De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pentru alte sensuri, vedeți Stejar (dezambiguizare).

Stejar

Stare de conservare

risc minim de dispariție[1]

Clasificare științifică

Supradomeniu Biota

Supraregn Eukaryota

Regn Plantae

Subregn Viridiplantae

Infraregn Streptophyta

Diviziune Tracheophyta

Subdiviziune Spermatophytes

Ordin Fagales

Familie Fagaceae

Gen Quercus

Nume binomial

Quercus robur[2]

L., 1753
 Areal de răspândire

Modifică date / text

Quercus robur
Stejarul (Quercus robur L., Sin.: Quercus pedunculata Hoffm.), de asemenea numit
și stejar pedunculat, este un arbore din zona temperată, înalt, cu ramuri puternice,
noduroase, coroană largă și bogată. Scoarța stejarului este de culoare brun-
negricioasă, aspră, adânc brăzdată, adăpostind adesea o micro-faună activă (în
special furnici și anumite specii de gândaci). Frunzele sunt lobate, cu 4-8 perechi de
lobi. Pețiolul este scurt (4–8 cm). Stejarul înflorește în luna mai. Fructul este
o achenă denumită ghindă. Se întâlnește mai ales la câmpie și în zonele colinare,
foarte rar la deal. În afară de pădurile curate de stejar, numite stejărete, stejarul se
găsește și în amestec cu alte foioase, în așa-numitele păduri de șleau.

Este răspândit în Europa, Asia Mică și alte câteva zone asiatice, Africa de Nord. În
trecut era mult mai răspândit, de multe ori în amestecuri cu fagul și alte foioase.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Termenul stejar este probabil de origine tracică[necesită citare]. În trecut lingviștii români i-
au atribuit, eronat, origine maghiară sau bulgărească, însă Dimitrie Cantemir îl
menționează în Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei) ca fiind un cuvânt
inexistent în maghiară sau bulgară.[necesită citare]

Utilizarea stejarului[modificare | modificare sursă]

 Stejarul multisecular din Cajvana
Ghindă
Ghinda a fost folosită de-a lungul timpului atât la hrana porcilor, fiind foarte apreciată
și de mistreți, alături de jir, cât și la confecționarea de coliere și păpușele pentru
copii, și chiar la unele piese de mobilier sau "bibelouri" rustice.

Scoarța de stejar este folosită din antichitate în tăbăcărie, deoarece conține mari
cantități de tanin foarte eficienți în prelucrarea pielii.

Lemnul de stejar este lemn prețios, de calitate superioară, mai ales dacă este uscat
corespunzător. Lemnul de stejar uscat natural, având peste 12 ani vechime, este
scump, fiind folosit pentru mobilă de lux, iahturi de lux, construcții de lux etc. Aproape
două secole traversele de stejar au fost folosite cu mult succes în dezvoltarea căilor
ferate, doar recent începând înlocuirea lor conform noilor tehnologii de transport.
Lemnul de stejar se folosește pe scară largă în construcțiile de lemn sau mixte, iar în
industria mobilei, acolo unde nu se găsește, este una din principalele varietăți
imitate, alături de nuc și cireș.

În mitologie[modificare | modificare sursă]

În mitologia slavă, stejarul era considerat arborele adevărului. Se credea că primul
bărbat a apărut din acest arbore. Din carnea mistreților, care se hrănesc cu ghindă,
ar fi luat naștere preoții, lideri spirituali ai vechilor slavi.[3]

Proprietăți terapeutice[modificare | modificare sursă]

Stejarul (Quercus robur) reprezintă un arbore a cărui scoarță este utilizată în
terapeutica naturistă. Scoarța de stejar are proprietățile de: antiseptic al florei
microbiene, cicatrizant, hemeostatic și ajută la tratarea și vindecarea hemoroizilor,
hemoragiilor uterine, leucoreei, afecțiunilor stomacului, leziunea anusului,
afecțiunilor intestinelor, transpirației picioarelor. Ceaiul preparat din scoarță de stejar
este considerat un remediu natural în vindecarea: diareei, hemoragiilor, hemoroizilor
(aplicarea de comprese), reduce scurgerile vaginale, combate constipația ce are
drept cauza hemoroizii (infuzie preparată din scoarță de stejar, amestecată cu flori
de mușețel și semințe de in).

În România[modificare | modificare sursă]

Cel mai bătrân stejar din România are aproape 900 de ani și se află în Cajvana,
Suceava și este și cel mai bătrân stejar din sud-estul Europei.[4]
Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ The IUCN Red List of Threatened Species 2022.2[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor);
2. ^ Species Plantarum, p. 996
3. ^ Ilie Danilov, Dicționar de mitologie slavă, Iași, Polirom, 2007, ISBN 973-46-0535-6 p. 37
4. ^ FOTO Legenda celui mai bătrân stejar din sud-estul Europei, plantat după marea invazie tătară,
la umbra căruia s-a odihnit Ștefan cel Mare, 11 noiembrie 2013, Dinu Zară, Adevărul, accesat la
17 iunie 2016

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikispecies conține informații legate de Stejar

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Stejar

 ro Stejarul Arhivat în 24 mai 2006, la Wayback Machine.

 en Flora din America de Nord
 Oaks from Bialowieza Forest (biggest oak cluster with the monumental sizes in
Europe) Arhivat în 4 decembrie 2012, la Archive.is {english}
 Tratamente naturale pe baza de stejar
 Cel mai batrin stejar din Romania are 650 de ani, 13 septembrie
1998, Evenimentul zilei

[ascunde]
v•d•m
Plante medicinale (Listă)
Abiu • Abrus precatorius • Aglică • Acacia catechu • Acacia senegal • Acokanthera abyssinica • Aco
napellus • Afin • Agriș • Albăstrea • Aloe vera • Amărala • Anason • Anemone ranunculoides • Ang
cacao • Armurariu • Arnica • Arnică • Bambus • Brad argintiu • Brusture • Brândușă de toamnă • B
albă • Cerențel • Chimen • Chimion • Cicoare • Cimbru • Cimbrișor de câmp • Ciuboțica cucului • C
calului • Coada șoricelului • Coada racului • Coriandru • Corn • Crețișoară • Crețușcă • Crușin • Cur
garduri • Dafin • Dracilă • Dud • Dud alb • Dumbravnic • Efedra • Feciorică • Fenicul • Floarea
patimilor • Gălbenele • Gențiană • Ghimbir • Ghimpe • Ghimpe pădureț • Ghințură (galbenă) • Hame
Specii grasă • Iederă • Ienupăr • In • Ipcărigea • Isop • Izmă bună • Jneapăn • Kaki • Lavandula • Lemn du
mielului • Lumânărică • Mandragoră • Măceș • Maghiran • Măselariță • Mătrăgună • Merișor • Mur
alb • Muștar negru • Nalbă mare • Nuc • Obligeană • Osul iepurelui • Panseluță • Papaya • Păpădie
roșie • Pătrunjel • Piper de baltă • Pir • Plămânărică • Păducel • Pelin • Podbal • Popilnic • Porumb
mici • Răchitan • Răcovină • Ridiche neagră • Roiba • Roiniță • Rostopască • Rozmarin • Roșcov •
câmp • Săpunăriță • Scai vânăt • Schinduf • Schinel • Soc (negru) • Spilcuță • Splinuță • Sunătoare
gâștii • Tătăneasă • Tei • Traista-ciobanului • Țintaură • Trei-frați-pătați • Troscot • Turița mare • U
moartă mov • Valeriană • Ventrilică • Verbina comună • Viola • Viță de vie • Volbură • Vâsc europe