Verbul poate avea următoarele cazuri:

Cazul Funcțiile sintactice

Nominativ subiect, nume predicativ nominal, atribut adjectival, atribut substantival

complement direct, complement indirect, complement circumstanțial de loc, com

Acuzativ
cauză, complement circumstanțial de scop, complement circumstanțial de mod

Vocativ folosit pentru a adresa o rugăminte, o întrebare sau o exclamație unei persoane

drive_spreadsheetExport to Sheets

Verbele nepersonale pot avea următoarele cazuri:

Cazul Funcțiile sintactice

Nominativ subiect

Acuzativ complement direct

Vocativ nu se folosește

drive_spreadsheetExport to Sheets

Locuțiunile verbale pot avea următoarele cazuri:

Cazul Funcțiile sintactice

Nominativ subiect, nume predicativ nominal, atribut adjectival, atribut substantival

Acuzativ complement direct, complement indirect, complement circumstanțial de loc, com

 cauză, complement circumstanțial de scop, complement circumstanțial de mod

Vocativ nu se folosește

drive_spreadsheetExport to Sheets

Substantivul poate avea următoarele cazuri:

Cazul Funcțiile sintactice

subiect, nume predicativ nominal, atribut adjectival, atribut substantival, comple

Nominativ complement circumstanțial de timp, complement circumstanțial de cauză, comp
complement circumstanțial de instrument

drive_spreadsheetExport to Sheets

Prepoziția nu are caz, dar poate avea următoarele funcții

sintactice:

Funcțiile sintactice ---|--- Atribut adjectival | introduce un

atribut adjectival care determină un substantiv sau un
pronume Atribut substantival | introduce un atribut
substantival care determină un substantiv sau un pronume
Complement circumstanțial de loc | arată locul unde se
desfășoară o acțiune Complement circumstanțial de timp |
arată timpul în care se desfășoară o acțiune Complement
circumstanțial de cauză | arată cauza unei acțiuni

Observații:

 În cazul verbele nepersonale și locuțiunilor verbale,

prepoziția de este singura care poate fi folosită.
 În cazul substantivelor cu prepoziția, prepozițiile pot fi
folosite în funcție de funcția sintactică a substantivelui.

Funcțiile sintactice învățate în clasa a 7-a:

 Subiect - elementul din propoziție care arată cine sau ce

face acțiunea exprimată de verb.
 Nume predicativ nominal - partea de propoziție care arată
calitatea, cantitatea sau apartenența subiectului.
 Atribut adjectival - partea de propoziție care determină un
substantiv sau un pronume, arătând o calitate a acestuia.
 Atribut substantival - partea de propoziție care determină un
substantiv sau un pronume, arătând o relație de
apartenență sau de posesie a acestuia.
 Complement direct - partea de propoziție care arată obiectul
direct al acțiunii exprimate de verb.
 Complement indirect - partea de propoziție care arată
obiectul indirect al acțiunii exprimate de verb.
 Complement circumstanțial de loc - partea de propoziție
care arată locul unde se desfășoară acțiunea exprimată de
verb.
 Complement circumstanțial de timp - partea de propoziție
care arată timpul în care se desfășoară acțiunea exprimată
de verb.
 Complement circumstanțial de cauză - partea de propoziție
care arată cauza acțiunii exprimate de verb.

Exemple:

 Subiect
o Copiii joacă fotbal.
o El este elev.
 Nume predicativ nominal
o Copiii sunt enoriași.
o El este bun.
 Atribut adjectival
o Cartea nouă este pe masă.

Complement direct * Am citit o carte. * I-am dat un cadou

mamei.

 Complement indirect
o Am dat cățelușului un os.
o I-am spus lui povestea.
 Complement circumstanțial de loc
o Am mers la școală.
o Copiii stau în parc.
 Complement circumstanțial de timp
o **Am venit ieri.
o Copiii se joacă tot timpul.
 Complement circumstanțial de cauză **Am plecat din cauza
ploii.
o Copiii plâng de frig.

Observații:
 Subiectul și numele predicativ nominal pot fi exprimate prin
orice parte de vorbire, inclusiv prin pronume.
 Atributul adjectival este exprimat, de obicei, prin
adjective, dar poate fi exprimat și prin
participii, gerunzii, adverbe sau locuțiuni adjectivale.
 Atributul substantival este exprimat, de obicei, prin
substantive, dar poate fi exprimat și prin pronume, adjective
pronominale, numerale, adverbe sau locuțiuni substantivale.
 Complementul direct este exprimat, de obicei, prin
substantive, dar poate fi exprimat și prin
pronume, numerale, adjective pronominale, adverbe sau
locuțiuni substantivale.
 Complementul indirect este exprimat, de obicei, prin
substantive, dar poate fi exprimat și prin
pronume, numerale, adjective pronominale, adverbe sau
locuțiuni substantivale.
 Complementul circumstanțial de loc este exprimat, de
obicei, prin substantive, dar poate fi exprimat și prin
pronume, numerale, adjective pronominale, adverbe sau
locuțiuni substantivale.
 Complementul circumstanțial de timp este exprimat, de
obicei, prin substantive, dar poate fi exprimat și prin
pronume, numerale, adjective pronominale, adverbe sau
locuțiuni substantivale.
 Complementul circumstanțial de cauză este exprimat, de
obicei, prin substantive, dar poate fi exprimat și prin
pronume, numerale, adjective pronominale, adverbe sau
locuțiuni substantivale.

Funcții sintactice învățate în clasa a 8-a:

 Complement circumstanțial de mod - partea de propoziție
care arată modul în care se desfășoară acțiunea exprimată
de verb.
 Complement circumstanțial de scop - partea de propoziție
care arată scopul acțiunii exprimate de verb.
 Complement circumstanțial de instrument - partea de
propoziție care arată instrumentul cu care se desfășoară
acțiunea exprimată de verb.

Exemple:

 Complement circumstanțial de mod

o **Am vorbit cu voce tare.
o Copiii aleargă foarte repede.
 Complement circumstanțial de scop
o **Am mers la școală pentru a învăța.
o **Am cumpărat un cadou pentru mama.
 Complement circumstanțial de instrument
o **Am tăiat pâinea cu un cuțit.
o Copiii desenează cu creionul.
prepoziții:

Cazul nominativ

 după
 fără
 împotriva
 lângă
 pe
 pentru
 spre
 sub
 sus

Cazul genitiv

 al
 a
 ai
 ale
 alui
 alei
 alor
 din

Cazul dativ

 cu
 pentru
 la
 lângă
 pe
 spre

Cazul acuzativ

 pe
 în
 la
 lângă
 spre

Cazul vocativ

 O
 Doamne
 Domnule
 Doamnă
 Mamă
 Tată
 Frate
 Sora
 Iubito
 Iubitule

Observații:

 Prepoziția de nu se folosește la cazul nominativ.

 1. Verbul se poate analiza prin: ce fel
de verb este
predicativ/nepredicativ/copulativ/auxili
ar, mod (personal sau nepersonal),
timp (trecut, prezent, viitor), persoana,
numar, diateza


 2. Clasificarea verbelor
 - predicative care sunt majoritatea
verbelor existe
 - copulative sunt doar astea: a fi, a
deveni, a parea, a ajunge, a iesi, a se
face, a inseamna, a ramane etc
 - auxiliare care ajuta la formarea
diatezai pasive si a timpului perfect al
modurilor conjunctiv, conditional-
optativ, sau timpului viitor anterior
 Verbele sunt: a avea, a fi, a vrea


 3. Conjugarile verbului
 - conjugarea I cuprinde verbele la
infinit terminate in -a: a cauta, a urma,
a relata etc.
 - conjugarea II verbele terminate in -
ea: a vedea, a bea
 - conjugarea III verbe terminate in -e: a
merge, a rade
 - conjugarea IV verbe terminate in -i,-î:
a iubi, a urî


 4. Modurile verbelor
 I. Modurile personale
 1. Indicativ - cuprinde si cele cu timp
trecut, prezent, viitor
 imperativ - ex: eu vedeam, tu vedeai,
el/ea vedea, noi vedeam, voi vedeați,
ei/ele vedeau
 perfectul simplu - eu văzui, tu văzuși, el
văzu, noi văzurăm, voi văzurăți, ei
văzură
 perfectul compus - eu am văzut, tu ai
văzut, el a văzut, noi am văzut, voi ați
văzut, ei au văzut
 mai mult ca perfectul - eu văzusem, tu
văzuseși, el văzuse, noi văzuserăm, voi
văzuserăți, ei văzuseră
 2. Conjunctiv
 timp prezent - eu să scriu, tu să scrii,
el să scrie, noi să scriem, voi să scrieți,
ei să scrie
  timp perfect - eu să fi scris, tu să fi
scris, el să fi scris, noi să fi scris, voi
să fi scris, ei să fi scris
 3. Conditional-optativ
 timp prezent - eu aș scrie, tu ai scrie,
el ar scrie, noi am scrie, voi ați scrie,
ei ar scrie
 timp perfect - eu aș fi scris, tu ai fi
scris, el ar fi scris, noi am fi scris, voi
ați fi scris, ei ar fi scris
 4. Imperativ - mananca!, strange!


 II. Moduri nepersonale

 1. Infinitiv: a merge, a citi...
 2. Gerunziu: scriind, citiind, cântând...
 3. Supin: de scris, de mers....
 4. Participiu (se termina in -t): luat,
mâncat, citit....
 analiza sintactică

Cazul nominativ

 Subiect

o Funcție sintactică: subiect

o Caz: nominativ
o Gen: masculin, plural

o Număr: plural

o Formă: copiii

o Semnificație: arată cine sau ce face acțiunea exprimată de

verb

o Exemple:

 Copiii joacă fotbal.

 Elevii sunt în clasă.
 Nume predicativ nominal

o Funcție sintactică: nume predicativ nominal

o Caz: nominativ

o Gen: masculin, singular

o Număr: singular

o Formă: bun

o Semnificație: arată calitatea subiectului

o Exemple:

 Copiii sunt buni.

 El este învățător.

Cazul genitiv

 Atribut adjectival

o Funcție sintactică: atribut adjectival

o Caz: genitiv

o Gen: masculin, singular

o Număr: singular

o Formă: lui

o Semnificație: determină un substantiv, arătând o proprietate

a acestuia

o Exemple:

 Cartea lui este pe masă.

 Copiii mamii sunt la școală.
 Atribut substantival

o Funcție sintactică: atribut substantival

o Caz: genitiv

o Gen: masculin, singular

o Număr: singular

o Formă: elevului

o Semnificație: determină un substantiv, arătând o relație de

apartenență sau de posesie a acestuia

o Exemple:

 Cartea elevului este pe masă.

 Copiii din clasa a 7-a sunt la școală.

Cazul dativ

 Complement indirect

o Funcție sintactică: complement indirect

o Caz: dativ

o Gen: masculin, singular

o Număr: singular

o Formă: lui

o Semnificație: arată obiectul indirect al acțiunii exprimate de

verb

o Exemple:
 I-am dat lui o carte.
 Le-am dat copiilor o carte.

Cazul acuzativ

 Complement direct

o Funcție sintactică: complement direct

o Caz: acuzativ

o Gen: masculin, singular

o Număr: singular

o Formă: o carte

o Semnificație: arată obiectul direct al acțiunii exprimate de

verb

o Exemple:

 Am citit o carte.
 I-am dat lui o carte.
 Complement indirect

o Funcție sintactică: complement indirect

o Caz: acuzativ
o Gen: feminin, singular

o Număr: singular

o Formă: cărții

o Semnificație: arată obiectul indirect al acțiunii exprimate de

verb

o Exemple:

 I-am dat cărții un semn de carte.

 Le-am dat cărților un semn de carte.

Cazul vocativ

 Funcție sintactică: vocativ

o Caz: vocativ

o Gen: masculin, plural

o Număr: plural

o Formă: copiii

o Semnificație: este folosit pentru a adresa o rugăminte sau o

întrebare

o Exemple:
 Copii, vino aici!
 Elevii, ascultați-mă!
 Verbul. Tipuri de verbe

 Gigi citește mereu.
 Victor a mâncat înghețată.
 Dan știe a vorbi în engleză.
 Verbul este partea de vorbire flexibilă care denumește acțiunea
(a alerga), starea (a muri, a dormi) sau existența (a fi, a se afla).
 parte de vorbire flexibilă = își modifică forma în
comunicare: a vorbi – vorbeam, vorbiți, am vorbit etc.
 Categoriile gramaticale ale verbului sunt: modul, timpul,
persoana și numărul.
 Tipuri de verbe:
 I. Verbe predicative – pot forma singure predicatul verbal și
au sens lexical
 Dan aleargă în parc.
 aleargă = verb predicativ, funcție sintactică de predicat verbal
 Toate verbele din română sunt predicative, cu excepția lui a
deveni.
 ATENȚIE!
 Pentru a avea în propoziție funcția sintactică de predicat verbal,
verbele predicative trebuie să fie conjugate la unul dintre
modurile: indicativ, conjunctiv, condițional-optativ, imperativ.
 Ne putem da seama dacă un verb este conjugat, dacă îi putem
stabili persoana și numărul.
 Dan știe a cânta foarte bine la vioară.
 știe = verb predicativ, persoana a III-a, numărul singular, funcție
sintactică de predicat verbal
 a cânta = verb predicativ, nu are funcție sintactică de predicat
verbal pentru că are formă de infinitiv (infinitivul este o formă
verbală nepersonală)
 ATENȚIE!
 Verbele predicative cu formă de infinitiv (a cânta), gerunziu
(cântând) și supin (de cântat) NU SUNT în propoziție predicate
verbale! Ele îndeplinesc alte funcții sintactice.


 II. Verbe auxiliare – ajută la formarea unor moduri și
timpuri; în română, există trei verbe auxiliare: a avea, a fi și a vrea.
  A AVEA
 – este verb predicativ atunci când are sens lexical (a deține, a
poseda) și poate forma singur predicatul verbal.
 Am un telefon nou. (valoare predicativă)
 =dețin
 – este verb auxiliar atunci când formează:
 a) modul indicativ, timpurile perfect compus, viitor de limbă
vorbită și viitor în trecut:
 am cumpărat am să cumpăr aveam să cumpăr
 ai cumpărat ai să cumperi aveai să cumperi
 a cumpărat are să cumpere avea să cumpere
 am cumpărat avem să cumpărăm aveam să cumpărăm
 ați cumpărat aveți să cumpărați aveați să cumpărați
 au cumpărat au să cumpere aveau să cumpere
 b) modul condițional-optativ, timpurile prezent și perfect:
 aș mânca / aș fi mâncat
 ai mânca / ai fi mâncat
 ar mânca / ar fi mâncat
 am mânca / am fi mâncat
 ați mânca / ați fi mâncat
 ar mânca / ar fi mâncat

  A FI
 – este predicativ atunci când are sens lexical (a se afla, a
exista, a proveni, a costa, a se împlini, a dura etc.) și poate
forma singur predicatul verbal:
 Bunica este în grădină. (=se află) (verb predicativ)
 Mama este din Oradea. (=provine) (verb predicativ)
 Rochia a fost 30 de lei. (=a costat) (verb predicativ)
 – este auxiliar atunci când formează:
 a) modul indicativ, timpul viitor anterior:
 voi fi venit
 vei fi venit
 va fi venit
 vom fi venit
 veți fi venit
 vor fi venit

 b) modul conjunctiv, timpul perfect:
 Trebuia să fi venit la timp.

 c) modul condițional-optativ, timpul perfect:
 aș fi venit
 ai fi venit
 ar fi venit
 am fi venit
 ați fi venit
 ar fi venit

 d) o formă verbală pasivă:
 Tata spală mașina. (construcție activă)
 Mașina este spălată de tata. (construcție pasivă)
 este spălată = predicat verbal cu formă pasivă
 este = verb auxiliar
 spălată = participiu

  A VREA
 – este predicativ atunci când are sens lexical (a intenționa, a
dori) și poate forma singur predicatul verbal.
 Vreau o mașină roșie. (verb predicativ)
 = îmi doresc

 – este auxiliar atunci când formează modul indicativ, timpurile
viitor standard, viitor anterior și viitor popular:
 voi veni voi fi venit oi veni
 vei veni vei fi veni oi/ăi veni
 va veni va fi veni o veni
 vom veni vom fi venit om veni
 veți veni veți fi venit oți/ăți veni
 vor veni vor fi venit or veni


 III. Verbele copulative = ajută la formarea predicatului
nominal, atunci când sunt conjugate la unul dintre modurile:
indicativ, imperativ, conjunctiv sau condițional-optativ.
 Predicatul nominal este format dintr-un verb copulativ și un
nume predicativ.
 Verbele copulative sunt: a deveni, a fi, a ieși, a se face, a ajunge,
a rămâne, a însemna, a părea
  A DEVENI = este mereu copulativ*
 Gigi a devenit un medic renumit.
 a devenit un medic = predicat nominal alcătuit din verbul
copulativ „a devenit” (modul indicativ, timpul perfect compus,
persoana a III-a, numărul singular, conjugarea a IV-a, formă
afirmativă) și numele predicativ „un medic” (exprimat prin
substantiv comun, simplu, genul masculin, numărul singular,
cazul nominativ, articulat cu articolul nehotărât „un”)

  A FI = este copulativ atunci când nu este predicativ sau
auxiliar; este singurul verb din limba română care are toate cele
trei valori: predicativă, auxiliară și copulativă
 Gigi este în grădină. = se află (predicativ)
 Trebuia să fi învățat pentru test. (auxiliar)
 Bunicul a fost pompier. (copulativ)
 a fost pompier = predicat nominal

  A IEȘI, A SE FACE, A AJUNGE – sunt copulative atunci
când au sensul lui a deveni
 Gigi a ieșit acum din clasă. (verb predicativ)
 După facultate, Gigi a ieșit medic. (verb copulativ)

 În spatele parcului se face un bloc imens. (verb predicativ)
 Cred că Dan se face mecanic. (verb copulativ)

 Elevii au ajuns la școală acum jumătate de oră. (verb
predicativ)
 Elevii au ajuns olimpici la matematică. (verb copulativ)

  A ÎNSEMNA – este copulativ atunci când nu este sinonim cu
a nota, a scrie
 Dan a însemnat tema pe carte. (=a notat) (verb
predicativ)
 Pentru mine, sportul a însemnat sănătate. (verb
copulativ)

  A RĂMÂNE – este predicativ atunci când intră în relație de
antonimie cu a pleca; este copulativ atunci când arată păstrarea
unei însușuri sau a unui statut
 Dan a rămas câteva minute în clasă. (verb predicativ)
 Dan a rămas amuzant, așa cum îl știam. (verb copulativ)


  A PĂREA – este copulativ atunci când în propoziție cu el
există un subiect (exprimat sau neexprimat)
 Se pare/ că va ploua./ (verb predicativ)
1 2

 Dan pare obosit. (verb copulativ)

 M-am întâlnit cu câțiva elevi. Păreau bucuroși să mă
vadă. (verb copulativ)

 Verbele auxiliare și cele copulative sunt numite verbe
nepredicative.
 *Notă! Mai rar, verbul a deveni poate fi folosit predicativ în
anumite situații, cum ar fi în limbajul filosofic.
 Forme verbale nepersonale

 Vreau a învăța limba franceză.
 vreau – verb predicativ, mod indicativ, timp prezent, funcție sintactică de predicat
verbal
 a învăța – verb predicativ, formă de infinitiv, funcție sintactică de complement direct

 Atunci când nu au categoria modului (când nu sunt conjugate la indicativ, conjunctiv,
condițional-optativ sau imperativ), verbele sunt folosite cu formă nepersonală.
 Un verb cu formă verbală nepersonală NU își schimbă forma în funcție de persoană și număr și
NU poate avea funcția sintactică de predicat verbal.
 În română, există patru forme verbale nepersonale:
 a) infinitivul (a citi)
 b) gerunziul (citind)
 c) supinul (de citit, pentru citit)
 d) participiul (citit)

 ATENȚIE!
 Verbele predicative sunt în propoziție predicate verbale DOAR DACĂ sunt conjugate
la unul dintre modurile: indicativ, conjunctiv, condițional-optativ sau imperativ.

 Infinitivul

 Greta nu vrea a începe proiectul la istorie.
 Infinitivul reprezintă forma de dicționar a verbului (a mânca, a vedea, a scrie, a
fugi etc).
 În comunicare, verbele la infinitiv pot fi folosite cu sau fără marca a.
 Gigi știe a dansa foarte bine.
 Gigi nu poate dansa în public.
 ATENȚIE!
 După verbul a putea, infinitivul apare fără a și are funcția sintactică de complement
direct.
 Dan poate alerga 12 km fără oprire.
 alerga = verb predicativ, formă de infinitiv, funcție sintactică de complement direct

 Clasele de conjugare
 În funcție de terminațiile de la infinitiv, verbele se organizează în patru clase de
conjugare:
  conjugarea I: –a (a uda, a aplauda)
  conjugarea a II-a: –ea (a părea, a vedea)
  conjugarea a III-a: –e (a scrie, a zice)
  conjugarea a IV-a: –i/-î (a muri, a coborî)
 ATENȚIE!
 Aproape toate verbele de conjugarea a IV-a (terminate în -i) se scriu cu un singur i (a
fi, a ști, a fugi, a miros, a găsi, a găti etc.).
 Doar câteva verbe se scriu la final cu doi -i: a pustii, a înmii, a prii, a (se) sfii.

 Forme și timpuri
 Infinitivul are formă afirmativă (a pleca) și formă negativă (a nu pleca).
 Infinitivul are două timpuri:
 a) prezent: a pleca
 Nu este o idee bună a pleca acum în Italia.

 b) perfect: a fi plecat
 Înainte de fi plecat Grigore, trebuia să spui ce te supără.

 Folosirea infinitivului în comunicare
 Infinitivul intră în structura unor moduri și timpuri:
 va veni (mod indicativ, timp viitor standard)
 ar bea (mod condițional-optativ, timp prezent)
 aș fi băut (mod condițional-optativ, timp perfect)
 să fi mers (mod conjunctiv, timp perfect)
 Nu zice! (mod imperativ, formă negativă, persoana a II-a, numărul singular)
 Infinitivul este folosit și independent în limbă (fără a intra în structura unor moduri).
În această situație, îndeplinește mai multe funcții sintactice.
 1. subiect

 A citi este o plăcere.
 Apare cu funcția de subiect când se subordonează unor structuri verbale de tipul (a fi
+ adverb): este bine, este rău, este necesar, este obligatoriu, este important etc.
 Este important a alerga zilnic.
 a alerga = verb predicativ, infinitiv, formă afirmativă, timp prezent, conjugarea I,
funcție sintactică de subiect
 2. nume predicativ
 Dorința mea este de a vizita multe țări.
 Succesul înseamnă a munci continuu.
 Copii par a înțelege greșeala făcută.
 3. complement direct
 Dan poate alerga un sfert de oră.
 Dan nu vrea a lucra și în weekend.
 4. complement prepozițional
 Dan se gândește la a pleca din țară.
 M-am plictisit a sta aici degeaba.
 5. circumstanțial de mod
 Gigi a plecat fără a saluta oamenii din sală.
 6. circumstanțial de timp
 Am luat rufele de pe sârmă, până a începe ploaia.
 7. circumstanțial de scop
 Învăț pentru a lua note mari.
 8. atribut
 Dorința de câștiga acest concurs este foarte mare.

 Observații
  Între marca a și forma verbală pot fi intercalate pronume clitice cu funcția
sintactică de complement direct sau complement indirect.

 Este bine a–l ajuta pe Dan.
 -l = pronume personal, funcție sintactică de complement direct (anticipează
complmentul direct pe Dan)
 A–mi spune adevărul este o dovadă de onestitate.
 –mi = pronume personal, funcție sintactică de complement indirect
  Între marca a și forma verbală pot fi intercalate adverbe.

 Este important a mai trece și pe la noi.
 A tot amâna ce ai de făcut nu este o soluție.

  În limba română actuală, se preferă folosirea conjunctivului în contextul în
care ar putea apărea și infinitivul.
 Este bine a face sport zilnic. (infinitiv)
 Este bine să faci sport zilnic. (conjunctiv)
 Dan nu știe a dansa tangou. (infinitiv)
 Dan nu știe să danseze tangou. (conjunctiv)
 I. Locuţiunea verbală


 1. Ce este locuţiunea verbală

 Locuţiunea verbală:
 a) este un grup unitar de cuvinte;
 b) este sinonimă cu un verb;
 c) poate fi înlocuită cu un verb;
 d) se comportă în propoziţie ca verbul;
 e) este determinată de complemente.


 2. Despre locuţiunile verbale

 Locuţiunile verbale au întotdeauna în componenţa lor un verb.


 Locuţiunile verbale nu pot fi determinate de atribute.

 În enunţul Mihai a dat vestea proastă a pierderii meciului nu avem o locuţiune
verbală pentru că substantivul vestea este determinat de două atribute, proastă şi a
pierderii.


 Substantivele din componenţa locuţiunilor verbale sunt, de obicei, nearticulate.



 Locuţiunile verbale pot fi determinate de:

 a) complemente indirecte;
 b) complemente directe;
 c) complemente circumstanţiale.


 Locuţiunile verbale apar mai ales în limbajul oral.

 Cazurile substantivului
 Clasa a VII-a

 Gigi aleargă zilnic în parc.
 Pe Andrei nu-l știu foarte bine.
 I-am oferit mamei o floare.
 Blana câinelui este lucioasă.

 Ce este cazul?
 Cazul este o categorie gramaticală a substantivului. Este forma pe
care o ia substantivul pentru a ocupa o anumită funcție sintactică.
 În română, există cinci cazuri:
 1. Cazul nominativ
 2. Cazul acuzativ
 3. Cazul genitiv
 4. Cazul dativ
 5. Cazul vocativ

 I. Cazul nominativ
 Copiii se joacă acum.
 Un om se uită la noi.
 Dan este medic.
 În cazul nominativ, substantivele pot apărea cu formă nearticulată sau cu
formă articulată (hotărât sau nehotărât).
 În nominativ substantivele NU apar niciodată precedate de prepoziții.
 În nominativ, substantivele pot avea mai multe funcții sintactice:
 a) subiect (Cine?)
 A venit primăvara.
 Bunica este în grădină.

 Predicatul se acordă cu subiectul în persoană și număr.
 Dacă subiectul este multiplu, acordul cu predicatul se face:
 – la plural:
 Dan și Gigi citesc acum. (termenii sunt legați prin și)
 – la singular
 Dan sau/ori Gigi citește acum. (termenii sunt legați prin sau/ori)
 ATENȚIE! Termenii unui subiect multiplu pot apărea la distanță:
 Soarele de dimineață, cântecul păsărelelor, mirosul pomilor
înfloriți și veselia oamenilor mă fac să trăiesc în armonie.

 b) nume predicativ (face parte din predicatul nominal, alături de un verb
copulativ)
 Bunicul a fost pompier.
 Dan va fi un lider adevărat.
 Copiii vor deveni ingineri.
 Vecinul meu se va face aviator.
 După facultate, Paul va ieși arhitect.
 Doru a ajuns un medic renumit.
 Mă bucur că Victor a rămas prietenul meu.
 Succesul înseamnă muncă.
 Dan pare o persoană de încredere.


 II. Cazul acuzativ
 Pe copii îi cunosc de mult timp.
 Am vorbit despre violență.
 Pe deal sunt mulți oameni.
 Am mâncat ciocolată.
 În acuzativ, substantivele sunt, în general, însoțite de prepoziții (pe,
de, la, cu, în, spre, sub, peste, despre, din, dintre, prin, printre, peste,
până, pentru, către, înspre, dinspre, ca, de la, lângă, de lângă etc) sau
de locuțiuni prepoziționale (față de, în loc de, în afară de, conform cu, cu
privire la, în raport cu, împreună cu, odată cu, în loc de, în decurs
de etc.).
 În acuzativ, substantivele pot avea mai multe funcții sintactice:
 a) Complement direct (ce? pe cine?)
 Am mâncat un ecler.
 L-am văzut pe Gigi.
 Complementul direct (CD) poate apărea fără prepoziție sau însoțit de
prepoziția pe.
 CD răspunde la întrebările:
 Ce? Am văzut un avion uriaș.
 Pe cine? I-am certat pe elevi astăzi.
 În anumite contexte, CD este dublat de către un pronume personal de
persoana a III-a cu formă clitică (neaccentuată).
 Le-am văzut pe colegele tale în parc.
 Complementul direct pe colegele este anticipat de pronumele personal le-.
 Pe Dan îl cunosc de când era mic.
 Complementul direct pe Dan este reluat de pronumele personal îl.

 b) complement prepozițional
 Complementul prepozițional răspunde la întrebările:
 – de cine/ce? Nu mă tem de fantome.
 – despre cine/ce? Bunica ne-a vorbit despre copilăria ei.
 – cu cine/ce: M-am întâlnit cu Gigi.
 – la cine/la: Gina se gândește la vacanță.
 – pentru cine/ce? Am optat pentru cursul de engleză.

 c) circumstanțialul de loc (întrebări: unde? de unde? până unde? încotro?)
 Gigi pleacă la Brașov peste câteva ore.
 
 d) circumstanțial de timp (întrebări: când? de când? până când? cât timp?)
 La vară voi începe să învăț o limbă străină.
 e) circumstanțial de mod (întrebări: cum? în ce fel?)
 Profesorul ne explică cu răbdare.
 f) circumstanțialul de cauză (întrebări: de ce? din ce cauză?)
 Dan tremură de frig.
 g) circumstanțial de scop (cu ce scop?)
 Învăț pentru promovarea examenului.
 Bunica a plecat la cumpărături.
 ! În propoziția de mai sus la cumpărături NU este circumstanțial de loc,
pentru că nu este denumit un loc. Sensul propoziției este Bunica a plecat
cu scopul de a cumpăra.
 h) atribut (substantival prepozițional) – determină un substantiv și apare
mereu cu prepoziție
 Cartea cu povești este minunată.
 Atributul din cazul acuzativ răspunde la întrebările:
 – care? Mașina din curte este stricată.
 – ce fel de? Îmi plac filmele de groază.

 i) nume predicativ (face parte din predicatul nominal, alături de un verb
copulativ; apare întotdeauna precedat de prepoziție)
 Mănușile sunt din piele.
 Nu vreau să devii ca Dan.


 III. Cazul genitiv
 În genitiv, substantivele pot fi precedate de prepoziții (contra,
împotriva, asupra, deasupra, dedesubtul, înăuntrul, înaintea, înapoia) sau
de locuțiuni prepoziționale (în fața, în spatele, în jurul, în mijlocul, în urma, în
preajma, pe vremea, de partea, prin dreptul, de-a lungul, de-a latul etc).
 Articolul genitival
 Îmi place geaca roșie a colegei mele.
 Am luat un roman al unchiului meu.
 Articolul genitival face legătură între un substantiv în cazul genitiv și un
substantiv determinat.
 Florile din grădină ale bunicii sunt parfumate.
 Forme
singular plural
masculin al ai
feminin a ale

 Articolul genitival se acordă în gen și număr cu substantivul determinat de
substantivul în genitiv.
 Geaca roșie a băiatului este la spălat.
 Am gustat prăjiturile cu ciocolată ale bunicului.
 ATENȚIE! Într-o enumerare de substantive în genitiv, articolul genitival
este reluat în fața fiecărui substantiv, începând cu al doilea.
 Sunt utile sfaturile
mamei, ale bunicii, ale vecinilor, ale profesorilor și ale prietenilor.

 Funcții sintactice
 În genitiv, substantivele au funcție sintactică de:
 a) atribut (substantival genitival – fără prepoziție)
 Cartea copiilor este nouă.
 Atributul din genitiv determină un substantiv și răspunde la întrebările a
cui?, al cui?, ale cui?, ai cui?.
 b) atribut (substantival prepozițional) (care?)
 Lupta contra drogurilor continuă.
 c) circumstanțial de loc (unde?, pe unde?)
 Avionul zboară deasupra orașului.
 d) circumstanțial de timp (când? de când?)
 Gigi a intrat în clasă înaintea profesorului.
 e) circumstanțial de scop (cu ce scop?)
 Învăț mereu în vederea obținerii de note mari.
 f) nume predicativ (face parte din predicatul nominal, alături de un verb
copulativ; apare întotdeauna însoțit de articolul genitival sau de o prepoziție
cu regim de genitiv)
 Florile sunt ale Mariei.
 Părinții mei sunt contra fumatului.

 ATENȚIE!
 Pentru substantivele proprii masculine care denumesc nume de
persoană și pentru substantivele proprii feminine care denumesc nume de
persoană (terminate în consoană sau de origine străină), marcarea
genitivului se face prin marca „lui”.
 Tricoul lui Gigi este frumos. .
 Desenele lui Carmen au fost expuse pe hol.

 IV. Cazul dativ
 În dativ, substantivele pot fi precedate de prepozițiile: grație, mulțumită,
datorită.
 În dativ, substantivul poate avea funcție sintactică de:
 a) complement indirect
 I-am oferit mamei flori.
 Aceste cărți sunt folositoare copiilor.
 Dan se comportă asemenea tatălui său.
 Complementul indirect determină un verb, un adjectiv sau un adverb și
răspunde la întrebarea cui?
 b) atribut (fără prepoziție)
 M-am implicat în donarea de haine nevoiașilor.
 c) atribut (substantival prepozițional)
 Succesul grație muncii este înălțător.
 Complementul indirect arată beneficiarul unei acțiuni.
 Le-am adus copiilor multe jucării. (Cui am adus?)
 Cărțile acestea sunt folositoare elevilor. (Folositoare cui?)
 În unele contexte, complementul indirect este dublat de un pronume
personal de persoana a III-a, formă clitică (neaccentuată).
 Le–am adus colegelor mărțișoare.
 Complementul indirect colegelor este anticipat prin pronumele personal le-.
 Câinelui i-am pus o zgardă nouă.
 Complementul indirect câinelui este reluat prin pronumele personal i-.
 Pentru substantivele proprii masculine care denumesc nume de persoană
și pentru substantivele proprii feminine care denumesc nume de persoană
(terminate în consoană sau împrumutate), marcarea cazului dativ se face
prin marca „lui”.
 I-am oferit lui Carmen o felicitare.
 Atunci când substantivul în dativ este precedat de un adjectiv sau de un
numeral care nu își modifică forma, marcarea cazului se face cu
prepoziția la.
 Am oferit cadouri la trei copii.
 Am dat de mâncare la ditamai animalul.

 V. Cazul vocativ
 Mamă, ce ai făcut azi la ședință?
 La mulți ani, Gigi!
 Substantivele care marchează o adresare directă sunt în cazul vocativ.
 În vocativ, substantivele nu pot fi precedate de prepoziții.
 Substantivele din vocativ se izolează prin virgulă sau semnul exclamării
de restul enunțului.
 Copii, mâine să vă aduceți carnetele.
 Ce ai făcut, Gigi, azi la școală?
 În vocativ, substantivele nu au funcție sintactică.
 Matei, treci în bancă!
 Matei – caz vocativ, fără funcție sintactică
 ATENȚIE!
  Substantivele în vocativ pot fi determinate de alte cuvinte; în
această situație, se izolează întreaga secvență prin virgulă, iar cuvintele
care determină substantivul în vocativ au funcție sintactică.
 Dragi colegi de clasă, vă mulțumesc pentru cadourile pe care
mi le-ați făcut!
 colegi = substantiv comun, cazul vocativ, fără funcție sintactică
 dragi – adjectiv propriu-zis, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul
„colegi”, funcție sintactică de atribut
 de clasă – substantiv comun, cazul acuzativ, funcție sintactică de atribut
 ! Adjectivul se acordă cu substantivul în gen, număr și caz, nu și în
funcție sintactică.

 În vocativ, substantivele pot avea:
  formă specifică (cu mărcile o, e, ă, le)
 Ioano, fii atentă!
 Băiete, nu mai vorbi!
 Ană, adu-mi, te rog, cartea!
 Copilule, mergi mai repede!

  aceeași formă ca în nominativ
 Gigi, ce ai mâncat?

  aceeași formă ca în genitiv-dativ:
Pentru o explicație clară și accesibilă a unei propoziții în clasa a 7-a, să
luăm exemplul propoziției:

"Elevul studiază geografia în bibliotecă."

1. Subiect (S): Cine sau ce face acțiunea? - Elevul

 Elevul este subiectul propoziției, adică persoana care face acțiunea.
2. Predicat (P): Ce face sau ce se întâmplă? - studiază geografia în bibliotecă
 "Studiază" este verbul, iar restul expresiei (geografia în bibliotecă)
formează predicatul.
3. Verb (V): Acțiunea în propoziție - studiază
 "Studiază" este verbul care exprimă acțiunea.
4. Complement Direct (CD): Cine sau ce este afectat direct de acțiune? -
geografia
 "Geografia" este complementul direct, deoarece este obiectul direct al
verbului "studiază".
5. Complement Indirect (CI): Cui sau pentru cine se face acțiunea? - în
bibliotecă
  "În bibliotecă" este complementul indirect, deoarece specifică locul în
care are loc acțiunea.
6. Loc (L): Unde se petrece acțiunea? - în bibliotecă
 "În bibliotecă" oferă informații despre locul unde are loc acțiunea.

În rezumat, propoziția "Elevul studiază geografia în bibliotecă" poate fi

descompusă într-un mod simplu, identificând subiectul, predicatul, verbul,
complementul direct, complementul indirect și locul acțiunii. Aceasta oferă
o bază solidă pentru analiza și înțelegerea structurii propozițiilor.
