Managerii administrației publice din Marea Britanie

Ţară cu o „conştiinţă insulară”, fostă imperiu economic al lumii, în prezent importantă putere
economică regională, Marea Britanie priveşte cu scepticism înspre Europa Continentală, cu
care se armonizează anevoios nu numai în plan cultural, ci şi managerial.
Deşi faţă de majoritatea populaţiei, managerii sunt mult mai bine pregătiţi, ei au totuşi
o calificare mai slabă în comparaţie cu omologii lor din alte ţări europene. Cauza principală
constă în aceea că managerilor englezi nu li se cere neapărat o pregătire universitară specifică.
Ca urmare, mai bine de o treime dintre aceştia este pregătită în domeniul tehnic. Pentru
combaterea acestei stări au fost luate numeroase măsuri de natură să extindă preocupările
pentru pregătirea şi perfecţionarea managerilor britanici. A fost creat Institutul Britanic
pentru Management şi s-a constituit Fundaţia pentru Educaţia în Management. Mai multe
universităţi asigură o pregătire la nivelul de licenţă şi post-licenţă în domeniul
managementului.

Ideea principală care stă la baza Noului Management public este următoarea: Eficienţa şi
eficacitatea în sectorul public trebuie să fie îmbunătăţite, managementul public în instituţiile
publice trebuie orientat asupra obiectivelor şi rezultatelor, iar managerii publici trebuie să
fie apreciaţi în funcţie de capacitatea de a rezolva problemele sociale generale şi
specifice.
În Marea Britanie, specialiştii argumentează necesitatea de schimbare prin faptul că noul
management public se bazează pe următoarele valori de bază:
- orientarea spre realizarea obiectivelor finale şi nu asupra politicii generale promovate de
politicieni;
- centrarea pe evaluarea performanţelor din instituţiile publice şi considerarea eficienţei
economice ca formă finală de reflectare a acesteia;
- divizarea aparatului birocratic şi gestiunii financiare;
- orientarea instituţiilor publice către piaţă;
-reducerea costurilor cu întreţinerea şi funcţionarea aparatului administrativ, în general, şi al
instituţiilor publice, în special;
-remodelarea stilului de management din instituţiile publice punându-se accent pe rezultatele
obţinute
Managerii publici trebuiau abordează problemele sectorului public într-o manieră creativă,
prin introducerea instrumentelor manageriale adecvate în procesul de formulare al politicilor
publice.

Competenţe necesare pentru managerii publici

Să înțeleagă fundamentele în Să știe/cunoască Să fie capabili să
Management Să se orienteze către Planifice și prioritizeze
obținerea de rezultate activități

Să ia decizii
Managementul schimbării
Managementul resurselor Îi formeze pe alții
umane
Dezvoltare personală Să se autodezvolte
Să gândească constructiv
Comunicare Să dezvolte relații utile
Să comunice eficient
Lucrul în echipă/spiritul de Lucreze în echipă
echipă
Acționeze proactiv în
rezolvarea de probleme
Acționeze eficient
Acționeze responsabil
Gândească critic și analitic
Decidă și implementeze
Își asume riscuri calculate
Promoveze schimbarea și să
schimbe în mod natural
Învețe continuu
Fie adaptabil
Gândească creativ
Identifice soluții inovative
Creeze rețele
Atingă scopurile în mod
consensual
Comunice
Influențeze, negocieze și
medieze

Indiferent cât de bine intenţionate ar fi fost reformele NMP în termenii determinării sectorului
public de a genera viziuni şi obiective mai clare, autonomie profesională mai mare,
performanţe şi rezultate mai uşor de măsurat, responsabilitate mai clară, specializare verticală
sau descentralizare şi diferenţiere pe orizontală, ele au condus cercetătorii la credinţa că sunt
parţial responsabili pentru fragmentarea aparatului public în mai multe ţări inclusiv Marea
Britanie.
Partea concurențială a unei instituții publice, cu ajutorul căreia putem determina dacă o
instituție publică este sau nu performantă, poate fi definită prin cei 3E (economicitate,
eficiență și eficacitate).
Principiul Economicității prevede că resursele utilizate de instituția publică pentru
desfășurarea activităților sale să fie puse la dispoziție în timp util, în cantitatea și la calitatea
adecvate și la cel mai bun preț;
Principiul Eficienței privește raportul optim între resursele utilizate și rezultatele obținute;
Principiul Eficacității privește îndeplinirea obiectivelor specifice stabilite și obținerea
rezultatelor scontate.
În Marea Britanie și Irlanda se consideră că independența este necesară la toate eșaloanele; de
obicei miniștrii au o oarecare putere discreționară în numirea înalților funcționari, în dorința
de a avea în jur persoane care să le împărtășească părerile, dar tocmai aceasta încurajează
inevitabil politizarea funcției publice la toate nivelurile
În ceea ce privește satisfacția în muncă, managerii englezi au fost analizați prin prisma
caracteristicilor identificate de H. Maslow, între care oportunitatea pentru independența în
gândire și acțiune, satisfacția în muncă, recompensele materiale, posibilitățile de
autorealizare, posibilitatea de a dezvolta relații de prietenie și posibilitățile de promovare.
Rezultatul a fost că managerii britanici au considerat că trebuie să se acorde importanță
acestor caracteristici în următoarea ordine:

1. independența în gândire și acțiune;

2. posibilitatea de autorealizare;
3. recompensele materiale prin intermediul veniturilor;
4. siguranța pe care ei consideră că trebuie să caracterizeze munca lor.

Concluzionând putem spune că managerii britanici pun accent deosebit pe independența de

gândire și acțiune, iar cele mai evidente preocupări pentru ei apar în domeniul posibilităților
de promovare, al oportunităților de autorealizare în cadrul profesiei, al recompenselor
materiale și, în principal, al veniturilor, precum și al statutului de care se bucura în societate.