Ideologii și practici politice în România

1. Ideologii și practici politice la începutul secolului al XX-lea

Cele două formațiuni care au dominat viața politică în această perioadă sunt Partidul
Național Liberal (înființat în 1875) și Partidul Conservator (înființat în 1880). Acestea au
guvernat alternativ, potrivit principiului rotativei guvernamentale, introdus în 1895.
Liberalismul
-lideri: Dimitrie A. Sturdza, Ion C. Brătianu, Ion I.C. Brătianu etc.
-reprezenta interesele marii burghezii
-dezvoltarea rapidă a țării, după modelul occidental, pe baza capitalului autohton
- punea accent pe modernizarea țării, bazată pe dezvoltarea industriei
-politică economică protecționistă: „prin noi înșine”(protejarea economiei naționale față de
concurența capitalului străin)
-reforma agrară
Conservatorismul
-lideri: Petre P. Carp, Gheorghe Grigore Cantacuzino etc.
-reprezenta interesele marilor proprietari de pământ
-dezvoltarea treptată a statului, prin crearea instituțiilor moderne pe măsură ce societatea
simțea apariția lor (tactica „pașilor mărunți” a progresului)
-problema agrară: menținerea marii proprietăți

2. Ideologii și practici politice în perioada interbelică

Scena politică interbelică a fost dominată de Partidul Național Liberal și Partidul
Național Țărănesc (format în 1926).

Neoliberalismul
-personalități: Ștefan Zeletin, Vintilă Brătianu etc.
-punea accent pe intervenția statului în economie (interesul general primează asupra celui
individual)
-punea accent pe industrializare, urbanizare și valorificarea bogățiilor țării
- neoliberaliștii au dezvoltat doctrina „prin noi înșine”, care permitea o colaborare cu
capitalul străin, dar în condiții mai avantajoase ca înainte
 Țărănismul
-​personalități: Constantin Ștere, Virgil Madgearu etc.
-reprezenta interesele micii burghezii și țărănimi
- punea accentul pe dezvoltarea agriculturii și a acelor ramuri industriale ce beneficiau de
resurse interne (industria alimentară, minieră, petrolieră)
-considera că era necesară realizarea „statului țărănesc” în care agricultura avea rolul
principal
- a susținut doctrina „porților deschise” față de capitalul străin, considerând că România nu
dispunea de suficient capital

În perioada interbelică au apărut și curente extremiste de dreapta și de stânga.

Partide de extremă dreaptă- Doctrina legionară

- în anul 1923 se formează Liga Apărării Național Creștine, condusă de A.C. Cuza
-în anul 1927 se desprinde gruparea condusă de Corneliu Zelea Codreanu și apare Legiunea
Arhanghelului Mihail, iar în 1930 își schimbă denumirea în „Garda de Fier”
-grupările de extremă dreaptă aveau la bază o doctrină antisemită, antidemocratică și
anticomunistă
-puneau accent pe educarea tineretului în spirit creștin și naționalist
-promovau antisemitismul, violența. ura și asasinatul politic

Extrema stângă din România este reprezentată de ​Partidul Comunist,​ înființat în anul 1921.
-ideologia era marxism-leninismul
-obiectivul principal al comuniștilor era instaurarea prin revoluție a dictaturii proletariatului
și realizarea sociețății comuniste
-dorea naționalizarea mijloacelor de producție pentru a crea societatea socialistă
- acest partid era subordonat Moscovei, susținând teze nocive, conform cărora România era
un ​stat multinațional sau un ​stat imperialist​. Din cauza acestei politici antinaționale, P.C.R. a
fost scos în afara legii în anul 1924