținut
cel mai mare număr de voturi pe 30 octombrie — Igor Dodon și Maia Sandu. Prezența
la vot a fost de 53,45%, iar Igor Dodon a fost ales în funcția de Președinte al Republicii
Moldova.[80]
La alegerile prezidențiale, după numărarea a 99,95% din procesele verbale ale secțiilor
de vot, Maia Sandu are 57,74% din voturi, în timp ce Igor Dodon a strâns 42,26%,
potrivit datelor Comisiei Electorale Centrale. Prezența la urne în cel de-al doilea tur de
scrutin al alegerilor prezidențiale a fost de 52.72 la sută din totalul persoanelor cu drept
de vot, față de 42,76 la sută în primul tur. La urne s-au prezentat 1 646 240 alegători, cu
circa 280.000 mai mult decât în turul întâi.[81][82]
Politică externă
Articol principal: Relațiile externe ale Republicii Moldova.
Vezi și: Relațiile dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană și Relațiile dintre
Republica Moldova și Statele Unite ale Americii.
Misiunile diplomatice ale Republicii Moldova în străinătate

Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene este organul central de specialitate

al administrației publice, abilitat să promoveze și să realizeze politica externă a statului.
Aparatul central al Ministerului, oficiile consulare, misiunile diplomatice, reprezentanțele
și misiunile de pe lîngă organizațiile internaționale, precum și personalul, care activează
în cadrul acestora, constituie, în ansamblu, Serviciul diplomatic al Republicii Moldova.
În domeniul integrării europene, dialogul bilateral cu Uniunea s-a intensificat după 2007
în cadrul Politicii Europene de Vecinătate, după ce, la 22 februarie 2005, la Bruxelles,
se semnase un Plan de Acțiuni RM-UE; Republica Moldova a deschis în mai 2005 o
misiune diplomatică pe lângă Comunitățile Europene (mai 2005), iar Comisia
Europeană a deschis la rândul său Oficiul Delegației Comisiei Europene în Republica
Moldova în octombrie 2005. Uniunea Europeană desemnează un Reprezentant Special
pentru Republica Moldova și participă în formatul de negocieri extins privind conflictul
transnistrean, cu alături de SUA, Rusia și autoritățile transnistrene (5+2).
În noiembrie 2013, la Vilnius, Republica Moldova a parafat cu Uniunea Europeană un
Tratat de Asociere și un Tratat de Liber Schimb, ca urmare produsele moldovenești au
căpătat acces liber pe piața comunitară,[83] iar din 28 aprilie 2014 cetățenii țării pot
circula fără vize în țările Schengen și în țările care folosesc regimul Schengen.[84]
O evoluție pozitivă au avut relațiile Republicii Moldova cu Alianța Nord-Atlantică. Nivelul
calitativ nou al acestor relații a fost definit în Planul Individual de Acțiuni al
Parteneriatului Republica Moldova – NATO (IPAP), implementarea căruia va contribui la
intensificarea dialogului politic și aprofundarea cooperării RM cu statele aliate și cele
partenere, va asigura modernizarea și reformarea sectorului național de securitate și
apărare.
Forțele armate
Articol principal: Forțele armate ale Republicii Moldova.

Soldați din cadrul Batalionului 22 de menținere a păcii în cadrul unor exerciții de pacificare

Conform articolului 11, punctul 1, din Constituția Republicii Moldova, Republica Moldova

este un stat neutru, acest statut având un caracter permanent. Forțele armate ale
Republicii Moldova sunt constituite din Armata Națională și Trupele de carabinieri.
Armata Națională, la rândul său, constă din Forțele Terestre și Forțele Aeriene ale
Republicii Moldova. În țară este valabil serviciul militar obligatoriu, conform căruia toți
tinerii ce au atins vârsta de 18 ani sunt înrolați în cadrul armatei, excepție fiind doar
pentru studenți sau cazuri speciale de boală, situație familiară grea, convingeri
personale sau religioase. În prezent durata satisfacerii serviciului militar în termen este
de 12 luni. Alternativ, populația, în special studenții pot face pregătirea militară la
catedre militare.
În iunie 1995, parlamentul a adoptat Doctrina militară a Republicii Moldova, care este
determinată de politica ei externă și internă, de neutralitatea permanentă a țării
proclamată constituțional și care poartă un caracter exclusiv defensiv. Scopul principal
al politicii militare a Republicii Moldova este asigurarea securității militare a poporului și
statului, prevenirea războaielor și conflictelor armate prin mijloacele de drept
internațional.[85]
La 16 martie 1994 Republica Moldova și NATO au semnat Parteneriatul pentru Pace. În
prezent armata Republicii Moldova are un program de colaborare cu forțele NATO,
adesea efectuând exerciții militare și traininguri comune. Pe plan internațional armata
RM nu s-a remarcat în acțiuni militare, însă a participat la operațiunile post-conflict
din Irak în anii 2003-2008, delegând în Irak șase contingente de militari, în mare parte
geniști. În total, geniștii moldoveni au lichidat în Irak circa 400 mii mine, obuze și alte
muniții.[86] În 2013, ministrul apărării al Republicii Moldova, Vitalie Marinuța, a convenit
cu reprezenanții NATO să delege din partea Moldovei un grup de militari cu scop de
menținere a păcii în Kosovo,[87] iar la 8 martie 2014 un contingent de 41 militari
moldoveni au plecat în Kosovo.[86]

Organizare administrativ-teritorială
Articol principal: Împărțirea administrativă a Republicii Moldova.
 Anenii Noi
Basarabeasca
Briceni
Cahul
Cantemir
Călărași
Căușeni
Criuleni
Cimișlia
Dondușeni
Drochia
Dubăsari
Edineț
Fălești
Florești
Glodeni
Hîncești
Ialoveni
Leova
Nisporeni
Ocnița
Orhei
Rezina
Rîșcani
Sîngerei
Soroca
Strășeni
Șoldănești
Ștefan Vodă
Taraclia
Telenești
 Ungheni
Găgăuzia
CHIȘINĂU
Comrat
Bălți
Tiraspol
România
Ucraina
Teritoriul Republicii Moldova este organizat, sub aspect administrativ, în unități
administrativ-teritoriale: raioane, orașe și sate. Statutul satului (comunei), sectorului,
orașului (municipiului) se elaborează în baza statutului-cadru, aprobat de Parlamentul
Republicii Moldova, și se aprobă de consiliul local. Organizarea administrativ-teritorială
a Republicii Moldova se efectuează pe 2 niveluri: satele (comunele), sectoarele și
orașele (municipiile) constituie nivelul întâi, raioanele, municipiul Chișinău și municipiul
Bălți constituie nivelul al doilea.[88]
Satul este o unitate administrativ-teritorială care cuprinde populația rurală unită prin
teritoriu, condiții geografice, relații economice, social-culturale, tradiții și obiceiuri. Două
sau mai multe sate, în funcție de condițiile economice, social-culturale, geografice și
demografice, se pot uni formând o singură unitate administrativ-teritorială, numită
comună. Comuna este o unitate administrativ-teritorială care cuprinde populația rurală
unită prin comunitate de interese și tradiții.[88]
Orașul este o unitate administrativ-teritorială mai dezvoltată decât satul din punct de
vedere economic și social-cultural care cuprinde populația urbană, cu structuri edilitar-
gospodărești, industriale și comerciale corespunzătoare, a cărei populație în mare parte
este încadrată în industrie, în sfera deservirii publice și în diferite domenii de activitate
intelectuală, în viața culturală și politică. [88]
Municipiul este o localitate de tip urban cu un rol deosebit în viața economică, social-
culturală, științifică, politică și administrativă a țării, cu importante structuri industriale,
comerciale și instituții din domeniul învățământului, ocrotirii sănătății și culturii. [88]
Raionul este o unitate administrativ-teritorială alcătuită din sate (comune) și orașe, unite
prin teritoriu, relații economice și social-culturale. [88]
În urma adoptării legii privind dezvoltarea regională în Republica Moldova (2006) au fost
înființate regiunile de dezvoltare, care au scopul de a stimula atragerea de fonduri și
investiții și de a asigura o dezvoltare durabilă.[89][90]
Astfel Republica Moldova este împărțită în 32 de raioane, 13 municipii și 2 regiuni cu
statut special:

Municipiile Republicii Moldova: Raioanele Republicii Moldova

 Chișinău
 Anenii Noi
 Bălți
 Basarabeasca
 Tighina
 Briceni
 Tiraspol
 Cahul
 Comrat
 Cantemir
 Cahul
 Călărași
 Ungheni
 Căușeni
 Soroca
 Cimișlia
 Orhei
 Criuleni
 Ceadîr-Lunga
 Dondușeni
 Edineț
 Drochia
 Hîncești
 Strășeni
Regiunile cu statut special:

 Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia

 Unitățile administrativ-teritoriale din stînga Nistrului, cunoscute mai generic
ca Transnistria (disputat)
Transnistria este de jure o parte a Republicii Moldova, de facto însă, regiunea nu este
controlată de guvernul acesteia. Așa-numita Republica Moldovenească Nistreană și-a
autoproclamat independența în 1990, care nu i-a fost recunoscută de niciun stat.
Municipiul Tiraspol este capitala de fapt a Transnistriei, care cuprinde 5 raioane
(Camenca, Rîbnița, o parte din Dubăsari, Grigoriopol, Slobozia) și două municipii
(Tiraspol și Tighina).

Demografie
Articol principal: Demografia Republicii Moldova.
Structura etnolingvistică
Articole principale: Comunități etnice în Republica Moldova și Limbile Republicii
Moldova.
În Republica Moldova conviețuiesc mai multe etnii. Conform Recensământului
populației din 2014, minoritățile etnice reprezintă 17,9% din populație (fără Transnistria).
Cele mai numeroase grupuri etnice minoritare sunt ucrainenii (6,6%), rușii (4,1%),
găgăuzii (4,6%) și bulgarii (1,9%). Predomină băștinașii (82,1%) care se pot declara fie
«moldoveni» (75,1%), fie« români» (7,0%). Denumirea de «moldoveni» are înțelesuri
diferite în funcție de:

 Dreptul internațional, conform căruia « moldoveni » sunt

toți cetățenii Republicii Moldova indiferent de etnia lor;
 Dreptul Republicii Moldova și al celorlalte foste republici
unionale sovietice conform căruia «moldovenii» sunt numai
vorbitorii limbii daco-române cetățeni ai acestor state, ei
constituind o «etnie diferită de Români», inclusiv de
Românii din Moldova românească;
 Dreptul României, după care «moldovenii» sunt o parte din
poporul român (definit prin vorbirea limbii daco-romane),
anume partea originară din teritoriile fostului Principat al
Moldovei, pe ambele maluri ale Prutului.
Sfera academică consideră, în totalitate în România și în majoritate în Republica
Moldova și în țările apusene, al treilea înțeles ca fiind cel conform datelor științifice
(istorice, geografice și lingvistice); o minoritate din Republica Moldova și din țările
apusene, dar o majoritate din țările foste sovietice (cu excepția țărilor baltice) susține
însă al doilea înțeles (vezi sursele articolului «Controversa identitară în Republica
Moldova»).

Structura etnică a populației Rep. Moldova conform recensămintelor 1897–2014

Etnie 18971 19302 19413 19594 19705 19796 19897 20048 20149
 Nu Num Num Num Num Num Num Num Num
% % % % % % % % %
măr ăr ăr ăr ăr ăr ăr ăr ăr

Moldo 1.886 65, 2.303 64, 2.525 63, 2.794 64, 2.564 76, 2.068 75,
veni .566 41 .916 56 .687 95 .749 47 .849 12 .058 07
920. 47, 1.610 56, 1.793 65.
919 59 .757 26 .493 61
Româ 0,0 0,0 0,0 0,0 73.27 2,1 192.8 7,0
1.663 1.581 1.657 2.477
ni 6 4 4 6 6 7 00 0

Ucrain 379. 19, 314.2 10, 449.5 16, 420.8 14, 506.5 14, 560.6 14, 600.3 13, 282.4 8,3 181.0 6,5
eni 698 62 11 98 42 45 20 59 60 19 79 20 66 85 06 8 35 7

Găgău 55.7 2,8 98.17 3,4 115.6 4,2 95.85 3,3 124.9 3,5 138.0 3,4 153.4 3,5 147.5 4,3 126.0 4,5
zi 90 8 2 3 83 3 6 2 02 0 00 9 58 4 00 8 10 7

155. 8,0 351.9 12, 164.4 6,0 292.9 10, 414.4 11, 505.7 12, 562.0 12, 201.2 5,9 111.7 4,0
Ruși
774 5 12 29 10 1 30 16 44 61 30 81 69 97 18 7 26 6

Bulgar 103. 5,3 163.7 5,7 177.6 6,5 61.65 2,1 73.77 2,0 80.66 2,0 88.41 2,0 65.66 1,9 51.86 1,8
i 225 3 26 2 47 0 2 4 6 7 5 4 9 4 2 5 7 8

8.63 0,4 13.51 0,4 0,3 0,2 0,2 10.66 0,2 11.57 0,2 12.27 0,3 0,3
Țigani 8.204 7.265 9.235 9.323
6 5 8 7 0 5 6 6 7 1 7 1 6 4

228. 11, 204.8 7,1 0,2 95.10 3,3 98.07 2,7 80.12 2,0 65.83 1,5 0,1 0,0
Evrei 6.882 3.628 1.597
168 79 58 6 5 7 0 2 5 4 3 6 2 1 6

Belaru 2.47 0,1 0,2 10.32 0,2 13.87 0,3 19.60 0,4 0,1
Ruși Ruși 5.977 5.059 -
și 1 3 1 7 9 4 5 8 5 5

Polone 11.6 0,6 0,2 0,3 0,1 0,1 0,1 0,1 0,0
8.104 9.086 4.783 4.899 4.961 4.739 2.383 -
zi 96 0 8 3 7 4 3 1 7

Germa 60.2 3,1 81.08 2,8 0,0 0,1 0,2 11.37 0,2 0,1 0,0
2.058 3.843 9.399 7.335 1.616 -
ni 06 1 9 3 8 3 6 4 9 7 5

8.64 0,4 16.60 0,5 0,2 0,2 11.73 0,3 16.04 0,4 24.59 0,5 0,2 12.30 0,4
Alții 6.560 7.947 9.444
2 5 4 8 4 8 4 3 9 1 0 7 8 3 5
Nerec 193.4 6,4
-
enzați 34 5

1.935.41
Total 2.864.402 2.733.565 2.884.477 3.568.873 3.949.756 4.335.360 3.383.332 2.998.235
2

1
Sursă:[1]. 2Sursă:[2].[3]. 3Sursă:[4]. 4Sursă:[5]. 5Sursă:[6]. 6Sursă:[7]. 7Sursă:[8]. 8Sursă:[9].[10]. 9Sursă:[11].[12].
Date recensăminte: 28.01.1897 / 29.12.1930 / August 1941 / 15.01.1959 / 15.01.1970 / 17.01.1979 / 12.01.1989 / 05.10.2004 / 12.05.2014

Harta etnică a Republicii Moldova (2014)

În perioada 5 – 12 octombrie 2004 pe teritoriul Republicii Moldova a avut loc primul

recesământ independent al populației. În 2014 a avut loc al doilea recensământ, iar
primele rezultate preliminare au fost publicate la sfârșitul aceluiași an (2014). [91] Eroarea
de colectare a datelor naționale a fost de 6,45%, mai mare decât s-ar fi așteptat
autoritățile, astfel că totalul populației a fost estimat. [92]
Separat, în teritoriul controlat de guvernul transnistrean au avut loc 2 recensăminte,
respectiv 2004 și 2015.

Structura etnică a populației Transnistriei conform recensămintelor 2004-2015

20041 20152
Etnie
Număr % Număr %

Ruși 168.678 30,37 161.300 33,8

Moldoveni 177.382 31,94 156.600 33,2

Ucraineni 160.069 28,82 126.700 26,7

Bulgari 13.858 2,50 13.300 2,8

Găgăuzi 4.096 0,74 5.700 1,2

Belaruși 3.811 0,69 2.800 0,6

Germani 2.071 0,37 1.400 0,3

Polonezi 1.791 0,32 1.000 0,2

Evrei 1.259 0,23 -

Țigani 507 0,09 -

Total 555.347 475.665

1
 Sursă: [13]. 2 Sursă: [14]. [15].
După 1992, Rep. Moldova a pierdut controlul de facto al Transnistriei.

Populația rusă și ucraineană este concentrată în mediul urban, în special în municipiile

Chișinău și Bălți, și în regiunea transnistreană. Ucrainenii sunt majoritari în unele sate
din nordul țării. Numărul rușilor a scăzut în 15 ani cu 171.412 persoane sau cu 30,4%.
Etnicii găgăuzi reprezintă 4,4% din numărul populației, în creștere cu 0,3% față de
1989, fiind al patrulea ca și dimensiune grup etnic din țară. Găgăuzii reprezintă unicul
grup etnic din Moldova care dispune de o autonomie administrativ teritorială (UTA
Gagauz-Yeri), în care locuiesc 86,7% din cetățenii găgăuzii. Limba găgăuză este
utilizată ca limbă vorbită în familie de 54% din populația autonomiei. [93]
În Moldova locuiesc cca. 12.800 de țigani (catalogați sub numele respectiv la
recensământul din 2004), reprezentând 0,3% din populație. Conform unor surse
populația romă ar fi mai numeroasă de la 15.000 până la 20.040, precum susțin unii
lideri ai comunității rrome. În același timp, nu există date exacte care să confirme faptul
că numărul populației rrome este mai mare decât cel prezentat în datele oficiale. [94]
La recensământul din 2014,[95] 54,7% din cei 2,804,801 de locuitori cu domiciliul în
Republicia Moldova (fără regiunea nistreană) au declarat limba moldovenească ca
limbă în care vorbesc de obicei, iar 24,0% din locuitorii statului au declarat limba
română ca limba în care vorbesc de obicei.[96] Cele două sunt de fapt denumiri diferite
ale aceleiași limbi.[97]

Estim
are
Limba vorbită de obicei în Rep. Moldova, conform recensămintelor 1897–2014
oficia
lă

2019 
18971 19302 19893 20044 20145 6

Prima
limbă
Num Numă Numă Numă Numă
% % % % % %
ăr r r r r

Română  920.9 47, 1.598. 55, 1.413. 33, 2.543. 75, 2.138. 78,
80,2
* 19 59 573 83 244 47 354 49 964 63

Limba română pe 155.7 8,0 370.11 12, 2.434. 57, 540.99 16, 394.13 14,
Rusă
74 5 2 93 356 65 0 06 3 49
raioane (2014)

Găgăuz 55.79 2,8 101.35 3,5 104.89 3,1 2,7

34.000 0,8 74.167
ă 0 8 6 4 0 1 3
19,6
Ucraine 379.6 19, 331.18 11, 240.00 130.11 3,8 2,7
5,7 73.802
ană 98 62 3 57 0 4 6 1

103.2 5,3 164.55 5,7 1,1 0,9

Bulgară 22.000 0,5 38.565 26.577
25 3 1 5 4 8

Limba rusă pe raioane

Țigănea 0,4 0,2 0,2 0,2
8.636 6.520 3.000 0,1 - 5.764
(2014) scă 5 3 1

228.1 11, 201.27 7,0

Ebraică 33.000 0,8 - -
68 79 8 3

German 60.20 3,1 2,8

80.568 5.000 0,1 - -
ă 6 1 1

Altă 22.80 1,1 8.935 0,3 38.000 0,9 11.318 0,3 6.970 0,2
limbă 9 8 1 4 6
 Nerecen 193.43 6,4
- -
zați 4 5

Total 1.935.412 2.864.402 4.335.360 3.383.332 2.998.235 -

1
Source:[16]. 2Source:[17].[18]. 3Source:[19]. 4Source:[20]. 5Source:[21]. 6Sourse:[[98]]
* Limba moldovenească sau accentul moldovenesc reprezintă regionalismul (glotonimul) dat limbii române în
Rep.Moldova.

Biroului Național de Statistică al Republicii Moldova (BNS) afirmă: „Limba română este
limba de predare oficială în sistemul național de educație, 80,7% dintre elevii înscriși la
începutul anului de studii 2018-2019, în învățământul primar și secundar general (I-XII),
studiind în această limbă”.[99]Cu privire la folosirea limbii române pe regiuni (2018-2019),
în învățământul primar și secundar general (I-XII), conform BNS Rep. Moldova avem:
Centru (13 raioane) 96,4%; Sud (8 raioane) 82,8%; Nord (12 raioane) 78,2%;
Mun. Chișinău 77,4% și UTA Găgăuzia 5,6%.
La recensământul din 2004, 94,5% dintre etnicii moldoveni au declarat că vorbesc de
obicei moldovenească/română, raportul fiind 76,0% cu 18,5%. Iar 5,0% dintre etnicii
moldoveni au declarat că vorbesc de obicei limba rusă. La recensământul din 2004 în
Rep.Moldova 75,5% dintre cetățeni au declarat că vorbesc de obicei limba
moldovenească/română, iar la recensământul din 2014 procentul a crescut la 78,6%.
Raportul moldovenească/română diferă de la an la an în funcție de convingerile politice
și ideologiile istorice. Dacă în 2004 raportul național era 59,0% moldovenească și
16,5% română, în 2014 raportul național era 54,7% moldovenească și 24,0% română,
evidențiindu-se înclinarea balanței din ce în ce mai mult spre limba română. Politizarea
de „limbă moldovenească” față de „limbă română” a fost intens impusă în perioada
sovietică 1944-1989. Problema nu se pune la identitatea limbilor, fiind același dialect, ci
la denumirea dialectului. În cercurile pro-moldoveniste și filoruse care doresc o
„conștiință națională” locală proprie, se încearcă implementarea națională că moldovenii
români au fost primii care au vorbit dialectul, implicit întâietatea „primului” de a da
numele dialectului ca limbă moldovenească.

Limba maternă Prima limbă

Rep.Moldov
a
2004 2014 2004 2014
% % % %

Română 76,82 80,20 75,49 78,63

Rusă 11,30 9,68 16,06 14,49

Găgăuză 4,09 4,21 3,11 2,73

Ucraineană 5,53 3,94 3,86 2,71

Bulgară 1,61 1,53 1,14 0,98

Altă limbă 0,64 0,45 0,34 0,47

Majoritatea rușilor, ucrainenilor, găgăuzilor și bulgarilor au indicat ca limbă vorbită de

obicei una singură, respectiv limbile rusă, ucraineană, găgăuză și bulgară. Limba
rusă este considerată neoficial limba de comunicare interetnică, iar fiecare al doilea
ucrainean, fiecare al treilea bulgar și fiecare al patrulea găgăuz au declarat că vorbesc
de obicei limba rusă. La recensământul din 2004, cei care au declarat limba rusa ca
limba pe care o folosesc de obicei, reprezentau 16,1%, iar la recensământul din 2014
procentul a scăzut la 14,5%, indiferent că se declarau moldoveni (români), ucrainieni,
găgăuzi, români sau bulgari. În comparație cu recensământul din 1989 când procentul
era de 57,7%, folosirea zilnică a limbii ruse a scăzut semnificativ din cauza emigrației
etnicilor ruși din Rep.Moldova, precum și din cauza diminuării influenței rusești, în
administrații predominând vorbitorii de limbă română («moldoveni» / «români»).
Dinamica populației

Piramida populației în anul 2013

Conform datelor recensământului populației din 2004, populația republicii pe malul drept

al Nistrului constituia 3.383.332 persoane (fără Transnistria). În același an, în
Transnistria s-a desfășurat un recensământ propriu la care au fost înregistrate 555.347
persoane. Însumând aceste două rezultate vom obține o populație totală de 3.938.679.
Față de recensământul din 1989, populația republicii s-a redus cu 396.681 persoane
sau cu 9,14% (7,5% în Moldova și 24% (după unele date 18,1%) în Transnistria). Cea
mai mare parte a populației este concentrată în Regiunea Centrală (inclusiv Chișinău),
unde locuiesc 50% din totalul populației pe 34% din suprafață țării.
Conform statisticilor Republica Moldova se află în declin demografic pe o perioadă de
24 de ani consecutiv.[100] Acestor factor e cauzat și de faptul că în țară se nasc tot mai
puțini copii. În 2013 numărul nou-născuților a scăzut cu 4%, în comparație cu 2012. [100]
Mișcarea naturală
Rata natalității în Moldova s-a aflat într-o scădere continuă până în 2002 când a
constituit 9,9‰, după care se observă o tendință de creștere neesențială până la 11,0‰
în 2011. Nivelul ratei este mai mare în mediul rural fiind de 11,8‰ și în cel urban de
9,8‰. Din numărul total de nou-născuți de 39182 copii, 51,5% au fost băieți, raportul de
masculinitate fiind de 106 băieți la 100 fete. In 2012, 22,4% din numărul copiilor s-au
născut în afara căsătoriei.[101][102]
În ultimul deceniu, 68-70% din nou-născuții vii revin mamelor din grupa de vârstă de 20-
29 ani. În general, vârsta medie a mamelor a crescut de la 25,5 (2001) ani la 26,7 ani
(2010).[103]
Cauzele ratei scăzute a natalității sunt complexe: nivelul social-economic scăzut, în
special în familiile tinere; costul mare al nașterii copilului în Moldova; sporirea rolului
economic al femeii, amânarea primei nașteri și reducerea fertilității feminine. [104]

Evoluția populației Republicii Moldova în perioda anilor 1960–2008 (fără Transnistria)

În 2011 rata mortalității a egalat rata natalității și constituia 11,0‰. În același an rata
mortalității infantile a fost de 11 decese la 1000 născuți vii.[105] Cele mai multe decese
(57,5%) au drept cauză bolile aparatului circulator, urmate de tumori (14,5%), bolile
aparatului digestiv (9,1%), accidentele, intoxicațiile și traumele (7,8%), bolile aparatului
respirator (4,8%).[106] Decesele copiilor în vârstă sub 1 an sunt cauzate de stările ce
apar în perioada perinatală, care constituie 42,2% din totalul copiilor, malformațiile
congenitale, deformațiile și anomaliile cromozomiale – 27,1%, bolile aparatului
respirator – 11,8%, accidentele, intoxicațiile și traumele – 7,0%. Speranța de viață în
Moldova este de 70,97 ani, pentru bărbați – 67,10 ani și femei – 75,00 ani. Durata
medie a vieții locuitorilor din mediul urban constituie 73,55 ani, cu 4,05 ani mai mult
decât în mediul rural.
Rata nupțialității constituie 7,3‰. Cei mai mulți bărbați care s-au căsătorit în 2011,
aparțin grupei de vârstă 25-29 ani (37,2%), iar femeile din grupa de vârstă 20-24 ani
(46,7%). Vârsta medie la prima căsătorie a fost de 26 ani pentru bărbați și 24 ani pentru
femei.
Aproximativ 80-85% din numărul căsătoriilor au fost încheiate de persoane celibatare,
restul de persoane divorțate sau văduve. Rata divorțialității este de 3,1‰. Peste 30%
din numărul divorțurilor reprezintă căsniciile de până la 5 ani.
Migrație
Articol principal: Emigrația din Republica Moldova.
În prezent Moldova se află în topul țărilor afectate de procesele migraționale. Migrația
are loc în două direcții: internă (de la sat la oraș) și externă (pentru muncă, scop
educațional, afaceri sau turism). Conform datelor statistice oficiale înregistrate circa
370.000 de emigranți (cifra neoficială constatând circa 800.000 de cetățeni) au plecat în
străinătate numai cu scopul angajării în câmpul muncii, iar volumul remitențelor în urma
migrației atinge proporții considerabile de 33%-37% față de PIB. [107][108] Peste 60% din
lucrează în Federația Rusă, datorită cheltuielilor relativ mici pentru deplasare, intrarea
fără viză, cunoașterea limbii ruse. Majoritatea celor plecați la lucru în Rusia provin din
mediul rural (64,6% din numărul total al acestora). Dintre țările UE cea mai populară
destinație este Italia, în care lucrează 18,3% din migranți.[109] Alte destinații importante
includ Ucraina, Portugalia, Franța, Spania și Grecia. Aproximativ jumătate din toți
migranții sunt angajați în construcție, restul în gospodăriile particulare ale cetățenilor,
servicii și comerț.[110]
Moldova este afectată și de fenomenul de exod intelectual, din cei care pleacă,
intelectualii reprezintă 18%. Această grupă de migranți este formată de ingineri, medici,
învățători, juriști și economiști.[111]
La începutul sec. XXI numărul imigranților, cei care s-au stabilit cu traiul permanent în
Moldova, constituie 1,2-2,7 mii persoane anual și repatriați 1,5-2 mii persoane/an. Cei
mai mulți imigranți au venit din Ucraina, Turcia, România, Rusia, Israel și alte state.
Majoritatea au imigrat cu scopul muncii și din motive familiare, restul pentru studii.
Jumătatea din repatriați provin din Rusia, un sfert le revine celor din Ucraina.
Religie
Articol principal: Religia în Republica Moldova.

Structura religioasă în 2014

      Ortodocși (90,13%)

      Baptiști (0,9%)

      Martorii lui Iehova (0,62%)

      Adventiști (0,32%)

      Penticostali (0,35%)

      atei (0,2%)

      nedeclarată (6,83%)

      Alte religii (0,65%)

Mănăstirea Căpriana

Tradițiile creștine din Moldova au rădăcini adânci și își au originea în secolele III-VIII,
conform unor teorii. La august 2007, pe teritoriul Moldovei activau 23 de culte religioase
înregistrate, care dețin în total 2319 părți componente (parohii, mănăstiri, instituții
teologice, misiuni etc). Cultele religioase cu cele mai multe părți componente
sunt: Mitropolia Moldovei (1281 părți componente), Mitropolia
Basarabiei (309), Uniunea Bisericilor Creștine Evanghelice Baptiste (273), Organizația
Religioasă a Martorilor lui Iehova (162), Adventiștii de Ziua a Șaptea (151), Cultul
Penticostal (40), Episcopia Romano-Catolică din Chișinău (33), Uniunea Bisericilor
Creștine Libere (Cultul Harismatic) (19), Eparhia Bisericii Ortodoxe Ruse de Rit
Vechi ș.a.[112][113]
Conform recensământului din anul 2014:

 De religie creștin-ortodoxă s-au declarat 2.528.152

persoane din populație, dintre care:
o Ortodocși aparținând de Mitropolia Chișinăului și a
întregii Moldove (subordonată Patriarhiei Moscovei) –
65%
o Ortodocși aparținând de Mitropolia
Basarabiei (subordonată Patriarhiei Române) – 25,2%
o Ortodocși aparținând direct de Biserica Ortodoxă
Rusă – 6,6%
Celelalte culte au un număr redus de adepți:

 Creștină Evanghelic Baptistă – 25.380 persoane;

 Martorii lui Iehova – 17.341 persoane;
 Biserica Penticostală – 10.049 persoane;
 Adventistă de Ziua a șaptea – 9.063 persoane;
 Creștini după Evanghelie – 4.812 persoane;
 Catolică - 2.745 persoane;
 Evanghelică de Confesiune Augustană (Luterană) – 2.291
persoane;
 Creștini de rit vechi (lipoveni) – 2.535 persoane;
 Islamism – 2.009 persoane;
 Iudaism – 584 persoane;
 Altă religie – 856 persoane;
 Agnostici – 427 persoane;
 Atei – 5.515 persoane;
 N-au declarat religia – 193 042 persoane.
Structura pe grupe de vârstă și sexe
Conform ultimelor 3 recensăminte, populația țării de sex feminin este dominantă. Astfel
în 2014 numărul persoanelor de sex feminin era 51,8%,în 2004 era de 51,9% din
populația totală, iar în 1989 de 52,3%. Numărul femeilor înregistrate la ultimul
recensământ a fost de 1.452.702 de persoane, depășind cu peste 100.000 numărul
bărbaților. Astfel, la 100 de persoane de sex feminin reveneau 93 de persoane de sex
masculin, față de 92,7 în 2004 și 91,2 în 1989.
În pofida faptului că scăderea numărului populației feminine în această perioadă a fost
mai mare decât cea a populației masculine, decalajul numeric între sexe s-a păstrat.
Femeile sunt mai numeroase după vârsta de 30 de ani. Aceasta se datorează supra-
mortalități masculine înregistrate la populația activă, mai ales a bărbaților de peste 40
de ani.[114]
În numărul total al populației țării, ponderea persoanelor cu vârsta de peste 60 ani
constituie 17,4%, crescând fata de 2004 când era 14,3%,constând o îmbătrânire
accentuata și accelerata a populației Republicii Moldova.
Populația ce se încadrează în categoria de vârstă aptă de muncă în 2004 (bărbați: de la
16 la 61 ani, femei: de la 16 la 56 ani) a înregistrat o pondere de 63,9 % din populația
totală, majorându-se cu 8,8 puncte procentuale față de 1989. Această majorare a fost
cauzată de completarea acestei categorii de populație cu persoane născute în anii
optzeci, caracterizați printr-un înalt nivel de natalitate și de majorarea vârstei de pensie
cu câte doi ani atât pentru femei, cât și pentru bărbați.
În Moldova se face evidentă accentuarea procesului de îmbătrânire demografică, în
primul rând, prin reducerea numărului persoanelor tinere cu vârsta sub 15 ani și,
concomitent, prin creșterea numărului populației vârstnice (de 60 de ani și mai mult).
Deși ritmul procesului de îmbătrânire în Moldova este mult mai înalt în comparație cu
cel din țările europene, totuși se află printre țările cu niveluri scăzute de îmbătrânire din
punct de vedere demografic.[114] În 1989 aceste categorii de populație constituiau
respectiv 29,6% (populația mai tânără de 15 ani) și 12,6% (populația mai bătrână de
60), iar în 2004 – 21,0% și 14,3% respectiv. La recensământul din 2004 au fost
înregistrate 97 persoane în vârstă de peste 100 de ani, 85 din acestea fiind femei, iar 79
persoane locuitori ai mediului rural. Procesele de îmbătrânire a populației sunt mai
pronunțate în mediul rural. Totodată, ponderea femeilor în vârstă de 50 ani și peste este
mai mare decât a bărbaților de aceeași vârstă. În totalul populației feminine persoanele
în vârstă de 50 ani și peste reprezintă 30,8%, pe când ponderea în rândul bărbaților
este cu 6% mai mică – 24,8%.[115] Evoluția procesului de îmbătrânire demografică a
populației este determinată, în primul rând, de scăderea ratelor de natalitate și
reducerea fertilității, cauzate de situația social-economică instabilă. [114][116]
Așezările umane
Articol principal: Listă de localități din Republica Moldova.
Populația Republicii Moldova pe medii (2017)[117]

      Urbană (42,7%)

      Rurală (57,3%)

Repartizarea teritorială a localităților este relativ uniformă datorită condițiilor naturale

prielnice. În 2017 populația rurală număra 2.034.100 persoane, [118] majoritatea în sate
mari și mijlocii de peste 2.000 locuitori fiecare. În total, în țară sunt 1612 localități rurale,
media de locuitori fiind de 1.286 de persoane/sat. [119]
În perioada postbelică Republica Moldova s-a caracterizat printr-o intensitate mare a
procesului de urbanizare. În anii 1950-1990 numărul populației urbane s-a mărit de 5,4
ori datorită migrației de la sate, repartizarea în orașe a specialiștilor alolingvi din
republicile unionale, natalității înalte etc. În ultimii 20 ani, populația urbană s-a micșorat
de la 47,4% în 1990 până la 40,9% în 2002, de aici crescând până la 42,5% în 2016.
[120]
 În prezent, Republica Moldova are unul dintre cele mai scăzute nivele de urbanizare
din Europa.
Orașele mici și mijlocii au pierdut din importanța lor din cauza unui șir de factori: crizei
economice, dezindustrializării, creșterea șomajului și reducerea venitului populației;
degradarea infrastructurii de utilități publice (drumuri, sisteme de apă și canalizare) din
cauza lipsei resurselor financiare pentru reabilitare; stoparea bruscă a prestării unor
servicii publice (asigurarea cu energie termică sau prestarea serviciilor de transport
public). Aceasta a favorizat reducerea populației urbane și “ruralizarea“ modului de viață
orășenesc.[121][122]
S-a menținut la un nivel înalt atractivitatea orașului Chișinău, în calitatea sa de capitală
și mare centru economic, politic și cultural, precum și într-o măsură mai mică orașul
Bălți. Astfel, peste 48,5% din populația urbană locuiește în Chișinău, iar dacă adăugăm
aici și mun. Bălți, atunci circa 60% din populația urbană a Republicii Moldova locuiește
în două orașe, în celelalte 63 orașe locuiesc circa 40% din locuitori. [121] Un impact
pozitiv în dezvoltarea celor două urbe a avut prezența unei infrastructuri dezvoltate,
forța de muncă califică, o piață de desfacere mai mare, care au atras investiții, în
special în capitală.[122]
Pe lângă problemele social-economice, există și impedimente politico-legislative.
Orașele, cu excepția mun. Chișinău și Bălți, au același statut ca și satele, unități
adminstrativ teritoriale de nivel I. Deși unele orașe, cum ar fi Ungheni, Orhei, Soroca,
Cahul ș.a., dispun de suficient potențial și pot influența zona rurală adiacentă
prevederile legale limitează aria lor de acțiune. De aceea, în prezent se discută și s-au
publicat proiecte privind acordarea statutului de municipiu unor orașe, reșediță de raion.
[121][122][123][124]
.
Principalele orașe
Articol principal: Lista orașelor din Republica Moldova.

Cele mai mari orașe din Republica Moldova

# Oraș Unitate administrativă Populație (2004; Popu

recensământ)[125] es
1 Chișinău mun. Chișinău 589.446 ▲
2 Tiraspol UTA din stînga Nistrului 144.199 ▼
3 Bălți mun. Bălți 122.669 ▲
4 Tighina UTA din stînga Nistrului 97.027 ▼
Chișinău
5 Rîbnița UTA din stînga Nistrului 53.648 ▼
6 Cahul r-ul. Cahul 35.488 ▲
7 Ungheni r-ul. Ungheni 32.530 ▲
8 Soroca r-ul. Soroca 28.362 ▲
9 Orhei r-ul. Orhei 25.641 ▲
Tiraspol
10 Dubăsari UTA din stînga Nistrului 23.650 ▲
11 Comrat UTA Găgăuzia 23.327 ▲
12 Ceadîr-Lunga UTA Găgăuzia 19.401 ▲
13 Strășeni r-ul. Strășeni 18.320 ▲
14 Căușeni r-ul. Căușeni 17.757 ▲
Bălți
15 Drochia r-ul. Drochia 16.606 ▲
Tighina 16 Slobozia UTA din stînga Nistrului 16.062 ▼
17 Edineț r-ul. Edineț 15.624 ▲
18 Vulcănești UTA Găgăuzia 15.462 ▲
19 Durlești mun. Chișinău 15.394 ▲
20 Hîncești r-ul. Hîncești 15.070 ▲
(▲▬▼ = față de anul precedent; Cu italic sunt marcate orașele din stînga Nistrului, sau c
 Creștere Creștere Creștere
An An An
economică economică economică
199 200 201
-7,5% +6,1% +6,4%
1 1 1
Economie 199
-29,0%
200
+7,8%
201
-0,7%
2 2 2
Articol principal: Economia Republicii
Moldova. 199 200 201
-1,2% +6,6% +8,9
3 3 3
După 1990, Moldova a intrat într-un
199 200 201
puternic declin economic, din care nu și- -30,9% +7,4% +4,6
4 4 4
a revenit decât în anul 2000. Ponderea
199 200 201
cea mai importantă în economie o deține -1,4% +7,5% -0,5%
5 5 5
sectorul agricol. Principalele produse
moldovenești sunt fructele, legumele, 199 200 201
-5,9% +4,8% +2,0
vinul și tutunul. Moldova importă petrol, 6 6 6
cărbune și gaze naturale, în principal din 199
+1,6%
200
+3,0%
201
+4,5
Rusia. 7 7 7
199 200
-6,5% +7,8%
8 8
199 200
-3,4% -6,5%
9 9
200 201
+2,1% +6,9%
0 0
Note:[127][128][129][130][131][132]
Bancnotă de 1 Leu moldovenesc

Construcția Terminalului petrolier de la

Giurgiulești, care urmează să mărească accesul Moldovei la piața internațională de
petrol și să micșoreze dependența sa energetică cronică față de Rusia, a fost finalizată
la sfârșitul anului 2006.
Ca parte a liberalizării ambițioase a economiei de la începutul anilor '90, Moldova a
introdus o monedă de schimb convertibilă, a liberalizat prețurile, a încetat acordarea de
credite preferențiale pentru firmele și companiile de stat, a început procesul de
privatizare, a eliminat controalele pentru exporturi și a înghețat dobânzile. Deși în
prezent se fac multe încercări de stimulare a investițiilor și dezvoltare a economiei, rolul
major în creșterea economică revine populației plecate peste hotarele republicii.
Datele Băncii Mondiale arată că o treime din PIB-ul țării este furnizat de moldovenii care
lucrează în străinătate (cca. 1,7 miliarde dolari legal). [133]
Cei mai mari investitori străini în Republica Moldova sunt: France
Telecom (Orange), TeliaSonera (Moldcell), Lafarge, Société Générale, Veneto
Banca, QBE, RosGosStrah, Bemol, Lukoil, GazProm, RAO
EES, Petrom, Rompetrol, BCR, Banca Transilvania, Alpha Bank
România, Südzuker, METRO AG, Raiffeisen Bank, etc.
Salariul mediu în Republica Moldova a înregistrat o creștere pozitivă constantă dupa
anul 1999, fiind de 5906 lei sau 298 euro in 2018.

Țara Salariul mediu (în euro) 2018

R. Moldova[134] 298

România[135] 966
Ucraina[136] 276

Rusia[137] 534

Economia a revenit la o creștere pozitivă de 2,1% în 2000 până la 7,5% în 2008. Deși
economia Moldovei este puțin integrată în economia mondială, consecințele crizei
financiare și economice au fost resimțite. Factorul, prin care s-a propagat criza în
Moldova, este legat de dependența țării de remitențele transmise de peste hotare, care
au scăzut în 2009 cu 30,0%, precum și de competitivitatea redusă a produselor
autohtone.[138]
În anul 2010 situația economico-financiară s-a stabilizat. PIB a crescut în termeni reali
cu 6,9%, exporturile au crescut cu 12.%, iar importurile cu 13,7%. Descreșterile
înregistrate în anul 2009 au fost recuperate în toate sectoarele, cu excepția producției
industriale, construcțiilor și a transporturilor.[139]
Actualmente, în Moldova își desfășoară activitatea 15 instituții financiar-bancare, dintre
care în 2010 9 erau cu capital străin. Sistemul bancar din Republica Moldova are o
pondere relativ mică a băncilor cu capital de stat. Ponderea statului în sistemul bancar
constituie 13,1% din totalul activelor, ponderea băncilor cu capital străin în totalul
activelor din sistemul bancar este de 41.5 %.[140]
Industrie
Articol principal: Industria Republicii Moldova.
Datorită caracterului agricol al țării cea mai dezvoltată ramură industrială este industria
alimentară. În Moldova se produc anual circa 550 - 600 mii tone de lapte, dintre care
aproximativ 28 % se achiziționează pentru procesare. Industria de prelucrare a laptelui
este reprezentată de 23 de întreprinderi, viabile fiind doar 12 întreprinderi, majoritatea
cărora se află în partea de nord a republicii.[141] Industriei zahărului din ultimii zece ani a
fost marcată prin venirea pe piață a concernului german Sudzucker care a achiziționat
pachetele de control în patru fabrici de zahăr –
din Drochia, Fălești, Dondușeni și Alexăndreni.[142] Producția anuală de zahăr se află în
scădere, a coborât de la 149,0 mii tone în 2006 până la 87,6 mii tone în 2011.
Republica Moldova este asigurată cu 4-5% de resurse energetice și de combustibil
proprii, restul fiind importate.[143] Principalul furnizor de carburanți este Federația Rusă,
urmată de Ucraina și România.[144] Gazul natural este principalul tip de combustibil în
balanța energetică a țării și cota lui în prezent constituie 42% (inclusiv gaz lichefiat).
Consumul de combustibil lichid (ex. benzină, motorină ș.a.) constituie 40% din volumul
total al resurselor energetice utilizate și consumul combustibilului solid (cărbunele și
lemnele) - mai puțin de 10%.[145][146]
Cea mai mare colecție de vinuri din Europa se afla in pivnițile de la Mileștii Mici (este inclusă în Guinness
World Records)

Balanța energiei electrice în Republica Moldova include producerea proprie plus

importul și consumul energiei electrice. Centrala electrică de la Cuciurgan (privatizată
de către grupul rus Inter RAO UES) asigură aproape 75% din consumul de 4,1 mlrd
kWh (anterior energia electrică era importată din Ucraina). [144] Producția internă a
constituie cca 1 miliard kWh, inclusiv 95% produsă la termocentrale, 4,9% la
hidrocentrale și 0,1 % la alte instalații[146]. În partea dreaptă a Nistrului funcționează 3
centrale electrotermice CET-1, CET-2 (în Chișinău) și CET-Nord (în Bălți) cu puterea
sumară electrică instalată 334,5 MW și capacitatea termica de 1.796 Gcal/h. [145]
[147]
 Rețelele electrice au o lungime totală de cca. 63,4 mii km, lungimea totală a
gazoductelor este de cca. 15,8 mii km, capacitatea de stocare a produselor petroliere
constituie 600.000 tone.[147]
Pentru a ameliora situația prezentă în sectorul energetic, Republica Moldova a aderat la
Tratatul Comunității Energetice în 2010 care prevede integrarea pieței energiei electrice
și a gazelor naturale la piețele energetice regionale din Europa de Sud-Est.[148][149]
O componentă importantă a sectorului industriei prelucrătoare al Republicii Moldova
este industria ușoară. Această ramură industrială cuprinde: fabricarea produselor textile
(articolelor tricotate și covoare); fabricarea articolelor de îmbrăcăminte; producția pieilor,
articolelor din piele și fabricarea încălțămintei (inclusiv fabricarea articolelor de voiaj și
de marochinărie). În industria ușoară își desfășoară activitatea aproximativ 330
întreprinderi, cu capitalul autohton, străin sau mixt. În total, la întreprinderile din
industria ușoară activează mai mult de 26 mii angajați. [150]
Agricultură
Articol principal: Agricultura Republicii Moldova.
Agricultura joacă un rol important în economia Moldovei și contribuie cu peste 16,2% la
PIB. Producerea și procesarea agricolă generează aproximativ 50% din veniturile
provenite din export. Peste 40,7% din suprafața totală de terenuri sunt în proprietatea a
390.380 de producători agricoli individuali.
Suprafața terenurilor cultivabile se estimează a fi de 1.483 mii de ha, ceea ce reprezintă
43,8% din suprafața republicii. Din suprafața totală cultivabilă, circa 60,6% sunt
destinate culturilor cerealiere (mai cu seamă grâu, care reprezintă 18,5% din terenul
arabil și porumb, care reprezintă 22,1%), floarea soarelui (25,7%) și furaje (5,2%).[151]

Transport și telecomunicații
Articol principal: Transportul în Republica Moldova.
Rețeaua de drumuri din Republica Moldova

Plasarea geografică a Republicii Moldova reprezintă un avantaj în dezvoltarea

transportului datorită căilor de tranzit ce traversează teritoriul țării, asigurând
schimburile comerciale dintre Est și Vest. Principalele mijloace de transport în
Republica Moldova sunt căile ferate 1.138 km (707 mile) și un sistem de autostrăzi
(12.730 km / 7.910 mile total, inclusiv 10.937 km / 6.796 mile de suprafețele pavate).
Transportul feroviar
Articol principal: Calea Ferată din Moldova.

Tren modernizat

Lungimea totală a căilor ferate este de 1.232 kilometri, inclusiv 1.218 km cu ecartament
larg (1524 mm) și 10 km - ecartament normal (1435 mm), densitatea rețelei de căi
ferate 8,4 km la 100 km.
Principalele noduri feroviare sunt Chișinău, Ungheni, Ocnița, Bălți și Basarabeasca.
Cele mai importante linii de cale ferată sunt: Razdel'naia (Ucraina) – Tighina-Chișinău –
Ungheni-Iași (România), parte din Coridorul IX al Rețelei Paneuropene de Transport
care leagă Europa de Est de Balcani; Ungheni – Bălți – Ocnița – Lipcani – Cernăuți
(Ucraina); Tighina – Basarabeasca – Reni (Ucraina).
Cantitatea de mărfuri transportate pe căile feroviare a scăzut de la 14 738,9 mii tone în
2004 până la 3 852,1 mii tone în 2010, înregistrându-se o ușoară creștere în 2011 cu
18,2%. Cea mai mare pondere în structura mărfurilor transportate au cereale și produse
de panificație, metale feroase și fier vechi, materiale de construcție și ciment etc. În
transportul de pasageri, de asemenea, s-a înregistrat o scădere de la 485,6 mii
pasageri în 2008 (max) până la 363,1 mii pasageri în 2011. Unicul operator în domeniul
transportul feroviar este întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova" (CFM),
cuprinzând 40 de subdiviziuni și 105 gări și stații, 154 locomotive diesel, 7940 vagoane
de marfă și 416 vagoane de pasageri.
În 2012, CFM și-a propus modernizeze trenurile și infrastructurii, [152] electrificarea căilor
ferate cu scopul majorării vitezei de tranzit pe calea ferată, planifică să construiască
linia de cale ferată Mărculești - Soroca, cu o lungime de 54 de kilometri, cu suport
financiar de la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare.[153] Primul tren
diesel, modernizat la Remar Pașcani în 2012, circulă pe linia Chișinău-Ungheni-Bălți-
Ocnița.[154]
Transportul aerian
Articol principal: Aeroportul Internațional Chișinău.

Un avion Airbus A320 al companiei Air Moldova

Transportul aerian a devenit în ultima decadă mult mai solicitate, numărul de pasageri
transportați a crescut de la 220,9 mii persoane în 2000 până la 700,4 mii persoane în
2011.[155] Flota aeriană civilă este alcătuită din 1924 aeronave din care 47,4% dețin
certificat de navigabilitate la zi. Parcul de aeronave este compus în proporție de 80%
din aeronave produse în fosta URSS, care în mare parte nu corespund standardelor
europene și Organizației Aviației Civile Internaționale. [156]
Pentru cursele regulate și cele internaționale există un singur aeroport: Aeroportul
Internațional Chișinău. Mai există 4 aeroporturi ce ar putea primi curse regulate însă
necesită investiții în infrastructură. Aeroportul din Tiraspol nu este sub controlul
administrativ al autorităților din Republica Moldova, Aeroportul Cahul este în proces de
certificare și doar aeroporturile din Bălți și Mărculești sunt operaționale, dar se folosesc
doar pentru curse neregulate și curse cargo ocazionale. [156][157]
În 2010, la Aeroportul Chișinău se efectuau zboruri internaționale și charter spre 28 de
destinații de către 4 companii naționale și 13 internaționale. Principalii operatori din
Republica Moldova sunt Air Moldova (45-50% din numărul total de pasageri), Moldavian
Airlines (2-3%), Tandem Aero (2%). Din transportatorii aerieni străini cei mai
reprezentativi sunt S7 Airlines, Turkish Airlines, Carpatair și Meridian Airways.[155][157]
Pe parcursul anului 2017 de către companiile aeriene naționale și străine au fost
transportați în total 2 744 465 pasageri cea ce reprezintă o creștere de 24,4% față de
perioada anului 2016 (2 206 266 pasageri).[158] Potrivit evoluției principalilor indicatori
economici ce caracterizează transporturile aeriene se constată tendința de creștere.
Transportul naval
Articol principal: Portul Giurgiulești.
Portul Giurgiulești

În Republica Moldova sunt două căi navigabile interne de importanță internațională

- Nistru (categoria E 90 - 03) și Prut (E 80 - 07). Nistru este navigabil pe o distanță
228 km de la portul Cetatea Albă (Ucraina) pâna la portul Tighina, Prutul – 407 km, de
la estuar până la or. Ungheni. De asemenea, Republica Moldova dispune de un sector
pe fluviul Dunărea, cu o lungime de 430 m.[159]
În anii '90, transportul naval din Republica Moldova a suferit o criză esențială. O bună
parte din flota fluvială a fost vândută sau predată la fier uzat. Ca urmare a conflictului
militar provocat de separatiștii transnistreni, cea mai mare parte a infrastructurii navale
de pe Nistru a fost distrusă.[160]

Sediul central al Moldtelecom

În acest moment autoritățile Republicii Moldova depun eforturi de creare a condițiilor

pentru reanimarea și dezvoltarea transportului naval intern. [160] Sunt necesare investiții
imense în schimbarea flotei și reamenajarea porturilor. În Republica Moldova există 5
porturi: Portul Internațional Liber Giurgiulești pe Dunărea; Portul Ungheni pe Prut; Portul
Fluvial Bender, Portul Fluvial Râbnița și sectorul de mărfuri Varnița, toate pe Nistru. În
2011, companiile de transport fluvial au transporta 149,1 tone de mărfuri și 122,6 mii
pasageri.[161] Serviciile de tranport fluvial sunt oferite de către Instituția Publică
”Căpitănia portului Giurgiulești”, Întreprinderea de Stat ”Portul Fluvial Ungheni”,
Întreprinderea de Stat ”Registrul Naval” și Întreprinderea de Stat ”Bacul Molovata”.
Dintre companiile private se evidențiază ÎCS ”Danube Logistics” SRL operatorul portului
Giurgiulești.[162]
Comunicații electronice
Autoritatea publică care reglementează activitatea în domeniul comunicațiilor
electronice și al tehnologiei informației este Agenția Națională pentru Reglementare în
Comunicații Electronice și Tehnologia Informației.[163]
Furnizorii de servicii electronice și comunicații trebuie să obțină autorizare generală din
partea Agenției Naționale pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia
Informației (ANRCETI), în baza unui Regulament elaborat și publicat în Monitorul
Oficial.[164] Acesta stabilește nomenclatorul tipurilor de rețele și servicii de comunicații
electronice supuse regimului de autorizare generală, modul de realizare a notificării
privind intenția furnizării de rețele și servicii de comunicații electronice și formularul
Declarației informative-tip, care include condițiile autorizării generale. [165]
În Moldova activează patru furnizori autorizați de telefonie mobilă: trei în
standardul GSM: Orange, Moldcell, Eventis Mobile și unul în standardul CDMA, Unité.
Încă un furnizor neautorizat activează pe teritoriul Transnistriei, Interdnestrcom. Rata de
penetrare a telefoniei mobile în 2013 a fost înregistrată de 120% sau 4.296.000 de
abonați (fără Transnistria).[166]
Pe piața de telefonie fixă activează: operatorul național Moldtelecom, dar și companii
private ca Sun Communications, Sicres ș.a.
În domeniul internetului, cei mai mari furnizori de Internet din țară
sunt: Moldtelecom, StarNet, Sun Communications, etc. În intervalul 2007–2011, viteza
de acces la internet în țară a crescut cu 690%, Moldova fiind pe locul doi în lume într-un
asemenea clasament.[167][168] Începând cu anul 2010 până în prezent Republica Moldova
se află pe poziții variabile în top 15 mondial al țărilor cu cele mai mari viteze la
internet.Estimările ANRCETI arată că în următorii ani serviciile de acces la Internet
mobil și la Internet fix vor continua să înregistreze cele mai mari rate de creștere în
sectorul comunicațiilor electronice, ele fiind principalele motoare de dezvoltare a acestui
sector.[169][170]
Notificarea realizată în condițiile Regulamentului privind regimul de autorizare generală
și eliberare a licențelor de utilizare a resurselor limitate pentru furnizarea rețelelor și
serviciilor publice de comunicații electronice, își produce în continuare efectele, cu
aplicarea drepturilor și obligațiilor prevăzute de Legea comunicațiilor electronice.

Arhitectură

Casă-muzeu în Dolna, Strășeni

Arhitectura Moldovei este influența de amplasarea geografică, de prezența anumitor

materiale de construcții (calcare, argile, lemn), de cultura statelor învecinate.
În Epoca Antică, teritoriul Moldovei făcea parte din statele geto-dacice, iar arhitectura
este reprezenată de cetățui defensive, case de locuit din carcasă din lemn, unsă
cu lut și văruită, acoperite în patru sau două pante.
În Evul Mediu, arhitectura se divesifică, apar lăcașuri de cult creștine,
cetățui, castele și cetăți, curți domnesti, prăvălii și instalații tehnice populare. Casele
locuitorilor erau simple, cu una sau două odăi, cu pereții construiți din nuiele și lut.
Casele erau acoperite cu stuf sau țiglă. În perioada domniei lui Ștefan cel Mare,
arhitectura se caracterizează prin individualizarea unui nou stil pentru Țara Moldovei.
Aceste se deosebește prin prezența elementelor arhitecturale de influență străină, ce se
îmbina cu tradiția locală. Are loc îmbinarea arhitecturii bizantin-orientale cu cea
occidentală. Majoritatea edificiilor construite în acele vremuri se caracterizează printr-o
arhitectură de model popular românesc combinat cu elemente decorative de
factură gotică și bizantină.
S-au reconstruit principalele cetăți menite să apere țara, în special a celor de pe
Nistru: Hotin, Soroca, Tighina, Cetatea Albă. S-au fortificat și cetățile din interiorul
țării: Baia, Chilia, Neamț, Roman, Suceava (toate fiind astăzi pe teritoriul Moldovei
din România).
În a doua jumătate a secolului al XV-lea, s-au construit peste 40 de lăcașuri noi de
închinare. Bisericile moldovenești sunt construite în plan triconc (formă trifoidală, de
la trifoi). Ele se deosebesc prin faptul că au mai puține ferestre și metereze, iar
influențele stilului gotic se remarcă la forma ușilor și ferestrelor, iar picturile pereților
interiori și exteriori le aseamănă cu bisericile bizantine din Grecia, Serbia sau Bulgaria.
[171]

În perioada modernă, după anexarea Basarabiei la Imperiul Rus, se edifică clădiri

administrative, financiar-bancare, întreprinderi industriale, spații comerciale, instituții de
învățământ, case de raport, teatru, restaurante. Planificarea noilor teritorii urbane a
vechilor orașe și a localităților nou fondate are loc cu utilizarea sistemului ortogonal cu
cartiere rectangulare, specifice arhitecturii neoclasice rusești, cu străzi largi rectilinii,
care se intersectau sub un unghi drept. În prima jumătatea a secolului al XIX-lea, se
alcătuiesc planurile urbanistice pentru mari orașe ale regiunii - Chișinău, Bălți, Soroca,
Bender, Cahul.
În perioada sovietică, construcția clădirilor se realizează în stilul realismului socialist.
Până la sfârșitul anilor 1950, în arhitectura monumentală din orașele RSS
Moldovenești se utilizau așa numitul stil empir sovietic sau stalinist, decorat cu forme și
ornamente din moștenirea istorică locală. În a doua perioadă, care a urmat după decizia
privind surplusul de plasticitate în arhitectură, formele spațiale ale clădirilor, cu excepția
celor monumentale, au fost simplificate, manifestând structură constructivă. Această
situație a durat câteva decenii, arhitectura fiind limitată la repetarea unor soluții spațial-
volumetrice considerate optime pentru diverse tipuri de clădiri: publice, locative,
industriale, etc. Complexele locative, noi apărute în această perioadă, nu se deosebesc
de cele ale altor orașe de pe cuprinsul URSS.[172]

Cultură

Mihai Eminescu, născut la Botoșani, este un poet național atât al României cât și al Republicii Moldova

Articole principale: Cultura Republicii Moldova și Lista celor mai importanți moldoveni.

Cultura Republicii Moldova prezintă o paletă largă de activități culturale:
literatura, teatrul, muzica, artele plastice, arhitectura, cinematografia, radiodifuziunea
și televiziunea, arta fotografică, designul, circul, arta populară, arhivele și bibliotecile,
editarea de cărți, cercetarea științifică, turismul cultural și altele.
Activitatea concertistică academică este asigurată de trei instituții concertistice:
Filarmonica Națională ”Serghei Lunchevici” (2 săli de concert, orchestră simfonică,
capelă corală, ansamblu de muzică populară); Sala cu Orgă (orchestră de cameră și
cor de cameră); Palatul Național (Organizația Concertistică și de Impresariat „Moldova-
Concert”: formații artistice de muzică și dansuri populare, de muzică ușoară).
Folclorul în Republica Moldova are o puternică bază de origine daco-latină și cuprinde
un sistem de credințe și obiceiuri populare, concretizate în muzică și dans, în poezia
și proza orală, mitologie, ritualuri, teatru popular etc. Acest patrimoniu cultural, în
ansamblul manifestărilor sale, constituie un domeniu amplu, de o valoare deosebită, al
artei naționale, care nu numai a precedat formele ei culte, ci a și continuat să se
dezvolte în epoca modernă, asigurînd culturii profesioniste substanța originalității ei
etnice.
Republica Moldova are un total de 22 instituții de spectacol: 18 teatre dramatice,
un teatru de operă și balet, un teatru etno-folcloric și 2 teatre de păpuși. 17 teatre sînt
situate în capitala țării și 5 în alte localități. Cele mai importante teatre participă cu
succes la festivaluri în străinătate, organizează festivaluri internaționale acasă,
întreprind turnee în Franța, Italia, SUA, Rusia, Japonia, China, România, în alte țări.
Patrimoniu cultural

Palatul Național „Nicolae Sulac”

Patrimoniul cultural al Republicii Moldova reprezintă o totalitate de valori și bunuri

culturale (materiale și spirituale, mobile și imobile) de importanță locală, națională și
mondială, constituite pe parcursul istoriei: situri arheologice, case de
locuit, conace, cetăți, mănăstiri și biserici, lucrări de artă monumentală, monumente și
instalații tehnice, ansambluri de construcție – piețe, străzi, cartiere, sate și centre
urbane sau zone etnografice cu arhitectură tradițională. Actualmente, în republică are
loc reconsiderarea atitudinii societății față de patrimoniul cultural și natural, față de
diversitatea expresiilor culturale.[173]
Patrimoniul cultural mobil este deținut de către peste 100 de muzee din țară, dintre care
5 muzee și 7 filiale sînt subordonate direct Ministerului Culturii și Turismului, iar 66 –
organelor administrației publice locale. Fondurile acestora conțin circa 800.000 piese de
patrimoniu ce țin de istoria și cultura națională și cea universală.
Patrimoniul arheologic al Republicii Moldova este bogat în opere de artă de o vechime
considerabilă. Au fost depistate mostre de sculptură încă din perioada paleoliticului
tîrziu. Ceramica culturii Cucuteni din perioada eneolitică este atestată în mai multe
localități ale Republicii Moldova și posedă valențe artistice incontestabile, prezentînd o
întreagă mitologie în imagini.
Mass-Media
Articol principal: Mass media în Republica Moldova.
Vezi și: Listă de canale de televiziune în limba română și Listă de ziare din Republica
Moldova.

Radio Basarabia în 1940

Primul post de radio din Chișinău, Radio Basarabia, a fost inaugurat oficial pe 8

octombrie 1939, prin transmiterea liturghiei de la Catedrala Mitropolitană.[174] Prima
televiziune, TV Moldova 1, și-a început emisia pe 30 aprilie 1958.
Mass-media din Republica Moldova s-a dezvoltat în perioada post-sovietică. După
declararea independenței, situația pieței media din Moldova era dezastruoasă atunci.
Presa moldovenească era constituită numai din televiziunea națională (moștenită de
la URSS), alte 2 canale ale societății naționale de radiodifuziune, mai multe posturi de
radio, precum și câteva ziare. Situația s-a schimbat însă, în bine, începând cu mijlocul
anilor 90' când se lansau primele televiziuni private. Astăzi piața media este dominată
de posturi de televiziune regionale cât și de canale cu difuzare în limba română și mai
ales în rusă.
Conform unor documente semnate la Geneva în 2006, Moldova își pune ca scop să
treacă complet la televiziunea digitală, suspendând toate semnalele în analog pe tot
teritoriul țării după noaptea zilei de 17 iunie 2015, asigurând populația țării cu
echipamente corespunzătoare de recepție.[175]

Mâncare și băutură
Articol principal: Bucătăria moldovenească.
Articol principal: Vin moldovenesc.

Un vas popular moldovenesc de rulouri de varză umplute (sarma), însoțit de varză și mămăligă.

Bucătăria moldovenească este similară cu cea din vecinătate, a României și a fost

influențată de elemente de bucătărie rusă, turcă și ucraineană. Principalele feluri de
mâncare includ carne de vită, carne de porc, cartofi, varză și o varietate de cereale.
Băuturile alcoolice populare sunt divine (brandy din Moldova), bere și vin local.

Muzică
Zdob și Zdub participă la Concursul Muzical Eurovision 2011.

Printre cei mai proeminenți compozitori ai Republicii Moldova sunt Gavriil

Musicescu, Ștefan Neaga și Eugen Doga.
În domeniul muzicii pop, Moldova a prezentat trupa O-Zone, care a devenit proeminentă
în 2003, cu melodia lor „Dragostea Din Tei”, care a trecut prin mai multe noutăți
notabile. Moldova participă la Concursul Muzical Eurovision din 2005. O altă trupă
populară din Moldova este Zdob și Zdub care a reprezentat țara la Concursul Muzical
Eurovision 2005, atunci sau plasat pe locul 6.
În mai 2007, Natalia Barbu a reprezentat Moldova la Helsinki la Concursul Muzical
Eurovision 2007, cu intrarea sa „Fight”. Natalia a intrat în finală cu o marjă foarte mică.
A ocupat locul 10 cu 109 de puncte. Apoi, Zdob și Zdub au reprezentat din nou Moldova
în Concursul Muzical Eurovision 2011, amplasînduse pe locul 12.
SunStroke Project cu Olia Tira a reprezentat țara la Concursul Muzical Eurovision
2010 cu melodia „Run Away”. Performanțele lor au câștigat notorietatea internațională
datorită dansului lui Serghei Stepanov, saxofonistul trupei. El a fost denumit în mod
corespunzător „Epic Sax Guy”. Proiectul SunStroke a apărut din nou în intrarea
Eurovision „Hey Mama”, care a ajuns pe locul al treilea în anul 2017. [176]
Printre cei mai proeminenți muzicieni clasici din Moldova se numără Maria Bieșu, una
dintre cele mai importante soprane din lume și câștigătorul concursului internațional
japonez; pianistul Mark Zeltser, câștigătorul concursului național URSS, concursul
Margueritte Long din Paris și concursul Busoni din Bolzano, Italia.
Tradiții

Mărțișorul se poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii

Republica Moldova este o țară europeană cu o îndelungată istorie în cadrul statului

românesc (medieval și pre-modern) Moldova, populată preponderent de moldoveni
(români), dar și de
diverse etnii precum ucraineni, bulgari, găgăuzi, ruși, evrei, germani, cehi etc. Aici s-au
păstrat multe tradiții multiseculare care se regăsesc și în jumătatea vestică a Moldovei
și în restul României, cu elemente comune popoarelor creștine din estul Europei.
Multe evenimente tradiționale moldovenești reprezintă un amalgam de elemente
caracteristice calendarului agricol, păstoresc, religios și civil, amestec, care în Moldova
s-a transformat într-un permanent izvor de bunavoință, căldură și ospitalitate.
Oaspeții Moldovei în timpul sărbătorilor pot participa la un șir de evenimente culturale:
concerte („Mărțișor”, „Cireșar”, „Invită Maria Bieșu” etc.), teatre („Bitei” etc.), parade și
manifestări de masa de Ziua Independenței, „Limba Noastră”, hramurile orașelor și
satelor etc. Zilele roadei sunt marcate în orasele și satele noastre prin iarmaroace
tradiționale. În timpul acestor evenimente turiștii străini pot cunoaște îndeaproape
folclorul, costumele tradiționale, piesele de artizanat, etc.
Apar multe tradiții cu caracter familiar: cumetriile, nunțile, petrecerile etc., care în sate s-
au transformat în adevărate spectacole cu mulți oaspeti și daruri. Tradiționale în
Moldova sunt șezătorile în zilele de iarnă cu cântece de lăutari și dansuri. În mare parte,
sărbătorile din Republica Moldova și cele din România, sunt identice.

Educație
Articol principal: Educația în Republica Moldova.
În Moldova funcționează peste 3000 instituții de învățământ, la care sunt angajate circa
47 100 de cadre didactice. În ultimii 15 ani învățământul din Moldova a fost supus unei
reformări care continuă și în prezent.[177]. Conform datelor recensământului populației
din anul 2004, rata alfabetizării era de 99,87%.
Sistemul educațional din dreapta Nistrului și din Transnistria diferă, cel din urmă urmând
modelul rusesc. Actele de studii din învățământul secundar, secundar-profesional,
mediu de specialitate și universitar eliberate în UTA din Stânga Nistrului, cu excepția
specialităților de profil medical, militar și cele ce țin de protecția ordinii publice și
securității statului, sunt recunoscute de către oficialitățile din Chișinău. Posesorii acestor
diplome pot continua studiilor la nivelurile următoare, precum și la se angaja în câmpul
muncii, pe tot cuprinsul țării.[178]
Învățământ preșcolar
În ultimii ani s-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește înrolarea copiilor
în instituțiile preșcolare. În 2011 numărul grădinițelor era de 1400, cu 19% mai mult
decât în 2000, frecventate de 135427 copii. În 2006, în jur de o treime din copii din
mediul urban și mai mult de jumătate din copii în vârstă de 1-6 (7) ani nu frecventau
grădinița. Această situație se datorează plecării părinților peste hotare, lipsa grădinițelor
în mediul rural, lipsa locurilor la grădinițele existente. Însă rata brută de cuprindere în
învățământul preșcolar a crescut de la 66,1% în anul 2004 până la 81,8% în 2011.
Cuprinderea copiilor mai mari de 5 ani în instituțiile preșcolare atinge cote mai înalte, iar
copiii în afara sistemului rămân în proporție de 10-15% la nivel de republică. [179]
Gimnaziu în Onițcani, Criuleni

Învățământ primar și secundar general

Învățământ primar și secundar general 1460 de instituții, inclusiv 83 școli primare, 829
de gimnazii, 497 de licee și 3 școli primare. Liceele includ în activitatea sa și nivelurile
primar și gimnazial. Numărul de elevi încadrați în învățământul primar și secundar
constituie 381.418 persoane (2011/2012), 79,3 % își desfășoară studiile în limba
română, 20,2% în limba rusă și 0,2% în altă limbă. Gradul de înrolare variază în limite
reduse și este în jur de 88%. Accesul redus determinat de distanțele lungi până la
instituțiile relevante de învățământ și lipsa mijloacelor de transport constituie contribuie
la ratele joase de înmatriculare în regiunile îndepărtate care nu au propriile lor școli și la
abandonul timpuriu. O treime din absolvenții gimnaziilor optează pentru studii
secundare profesionale și colegii, restul continuă studiile la licee. Peste 80% din
absolvenții liceelor manifestă interes pentru universități.
Majoritatea instituțiilor de învățământ secundar general în Transnistria o constituie
școlile medii cu trei niveluri: primar (clasele I-IV), secundar inferior (clasele V-IX) și
secundar superior (clasele X-XI). De asemenea există și un număr redus licee și
gimnazii, dar diferă radical de cele moldovenești. Rețeaua de instituții de învățământ
preuniversitar de stat din zona transnistreană include 192 instituții de învățământ
general preuniversitar cu un efectiv de peste 92.500 elevi și circa 7.000 cadre didactice.
Învățământ secundar profesional și mediu de specialitate
Sistemul de învățământ secundar profesional și mediu de specialitate este constituit din
23 de școli de meserii, 49 de școli profesionale, 2 licee profesionale și 46 de colegii.
Școlile de meserii și profesionale sunt frecventate peste 20 000 de persoane, dintre
care 85,1% în limba română și 14,9 în limba rusă. Cele mai solicitate meserii sunt
lăcătuș repararea automobilelor, bucătar, tencuitor, electrogazosudor-montator,
operator calculatoare electronice, croitoreasă, tâmplar etc. În colegii își fac studiile
peste 31000 de elevi, 85,7% în limba română și 12,8 în limba rusă. Numărul mai mare a
elevilor este înregistrat la specialitățile din domeniile industrie, învățământ, ocrotirea
sănătății, economie etc.
În regiunea transnistreană învățământul profesional primar este asigurat de 8 licee și o
școală profesională; iar instruirea profesională medie este realizată de – 7 tehnicumuri,
2 tehnicumuri-sovhoz, 5 colegii și și 2 școli profesionale.
Învățământ superior

Clădirile Universității Pedagogice „Ion Creangă” din Chișinău

Învățământul superior se realizează în 2 cicluri de studii, studii superioare de licență, cu

o durată de 3-4 ani și studii superioare de masterat cu o durată de 1-2 ani. Învățământul
profesional superior în Transnistria este organizat în două niveluri: nivelul I – pregătirea
bacalaureaților (bacalavriat), cu durata de cel puțin 4 ani și nivelul II – pregătirea
specialiștilor, cu durata de cel puțin 5 ani, și pregătirea magiștrilor, cu durata de cel
puțin 6 ani.
Rețeaua învățământului superior se compune din 31 de instituții, inclusiv 17 de stat
subordonate mai multor ministere și 14 instituții private. Instituțiile universitare (inclusiv
filialele) sunt amplasate în Chișinău (26), Bălți (3), Cahul (1), Taraclia (1) Comrat (1), la
care se adaugă și instituțiile transnistrene din Tiraspol (6), Tighina (1) și Râbnița (1).
Instituțiile de învățământ superior din partea stângă a Nistrului nu sunt acreditate de
Ministerul Educației al Republicii Moldova.
Studiile universitare au devenit din ce în ce mai accesibile, iar limitările de vârstă au fost
excluse. Popularitatea învățământului superior este înaltă, comparativ cu numărul mult
mai mic al persoanelor care își fac studiile în învățământul secundar profesional și
mediu de specialitate. La universitățile din Moldova învață peste 10300 de studenți,
circa 90 mii la Ciclul I și 14 mii la Ciclul II. Sistemul universitar asigură pregătirea
specialiștilor la circa 170 de specialități. Din numărul total de studenți 20% învață la
profilul juridic; 24,2% la profilul economic; 2,92 % la medicină.[180] Abiturienții
transnistreni preferă instituțiile din regiune, circa 60%, alți 20% vin la Chișinău și Bălți,
restul pleacă în Ucraina sau Rusia.[181].
În 2005 Republica Moldova a aderat la Procesul Bologna și a început reforma
învățământului superior care în prezent stagnează, persistă o serie de neclarități legate
de școlile doctorale, alegerea disciplinelor opționale, însăși sistemul de credite
funcționează cu deficiențe, programele de studii rămân a fi foarte teoretizate, ponderea
orelor practice nefiind suficientă pentru a achiziționa abilitățile profesionale necesare,
lipsa unei corelări dintre cererea pieței forței de muncă și oferta educațională. [182]

Sport

„Sportul național Trânta”, timbru moldovenesc din 1999.

Articol principal: Sportul în Republica Moldova.

Sportul național în Republica Moldova este trânta. Totuși cel mai popular sport din țară
este fotbalul. Cu toate astea, pe plan internațional reprezentanții Republicii Moldova nu
au reușit mari performanțe, echipa națională de fotbal a Republicii Moldova nereușind
să se califice la niciun turneu al Campionatului Mondial sau Campionatul European de
Fotbal. La nivel de club, cele mai mari performanțe le-a înregistrat FC Sheriff Tiraspol,
care a ajuns de trei ori în grupele Europa League, realizând asta în sezoanele 2009–
10, 2010–11 și 2013–14 2017-2018.
Alte sporturi populare în țară sunt în general sporturile de forță și atletică grea, cum ar
fi boxul, halterele, judo, luptele greco-romane, kickboxingul ș.a. Tot în aceste genuri
Republica Moldova a obținut și cele mai mari performațe ale sale, prima mare
performanță fiind medalia de aur a lui Tudor Casapu la haltere, obținută la Jocurile
Olimpice de vară din 1992 de la Barcelona.[183] Tot Tudor Casapu a mai cucerit pentru
Republica Moldova medalii de bronz la Campionatele Europene și Mondiale de haltere
din 1991.[184] Cu puțin timp mai devreme, în 1988, înainte ca Moldova să obțină
independența, un alt moldovean devenise campion olimpic. E vorba de Nicolae
Juravschi, care fiind în componența echipei URSS a câștigat medalia de aur la
proba caiac-canoe la Jocurile Olimpice de vară din 1988 din Seul, Coreea de Sud.[185]
Printre rezultatele mai recente, Veaceslav Gojan, a devenit medaliat cu bronz la box
la Jocurile Olimpice de vară din 2008 de la Beijing. Iar surorile Zalina și Marina
Marghieva s-au clasat în multiple rânduri pe podium la Campionatele Mondiale și
Europene la aruncarea discului și aruncarea ciocanului.
Mai slab dezvoltate sunt sporturile de masă și de sală. Astfel, genuri
ca biliardul sau pokerul sunt practicate doar la nivel de amatori, nu și profesionist.
Totuși, în șah, Republica Moldova are câțiva maeștri internaționali, printre care pot fi
menționați Viorel Iordăchescu și Viorel Bologan. De asemenea sunt slab dezvoltate
sporturile de iarnă. În ultimii ani Republica Moldova a naturalizat o serie de sportivi
străini pentru a reprezenta țara la probele de iarnă pe plan internațional. La sfârșitul
anilor 2000, un om de afaceri moldovean a fondat clubul de hochei pe gheață Platina
Chișinău, care devenit campioana României la juniori. Ulterior echipa a fost transferată
în campionatul Rusiei, unde însă nu s-a remarcat. Echipa își joacă meciurile de acasă
pe patinoarul din Tiraspol, urmând ca în 2014/15 să fie deschis un patinoar modern
lângă Chișinău.

Sănătate
Articol principal: Sănătatea în Republica Moldova.

Spitalul Clinic Municipal Bălți

În urma reformării, în perioada 1998 – 2009, rețeaua spitalicească a fost redusă de la

276 de spitale cu o capacitate de 42000 de paturi până la 82 de unități cu capacitatea
de 20500 de paturi. În 2010 sistemul de sănătate cuprindea 34 de spitale raionale, 10
spitale municipale (în Chișinău și Bălți), 18 spitale de nivel republican și 10 spitale
private. Continuă să existe servicii de sănătate paralele, organizate de alte
ministere Ministerului Apărării, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului
Justiției, Ministerului Transportului și Poliția de frontieră, în total 10 spitale și 91 instituții
de ambulator. Asigurarea populației cu paturi este de 5,6 la 1000 de locuitori. Peste
50% din spitale (16 spitale republicane, 9 spitale municipale, 8 spitale departamentale și
8 spitale private) cu o capacita cu o capacitate de 9369 de paturi, sau 46,8% din
numărul total de paturi, se află în municipiul Chișinău. [186]
Rețeaua de asistență medicală primară constă din patru tipuri de prestatori: Centrele
Medicilor de Familie (în baza policlinicilor raionale din trecut); Centre de Sănătate
Rurale, Oficii ale Medicilor de Familie (în baza punctelor medicale rurale din trecut); și
Puncte Medicale pentru asistenții medicilor de familie (felceri) care acoperă sate/regiuni
cu o populație mai mică de 1000.[187]
Serviciile de asistență medicală urgentă sunt presate de Centrul Național Medicină de
Urgență divizat 5 zone autonome – Chișinău, zona Centru, zona Nord, zona Sud și
Gagauzia. În afară de cele patru stații zonale de asistență urgentă există 41 substații și
84 puncte de asistență medicală.
În 2004 a fost introdus sistemului de Asigurări Medicale Obligatorii, bazat pe
contribuțiile obligatorii ale populației angajate în cîmpul muncii și a patronilor. Fondurile
colectate prin intermediul sistemului de asigurări medicale obligatorii sunt automat
divizate în patru sub-fonduri: Fondul Principal (94%), Fondul de rezervă, Fondul de
Prevenire și Fondul de Administrare. În 2006, 52% din Fondul Principal au fost alocate
asistenței spitalicești; 31% – asistenței primare; 9% – asistenței urgente; 6,5% –
asistenței specializate de ambulator; 1,4% – asistenței medicale înalt performante și
0,1% – asistenței medicale la domiciliu.

Turism
Articol principal: Turismul în Republica Moldova.

Satul Trebujeni de-a lungul Răutului

Deși are o suprafață mică, Republica Moldova dispune de un considerabil potențial

turistic, reprezentat, întâi de toate, de aspectul geomorfologic al teritoriului – o
neobișnuită diversitate de rezervații peisagistice sau landșafturi naturale și monumente
geologice unice, de valoare europeană și mondială. Formele prioritare ale turismului
practicate în ultimul deceniu în Republica Moldova sunt turismul rural, vitivinicol,
cultural, de sănătate și frumusețe.
Începând cu anul 1998, numărul străinilor veniți în Republica Moldova s-a aflat pe o
pantă ascendentă, atingând 25 000 în 2004, majoritatea proveniți
din Rusia, Ucraina și România. Totodată, numărul moldovenilor plecați peste hotare
în 2004, aproape că s-a dublat față de anul 1997, depășind cifra de 67 000. Dintre
aceștia, cei mai mulți au vizitat Ucraina, Ungaria, Turcia, România sau Bulgaria.[188]
Pe 1 iunie 2006, în cadrul unei conferințe internaționale, Organizația de Promovare a
Exportului din Moldova (OPEM) a anunțat finalizarea proiectului de creare a brandului
Republicii Moldova, care va fi prezentat peste hotare cu sloganul „Discover us”. Brandul
Republicii Moldova va fi prezentat în șapte state: România, Italia, Germania, Regatul
Unit, Elveția, Franța și Polonia.[189]

Turismul rural
Comunitățile agricole și pitoreștile noastre sate pot oferi diferite servicii turiștilor care
doresc să se odihnească în sînul naturii:
  Cazare în case tradiționale de tip rural;
 Posibilitatea de încadrare în activități și preocupări rurale;
 Familiarizarea cu folclorul, distracțiile și tradițiile locale;
 Familiarizarea cu meșteșugurile practicate în localitatea
dată, precum și posibilitatea de participare a doritorilor la
procesul meșteșugăritului;
 Posibilitatea de procurare a produselor meșteșugărești.
Turismul vitivinicol
Podgoriile moldovenești, de asemenea, constituie un important obiectiv turistic din
sectorul rural. De secole, în Moldova s-au format bogate tradiții de cultivare a viței de
vie și de producere a vinului. În prezent, în țară funcționează 142 fabrici de vinuri. 23
dintre acestea dispun de condiții și experiență în ceea ce privește primirea vizitatorilor.
Aici turiștii au posibilitatea de a lua cunoștință de tehnologia producerii vinurilor, de a
urmări cum sînt îmbuteliate și, desigur, de a gusta produsul finit. Prin calitatea lor, multe
dintre vinurile produse în țara se bucură de o bună reputație pe plan internațional.

Sărbători oficiale

Plăcinte moldovenești, imagine de Ion Chibzii, anii '80.

 1 ianuarie – Revelion[190];
 7 și 8 ianuarie – Nașterea lui Iisus Hristos (Crăciunul pe stil
vechi);
 8 martie – Ziua internațională a femeii;
 Prima și a doua zi de Paști conform calendarului
bisericesc (dată variabilă)
 Ziua de luni la o săptămână după Paști (Paștile
Blajinilor; dată semi-variabilă; depinde de data Paștelui
propriu-zis)
 1 mai – Ziua internațională a solidarității oamenilor muncii;
 9 mai – Ziua comemorării victimelor celui de-Al Doilea
Război Mondial[191] și Ziua Europei[190]
 27 august – Ziua Independenței[192];
 31 august – Sărbătoarea „Limba noastră”[193];
 25 decembrie – Naștererea lui Isus Hristos (Crăciunul pe
stil nou)[194].
Note
1. ^ Textul Declarației de Independență prevalează în raport cu textul
Constituției (Sesizările nr. 8b/2013 și 41b/2013 referitoare la Articolul
13 al Constituției RM. – „Limba de stat, funcționarea celorlalte limb.
Alin.(1) «Limba de stat a Republicii Moldova este limba
moldovenească, funcționând pe baza grafiei latine»”.) Curtea
Constituțională a Republicii Moldova. Accesat la 5 decembrie 2013.
2. ^ „Chișinău Recognizes Romanian As Official Language”.  Radio Free
Europe/Radio Liberty. Associated Press. 5 decembrie 2013. Accesat
în  6 decembrie 2013.
3. ^ Roudik, Peter (23 decembrie 2013). „Moldova: Romanian
Recognized as the Official Language”. Law Library of Congress.
Accesat în  13 iunie 2014.
4. ^ Limbile găgăuză și rusă sunt de asemenea oficiale în Găgăuzia, iar
rusa și ucraineana sunt oficiale în Transnistria.
5. ^ „BNS:Official estimate”.
6. ^ „BNS:Official estimate (pg.8)”  (PDF).
7. ^ a b c d „GDP, PPP (current international $) - Moldova -
Data”. data.worldbank.org.
8. ^ . United Nations Development
Programme  http://hdr.undp.org/en/content/2019-human-development-
index-ranking. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
9. ^ . The World
Bank  https://data.worldbank.org/indicator/SI.POV.GINI. Lipsește sau
este vid: |title= (ajutor)
10. ^ Horia C. Matei; Silviu Neguț; Ion Nicolae (2005).  Enciclopedia
Statelor Lumii. București: Editura Meronia. p.  323. ISBN 973-8200-
94-6.
11. ^ „Pagina Oficială a Republicii Moldova în rețeaua
Internet”.  moldova.md.
12. ^ Valentina Ursu (18 iunie 2013). „Ce beneficii aduc Moldovei cei 430
de metri de ieșire la Dunăre?”. Radio Europa Liberă. Arhivat din
originalul de la  29 martie 2014.
13. ^ „Tur.md - Despre Moldova”.
14. ^ Denisa Miron (25 aprilie 2015). „Regimul separatist de la Tiraspol
interzice unui europarlamentar român accesul în Transnistria”. Știri pe
surse.
15. ^ Regimul separatist din Transnistria a anunțat MOBILIZAREA
parțială evz.ro
16. ^ „Moldova-EU Action Plan Approved by European Commission”.
moldova.org.  14 decembrie 2004. Accesat în 2 iulie 2007.
17. ^ Scribd - Geografia de Strabon, pag 22 - Accesat la data de
15.03.2009
18. ^ Herodotus - The Ancient History of Herodotus By Herodotus, pag.
213–217, Derby & Jackson.
19. ^ „Neamul tracilor este cel mai numeros din lume, după acel al inzilor.
Dacă ar avea un singur cârmuitor sau dacă tracii s-ar înțelege între ei,
el ar fi de nebiruit și cu mult mai puternic decât toate neamurile după
socotința mea... Tracii au mai multe nume, după regiuni, dar
obiceiurile sunt cam aceleași la toți, afară de  geți, trausi și de acei
care locuiesc la nord de crestonai.” - Herodot, Istorii, V, 3.
20. ^ „Europa celor 27 - Bun venit Bulgariei și României”  (PDF). Uniunea
Europeană. Accesat în  15 martie 2009.
21. ^ Learn Romanian - Istoria României - Accesat la data de 15.03.2009
22. ^ Matley, Ian (1970).  Romania; a Profile. Praeger. p.  85.
23. ^ Giurescu, Constantin C. (1972). The Making of the Romanian
People and Language. Bucharest: Meridiane Publishing House.
pp. 43, 98–101,141.
24. ^ „Cel dintâi și cel mai mare dintre regii din Tracia” - Inscriptia
cetățeanului grec Acornion din Dionysopolis.
25. ^ Observatorul - Publicat in Toronto, Canada - România, stâlp oriental
al latinității - Accesat la data de 01.05.2009
26. ^ Dacia - Dacia în timpul lui Burebista - Accesat la data de 15.03.2009
27. ^ MAE - Istoria României - Accesat la data de 15.03.2009
28. ^ Hadrian Daicoviciu, Dacii - Capitolul III - Burebista, Editura pentru
Literatură, București, 1968.
29. ^ Buresbita and his time - Ion Horațiu Crișan, Bibliotheca Historica
Romaniae, Bucharest, 1978
30. ^ România, istorie - Despre România - Accesat la data de 15.03.2009
31. ^ Istoria Daciei - Dacia între Burebista și Decebal - Accesat la data de
15.03.2009
32. ^ Mică enciclopedie de istorie universală - pag. 284 - Marcel D. Popa,
Horia C. Matei - Editura Politică, București, 1988.
33. ^ De Imperatoribus Romanis - An Online Encyclopedia of Roman
Emperors - Battle of Sarmizegetusa (Sarmizegetuza), A.D. 105 -
Accesat la data de 15.03.2009
34. ^ „Britannica Encyclopedia, History of Romania - Antiquity - The
Dacians”.
35. ^ Madgearu, Alexandru(2008). Istoria Militară a Daciei Post Romane
275-376. Cetatea de Scaun. ISBN: 978-973-8966-70-3,p.64-126
36. ^ Costin Croitoru, Sudul Moldovei in cadrul sistemului defensiv roman.
Contributii la cunosterea valurilor de pamant. Acta terrae
septencastrensis, Editura Economica, Sibiu 2002, p.111.
37. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r N.Kotliar (1985).  Formarea teritoriului și
apariția orașelor Rusiei Haliciene-Wolhyniene în secolele IX-XIV”.
Kiev.
38. ^ Horia C, Matei, Silviu Neguț, Ion Nicolae (2005).  Enciclopedia
Statelor Lumii. București: Editura MERONIA. pp. 325–326.
39. ^ Flux, 23 mai 2008 Mihai Adauge: - Actul din 1812 a fost începutul
unui calvar cu consecințe grave resimțite și peste sute de ani. Moldova
integrală (dintre dintre Nistru și Carpați) avusese până atunci, între
sec. XVI÷XIX, statut de suzeranitate față de Imperiul Otoman.
Aceasta însemna că Moldova nu devenise o provincie a Imperiului
Otoman, și turcii fuseseră nevoiți să încheie anumite tratate cu acest
stat medieval românesc. Aceste tratate prevedeau mai multe clauze,
în care era menționat faptul că Țara Moldovei este un stat liber. Cu
alte cuvinte, Poarta Otomană nu avea dreptul să anexeze sau să
ocupe acest stat, nici să-i cedeze Imperiului Rus teritorii ale Moldovei.
De asemenea, Imperiul Rus nu avea dreptul să negocieze o clauză de
anexare cu Imperiul Otoman. A fost un act criminal, o fraudă care vine
în contradicție cu practica internațională, cu toate normele de drept
existente la moment. Atunci toate normele de drept erau constituite din
prevederile tratatelor bilaterale.
40. ^ Cum a ajuns Basarabia în componența Imperiului Rus?, historia.ro
41. ^ Charles Upson Clark - The creation of Bessarabian Republic.
42. ^ Pr. Cezar Vasiliu: Unirea Basarabiei cu Patria Mamă.
43. ^ „Charles Upson Clark - ANARCHY IN
BESSARABIA”. depts.washington.edu.
44. ^ „Charles Upson Clark - ORGANIZATION OF THE
DIET”.  depts.washington.edu.
45. ^ Constantiniu, Florin: Op. cit. România și pactul Ribbentrop - Molotov.
46. ^ Constantiniu, Florin: op. cit. - România și geneza Operațiunii
„Barbarossa”
47. ^ Poziția oficială a Academiei de Științe: 28 iunie 1940 a fost zi de
ocupație sovietică, Unimedia, 7 iul 2010
48. ^ Magazin istoric, iunie 1991, România în al doilea război mondial,
Alesandru Duțu, Mihai Retegan, Marian Stefan, p.35-37.
49. ^ Pasat, V. Foamete postbelică în RSS Moldovenească. Politica de
stat în condiții catastrofei.Akademos, nr. 2(25), iunie 2012, pp. 45-54.
50. ^  en  R. J. Rummel, Table 6.A. 5,104,000 victims during the pre-World
War II period: sources, calculations and estimates, Freedom,
Democracy, Peace; Power, Democide, and War, University of Hawaii
51. ^  en  R. J. Rummel, Table 7.A. 13,053,000 victims during World War
II: sources, calculations and estimates, op.cit.
52. ^  en  R. J. Rummel, Table 8.A. 15,6133,000 victims during the
Postwar and Stalin's twilight period: Soviet murder: sources,
calculations and estimates, op.cit.
53. ^ Charles King, The Moldovans: Romania, Russia, and the Politics of
Culture, Hoover Institution Press, 2000
54. ^ Charles King, The Moldovans: Romania, Russia, and the Politics of
Culture, Hoover Institution Press, 2000, p.96
55. ^ "REVOLUȚIE LA CHIȘINĂU
56. ^ „Misiunea OSCE în Moldova condamnă violențele postelectorale și
face apel către toate părțile să dea dovadă de
abținere”.  www.osce.org. Arhivat din  original  la  |archive-
url= necesită  |archive-date= (ajutor). Accesat în  19 martie
2020.
57. ^ 5 ani cu intrebari, dar fara raspunsuri, pentru familia Boboc "A luptat
pentru libertate, a luptat pentru noi", protv.md
58. ^ Ilieș, Ion. Sistemul integrat de monitorizare seismică România-
Republica Moldova. Akademos, nr. 1(20), 2011, pp. 62-69.
59. ^ Drumea, A., Alcaz, V. [E posibilă oare astăzi predicția unui cutremur
de pământ puternic?]. Akademos, nr.1-2 (9), 2008, pp. 88-90.
60. ^ a b Boboc, Nicole; Castraveț, Tudor. Potențialul turistic și recreativ al
reliefului. Mediul ambiant, nr. 6 (36),Chișinău, 2007, pp. 10 - 13 ISSN
1810-9551
61. ^ a b c Ursu, A. Vulcani noroioși în văile bazinului Prutului. Buletinul
Științific al Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală a
Moldovei, Nr. 4 (17), Serie nouă, Științe ale naturii, pp. 41-46. ISBN
9975-940-84-6 ISSN 1857-0054
62. ^ Preasca, Ion. Bogățiile țării rămân ascunse în pământ. Subsolul
Moldovei conține importante zăcăminte naturale. Adevărul, 7
octombrie 2011. Accesat 24 decembrie 2012.
63. ^ Preasca, Ion. Ucrainenii au găsit și petrol în Republica
Moldova. Adevărul, 18 octombrie 2011. Accesat 24 decembrie 2012.
64. ^ Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova. Resursele
naturale și mediul în Republica Moldova: Culegere
Statistică. Chișinău, 2010. p. 17. Accesat 23 octombrie 2011.
65. ^ Andrieș, S.; Cerbari, V.; Filipciuc, V. Starea de calitate a învelișului
de sol și măsuri de remediere. Akademos, nr. 3(18), septembrie 2010,
p. 80-87. Accesat 23 octombrie 2011.
66. ^ Ursu, A. Solurile Moldovei: probleme actuale de folosire și protejare.
Buletin Științific - revistă de etnografie, Științele naturii și muzeologie a
Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală a Moldovei, Nr. 2
(15), Serie nouă, Științele naturii. Chișinău, 2005: 14-16. ISBN 9975-
940-84-6; ISSN 1857-0054
67. ^ Schimbările climatice în Republica Moldova: Impactul socio-
economic și opțiunile de politici pentru adaptare. Raportul Național de
Dezvoltare Umană în Moldova, 2009-2010
68. ^ Cazac, V.; Daradur, M.; Nedealcov, M. [Clima actuală în Republica
Moldova și tendințele ei de schimbare (temperatura aerului)]. Mediul
ambiant, Nr. 4 (22), 2005, pp. 39-41.
69. ^ a b Chirică, L. et al. Apele de suprafață: probleme și soluții. Mediul
ambiant, nr. 2(56), 2011, pp. 7-10.
70. ^ Schimbările Climatice și resursele de apă. Raportul Național de
Dezvoltare Umană în Moldova, 2009-2010. - 64 p.
71. ^ a b Cartea Roșie a Republicii Moldova. - ed. a 2-a. Ch.: Știința, 2002.
- 288 p. ISBN 9975-67-311-2
72. ^ Chirtoca, Vasile; Pînzaru, Pavel. Ferigele interfluviului Nistru-
Prut. Mediul ambiant, nr. 2 (20), 2005: pp. 11-14
73. ^ Begu, A. Contributions to study of lichens in the Republic of Moldova
and their application in air quality monitoring. // Contribuții Botanice,
Vol. XLIV, 2009: pp. 93-106.
74. ^ Xeneofontov, Ion. Ornitofauna Moldovei: dimensiuni istorice și
culturale. Buletinul Științific al Muzeului Național de Etnografie și
Istorie Naturală a Moldovei, Nr. 13 (26), Serie nouă, Fascicula
Etnografie și Muzeologie, Chișinău, 2010: pp. 210-222, ISSN 1857-
0054
75. ^ Eliseev, Serghei. Spiders (Arachnida, Aranei) from the Republic of
Moldova. Solurile Moldovei: probleme actuale de folosire și protejare.
Buletin Științific - revistă de etnografie, Științele naturii și muzeologie a
Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală a Moldovei, Nr. 2
(15), Serie nouă, Științele naturii. Chișinău, 2005: 54-56. ISBN 9975-
940-84-6; ISSN 1857-0054
76. ^ Toderaș, I.; Vladimirov, M., Niculisean, Z. Lumea animală a
Moldovei, Vol 1: Nevertebrate. - Ch.: Î.E.P. Știința, 2007. -198 p. ISBN
978-9975-67-597-0
77. ^  ro  Wall-Street.ro "Republica Moldova si-a ales presedintele"
78. ^ Cere-ți dreptul, fii român!, jurnal.md, 26 mai 2012
79. ^ „Alegerile parlamentare în Moldova din 30 noiembrie 2014 /
alegeri.md”. www.e-democracy.md.
80. ^ „Alegerile Președintelui Republicii Moldova din 30 octombrie și 13
noiembrie 2016 / alegeri.md”. www.e-democracy.md.
81. ^ „Maia Sandu este noul președinte al Republicii Moldova”. Europa
Liberă România.
82. ^ „Prima femeie președinte în istoria Republicii Moldova! Maia Sandu
a câștigat alegerile prezidențiale”.  Jurnal.md.
83. ^ „Acordul de Asociere Moldova - UE a fost parafat”. Deutsche
Welle. 29 noiembrie 2013. Accesat în 29 aprilie 2014.
84. ^ Suciu, Ovidiu (3 aprilie 2014).  „Nimic nu mai poate împiedica
liberalizarea regimului de vize pentru Moldova”. Deutsche Welle.
Accesat în  29 aprilie 2014.
85. ^ HOTĂRÎRE Nr. 482 din 06.06.1995 privind Doctrina militară a
Republicii Moldova (domeniul public)
86. ^ a b 41 cei mai buni militari moldoveni au plecat în Kosovo, jurnal.md
87. ^ „Se va alătura Moldova forțelor NATO din Kosovo, KFOR?”.  Radio
Europa Liberă.
88. ^ a b c d e Legea Nr. 764, din 27.12.2001 privind organizarea
administrativ-teritorială a Republicii Moldova
89. ^ „Moldova, 6 regiuni de dezvoltare - Ziar / Publicatie online
Basarabeni.RO”.  www.basarabeni.ro.
90. ^ „LEGE Nr. 438 din 28-12-2006 privind dezvoltarea regională în
Republica Moldova”. Accesat în 19 martie 2020.
91. ^ BNS: Notă informativă privind rezultatele preliminare ale
Recensămîntului Populației și Locuințelor din Republica Moldova în
anul 2014
92. ^ BNS: Principalele rezultate ale RPL 2014
93. ^ Nantoi O., Iovu A., Boțan I., Cantarji V., Reabcinschi V., Gremalschi
A. Integrarea grupurilor etnice și consolidarea națiunii civice în
 Republica Moldova. Chișinău, Institutul de Politici Publice, 2012. -220
p.
94. ^ Cace, Sorin; Cantarji, Vasile; Sali, Nicolae; Alla, Marin. Romii în
Republica Moldova. -Ch.: „Bons Ofices” (PNUD Moldova), 2007. -118
p. ISBN 978-9975-80-098-3
95. ^ „Recensămîntul populației. Caracteristici demografice, naționale,
lingvistice, culturale”  (ZIP). Biroul Național de Statistică. Accesat în 29
octombrie 2012.
96. ^ http://www.statistica.md/public/files/Recensamint/Recensamintul_po
pulatiei/vol_1/8_Nation_Limba_vorbita__materna_ro.xls
97. ^ „Moldovan court rules official language is 'Romanian,' replacing
Soviet-flavored 'Moldovan'”,  Foxnews.com,  5 decembrie 2013,
accesat în 3 octombrie 2017
98. ^ „Tipărirea buletinelor de vot în limba română și limba rusă, pentru
alegeri locale 2019”. Cec.md.
99. ^ „Activitatea instituțiilor de învățământ primar și secundar general, la
începutul anului de studii 2018-2019”.  BIROUL NAȚIONAL DE
STATISTICĂ, Chișinău-Republica Moldova. 26-12-2018.
100. ^ a b Moldova la al 24-lea an consecutiv de DECLIN DEMOGRAFIC.
Ce spun specialistii despre viitorul tarii noastre, Protv.md
101. ^ Victoria Dodon (1 iunie 2013), „În anul 2012, în Republica Moldova
s-au născut mai mulți băieței decât fetițe. Rata natalității la sate este
mai mare”, Adevărul, accesat în  20 februarie 2015
102. ^ „Crește numărul copiilor născuți în afara căsătoriei”. 25 aprilie
2013. Arhivat din original la  27 aprilie 2013. Accesat în  19 martie
2020.
103. ^ Cartea Verde a Populației Republicii Moldova
104. ^ Iulia Sîrghi. Politica de stimulare a natalității în Republica Moldova:
realizări și riscuri. Asociația pentru Democrație Participativă, nr. 5, 2
aprilie 2009, pp. 1-5.
105. ^ Tabelul 2, p. 4, Mortalitatea infantilă în România – Anul 2012,
Ministerul Sănătății – Institutul Național de Sănătate publică – Centrul
Național de statistică și informatică în Sănătate publică
106. ^ Rata mortalității generale în Republica Moldova: 11 decese la 1000
de locuitori. Flux Ediția de Vineri, Nr. 201215, 26 aprile 2012.
107. ^ Lăsați în urma migrației: persoane în etate și copii din Moldova.
Studiu național realizat de HelpAge International și UNICEF. Ch.:
Pontos, 2010. -40 p.
108. ^ Cholamali Mohammadifard. Fenomenul migrației în Republica
Moldova. Populația Republicii Moldova în contextul migrațiilor
internaționale. VOLUMUL II, Iași, 2006,pp. 19-34.
109. ^ Migrația Forței de Muncă.Chișinău, Biroul Național de Statistică
(Labour Force Survey). -48 p.
110. ^ Migrația la propriu: O retrospectivă a migrației in Republica
Moldova. Chișinău, Organizația Internațională pentru Migrație
Misiunea în Moldova, 2007. -18 p.
111. ^ legăturii dintre migrație și dezvoltare în Moldova. Chișinău, CIVIS
și IASCI, 2010. -57 p.
112. ^ În Republica Moldova activează 23 de culte religioase. Curierul
ortodox, Nr. 10 (195), 16 octombrie 2007, p. 1. Accesat 8 octombrie
2012.
113. ^ Biserici, confesiuni și culte înregistrate pe teritoriul Republicii
Moldova. Moldova creștină, 9 noiembrie 2012. Accesat 8 octombrie
2012.
114. ^ a b c Paladi, Gheorghe. [Considerații privind procesul de îmbătrânire
demografică în Republica Moldova]. Akademos, nr.3 (10), 2008, pp.
64-69
115. ^ Alic Bârcă, Viorica Craievschi-Toartă, Olga Gagauz, Maria Vremiș,
Olga Poalelungi, Ghenadie Țurcanu, Mariana Buciuceanu-
 Vrabie. Îmbătrânirea populației în Republica Moldova.Chișinău, 2012.
-236 p.
116. ^ Gheorghe Paladi, Olga Gagauz, Olga Penina. Îmbătrînirea
populației în Republica Moldova: consecințe economice și sociale. –
Ch.: Inst.Integrare Europeană și Științe Politice, 2009 (Policolor SRL).
– 222 p. ISBN 978-9975-9742-2-6
117. ^ Eroare la citare: Etichetă  <ref>  invalidă; niciun
text nu a fost furnizat pentru referințele numite pop-
2017
118. ^ „Populația rurală la 1 ianuarie 2017”.
119. ^ Populația stabilăa, la începutul anului după ani, vârste, medii și
sexe la 1 iauarie 2012. Biroul Național de Statistică al Republicii
Moldova. Accesat 27 decembrie 2012
120. ^ Eroare la citare: Etichetă  <ref>  invalidă; niciun
text nu a fost furnizat pentru referințele numite pop-
2016
121. ^ a b c Conceptul de atribuire a statutului de municipiu unor orașe
reședință de raion (proiect). 2012. -37 p. Accesat 27 decembrie 2012.
122. ^ a b c Propunerea de politică publică privind dezvoltarea urbană
echilibrată în Republica Moldova]. Chișinău, Ministerul Dezvoltării
Regionale și Construcțiilor, 2012. -46 p. Accesat 27 decembrie 2012.
123. ^ Soroca vrea statut de municipiu. Publika TV, 10 septembrie 2012.
Accesat 27 decembrie 2012.
124. ^ Patru orașe vor statut de municipiu. Adevărul, 18 septembrie 2012.
Accesat 27 decembrie 2012.
125. ^ BNS: Recensamîntul populației 2004 / Populația pe naționalități și
localități, în profil teritorial
126. ^ BNS: Populația stabilă pe orașe și raioane, la 1 ianuarie, 2005-
2014
127. ^ Cum a evoluat economia Republicii Moldova în ultimii 20 de ani..
Accesat la 27 iunie 2011.
128. ^ BNS: Produsul intern brut în anul 2012, date actualizate
129. ^ BNS: Produsul intern brut în Republica Moldova în anul 2013, date
actualizate. Accesat la 17 martie 2014.
130. ^ Economia Moldovei a înregistrat o crestere de 4,6%, în 2014, și
constituie 111 miliarde de lei Unimedia.info; Accesat la 17.02.2015
131. ^ „Economia Republicii Moldova, în SCĂDERE în 2015; Ultimele
cifre de la Statistică”, Jurnal.md/ro/economic/2016/3/15/economia-
republicii-moldova-in-scadere-in-2015-ultimele-cifre-de-la-statistica/,
accesat în 28 septembrie 2018
132. ^ Iurii Botnarenco (16 martie 2018),  „BNS: Economia Republicii
Moldova a crescut cu 4,5% în anul 2017”,  Adevărul, accesat în 28
septembrie 2018
133. ^ „Moldova iese din epoca Voronin”. Evenimentul Zilei. Accesat în 2
septembrie 2009.
134. ^ „Moldova Average Monthly Wages”,  Tradingeconomics.com,
accesat în 28 septembrie 2018
135. ^ „Romania Average Gross Monthly
Wages”, Tradingeconomics.com, accesat în  28 septembrie 2018
136. ^ „Ukraine Average Monthly Wages”,  Tradingeconomics.com,
accesat în 28 septembrie 2018
137. ^ „Russia Average Monthly Wages”,  Tradingeconomics.com,
accesat în 28 septembrie 2018
138. ^ Gîrbu, Viorel. Economia Republicii Moldova în lumina recentei
crize economice mondiale. Akademos, nr. 4(19), 2010 , pp. 8-10.
139. ^ Raport anual al Băncii Naționale a Moldovei-2010.
140. ^ „Moldova 2020: Strategia Națională de Dezvoltare a Republicii
Moldova 2012-2020”  (PDF).
141. ^ Bostan, I.; Todos, P.; Carabulea, B.; Ciumac, J. Centrul universitar
științific, de instruire și transfer tehnologic în industria
alimentară. Akademos, nr. 1(24), 2012, pp. 127-130.
142. ^ Chișlea, Ion. Încotro va merge industria zahărului după o
ascensiune de zece ani?. Economist, 12 mai 2011.
143. ^ Bostan, I. et al. Utilizarea surselor regenerabile de energie -
eoliană, hidraulică și solară. Akademos, nr. 4(23), 2011, pp. 54-59.
144. ^ a b Preasca, Ion. În anul 2010, circa 20,5% din valoarea importurilor
în Republica Moldova a revenit resurselor energetice. Adevărul, 19
februarie 2011. Accesat 28 decembrie 2012.
145. ^ a b Duca, Gheorghe. Propunerile Academiei de Științe a Moldovei
privind eficientizarea sectorului energetic. Akademos, nr. 1(16), 2010,
pp. 34-41.
146. ^ a b Spoială, L. et al. Balanța energetică a Republicii Moldova:
Culegere statistică. Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova,
Chișinău, 2012. -73.
147. ^ a b Canțer, Valeriu. Sectorul energetic al Republicii Moldova.
Akademos, nr. 1(12), 2009, pp. 49-51.
148. ^ Mihailescu, Virgiliu. Securitatea energetică a Republicii Moldova în
contextul aderării la Comunitatea Energetică. -Ch.: „Bonn Office”,
2010. - 64 p. ISBN 978-9975-80-338-0
149. ^ Surugiu, Sergiu. Pachetul energetic III și implicațiile acestuia
asupra sectorului energetic al Republicii Moldova. - Chișinău, Expert-
Grup./ADEPT, 2012. - 23 p.
150. ^ „Industria ușoară a Republicii Moldova”  (PDF).
151. ^ „Evaluare comprehensivă pentru aprecierea impactului secetei din
2012 în Moldova”  (PDF).
152. ^ CFM pregătește modernizarea trenurilor din Moldova. Unimedia, 6
martie 2012. Accesat 30 decembrie 2012.
153. ^ Modernizarea CFM: 400.000.000 de dolari pentru electrificarea
căilor ferate din țară. Publica TV, 06 martie 2012. Accesat 30
decembrie 2012.
154. ^ Primul tren european în Gara Chișinău. Moldova 1, 5 iunie 2012.
Accesat 30 decembrie 2012.
155. ^ a b Bezniuc, Radu. Rezervele pieței de servicii de transport aerian
de pasageri din perspectiva reducerii prețurilor la bilete de avion:
Studiu. -Ch. „Bons Office”, 2010. -36 p. ISBN 978-9975-80-481-3
156. ^ a b Hristev, Eugen. Convergența sectorului de transporturi al
Republicii Moldova către standardele Uniunii Europene. -Ch.: „Bons
Offices”, 2008. -62 p. ISBN 978-9975-80-206-2
157. ^ a b Bezniuc, Radu. Perspectivele de reformare a sectorului
serviciilor de transport aerian din Republica Moldova în contextul
negocierii Acordului de liber schimb între Republica Moldova și
Uniunea Europeană. -Ch.: „Bons Office”, 2010. -52 p.
158. ^ „Statistică și indicatori  :: Autoritatea Aeronautică Civilă a Republicii
Moldova”.  www.caa.md.
159. ^ Guvrenul intentioneaza sa dezvolte transportul naval in Moldova.
moldova.org, 8 aprilie 2012. Accesat 28 decembrie 2012.
160. ^ a b Zaharia, Igor. Reanimarea flotei fluviale moldovenești. Revista
apelor, nr. 5, 2009, p. 13-16. ISSN 1857-2774
161. ^ Transportul de mărfuri și pasageri în Republica Moldova, în anul
2011. Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova. Accesat 28
decembrie 2012.
162. ^ Transportul naval în Republica Moldova. Site-ul Ministerului
Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor al Republica Moldova.
Accesat 28 decembrie 2012.
163. ^ „Noutăți - ANRCETI”. www.anrceti.md.
164. ^ AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU REGLEMENTARE ÎN
COMUNICAȚII ELECTRONICE ȘI TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI
165. ^ „Autorizarea generală a furnizorilor de comunicații electronice.
Regulamentul ANRCETI, în vigoare”. Arhivat din  original  la 17 august
2018. Accesat în 19 martie 2020.
166. ^ Rata de penetrare a telefoniei mobile a depășit nivelul de
120% Jurnal
167. ^ „Viteza de acces la internet în Moldova a crescut cu 690% în
ultimii patru ani”.
168. ^ „Paraguay's Internet speed up 715% in 4 years”. Pingdom
Royal.  24 mai 2012.
169. ^ „Volumul vînzărilor în sectorul comunicațiilor electronice a
scăzut”. noi.md.
170. ^
o 2010: Uimitor! Moldova este a treia în topul țărilor de pe glob cu
cea mai mare viteză de acces la Internet
o 2011: Moldova campioană la viteza internetului. Vezi care țară
este pe primul loc
o 2013: Republica Moldova se numără printre liderii mondiali după
viteza de acces la Internet
o 2014: Moldova, în primele 15 țări din lume la viteza internetului
171. ^ Roca, George. Dezvoltarea arhitecturii în perioada de domnie a
binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt.
172. ^ Document Word: Arhitectura în Moldova — BP-Soroca
173. ^ Xenofontov, Ion. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova în ediții
enciclopedice. Repere teoretice și metodologice. Buletinul științific al
Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală a Moldovei, Nr. 11
(24), Serie nouă, Fascicula Etnografie și Мuzeologie, Chișinău, 2009:
233-244.ISSN 1857-0054
174. ^ „Radiofonie românească: Radio Basarabia - Cultură - Radio
România Actualități Online”.  www.romania-actualitati.ro.
175. ^ „Moldova va trece de la televiziunea analogică la cea digitală din
2015”. PUBLIKA.  3 februarie 2011.
176. ^ „2017 Grand Final Scoreboard”.  Eurovision.tv. European
Broadcasting Union. Accesat în  01 October 2018. Verificați datele
pentru: |access-date= (ajutor)
177. ^ Arcadie Barbăroșie, Anatol Gremalschi, Ion Jigău. Educația de
bază în Republica Moldova din perspectiva școlii prietenoase copilului.
– Ch.: S. n., 2009 (Combinatul Poligr.). – 128 p. ISBN 978-9975-901-
94-9
178. ^ Svetlana Cojocaru. Ministerul Educației: Diplomele de studii din
regiunea transnistreană sunt recunoscute de Chișinău din
2004. Moldova 1, 14 septembrie 2012. Accesat 3 ianuarie 2012.
179. ^ Vlădicescu, Natalia. Educația preșcolară în Republica Moldova din
perspectiva incluziunii și a echității sociale. Chișinău (IDIS „Viitorul”),
2006. -34 p.
180. ^ STRATEGIA învățământului superior din Republica Moldova în
contextul Procesului Bologna. Chișinău (Universitatea tehnică din
Moldova)
181. ^ Наталия Барбиер. Приднестровские вузы «играют» по новым
правилам. «Панорама», 8 декабря 2012.
182. ^ Ciurea, C.; Berbeca, V., Lipcean, S., Gurin, M. [Sistemul de
învățământ superior din Republica Moldova în contextul Procesului
Bologna: 2005-2011]. Chișinău (Fundația Soros-Moldova,IDIS-
Viitorul), 2011. -94 p.
183. ^ Tudor Casapu la Olimpiada din Barcelona 1992 (clip pe youtube)
 184. ^ „Campionul olimpic la haltere Tudor Casapu împlinește astăzi 50
de ani”. Unimedia. 18 septembrie 2013. Arhivat din originalla 7
noiembrie 2017. Accesat în  19 martie 2020.
185. ^ „Nicolae Juravschi. Marele olimpic de la Chircaiești”. VIP Magazin.
august 2004. Arhivat din  original  la 16 decembrie 2012.
186. ^ Pîsla, M et al. Evaluarea siguranței spitalelor din Republica
Moldova. Raport sumar. - Ch.: Centrul Republican Medicina
Calamităților, 2010- 64 p.
187. ^ Republica Moldova: Evaluarea securității sănătății și capacităților
de management al crizelor. Chișinău, (Organizația Mondială a
Sănătății: Biroul Regional pentru Europa) 2008. -106 p.
188. ^ {{cite web|
url=http://www.statistica.md/statistics/dat/747/ro/Turism_1997_2004_r
o.htm%7Ctitle=Activitate turistică în Republica Moldova 1997-2004],
publicat de Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova la 16
februarie [[2006]|publisher=}}
189. ^ „Oamenii de afaceri critică noul brand al Republicii
Moldova” publicat de Reporter.md la 3 iunie 2006
190. ^ a b „CALENDAR NAȚIONAL”  (PDF).  archive.is.  9 decembrie 2012.
Arhivat din original  (PDF) la  9 decembrie 2012.
191. ^ 9 mai – Ziua comemorării victimelor celui de-al doilea război
mondial TRM.md
192. ^ „Parlamentul a decis: "27 august – Ziua Independenței"”.
Unimedia.
193. ^ HOTĂRÎRE parlamentului cu privire la zilele comemorative, zilele
de sărbătoare și la zilele de odihnă în Republica Moldova
194. ^ 25 decembrie declarată prin lege Zi de Sărbătoare unimedia.info

Bibliografie
 Ion Țurcanu, Moldova antisovietică. Aspecte din lupta
basarabenilor împotriva ocupației sovietice, 1944-1953,
Chișinău, Ed. Prut Internațional, 2000.
 Ion Țurcanu, Republica Moldova independentă (1991-
2001). Studii, reflecții, mărturii, Ed. Știința, Chișinău, 2001.
 Ion Țurcanu Republica Moldova: a fi sau a nu fi, Ed.
Labirint,, Chișinău, 2012.
 Matei Cazacu, Nicolas Trifon. La République de Moldavie :
un Etat en quête de nation. Paris : Non Lieu, 2010.
 Arbore, Zamfir. Dicționarul geografic al Basarabiei.
Reeditare după ediția: București 1904. Ch.: Museum,
Fundația Culturală Română, 2001. 235 p. ISBN 9975-906-
33-8
 Capcelea, A.; Osiiuk, V.; Rudko, Gh. Bazele geologiei
ecologice a Republicii Moldova. Ch.: Știința, 2001. 256
p. ISBN 9975-67-202-7.Cartea Roșie a Republicii Moldova.
-ed. a 2-a. Chișinău: Știința, 2002. 288 p. ISBN 9975-67-
311-2.
 Cazac, V.; Mihăilescu, C.; Bejenari, G. Resursele acvatice
ale Republicii Moldova. Vol. 1: Apele de suprafață. Ch.:
Știința, 2007. 248. ISBN 978-9975-67-294-8.
 Dicționar de istorie a României. Meronia, 2007. pag. 42,
226.
  Dicționar statistic al Moldovei. Ediție specială în 4 volume.
Ch.: Statistica, 1994.
 Duca, Gh. et al. Republica Moldova: Ediție enciclopedică.
Ch.: Institutul de Studii Enciclopedice, 2011. 800 p. ISBN
978-9975-9520-4-0
 Eb. Beckherrn. Uniunea Sovietică. Un butoi cu praf de
pușcă/Conflictul naționalităților. Editura Knaur, 1990. pag.
241–258.
 Enciclopedia Sovietică Moldovenească. Vol. 8. Ch.:
Redacția Principală a ESM, 1981. 502 p.
 Gothold Rhode. Istoria Poloniei. Wiss: Buchgesell,
Darmstadt, 1966. pag. 117–119, 195-196.
 Lazari, A. et al. Buruiene larg răspândite pe teritoriul
Republicii Moldova. Ch.: Cuant, 1999. 266 p. ISBN 9975-
62-050-
 Postolache, Gheorghe. Vegetația Republicii Moldova. Ch.:
Știința, 1995. 340 p. ISBN 5-376-01923-3.
 Recensămîntul populației: Vol. 1. Caracteristici
demografice, naționale, lingvistice, culturale. Ch.: Statistica,
2006. 492 p. ISBN 978-9975-9786-4-4.
 Ursu, Andrei. Solurile Moldovei. Ch.: Știința, 2011. 342
p. ISBN 978-9975-67-647-2.

Legături externe
 ro  Situl oficial al parlamentului
 ro  Alegeri în Moldova
 ro  Deputați europeni în Moldova cu ocazia alegerilor
parlamentare. Site-ul oficial al Parlamentului European
 en  Date despre Moldova pe CIA World Factbook
 en  Republica Moldova, diviziuni administrative
 en  Republica Moldova, orașe
 en  Republica Moldova, hărți
 Ziua Națională a Republicii Moldova, 27 august
2011, Amos News

Vezi și
Alte proiecte Wikimedia conțin de asemenea
materiale despre acest subiect:

Definiții la Wikționar

Fișiere media la Commons

Categorie la Commons
 Republica

Moldova la Wikidata

Știri la Wikiștiri

Categorie la Wikiștiri

 Declarația de Independență a Republicii Moldova

 Relațiile româno-moldovene
 Rusificarea românilor
 Personalități din Basarabia
 Numerele de înmatriculare auto în Republica Moldova
 Criminalitatea în Republica Moldova

[arată]
 
 Subiecte despre Republica Moldova
[arată]
v • d • m
Țări independente sau recunoscute parțial și regiuni nesuverane în
[arată]
v • d • m
Dunărea
BIBSYS: 90885010
 
CiNii: DA12486340
 
GND: 4039967-9
 
HDS: 044993
 
LCCN: n90720192
 
MusicBrainz: 560ddb6d-4304-3938-8407-c96605226fad
ormații
 
iotecare
NARA: 10045270
 
NDL: 00577536
 
NKC: ge130063
 
SELIBR: 154376
 
VIAF: 152364951
 
WorldCat Identities (via VIAF): 152364951
Categorie: 
 Republica Moldova
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
  Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Vedeți sursă
 Istoric
Căutare
Cautare Salt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Citează acest articol
 Element Wikidata
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
 Wikiștiri
 Wikivoyage
În alte limbi
 Afrikaans
 Български
 English
 Suomi
 Gagauz
 हिन्दी
 Русский
 Українська
 中文
Încă 243
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 11 februarie 2021, ora 20:38.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.
 Politica de confidențialitate

 Despre Wikipedia

 Termeni

 Versiune mobilă

 Dezvoltatori

 Statistici

 Declarație cookie