Relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice

Subiectul al II-lea

Domeniu al confesiunii și al contemplației, opera lirică își constituie mesajul pe baza

inefabilei armonii dintre forma expresivă și substanța de idei, trăiri, emoții vehiculate de
autor. ,,Intuiția lirică a lumiiˮ se răsfrânge în poezie ,,ca stare de sufletˮ (Tudor
Vianu, ,,Esteticaˮ), iar rezultatul acestui proces complex de sublimare a realității interioare și
exterioare în artă este redat prin modalități de expresie sugestive și prin apel la resursele
expresive ale limbajului.
1. Teme, motive, organizarea discursului liric
- Teme predilecte în poezie: iubirea, natura, singurătatea, cunoașterea, creația,
timpul sau despre ce vorbește poezia
- Motive și simboluri care susțin tema
- Atenție la artele poetice: Poezia .... este o artă poetică explicită, scrisă în stil .....,
în care autorul își exprimă convingerile despre destinul creației și al
creatorului/menirea poetului în societate/rolul artei/etc., valorificând motive și
simboluri precum .....
- Tipuri de discurs liric: descrierea (de tip tablou/portret), monolog liric
reflexiv/confesiv, monolog liric adresat, lirismul măștilor
- Ipostaze ale eului liric: contemplativă, confesivă, reflexivă, declamativă + eu liric
alienat, scindat, îndrăgostit, fascinat de miracolul naturii etc.
2. Comentarea unor secvențe, simboluri, idei, în relație cu modul în care ele sunt
sugerate în textul supus analizei
- Conștientizarea ..... devine prilej de reflecție asupra ....
- Obsesia rupturii este evidentă, eul oscilând în acest sens între .... și ....
- Ideea detașării graduale de ..../ asumării graduale a .... este redată, la nivel
compozițional, prin ....
- Persoanele gramaticale: persoana I (lirism subiectiv, emoții puternice, funcția
emotivă, implicare profundă în experiența descrisă), persoana a II-a (monolog liric
adresat, eul se adresează cuiva: iubitei, unui discipol din ordinea artei, Divinității
etc., funcția conativă), persoana a III-a (lirism obiectiv, impersonalitate, percepție
intelectualizată)
- Alternanța singular-plural: trecerea eu-noi (eul redescoperă unitatea drept
comuniune cu persoana iubită), eul se percepe ca exponent al unei întregi
umanități, exprimă stări proprii, individuale, dar reprezentative pentru nivelul
general-uman
- Alternanța persoanelor gramaticale: dialogul dintre două instanțe poetice, detașare
de propria experiență
- Emoția aferentă experienței .... se subsumează unei experiențe ..... (spirituală/de
cunoaștere etc.)
3. Comentarea unor imagini artistice și figuri de stil
 - Imaginile artistice: vizuale (au efect pictural, traduc fascinația eului în fața ....),
auditive (muzicalitatea intrinsecă a textului, potențează decorul), imaginile
sinestezice (creează corespondențe neașteptate între idei, senzații, receptarea
decorului la nivelul mai multor simțuri)
- În plan stilistic, se evidențiază opțiunea autorului pentru un limbaj metaforic
deosebit de sugestiv, capabil să potențeze .....
- Aliterații (se repetă consoane) și asonanțe (se repetă vocale) : efect muzical + a
(luminozitate, deschidere), e și i (vocale feminine, pronunție delicată), u
(închidere, mister, tonalitate incantatorie), l și r (vocale lichide, cadență muzicală),
v și j (sonoritate aspră)
- Antiteză: opoziția dintre două realități concrete trimite în plan mai profund către o
polaritate mai intensă: imanent/transcendent, profan/sacru, divin/omenesc,
vis/realitate etc.
- Comparația: irealitatea celui de-al doilea termen, confirmă realitatea dureroasă a
celui dintâi/ Comparația stabilește o corespondență sugestivă între ... și ....
- Interogațiile și invocațiile retorice: subiectivitate accentuată, dialog liminar între
om și instanța care l-a creat
- Oximoronul: Reconciliază în cuvânt trăiri, idei, porniri imposibil de armonizat în
viața reală
4. Elemente de prozodie
- Liniștea și seninătatea se susțin prin armonia rânduielilor prozodice: măsură
(numărul de silabe din vers), rimă (îmbrățișată, încrucișată, împerecheată,
monorimă etc.), ritmul (iambic, trohaic, ritmuri sugestive), muzicalitate accentuată
- Tehnica versului liber: poezia se scrie în ritmul gândurilor, al trăirilor, dincolo de
orice rigoare formală, muzicalitate discretă, estompată
- Tehnica ingambamentului: continuarea ideilor poetice pe parcursul mai multor
versuri
- Tehnici de generare a muzicalității: refrenul, paralelismul sintactic etc.
Așadar, poezia ..... de ..... surprinde în mod sensibil și sugestiv ....., constituindu-se,
prin prisma relației armonioase dintre fond și formă, dintre ideea poetică și mijloacele de
exprimare artistică a acesteia, într-un veritabil produs estetic.