Complementul

Gramatica » Sintaxa » Sintaxa propoziției » Complementul
Complementul este o parte secundară de propoziție care determină un verb, un adjectiv,
un adverb sau o interjecție cu funcția de predicat.
Complementul răspunde la pe cine? ce?
întrebările: cui? despre cine? despre ce? la cine? la ce?
pentru cine? cu cine? cu ce?
de cine? de ce?
unde? de unde? pe unde? pâna unde? încotro?
când? de când? până când? cât timp?
cum? în ce fel? cât?
din ce cauză? din ce pricină?
în ce scop? cu ce scop?
 Să mergem în camera noastră. (în camera complement, determină verbul să
mergem)
 Mașina roșie ca focul este a mea. (ca focul complement, determină
adjectivulroșie)
 Mașina merge mai repede decât trenul. (decât trenul complement, determină
adverbul mai repede)
 Hai la masă. (la masă complement, determină interjecția hai)
Complementele care determină un adjectiv sunt precedate de prepoziții sau de adverbe de
comparație (cât, ca, decât). Complementele care determină un adverb se exprimă prin
adverbe (așa, cam, destul, destul de) sau substantive ori pronume precedate de
adverbe de comparație (cât, ca, decât).
CUPRINS
 Clasificarea complementelor
 Mijloace de exprimare
 Locul complementului în propoziție
 Punctuația complementului
 Valoarea stilistică a complementului

Clasificarea complementelor
Complementele se împart în două clase: circumstanțiale și necircumstanțiale.

Complementele circumstanțiale (cuvântul circumstanțial înseamnă împrejurare) arată

împrejurările în care se petrece acțiunea exprimată de verbul determinat și se împart în
complemente circumstanțiale de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop, condiționale, concesive
și consecutive.

Cele necircumstanțiale arată obiectul asupra căruia se efectuează acțiunea sau obiectul căruia i se
acordă ceva și se împart în complemente directe, indirecte și de agent.

Mijloace de exprimare
Locul complementului în propoziție
De obicei, complementele stau după cuvintele determinate. Există și cazuri în care
complementele (complementele direct) stau înaintea cuvântului determinat.

 Pe ea am văzut-o în autobuz.

 În autobuz am văzut-o pe ea.
Punctuația complementului
! Complementul direct și cel indirect nu se despart niciodată prin virgulă de verbele determinate.
Complementele aflate în raport de coordonare se despart sau nu prin virgulă între ele conform
regulilor de punctuație descrise la Punctuația conjuncțiilor.