Ce valoare are verbul a fi în enunţul de mai jos?

Pământul e plin de apă şi apa întotdeauna e vie ca în basm. (D. R. Popescu)

valoare predicativă şi valoare copulativă;
valoare auxiliară şi valoare copulativă;
valoare copulativă în ambele propoziţii;
nici o variantă.

Ce valoare are verbul a fi în enunţul de mai jos?

Pe vremea de care vă vorbesc erau multe sate în care nu erau şcoli. (H.Malot)
valoare predicativă şi valoare copulativă;
valoare predicativă în ambele propoziţii;
valoare auxiliară şi valoare copulativă;
nici o variantă.

Ce valoare are verbul a fi în enunţul de mai jos?

Mai erau în compartiment patru călători. În locul unui geam era o scândură. (M. Sadoveanu)
valoare predicativă şi valoare copulativă;
valoare prediativă în ambele propoziţii;
valoare copulativă în ambele propoziţii;
nici o variantă.

Ce funcţie sintactică îndeplinesc cuvintele evidențiate?

Aerul e viu şi proaspăt… El trezeşte şi învie / Pieptul, inima şi ochii peste care lin adie. (V. Alecsandri)
subiect exprimat prin substantiv în acuzativ şi prin pronume personal în nominativ;
subiect exprimat prin substantiv în nominativ şi prin pronume personal în nominativ;
complement direct exprimat prin substantiv în acuzativ şi subiect exprimat prin pronume personal în
nominativ;
nici o variantă.

Care este analiza corectă a cuvintelor evidențiate?

Locul lui era pragul celei de-a doua odăi, de pe care el stăpânea cu privirea pe fiecare. (M. Preda)
subiect exprimat prin substantiv în acuzativ şi prin pronume personal în nominativ;
subiect exprimat prin substantiv în nominativ şi prin pronume personal în nominativ;
complement direct exprimat prin substantiv în acuzativ şi subiect exprimat prin pronume personal în
nominativ;
nici o variantă.

Părţile de propoziţie evidenţiate sunt:

Băieţelul scoate capul cu panglicuţe.
în raport de coordonare;
în raport de subordonare;
în raport de inerenţă;
nici o variantă.

Ce raport sintactic există între propoziţiile evidenţiate?

A continuat să scrie şi să publice pe unde apuca.
raport de incidenţă;
raport de subordonare;
raport de coordonare;
nici o variantă.

Raportul sintactic de incidenţă se stabileşte între:

părţi secundare de propoziţie;
părţi principale de propoziţie;
parte de propoziţie din planul comunicării şi una din planul comentariilor;
nici o variantă.

1
Care este rolul conjuncţiei evidenţiate?
De altminteri, ei nu se văzuseră decât de vreo trei sau patru ori, totdeauna pe stradă.
marchează raportul de subordonare;
marchează raportul de coordonare adversativă;
marchează raportul de coordonare disjunctivă;
nici o variantă.

Părţile de propoziţie evidenţiate sunt:

În sfârşit, un fecior vine să deschidă.
în raport de coordonare;
în raport de subordonare;
în raport de inerenţă;
nici o variantă.

Ce raport sintactic există între propoziţiile evidenţiate?

Nu ştiam ce se întâmplase cu mine.
raport de incidenţă;
raport de subordonare;
raport de coordonare;
nici o variantă.

Raportul sintactic de inerenţă se stabileşte între

părţi secundare de propoziţie;
părţi principale de propoziţie;
parte de propoziţie din planul comunicării şi una din planul comentariilor;
nici o variantă.

Funcția sintactică a cuvintelor evidențiate este:

Se părea că oamenii dorm de multă vreme, că lucrurile din casă au rămas treze în urma lor.
predicat verbal compus;
predicat nominal;
predicat verbal și complement circumstanțial de mod;
nici o variantă.

Cuvântul evidențiat este:

Desigur, ştiam că totul pornise din mintea mea.
adverb predicativ;
adverb incident fără funcție sintactică;
expresie verbală impersonală;
nici o variantă.

Atributul adjectival poate fi exprimat prin:

adjectiv sau locuţiune adjectivală, numeral, adjectiv pronominal, verb la participiu, verb la gerunziu;
adjectiv sau locuţiune adjectivală, numeral, adjectiv pronominal;
adjectiv, verb la participiu, verb la gerunziu;
adjectiv, adverb, pronume demonstrativ.

Cuvântul determinat de atribut poate fi:

substantiv, pronume, verb la indicativ;
substantiv, pronume, numeral, verb la participiu sau altă parte de vorbire cu valoare substantivală;
substantiv, verb la gerunziu, pronume;
nici o variantă.

Ce funcţie sintactică îndeplineşte cuvântul evidenţiat?

Bunicii mei sunt strănepoţii acelor oameni.
atribut pronominal;
atribut adjectival;
complement indirect;
nici o variantă.
2
Care este analiza corectă a cuvântului evidenţiat?
Greierele amuţise sub înălţimea ocrotitoare a ierburilor.
atribut substantival exprimat prin substantiv comun, simplu; plural, genitiv; articulat (articolul hotărât -lor,
articolul posesiv genitival a;
atribut substantival exprimat prin substantiv comun, simplu; plural, dativ; nearticulat;
atribut substantival exprimat prin substantiv comun, simplu; plural, acuzativ; articulat (articolul hotărât –lor,
articolul posesiv-genitival a;
nici o variantă.

Ce funcţie sintactică îndeplineşte cuvântul evidenţiat?

Tocmisem un om din Vidra pentru un drum cu sania.
complement circumstanţial de mod;
complement direct;
complement circumstanțial de scop;
nici o variantă.

Prin ce este introdusă propoziţia atributivă evidenţiată?

Îl măcina gândul cum să vă găsească.
pronume relativ;
pronume interogativ;
adverb relativ;
nici o variantă.

Care este analiza corectă a cuvintelor evidenţiate?

A cere cuiva să fie erou în imprejurările josnice ale unei societăţi decăzute este ca şi cum a-i cere unui vultur
închis într-o odăiţă să zboare deasupra pământului.
complement circumstanţial de loc;
atribut subtantival genitival;
complement indirect;
nici o variantă.

Care este funcţia sintactică a cuvintelor evidenţiate?

A muncit mult în vederea obţinerii acestui titlu.
complement circumstanţial de scop;
complement circumstanţial de timp;
complement circumstanţial de loc și atribut;
nici o variantă.

Care este funcţia sintactică a cuvântului evidenţiat?

Se duce la scăldat.
complement circumstanţial de mod;
complement circumstanţial de scop;
complement circumstanţial de cauză;
nici o variantă.

Care este funcţia sintactică a cuvintelor evidenţiate?

A greşit din neatenţie.
complement circumstanţial de loc;
complement indirect;
complement circumstanţial de cauză;
nici o variantă.

Care este analiza corectă a cuvintelor evidenţiate?

Cine râde de toată lumea ajunge de la sine ridicol când găseşte unul de care nu mai poate râde.
complement circumstanţial de loc;
complement direct;
complement indirect;
nici o variantă.
3
Care este funcţia sintactică a cuvântului evidenţiat?
Cel mai trist lucru în dragoste este că uneori sufletul ţi-l ia cine n-are nevoie de dânsul.
complement circumstanţial de mod;
complement direct;
complement indirect;
nici o variantă.

Care este funcția sintactică a cuvintelor evidenţiate?

A cere cuiva să fie erou în imprejurările josnice ale unei societăţi decăzute este ca şi cum a-i cere unui
vultur închis într-o odăiţă să zboare deasupra pământului.
complement direct;
complement indirect şi atribut subtantival genitival;
complement indirect;
nici o variantă.

Ce funcții sintactice îndeplinesc cuvintele evidenţiate?

Sunt oameni care linguşesc pe omul de merit când îl recunosc, fiindcă nu-l înţeleg.
ambele sunt complemente directe;
unul este complement direct, al doilea – complement indirect;
ambele sunt complemente indirecte;
nici o variantă.

Care este funcţia sintactică a cuvântului evidenţiat?

Pâinea care te satură mai bine este accea pe care ai dăruit-o.
complement circumstanţial de mod;
complement direct;
complement indirect;
nici o variantă.

Care este analiza corectă a cuvintelor evidenţiate?

Nu întrerupe niciodată vorba celui care se bucură şi nu lăsa să se reverse niciodată durerea celui întristat.
ambele sunt complemente directe;
unul este complement direct, al doilea – subiect;
ambele sunt complemente indirecte;
nici o variantă.

Cuvântul evidențiat este:

Dacă omul actual va înţelege cât de sărac este în comparaţie cu strămoşii săi, va fi un câştig enorm pentru el.
atribut adjectival;
atribut pronominal;
complement direct;
nici o variantă.

În enunţul Atunci el povesti în scurt toată istoria cu merele substantivul evidențiat îndeplinește funcția
sintactică de:
complement direct;
atribut;
complement indirect;
nici o variantă.

Cuvântul evidențiat este:

Mai presus de acel brâu muntos, se înalţă două piramide mari de munţi.
atribut adjectival;
atribut substantival;
complement direct;
nici o variantă.

4
Cuvintele evidențiate din enunțul de mai jos îndeplinesc funcția de:
Vizita la ai săi a fost o bucurie.
complement circumstanțial de loc;
atribut pronominal;
complement indirect;
nici o variantă.

În enunţul de mai jos substantivul evidențiat îndeplinește funcția de:

Pe frunza unui nufăr o broscuță se bucură și ea de răcoarea dimineții. (Em. Gârleanu)
atribut;
complement indirect;
complement direct;
nici o variantă.

Cuvântul evidențiat este?

El stăpânea cu privirea pe fiecare. (M. Preda)
atribut;
complement indirect;
complement direct;
nici o variantă.

Propoziţia evidenţiată este:

Se zice că nu va veni la timp.
subiectivă;
propoziție pincipală;
completivă directă;
nici o variantă.

În enunțul de mai jos identificăm:

Omul cinstit este discret; vede cusururile altora, dar nu vorbeşte niciodată despre ele
un predicat verbal, două predicate nominale;
trei predicate verbale;
un predicat nominal, două predicate verbale;
nici o variantă.

Care este funcţia sintactică a cuvântului evidenţiat?

A muncit mult în vederea obţinerii acestui titlu.
complement direct;
complement circumstanțial de mod;
nume predicativ;
nici o variantă.

Ce funcţie sintactică îndeplineşte cuvântul evidenţiat?

Bunicii mei sunt strănepoţii acelor oameni.
complement direct;
complement circumstanțial de mod;
nume predicativ;
nici o variantă.

Ce funcţie sintactică îndeplineşte cuvântul evidenţiat?

Tocmisem un om din Vidra pentru un drum cu sania.
subiect;
complement indirect;
complement direct;
nici o variantă.

5
În enunţul de mai jos substantivul evidențiat îndeplinește funcția de:
Pe frunza unui nufăr o broscuță se bucură și ea de răcoarea dimineții. (Em. Gârleanu)
atribut;
complement indirect;
complement direct;
nici o variantă.

În enunțul Sufletul îmi era plin de minunățiile ce văzusem cuvântul evidențiat este:
atribut;
complement indirect;
complement direct;
nici o variantă.

Care este funcţia sintactică a cuvântului evidenţiat?

Cel mai trist lucru în dragoste este că uneori sufletul ţi-l ia cine n-are nevoie de dânsul.
atribut;
complement indirect;
complement direct;
nici o variantă.

Care este funcţia sintactică a cuvântului evidenţiat?

A lăsa fiului tău o moştenire este ca şi cum l-ai ţinea pe umeri, pe când alţii se căznesc să se suie.
atribut;
complement indirect;
complement direct;
nici o variantă.

Ce text, aparținând stilului juridico-administrativ, este definit astfel?

Text cu destinaţie oficială prin care o persoană solicită rezolvarea unor probleme de ordin personal sau
colectiv.
anunţul;
declarația;
cererea;
nici o variantă.

Ce text, aparținând stilului juridico-administrativ, este definit astfel?

Text cu destinaţie oficială care relatează despre o activitate prevăzută pentru o anumită etapă, consemnând, pe
larg, obiectivele, acţiunile concrete şi metodele folosite, aspectele pozitive, lipsurile şi cauzele acestora, precum
şi propuneri pentru activitatea ulterioară.
darea de seamă,
declarația;
cererea;
nici o variantă.

Ce text, aparținând stilului juridico-administrativ, este definit astfel?

Act cu caracter oficial, în care se consemnează un fapt, o situaţie, notându-se pe scurt discuţiile şi hotărârile
unei adunări constituite.
procesul verbal,
declarația;
cererea;
nici o variantă.

În care din seriile de mai jos sunt texte ce aparțin stilului publicistic?
editoriale, cronici, hotărâri;
reportaje, pamflete, cronici;
referate, pamflete, cronici;
nici o variantă.

6
Epitetul este figura de stil care:
exagerează voit dimensiunile unui obiect, fiinţă etc.;
compară două obiecte, fiinţe, pe baza însuşirilor lor comune;
subliniază o calitate, o caracteristică a cuvântului pe care îl însoţeşte;
nici o variantă

Metafora este figura de stil prin care:

se trece de la sensul obişnuit al unui cuvânt la un sens nou, figurat, pe baza unor asemănări, prin comparaţii
subînţelese;
se înlocuieşte un cuvânt cu un altul mai expresiv;
emitentul de text reuşeşte să concentreze sugestii şi semnificaţii profunde într-un singur cuvânt;
nici o variantă.

Enumeraţia, ca figură de stil, este:

înşiruirea unor termeni de acelaşi fel;
numărul cuvintelor care alcătuiesc o propoziţie;
numerotarea cuvintelor dintr-o propoziţie;
nici o variantă.

Comparaţia, ca figură de stil, este:

unul din gradele la care se găseşte însuşirea exprimată de un adjectiv sau adverb;
un termen care indică diferenţa dintre două însuşiri ale unei fiinţe;
alăturarea a doi termeni (fiinţe, lucruri, idei) pe baza însuşirilor lor comune;
nici o variantă.

Care stil funcțional se caracterizează prin „expresivitate zero”?

stilul publicistic;
stilul științific;
stilul juridico-administrativ;
nici o variantă

Frecvenţa mare a substantivelor provenite din infinitive lungi (efectuare, arestare, cercetare, soluţionare) este
specifică:
stilului publicistic;
stilului beletristic;
stilului juridico-administrativ;
nici o variantă.

Ce text, aparținând stilului publicistic, este definit astfel?

Prezentarea succintă a unei opere literare sau ştiinţifice, care, pe lângă consemnarea principalelor probleme şi
idei, conţine sumare comentarii şi aprecieri critice.
editorial;
articol;
recenzie;
nici o variantă.

Expresiile evidențiate sunt:

Pe un picior de plai / Pe-o gură de rai.
metaforă
epitet
personificare
nici o variantă