Substantivul este partea de vorbire flexibilă ce denumește: ființe, obiecte,

fenomene ale naturii, sentimente, stări sufletești, precum și unele noțiuni

abstracte.
Genurile substantivelor
Substantivele pot avea unul din trei genuri:

a. Feminin

Exemple: fată (o fată – două fete), masă (o masă – două mese)

b. Masculin

Exemple: băiat (un băiat – doi băieți), câine (un câine – doi câini)

c. Neutru

Exemple: scaun (un scaun – două scaune), pahar (un pahar – două pahare)

Numărul substantivelor
Poate fi:

a. singular (denumește un singur element)

Exemple: fruct, lemn, animal, lucru etc.

b. plural (denumește două sau mai multe elemente)

Exemple: fructe, lemne, animale, lucruri etc.

Există și substantive defective de număr (au numai formă de singular sau

plural).

Exemple de substantive defective de plural: lapte, miere, vată, cinste, curaj,

foame.

Exemple de substantive defective de singular: șale, zori, Mircești, Carpați

Cazurile substantivelor
În limba română, substantivele pot avea unul din cinci cazuri:

a. Nominativ
În acest caz, substantivul va răspunde la întrebările: „cine?”, „ce?” și
„care?”.Funcțiile sintactice îndeplinite pot fi acelea de: subiect, nume
predicativ și atribut.

Exemplu: Zăpada cade neîncetat. (caz nominativ, subiect) – Ce cade

neîncetat?

b. Acuzativ

Substantivul în cazul acuzativ răspunde la următoarele întrebări: ce?, pe cine?,

pe ce?, cu cine?, cu ce?, la cine?, la ce?, despre cine?, despre ce?, lângă cine?,
lângă ce?, de la cine?, de la ce?, unde?, de unde?, până unde?, când?, cum?,
care?, ce fel de?

Funcțiile sintactice îndeplinite de substantivele în cazul acuzativ pot fi acelea

de: complement direct, complement indirect, complement de agent,
atribut substantival prepozițional, nume predicativ, complement
circumstanţial de loc, complement circumstanțial de timp,
complement circumstanțial de mod, precum și complement
circumstanțial de scop.

Exemple:

Am văzut-o pe Ioana la magazin. (complement direct, caz acuzativ) – Pe cine

am văzut?

Cadoul este pentru Bogdan. (nume predicativ, caz acuzativ) – Pentru cine este
cadoul?

Pentru cazul acuzativ există prepoziții specifice, care ajută la recunoașterea

mai ușoară a cazului, în funcție de prepoziția care însoțește substantivul. De
obicei, aceste prepoziții se regăsesc și în întrebările (mai sus menționate) ce
corespund acuzativului.

Exemple de prepoziții: pentru, la, despre, de la

c. Genitiv

În cazul genitiv, substantivul răspunde la întrebările: „al cui? a cui? ai cui? ale
cui?”. Acestui caz îi corespunde o marcă gramaticală: articolul posesiv (al,
ai, a, ale).

Totodată, un substantiv aflat în cazul genitiv poate îndeplini una dintre

următoarele funcții sintactice: atribut substantival genitival, atribut
substantival prepoziţional, atribut substantival apoziţional, nume
predicativ, complement indirect, complement circumstanțial de
timp, complement circumstanțial de loc, complement
circumstanțial de mod, precum și pe aceea de complement
circumstanțial de scop.

Exemple:

Cartea Ancăi este interesantă. (atribut substantival genitival, caz genitiv) – A

cui carte?

Prietenii mă așteaptă în spatele blocului. (complement circumstanțial de loc,

caz genitiv) – În spatele cui?

Observație: Substantivul se analizează, de regulă, împreună cu prepoziția sau

locuțiunea prepozițională. În cazul nostru, există un substantiv în cazul
genitiv, însoțit de locuțiunea prepozițională specifică acestui caz: „în spatele”.

Asemeni acuzativului, și cazului genitiv îi corespund prepoziții specifice, care

ajută la recunoașterea mai ușoară a acestuia, în funcție de prepoziția care
însoțește substantivul. De obicei, aceste prepoziții se regăsesc și în întrebările
ce corespund acuzativului.

Exemple de prepoziții: asupra, împotriva, înaintea, înapoia

d. Dativ

Substantivele în cazul dativ determină un verb, răspunzând la întrebarea

„cui?”.Funcțiile sintactice îndeplinite de substantivele în cazul dativ pot fi
acelea de: atribut substantival prepoziţional, atribut apoziţional,
nume predicativ, complement indirect, complement circumstanțial
de mod, precum și complement circumstanțial de cauză.

Exemplu: I-am dat Laurei informațiile cerute. (complement indirect, cazul

dativ) – Cui am dat informațiile cerute?

Cazul dativ are și el anumite prepoziții care îi corespund. Câteva exemple de

prepoziții specifice cazului dativ sunt: mulțumită, grație, potrivit, conform.

e. Vocativ

Substantivele la cazul vocativ nu îndeplinesc nicio funcție sintactică. Acestea

pot exprima fie o chemare, o strigare sau o invocare. Astfel, se atrage atenția
asupra intenției comunicării directe, despărțindu-se substantivul în vocativ de
restul propoziției prin virgulă. De obicei, substantivele în cazul vocativ sunt
nume proprii.

Exemplu: Cristian, vino la masă! (caz vocativ, fără funcție sintactică)

10 substantive propria din “Amentiri din Copilarie” de Ion Creanga

Humulesti – sub. Propriu, simplu, concret, inanimate.

Fotea – sub. propriu, simplu, concret, animat.
Costache - sub. propriu, simplu, concret, animat.
Vasile - sub. propriu, simplu, concret, animat.
Doamne – sub.propriu, simplu, abstract, inanimate.
Nica - sub. propriu, simplu, concret, animat.
Toader - sub. propriu, simplu, concret, animat.
Catinca - sub. propriu, simplu, concret, animat.
Stefane - sub. propriu, simplu, concret, animat.
Smarandita - sub. propriu, simplu, concret, animat.