Complementul

complementul este partea secundară de propoziţie care determină un verb, o locuţiune

verbală, un adjectiv, o locuţiune adjectivală, un adverb, o locuţiune adverbială sau o interjecţie.

I. Complementul direct

Complementul direct arată obiectul asupra căruia se exercită direct acţiunea verbului determinat.

1. La ce întrebări răspunde complementul direct

Întrebările la care răspunde complementul direct sunt:

– pe cine?

– ce?

2. Prin ce se exprimă complementul direct

Complementul direct se exprimă prin:

a) Substantiv în acuzativ cu prepoziţia pe.

Exemplu:

– Îi văd pe copii

.b) Substantiv în acuzativ fără prepoziţie.

Exemplu:

– Ador sportul.

c) Pronume personal în acuzativ cu prepoziţia pe.

Exemplu:

– Îi văd pe ei.

d) Pronume personal în acuzativ fără prepoziţie.

Exemplu:

– Îi văd mâine.

e) Numeral cu valoare substantivală în cazul acuzativ cu prepoziţia pe.

Exemplu: – Îl văd pe al doilea.

I. Complementul indirect

Complementul indirect arată obiectul asupra căruia se răsfrânge indirect acţiunea verbului determinat.

1. La ce întrebări răspunde complementul indirect

Întrebările la care răspunde complementul indirect sunt:

– cui?

– la cine?, la ce?

– despre cine?, despre ce?

– de cine?, de ce?

– cu cine?, cu ce?

– pentru cine?, pentru ce? etc.

2. Prin ce se exprimă complementul indirect

Complementul indirect se exprimă prin:

a) Substantiv în cazul dativ.

Exemplu:

– Îi dau băiatului.

b) Substantiv în cazul acuzativ cu prepoziţie.

Exemplu:

– Se gândea la băiat.

c) Pronume personal în cazul dativ.

Exemplu:

– Îi dau lui.
d) Pronume în cazul acuzativ cu prepoziţie.

Exemplu:

– Se gândea la el.

e) Numeral cu valoare substantivală.

Exemplu:

– Se gândea la prima.

Complementul circumstanţial

Complementele circumstanţiale arată împrejurările în care se desfăşoară o acţiune (locul, timpul, modul,

cauza, scopul).

* Complementele necircumstanţiale nu arată împrejurările în care se desfăşoară o acţiune (complemente

directe, indirecte, prepoziționale, de agent).

Complementul circumstanţial de loc

Complementul circumstanțial de loc este complementul circumstanțial care arată locul în care se petrece

acțiunea. Acest complement răspunde la întrebările: unde?, de unde?, până unde?, încotro?.

Complementul circumstanţial de loc se exprimă prin:

– adverb de loc cu sau fără prepoziţie;
– locuţiune adverbială de loc;
– substantiv în cazul acuzativ cu prepoziţie sau fără prepoziţie, însoţit de atribut cu sens cantitativ, în cazul
genitiv cu prepoziţie şi locuţiune prepoziţională;
– pronume în cazul acuzativ cu prepoziţie, în cazul genitiv cu prepoziţie sau locuţiune prepoziţională, în cazul
dativ, când este exprimat prin pronume personal, forma neaccentuată, precedat de prepoziţie sau locuţiune
prepoziţională specializate pentru genitiv;
– numeral cu valoare substantivală în cazul acuzativ cu prepoziţie, în cazul genitiv cu prepoziţie sau
locuţiune prepoziţională;
– adjectiv pronominal posesiv precedat de prepoziţie sau locuţiune prepoziţională specializate pentru genitiv.

Exemple de complemente circumstanţiale de loc

– a lăsa în farfurie; venea din spate; fumegând în depărtare; plec la Sibiu.

Complementul circumstanţial de timp

Complementul circumstanțial de timp este partea secundară de propoziție care arată timpul în care se

desfășoară o acțiune. Acest complement răspunde la întrebările: când?, de când?, până când?, cât timp?.
Complementul circumstanţial de timp se exprimă prin:
– adverb de timp cu sau fără prepoziţie;
– locuţiune adverbială de timp;
– substantiv în cazul acuzativ cu prepoziţie sau locuţiune prepoziţională, sau fără prepoziţie însoţit de atribute
cu sens cantitativ (exprimate prin numeral, adjectiv propriu-zis sau pronominal, locuţiune adjectivală), în cazul
genitiv cu prepoziţie sau locuţiune prepoziţională;
– pronume în cazul acuzativ cu prepoziţie sau locuţiune prepoziţională, în cazul genitiv cu prepoziţie sau
locuţiune prepoziţională;
– numeral cu valoare substantivală în cazul acuzativ cu prepoziţie sau locuţiune prepoziţională, în cazul
genitiv cu prepoziţie sau locuţiune prepoziţională;
– adjectiv propriu-zis precedat de prepoziţia de, adjectiv pronominal posesiv precedat de prepoziţia de, adjectiv
pronominal posesiv precedat de prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale specializate pentru genitiv;
– verb la modul infinitiv precedat de prepoziţia până sau locuţiunea prepoziţională înainte de, la modul
gerunziu.

Exemple de complemente circumstanţiale de timp

– ne întâlneam din când în când; am citit până a venit mama; îl cunosc de tânăr.

Complementul circumstanţial de mod

Complementul circumstanțial de mod este complementul circumstanțial care arată cum se desfășoară o

acțiune. Acest complement răspunde la intrebările: cum?, cât, în ce fel?.

Complementul circumstanţial de mod se exprimă prin:

– adverb de mod;
– locuţiune adverbială de mod;
– substantiv în cazul acuzativ cu prepoziţie, în cazul dativ cu prepoziţie;
– pronume în cazul acuzativ cu prepoziţie, în cazul dativ cu prepoziţie;
– numeral cu valoare substantivală în cazul acuzativ cu prepoziţie, în cazul dativ cu prepoziţie sau cu valoare
adverbială;
– verb la modul infinitiv cu prepoziţie şi la modul gerunziu;
– interjecţie.

Exemple de complemente circumstanţiale de mod

– s-a rezolvat de la sine; se aude în surdină; s-a scumpit cu cinci lei; se învârte ca un titirez.