Trăsături proprii celulei vegetale

1. Prezenţa peretelui celular, alcătuit în principal din celuloză, hemiceluloze

şi substanţe pectice.
2. Prezenţa punctuaţiilor şi plasmodesmelor, prin care se asigură unitatea
structural-funcţională dintre celulele unui ţesut.
3. În structura şi compoziţia chimică a plasmalemei predomină galactozil-
digliceridele; în celula animală predomină fosfatidilcolina şi
fosfatidiletanolamina.
4. Creşterea în volum a celulelor vegetale se realizează prin creşterea
treptată a dimensiunilor aparatului vacuolar, în timp ce în celula animală
acest proces are loc prin sporirea cantităţii de citoplasmă.
5. Microcorpii sunt organite specifice celulei vegetale.
6. În celulele vegetale găsim o foarte mare diversitate de substanţe de
rezervă (amidon, inulină, aleuronă, uleiuri, laminarina), în timp ce în
celula animală este specific glicogenul.
7. Celulele vegetale conţin adesea cristale de săruri organice (oxalatul de
calciu) şi minerale (sulfatul de calciu), în timp ce prezenţa acestora în
celulele animale reprezintă cazuri patologice.
În celula vegetală vie, conţinutul de
apă ajunge la 85-90%.
Exista 5 forme de apă celulară:
• apa în exces, a cărei pierdere nu
produce perturbări în celulă;
• apa metabolică, a cărei eliminare nu
provoacă moartea celulei, dar
perturbă metabolismul;
•apa vitală, a cărei pierdere produce
moartea celulei (în general, o
pierdere de 25-30% produce acest
fenomen; unii muşchi rezistă la o
deshidratare de până la 95%);
• apa reziduală, care se poate încă
extrage după moartea celulei;
•apa legată (3-4% din apa celulară),
care face parte din moleculele
proteice şi nu poate fi extrasă.
Formula generala a unui aminoacid Triptofan

Proteinele =
polimeri ai
aminoacizilor
Lipidele - reprezintă amestecuri de substanţe lipofile în care predomină esterii naturali
ai acizilor graşi cu alcooli (în special glicerolul). În celula vegetală, lipidele se găsesc în
structura membranelor biologice, în hialoplasma şi in sucul vacuolar; în cantitate mai
mare se găsesc depozitate în unele fructe şi seminţe.
 Fosfolipida reprezintă o moleculă de glicerol,
esterificată cu 2 acizi graşi şi o grupă fosfat. Bistrat lipidic

Grup polar

Fosfat
Pol hidrofil
Glicerol

Lanturi de
acizi grasi
Pol hidrofob
 Glucidele sunt alcatuite din carbon, hidrogen si oxigen. Data fiind
componenta lor, ele mai poarta denumirea de hidrati de carbon sau
carbohidrati. Se clasifică în: monoglucide, diglucide, oligoglucide
(oligozide) si poliglucide.

MONOGLUCIDE

α - glucoza

D- glucoza

β - glucoza
 DIGLUCIDE

α glucoza β fructoza
Zaharoza

POLIGLUCIDE

Celuloza
Formarea amidonului
 PLASMALEMA
Este o membrană biologică simplă, elementară,
unitară, trilamelară, de natură lipoproteică, cu grosimea
medie de 7,5 nm. La celulele vegetale este acoperită de
peretele celular, în timp ce la cele animale asigură
contactul cu mediul extern.

Funcţii
1. barieră semipermeabilă ce permite selectarea
schimburilor între celulă şi mediul extern.
2. asigură recunoaşterea moleculelor informaţionale şi
transmiterea mesajelor în interiorul celulelor.
3. are rol esenţial în biogeneza peretelui celular.
 Modele ultrastructurale

Primele modele au fost elaborate de Danielli şi Harvey

(1935), Davson şi Danielli (1943).
 Modele ultrastructurale

Robertson în 1959 elaborareaza conceptului de “membrană

unitară”.

Singer si Nicolson, 1972 au elaborat un nou model de organizare

moleculară a membranei plasmatice, pe care l-au numit “fluid mosaic
model”. Conform acestui model, plasmalema este constituită dintr-o pătură
dublă, continuă, de natură lipidică, în care sunt înglobate, din loc in loc,
macromolecule proteice, izolate. Proteinele membranare sunt numeroase şi
variate, dar mereu globulare; unele sunt proteine periferice (extrinseci), altele
sunt proteine integrate (intrinseci).
Fagocitoza
 plasmalema

Vezicula de
pinocitoza

Pinocitoza
 HIALOPLASMA

Este substanţa fundamentală a citoplasmei, numită şi citosol,

care cuprinde:
-o parte structurată, alcatuită din numeroase tipuri de proteine
fibrilare şi globulare, unite prin microfilamente şi microtubuli;
-un lichid conţinut în ochiurile reţelei fibrilare proteice, care cuprinde
70% apă şi 30% compuşi organici şi minerali.
 Citoplasma vie se caracterizează prin mobilitate numită
cicloză; aceasta este de două tipuri: cicloza de rotaţie, când celula are
o vacuolă mare, centrală, citoplasma fiind parietală; are loc totdeauna
în acelaşi sens, antrenând în mişcare organitele din ea; la diferite
celule, sensul ciclozei este diferit; cicloza de circulaţie, când vacuola
este traversată de cordoane citoplasmice; are loc în sensuri diferite
de-a lungul trabeculelor.
Elodea canadensis
Tradescantia
virginiana
 Viteza de deplasare a citoplasmei variază foarte mult în aceeaşi celulă
(în medie 50 de micrometri / secundă), fiind mai mare la celulele tinere.

Prin cicloză, deplasarea organitelor celulare favorizează schimburile de

materie şi energie în interiorul celulei, transporturile de metaboliţi sau de produşi
ai catabolismului, reînnoirea constituenţilor celulari.