Complementul direct 

arată obiectul asupra căruia se exercită direct acțiunea

exprimată de cuvântul determinat. Determină un verb, o  interjecție  sau
o locuțiune verbală.
Complementul direct răspunde la pe cine?
întrebările: ce?
 L-am cunoscut pe fratele  lui Vasile. (pe cine am cunoscut? –  pe el, -l)
 Citesc cartea  cumpărată online. (ce citesc? – cartea)
 Uite-l pe Mihai! (pe cine? – pe Mihai, -l)
 A luat peste picior  un profesor  și a fost pedepsit. (pe cine a luat peste
picior? –  un profesor)

Locul complementului direct

Complementul direct de regulă stă după verbul determinat, dar poate sta și
înaintea acestuia.

 Exercițiul  acesta nu o să-l rezolv. (ce nu o să rezolv? –  exercițiul)

 Am adus  cartea cu mine. (ce am adus? –  cartea)

Complementul indirect  arată obiectul căruia i se atribuie acțiunea, însușirea

sau caracteristică exprimată prin cuvântul determinat. Determină un verb,
un adjectiv, un  adverb  sau o  interjecție.
Complementul indirect cui? despre cine? despre ce? la cine? la ce? pentru
răspunde la întrebările: cine? cu cine? cu ce? de cine? de ce? asupra cui?
contra cui? împotriva cui?
 I-am spus  Ioanei vestea cea mare. (cui am spus? –  Ioanei)
 Privim la televizor un concert de muzică rock. (la ce privim? –  la
televizor)
 Magazinul acesta este  mai aproape de casă. ( de casă – complement
indirect, determină adverbul mai aproape)
 Poftim  și  vouă o notă mare. (cui? –  vouă;  poftim  interjecție cu funcție de
predicat)

Locul complementului indirect

În general, complementul indirect stă după cuvântul determinat, dar există și
cazuri când se află înaintea acestuia.

 I-am dat Mariei cartea.
 Mariei  i-am dat cartea.