Participă la concursul de fotografie Wiki Loves Earth: încarcă imagini cu monumente

naturale ale Moldovei, ajută Wikipedia și câștigă premii!

Asigurare
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigareSari la căutare

Un poster publicitar al unei societăți olandeze de asigurare de la c. 1900-1918 descrie un cavaler cu armură.

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau

inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii
bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Asigurarea este un mijloc de protecție împotriva pierderilor financiare. Este o formă

de gestionare a riscurilor, utilizată în principal pentru a se asigura împotriva riscului unei
pierderi contingente sau incerte.

O entitate care oferă asigurare este cunoscută ca asigurător, societate de asigurare,

transportator de asigurări sau subscriptor. O persoană sau entitate care cumpără
asigurare este cunoscută ca asigurată sau ca titular de poliță de asigurare. Tranzacția
de asigurare implică asigurarea presupunând o pierdere relativ redusă, garantată și
cunoscută, sub forma plății către asigurător, în schimbul promisiunii asigurătorului de a
compensa asiguratul în cazul unei pierderi acoperite. Pierderea poate fi sau nu
financiară, dar trebuie să fie redusă la termeni financiari și de obicei implică ceva în
care asiguratul are un interes asigurător stabilit prin proprietate, posesie sau relație
preexistentă.

Asiguratul primește un contract, numit polița de asigurare, care detaliază condițiile și

condițiile în care asigurătorul va compensa asiguratul. Suma de bani percepută de
asigurător deținătorului poliței pentru acoperirea prevăzută în polița de asigurare se
numește prima. În cazul în care asiguratul se confruntă cu o pierdere potențial
acoperită de polița de asigurare, asiguratul prezintă o cerere către asigurător pentru a fi
procesată de un reclamant. Asigurătorul își poate acoperi propriul risc prin scoaterea
din reasigurare, prin care o altă societate de asigurare acceptă să suporte un anumit
risc, în special dacă asigurătorul primar consideră că riscul este prea mare pentru ca
acesta să poarte.

Cuprins

 1Istoric
o 1.1Metode timpurii
 2Funcțiile asigurărilor
 3Elementele asigurărilor
 4Condiții contractuale
 5Clasificarea asigurărilor
 6Note

Istoric[modificare | modificare sursă]
Metode timpurii[modificare | modificare sursă]

Comercianții au căutat metode pentru a minimiza riscurile de la începutul timpului. Imagine, Governors of the
Wine Merchant's Guild de Ferdinand Bol, c. 1680.

Metodele de transfer sau de distribuire a riscurilor au fost practicate de către

comercianții chinezi și babilonieni încă din al 3-lea și al 2-lea mileniu î.Hr.[1] Comercianții
chinezi care călătoresc pe malurile râurilor înșelătoare își vor redistribui mărfurile în mai
multe vase pentru a limita pierderea datorată oricărei capcane a unei singure nave.
Babilonienii au dezvoltat un sistem care a fost înregistrat în celebrul Cod al lui
Hammurabi, c. 1750 î.Hr., practicat de negustorii de navigație mediteraneeni timpurii.
Dacă un comerciant a primit un împrumut pentru a-și finanța expedierea, ar plăti
creditorului o sumă suplimentară în schimbul garanției creditorului de a anula
împrumutul în cazul în care transportul a fost furat sau pierdut pe mare.

Circa 800 î.Hr., locuitorii din Rodos au creat „media generală”. Acest lucru a permis
grupurilor de comercianți să plătească pentru a se asigura că bunurile lor sunt
expediate împreună. Primele colectate vor fi folosite pentru a rambursa orice
comerciant a cărui bunuri au fost scoase din circulație în timpul transportului, fie datorită
furtunii, fie scufundării.[2]

Contractele de asigurare separate (adică, polițele de asigurare care nu sunt însoțite de

împrumuturi sau de alte tipuri de contracte) au fost inventate în Genova în secolul al
XIV-lea, precum și fondurile de asigurare susținute cu garanții de bunuri imobile. Primul
contract de asigurare cunoscut datează din Genova în 1347, iar în secolul următor s-a
dezvoltat o asigurare maritimă, iar primele erau variabile intuitiv cu riscuri.[3] Aceste noi
contracte de asigurare au permis ca asigurarea să fie separată de investiții, o separare
a rolurilor care s-au dovedit mai întâi utile în asigurare maritimă.

Funcțiile asigurărilor[modificare | modificare sursă]

1. Funcția de repartiție se manifestă în primul rând prin procesul de formare a fondului
de asigurare pe seama primei suportate de persoanele fizice și juridice cuprinse în
asigurare.

2. Funcția de control urmărește modul în care se încasează primele de asigurare și

alte venituri ale organizației de asigurare, cum se efectuează plățile cu titlu de
indemnizație de asigurare, cheltuielile de prevenire a riscurilor, etc.

Asigurarea se manifestă ca ramură prestatoare de servicii în momentul în care

o societate comercială de asigurare, în schimbul primelor încasate de la persoanele
fizice sau juridice, oferă acestora un serviciu și anume obligația de a prelua asupra sa
efectele negative ale producerii unui anumit eveniment sau complex de
evenimente.

Elementele asigurărilor[modificare | modificare sursă]

1. Asigurătorul este persoana juridică, societate de asigurări, care în schimbul primei
de asigurare de la asigurat îsi asumă răspunderea de a acoperi pagubele produse
bunurilor sau serviciilor asigurate;
2. Asiguratul este persoana fizică sau juridică ce se asigură împotriva unor evenimente
ce pot apărea în viața sa, care își asigură bunurile împotriva unor calamități naturale
sau care se asigură pentru prejudiciul pe care îl poate produce unor terțe persoane;

3. Beneficiarul asigurării este persoana care are dreptul să încaseze despăgubirea

sau suma asigurată, fără ca aceasta să fie parte la contractul de asigurare;

4. Contractantul asigurării este element specific asigurărilor facultative și reprezintă

persoana fizică sau juridică care poate încheia o asigurare, fără însă ca aceasta să
obțină calitatea de asigurat;

5. Contractul de asigurare este actul juridic prin care se reglementează raporturile

juridice dintre părțile contractante. Este format dintr-un ansamblu de documente
cuprinzând:

 cererea de asigurare;
 polița de asigurare;
 condițiile contractuale pentru asigurarea de bază și
pentru clauzele suplimentare atașate.
6. Riscul asigurat este evenimentul care odată produs, datorită efectelor sale, obligă
pe asigurător să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării, despăgubirea sau
suma asigurată;

7. Evaluarea în vederea asigurării este element specific asigurărilor de bunuri;

8. Suma asigurată este parte din valoarea de asigurare pentru care asigurătorul își
asumă răspunderea în cazul producerii evenimentului pentru care s-a încheiat
asigurarea;

9. Norma de asigurare reprezintă suma asigurată, stabilită prin lege, pe unitatea de

obiect asigurat, ea fiind întâlnită numai în cazul asigurărilor de bunuri obligatorii;

10. Prima de asigurare reprezintă suma de bani dinainte stabilită pe care asiguratul o

plătește asigurătorului, pentru ca acesa să-și poată constitui fondul de asigurare
necesar achitării despagubirilor;

11. Durata asigurării reprezintă perioada de timp în care rămân valabile raporturile de

asigurare între asigurător și asigurat așa cum au fost ele stabilite prin contractul de
asigurare;

12. Paguba (sau dauna) reprezintă pierderea valorică la un bun asigurat ca urmare a

producerii fenomenului împotriva căruia s-a încheiat asigurarea;
Condiții contractuale[modificare | modificare sursă]
O primă condiție este aceea că producerea evenimentului pentru care se încheie
asigurarea, să fie posibilă, deoarece dacă un anumit bun nu este amenințat de niciun fel
de risc, asigurarea acestuia nu devine necesară.

A doua condiție se referă la faptul că evenimentul trebuie să aibă caracter întâmplător.

A treia condiție are în vedere faptul că acțiunea evenimentului trebuie să fie

înregistrată în evidența statistică. Datele din evidența statistică referitoare la un anumit
eveniment permit stabilirea pe o perioadă îndelungată a frecvenței și intensității
producerii acestuia. Aceste date stau la baza încheierii asigurării, deoarece fără ele
asigurătorul nu poate stabili probabilitatea producerii evenimentului asigurat.

A patra condiție presupune ca producerea evenimentului să nu depindă de voința

asiguratului sau beneficiarului asigurării. În cazul în care asiguratul sau beneficiarul
asigurării a contribuit direct sau indirect la producerea riscului asigurat, pentru ca astfel
să poată primi despăgubirea de asigurare sau suma asigurată, acesta va pierde toate
drepturile conferite de asigurare și va suporta rigorile legii.

Clasificarea asigurărilor[modificare | modificare sursă]

Asigurările de bunuri, persoane și răspundere civilă pot fi clasificate după mai multe
criterii:

A. După domeniul la care se referă

 Asigurările de bunuri - au ca obiect diferite valori

materiale aparținând unor persoane fizice sau
juridice, care pot fi supuse acțiunii unor fenomene
naturale sau accidentelor;
 Asigurările de persoane - au ca obiect persoana
fizică în sine, ele încheindu-se pentru diminuare
consecințelor negative cauzate de calamități
naturale, accidente sau boli;
 Asigurările de răspundere civilă - asigurătorul îsi
asumă obligația de a plăti despăgubirea pentru
prejudiciul adus de asigurat unor terțe persoane.
B. După obiectul de activitate

 Asigurări de viață
a. Asigurări de viață clasice - asigurarea de supraviețuire, prin care suma asigurată
urmează să fie platită la decesul unei persoane (asiguratul de viață), cu condiția ca
decesul să se producă în decursul vieții unei alte persoane (a doua viață); - asigurarea
de deces, în care evenimentul asigurat este decesul asiguratului produs pe durata de
valabilitate a contractului de asigurare; - asigurarea mixtă de viață, în care evenimentele
asigurate sunt supraviețuirea și decesul asiguratului, iar suma asigurată se plătește
asiguratului sau unei alte persoane nominalizate de acesta. b. Anuități - anuitatea
(asigurare de tip rentă) presupune plata periodică pe timpul vieții anuitantului în
schimbul unei sume plătite o singură dată sau în forma unei serii de prime. c. Asigurări
de viață suplimentare - sunt asigurări atașate suplimentar la o poliță și care măresc prin
suma asigurată suplimentar protecția standard oferită prin asigurarea de baza.
Acordarea uneia sau mai multor despăgubiri pentru asigurările suplimentare nu
influențează valoarea asigurării de bază. Acestea cuprind: - asigurări de vătămări
corporale din accidente; - asigurări de incapacitate de muncă cauzată de un accident,
care sunt asigurări prin care asiguratorul preia riscul financiar aferent pierderii
capacității de muncă a asiguratului ca urmare a unui accident survenit pe durata
contractului; - asigurări de deces rezultat dintr-un accident; acest tip de asigurare
suplimentează protecția oferită de asigurarea de bază pentru deces și în plus față de
returnarea primelor pentru asigurarea de bază, oferă beneficiarului o sumă stabilită de
asigurat în cazul producerii decesului. d. Asigurări de căsătorii și de naștere - dota
pentru căsătorie - se încasează cu ocazia căsătoriei sau la expirarea poliței, dacă
beneficiarul nu s-a căsătorit până la acea dată. În cazul asigurărilor de naștere, suma
asigurată se plătește la apariția unui copil și e menită să asigure acoperirea nevoilor
viitoare ale copilului. e. Asigurări unit-linked - asigurări de viață legate de investiții,
pentru care expunerea la riscul de investiții este transferată asiguratului (unit-linked);
acest tip de produse financiare combină caracteristicile asigurărilor de viață cu cele ale
unor produse de investiție, respectiv protecția oferită de o poliță de asigurare de viață
cu beneficiile unor investiții administrate în scopul exclusiv al asigurării. f. Asigurări
permanente de sănătate - administrate la fel ca asigurările de viață, sunt asigurări pe
termen lung, similare celor de viață. Principalul beneficiu este un venit pentru asigurat în
perioada când nu este apt de muncă. Asiguratorul rămâne expus permanent la risc,
indiferent de schimbările intervenite în starea de sănătate a asiguratului. g. Asigurări de
capitalizare - oferă beneficiarului, la maturitatea contractului, suma asigurată garantată
la care se adaugă beneficiul investițional. Acestea cuprind: 1.- asigurări de viață cu
primă unică, care presupun că plata primei să se facă o data, de obicei la începutul
contractului; 2.- asigurări de viață cu primă eșalonată, care presupun că plata primelor
să se faca, în funcție de condițiile prevăzute în contract, lunar, trimestrial, semestrial sau
anual.

 Asigurări de persoane;
 Asigurări de autovehicule;
 Asigurări maritime și de transport;
 Asigurări de aviație;
  Asigurări de incendiu și alte pagube de bunuri;
 Asigurări de răspundere civilă
a. Asigurări de răspundere civilă pentru autovehicule, care se referă atât la asigurarea
obligatorie de răspundere civilă, internă, pentru pagube produse terților prin accidente
de autovehicule, cât și la asigurarea de răspundere civilă auto, externă, Carte Verde,
care acoperă orice răspundere rezultată din producerea unor prejudicii produse unor
terțe persoane din utilizarea autovehiculelor, inclusiv răspunderea transportatorului.
Acestea sunt obligatorii și facultative. b. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace
de transport aerian, prin care se acoperă orice răspundere rezultată prin producerea
unor prejudicii produse unor terțe persoane prin utilizarea mijloacelor de transport
aerian, inclusiv răspunderea transportatorului. c. Asigurări de răspundere civilă pentru
mijloace de transport naval, destinate acoperirii oricărei răspunderi rezultate prin
producerea unor prejudicii produse unor terțe persoane prin utilizarea mijloacelor de
transport maritim, fluvial, lacustru sau pe canale navigabile, inclusiv răspunderea
transportatorului. d. Asigurări de răspundere civilă generală, care acoperă orice
răspundere rezultată prin producerea unor prejudicii produse unor terțe persoane, altele
decât cele acoperite de asigurările de răspundere civilă pentru autovehicule, asigurările
de răspundere civilă pentru mijloace de transport aerian și asigurări de răspundere
civilă pentru mijloace de transport naval. În această categorie întâlnim asigurarea de
răspundere civilă profesională; răspunderea societăților specializate, răspunderea civilă
legală.

 Asigurări de credite și garanții;

 Asigurări de pierderi financiare din riscuri asigurate
și asigurări agricole.
C. După forma juridică de realizare

1. Asigurările obligatorii - rezultă din interesul economic și social al întregii comunități

pentru apărarea avuției naționale, menținerea continuității procesului de producție și
protejarea victimelor unor accidente

Asigurarea obligatorie se poate introduce atunci când bunurile unui important numâr de
persoane fizice și juridice sunt amenințate de anumite riscuri astfel încât fiecare
deținător al bunului respectiv ar putea avea de suportat pagube la producerea riscurilor
respective.

În România există două tipuri de asigurări obligatorii și acestea sunt : asigurarea

obligatorie pentru deținătorii de autovehicule pentru cazurile de răspundere civilă
conform legii 136/1995 și asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor,
alunecărilor de teren și inundațiilor conform legii 260/2008.
Asigurarea obligatorie este fără termen, acționând tot timpul cât exista bunul asigurat. În
cazul asigurării obligatorii, răspunderea asigurătorului ia naștere în mod automat din
momentul în care asiguratul intră în posesia bunului respectiv.

2. Asigurările facultative iau naștere pe baza contractului de asigurare încheiat între

asigurător și asigurat.

Asigurările facultative se încheie fie pentru bunuri, persoane, răspundere civilă ori
riscuri necuprinse în asigurările obligatorii, fie în vederea completării acestor asigurări
pentru o despăgubire mai mare.

Asigurarea facultativă este valabilă numai pentru o anumită perioada de timp, riguros
stabilită în contractul de asigurare. În situația în care apar unele pagube înainte de plata
primei de asigurare sau după trecerea teremenului prevăzut pentru achitarea ei,
asigurătorul nu acordă despăgubirea respectivă.

D. După riscul cuprins în asigurare

1. Asigurări împotriva incendiului, trăsnetului, exploziei, mișcărilor seismice, etc.

Bunurile care se asigură contra acestor fenomene sunt clădirile, construcțiile, utilajele și
instalațiile, mijloacele de transport, inventarul gospodăresc etc.;

2. Asigurări contra grindinei, furtunii, uraganului, ploilor torențiale, inundaților,

alunecărilor de teren, etc. Împotriva acestor riscuri se asigură, de regulă, culturile și
rodul viilor;

3. Asigurările pentru boli epizootii, accidente care se practică în cazul animalelor;

4. Asigurări contra avariilor și altor riscuri specifice la care sunt supuse mijloacele de
transport și încarcăturile aflate în acestea;

5. Asigurări împotriva unor evenimente ce apar în viața oamenilor (deces, boli,

accidente) - în cazul asigurărilor de viață;

6. Asigurări pentru cazurile de răspundere civilă, care se referă la prejudicii cauzate

terțelor persoane prin accidente sau prin exercitarea unei anumite activități;

E. După sfera de cuprindere în profil teritorial

1. Asigurările interne au caracteristic faptul că părțile contractante domiciliază (au

sediul) în aceeași țară, bunurile, persoanele și răspunderea civilă care fac obiectul lor
se află pe teritoriul aceleiași țări iar riscurile asigurate se pot produce pe același
teritoriu;
2. Asigurările externe au caracteristic faptul că apar în legătură cu persoane sau
bunuri care ies în afara limitelor teritoriale ale țării în care se încheie contractul de
asigurare ori una din părțile contractante sau beneficiarul asigurării se afla pe teritoriul
altei țări.

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ See, e.g., Vaughan, E. J., 1997, Risk Management, New
York: Wiley.
2. ^ „Lex Rhodia: The Ancient Ancestor of Maritime Law - 800
BC”.
3. ^ J. Franklin, The Science of Conjecture: Evidence and
Probability Before Pascal (Baltimore: Johns Hopkins
University Press, 2001), 274-277.
Categorie: 
 Asigurări
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Căutare

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
  Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Citează acest articol
 Element Wikidata
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
În alte limbi
 ‫العربية‬
 Български
 English
 Español
 हिन्दी
 Русский
 Українська
 ‫اردو‬
 中文
Încă 79
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 13 ianuarie 2021, ora 12:49.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.
 Politica de confidențialitate

 Despre Wikipedia

 Termeni

 Versiune mobilă

 Dezvoltatori

 Statistici

 Declarație cookie